Pancreas lipomatos: cauze, conditii asociate si constatari imagistice

Deși majoritatea cazurilor sunt asimptomatice, în formele severe pot apărea simptome de insuficiență pancreatică exocrină, cum ar fi diareea cronică și pierderea în greutate. Diagnosticul se face de obicei prin imagistică, cum ar fi ecografia, tomografia computerizată sau rezonanța magnetică. Înțelegerea acestei afecțiuni este esențială pentru gestionarea corectă și prevenirea complicațiilor.

Definiție și prezentare generală a pancreasului lipomatos

Pancreasul lipomatos se referă la acumularea de grăsime în parenchimul pancreatic. Această condiție poate varia de la infiltrare focală la înlocuire totală a pancreasului cu țesut adipos.

Sinonime și termeni asociați

Înlocuirea grasă a pancreasului: Aceasta se referă la procesul prin care celulele acinare ale pancreasului sunt înlocuite cu adipocite, adică celule grase. Înlocuirea grasă poate fi parțială sau completă și este adesea asociată cu îmbătrânirea, obezitatea și anumite afecțiuni metabolice. În cazurile severe, această înlocuire poate duce la pierderea funcției pancreatice, afectând digestia și absorbția nutrienților. Diagnosticul se face prin metode imagistice, cum ar fi tomografia computerizată sau rezonanța magnetică, care arată parenchimul pancreatic ca fiind hipodens sau hiperecogen.

Steatoza pancreatică: Este o afecțiune caracterizată prin acumularea de grăsime în pancreas, similară cu steatoza hepatică, dar afectând pancreasul. Aceasta poate fi asociată cu obezitatea, diabetul zaharat și sindromul metabolic. Steatoza pancreatică poate varia de la infiltrare ușoară la înlocuire masivă a țesutului pancreatic cu grăsime. Simptomele pot include dureri abdominale, diaree și pierdere în greutate, dar multe cazuri rămân asimptomatice. Diagnosticul se face prin ecografie, tomografie computerizată sau rezonanță magnetică, care arată pancreasul ca având o densitate scăzută sau o ecogenitate crescută.

Boala pancreatică grasă non-alcoolică: Aceasta se referă la acumularea de grăsime în pancreas fără legătură cu consumul de alcool. Este similară cu boala hepatică grasă non-alcoolică și este adesea asociată cu obezitatea și sindromul metabolic. Boala poate varia de la infiltrare ușoară la înlocuire completă a pancreasului cu grăsime. Simptomele pot include dureri abdominale, diaree și pierdere în greutate, dar multe cazuri sunt asimptomatice. Diagnosticul se face prin imagistică, cum ar fi ecografia, tomografia computerizată sau rezonanța magnetică, care arată pancreasul ca având o densitate scăzută sau o ecogenitate crescută.

Lipomatoza pseudohipertrofică: Aceasta este o formă extremă de pancreas lipomatos, caracterizată prin mărirea pancreasului datorită acumulării masive de grăsime. În această condiție, pancreasul poate crește semnificativ în dimensiuni, dar fără a prezenta semne de inflamație sau tumori. Lipomatoza pseudohipertrofică este considerată o entitate distinctă și rară, fiind adesea asociată cu sindroame congenitale precum sindromul Shwachman-Diamond sau fibroza chistică. Simptomele pot varia de la asimptomatice la manifestări severe de insuficiență pancreatică exocrină, cum ar fi diareea cronică și malabsorbția. Diagnosticul se face prin imagistică, unde pancreasul apare mărit și hipodens, fără calcificări sau mase intrapancreatice.

Extinderea înlocuirii grase

Înlocuire parțială: Aceasta se referă la infiltrarea grasă care afectează doar anumite părți ale pancreasului, lăsând restul țesutului pancreatic intact. Înlocuirea parțială poate fi focală, afectând doar o zonă specifică, cum ar fi capul pancreasului, sau poate fi distribuită neuniform în întregul organ. Această formă de înlocuire grasă este adesea asimptomatică și descoperită întâmplător în timpul investigațiilor imagistice pentru alte afecțiuni. Cu toate acestea, în cazurile în care infiltrarea grasă este semnificativă, poate duce la simptome de insuficiență pancreatică exocrină, cum ar fi diareea și pierderea în greutate.

Înlocuire completă: În această formă, întregul pancreas este înlocuit cu țesut adipos, ceea ce duce la pierderea funcției pancreatice. Înlocuirea completă este rară și poate fi asociată cu sindroame congenitale sau obstrucții ale ductului pancreatic. Simptomele includ diaree cronică, steatoree și pierdere în greutate, fără dureri abdominale sau semne de diabet zaharat. Diagnosticul se face prin imagistică, unde pancreasul apare complet hipodens și fără structuri glandulare vizibile. Înlocuirea completă poate necesita intervenții terapeutice pentru a gestiona simptomele și a preveni complicațiile.

Etiologie și condiții asociate

Pancreasul lipomatos poate avea multiple cauze și este asociat cu diverse condiții medicale. Acestea pot varia de la factori bine stabiliți, cum ar fi îmbătrânirea și sindromul metabolic, la cauze mai puțin cunoscute.

Etiologii bine stabilite

Îmbătrânirea: Este una dintre cele mai comune cauze ale pancreasului lipomatos. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, celulele acinare ale pancreasului pot muri și pot fi înlocuite treptat cu adipocite. Acest proces de înlocuire grasă este considerat o leziune degenerativă normală a pancreasului și este adesea asimptomatic. Cu toate acestea, în cazurile severe, poate duce la insuficiență pancreatică exocrină, manifestată prin simptome precum diareea cronică și malabsorbția. Diagnosticul se face de obicei prin imagistică, unde pancreasul apare hipodens și cu o structură modificată.

Obezitatea: Aceasta este una dintre principalele cauze ale pancreasului lipomatos. Obezitatea este caracterizată prin acumularea excesivă de grăsime corporală, care poate duce la infiltrarea grasă a pancreasului. Această condiție este adesea asociată cu sindromul metabolic, care include hipertensiune arterială, dislipidemie și diabet zaharat. În cazul obezității, celulele grase se acumulează în pancreas, înlocuind treptat celulele acinare și ducând la pierderea funcției pancreatice. Aceasta poate provoca simptome de insuficiență pancreatică exocrină, cum ar fi diareea cronică și malabsorbția. Diagnosticul se face prin imagistică, unde pancreasul apare hipodens și cu o structură modificată.

Dislipidemia: Aceasta se referă la nivelurile anormale de lipide în sânge, cum ar fi colesterolul și trigliceridele. Dislipidemia este o componentă majoră a sindromului metabolic și poate contribui la dezvoltarea pancreasului lipomatos. Nivelurile ridicate de lipide pot duce la acumularea de grăsime în pancreas, înlocuind celulele acinare și afectând funcția pancreatică. Dislipidemia este adesea asociată cu obezitatea și diabetul zaharat, amplificând riscul de infiltrare grasă a pancreasului. Diagnosticul se face prin analize de sânge care măsoară nivelurile de lipide și prin imagistică pentru a evalua gradul de infiltrare grasă a pancreasului.

Diabetul zaharat: Acesta este o afecțiune metabolică caracterizată prin niveluri ridicate de glucoză în sânge. Această afecțiune este adesea asociată cu obezitatea și dislipidemia, contribuind la dezvoltarea pancreasului lipomatos. În diabetul zaharat, celulele acinare ale pancreasului pot fi înlocuite cu celule grase, afectând funcția pancreatică. Aceasta poate duce la simptome de insuficiență pancreatică exocrină, cum ar fi diareea cronică și malabsorbția. Diagnosticul se face prin analize de sânge care măsoară nivelurile de glucoză și prin imagistică pentru a evalua gradul de infiltrare grasă a pancreasului.

Sindroame congenitale

Fibroza chistică: Aceasta este o boală genetică care afectează glandele exocrine, inclusiv pancreasul. Această boală este caracterizată prin producerea de mucus gros și vâscos, care poate bloca ductele pancreatice și duce la inflamație și fibroză. În cazurile severe, fibroza chistică poate provoca infiltrarea grasă a pancreasului, înlocuind celulele acinare și afectând funcția pancreatică. Simptomele includ diaree cronică, steatoree și pierdere în greutate. Diagnosticul se face prin teste genetice și imagistică, care arată modificări structurale ale pancreasului și infiltrare grasă.

Sindromul Shwachman-Diamond: Acesta este o boală genetică rară care afectează multiple sisteme ale corpului, inclusiv pancreasul. Această boală se caracterizează prin insuficiență pancreatică exocrină, disfuncție hematologică și anomalii scheletice. În sindromul Shwachman-Diamond, pancreasul este adesea infiltrat cu grăsime, ceea ce duce la pierderea celulelor acinare și la simptome de malabsorbție, cum ar fi diareea cronică și steatoreea. Diagnosticul se face prin teste genetice și imagistică, care arată infiltrarea grasă a pancreasului și alte anomalii caracteristice ale sindromului. Tratamentul include suplimente enzimatice pancreatice și gestionarea simptomelor asociate.

Sindromul Johanson-Blizzard: Aceasta este o altă boală genetică rară care afectează pancreasul, precum și alte organe și sisteme. Sindromul Johanson-Blizzard se caracterizează prin insuficiență pancreatică exocrină, anomalii craniofaciale, surditate și retard mental. În această afecțiune, pancreasul este adesea infiltrat cu grăsime, ceea ce duce la pierderea celulelor acinare și la simptome de malabsorbție. Diagnosticul se face prin teste genetice și imagistică, care arată infiltrarea grasă a pancreasului și alte anomalii caracteristice. Tratamentul include suplimente enzimatice pancreatice și intervenții pentru gestionarea simptomelor și complicațiilor asociate.

Etiologii mai puțin stabilite

Pancreatita cronică și atrofia acinară pancreatică: Pancreatita cronică este o inflamație persistentă a pancreasului care poate duce la distrugerea celulelor acinare și la înlocuirea acestora cu țesut fibros sau gras. Atrofia acinară pancreatică se referă la pierderea celulelor acinare, care sunt înlocuite treptat cu grăsime. Aceasta poate duce la insuficiență pancreatică exocrină, manifestată prin simptome precum diareea cronică și malabsorbția. Diagnosticul se face prin imagistică și teste funcționale pancreatice, care arată modificări structurale și funcționale ale pancreasului.

Obstrucția ductului pancreatic: Aceasta poate fi cauzată de calculi, tumori sau stenoze congenitale și poate duce la acumularea de grăsime în pancreas. Aceasta se întâmplă deoarece obstrucția împiedică drenajul normal al secrețiilor pancreatice, ceea ce duce la inflamație și la înlocuirea celulelor acinare cu grăsime. Simptomele includ dureri abdominale, diaree și pierdere în greutate. Diagnosticul se face prin imagistică, care arată obstrucția ductului și modificările structurale ale pancreasului. Tratamentul poate include intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea obstrucției și gestionarea simptomelor.

Hemosideroza și hemocromatoza secundară: Hemosideroza se referă la acumularea excesivă de fier în țesuturi, iar hemocromatoza secundară este o formă de hemosideroză cauzată de afecțiuni precum talasemia sau transfuzia repetată de sânge. Acumularea de fier în pancreas poate duce la inflamație și la înlocuirea celulelor acinare cu grăsime. Aceasta poate provoca insuficiență pancreatică exocrină, manifestată prin simptome precum diareea cronică și malabsorbția. Diagnosticul se face prin teste de sânge care măsoară nivelurile de fier și prin imagistică, care arată modificările structurale ale pancreasului. Tratamentul include gestionarea cauzei subiacente a acumulării de fier și intervenții pentru ameliorarea simptomelor.

Medicamente (Corticosteroizi, Gemcitabină): Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor poate duce la acumularea de grăsime în pancreas, contribuind la dezvoltarea pancreasului lipomatos. Corticosteroizii sunt adesea prescriși pentru tratarea inflamațiilor și a bolilor autoimune, dar pot avea efecte secundare metabolice semnificative, inclusiv redistribuirea grăsimii corporale. Gemcitabina, un medicament utilizat în chimioterapie, poate de asemenea să contribuie la infiltrarea grasă a pancreasului. Aceste medicamente pot provoca modificări structurale și funcționale ale pancreasului, ducând la simptome de insuficiență pancreatică exocrină. Diagnosticul se face prin imagistică, care arată modificările structurale ale pancreasului și acumularea de grăsime.

Sindromul Cushing: Acesta este o afecțiune cauzată de expunerea prelungită la niveluri ridicate de cortizol. Aceasta poate fi rezultatul utilizării pe termen lung a corticosteroizilor sau al unei tumori care produce cortizol. Sindromul Cushing este asociat cu obezitatea centrală, hipertensiunea arterială și dislipidemia, toate acestea contribuind la dezvoltarea pancreasului lipomatos. În această afecțiune, grăsimea se poate acumula în pancreas, înlocuind celulele acinare și afectând funcția pancreatică. Simptomele includ diaree cronică, steatoree și pierdere în greutate. Diagnosticul se face prin teste hormonale și imagistică, care arată modificările structurale ale pancreasului.

Ciroza legată de hepatita cronică B: Hepatita cronică B poate duce la ciroză hepatică, o afecțiune caracterizată prin fibroză și disfuncție hepatică. Ciroza poate afecta și pancreasul, ducând la infiltrarea grasă a acestuia. În ciroza legată de hepatita cronică B, grăsimea se poate acumula în pancreas, înlocuind celulele acinare și afectând funcția pancreatică. Simptomele includ diaree cronică, steatoree și pierdere în greutate. Diagnosticul se face prin teste hepatice și imagistică, care arată modificările structurale ale ficatului și pancreasului. Tratamentul include gestionarea hepatitei cronice B și a complicațiilor asociate.

Malnutriția și kwashiorkor: Malnutriția severă, inclusiv kwashiorkor, poate duce la infiltrarea grasă a pancreasului. Kwashiorkor este o formă de malnutriție proteică severă care afectează în principal copiii din regiunile sărace. În această afecțiune, pancreasul poate fi infiltrat cu grăsime, ceea ce duce la pierderea celulelor acinare și la simptome de malabsorbție. Simptomele includ diaree cronică, steatoree și pierdere în greutate. Diagnosticul se face prin evaluarea stării nutriționale și imagistică, care arată modificările structurale ale pancreasului. Tratamentul include îmbunătățirea stării nutriționale și suplimente enzimatice pancreatice.

Sindromul imunodeficienței umane dobândite (SIDA): Aceasta este cauzată de infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) și duce la o slăbire severă a sistemului imunitar. Persoanele cu SIDA pot dezvolta diverse complicații, inclusiv infiltrarea grasă a pancreasului. Aceasta poate fi rezultatul infecțiilor oportuniste, al inflamației cronice sau al tratamentelor medicamentoase utilizate pentru gestionarea SIDA. În această afecțiune, grăsimea se poate acumula în pancreas, înlocuind celulele acinare și afectând funcția pancreatică. Simptomele includ diaree cronică, steatoree și pierdere în greutate. Diagnosticul se face prin teste de sânge pentru HIV și imagistică, care arată modificările structurale ale pancreasului. Tratamentul include gestionarea infecției cu HIV și a complicațiilor asociate.

Prezentare clinică și semnificație

Pancreasul lipomatos poate avea manifestări clinice variate, de la cazuri asimptomatice la simptome severe de insuficiență pancreatică exocrină. Înțelegerea prezentării clinice este esențială pentru diagnosticarea și gestionarea corectă a acestei afecțiuni.

Cazuri asimptomatice

Multe persoane cu pancreas lipomatos nu prezintă simptome evidente și afecțiunea este descoperită întâmplător în timpul investigațiilor imagistice pentru alte probleme de sănătate. În aceste cazuri, infiltrarea grasă a pancreasului nu afectează semnificativ funcția pancreatică, iar pacienții nu prezintă simptome de insuficiență pancreatică exocrină. Deși pancreasul poate fi infiltrat cu grăsime, funcția sa exocrină și endocrină rămâne intactă. Diagnosticul se face de obicei prin imagistică, cum ar fi ecografia, tomografia computerizată sau rezonanța magnetică, care arată modificările structurale ale pancreasului. În cazurile asimptomatice, nu este necesar un tratament specific, dar este importantă monitorizarea periodică pentru a detecta eventualele modificări sau complicații.

Cazuri simptomatice – Insuficiența pancreatică exocrină

Diaree cronică: Aceasta este un simptom comun al insuficienței pancreatice exocrine, cauzată de incapacitatea pancreasului de a produce suficiente enzime digestive. Aceasta duce la malabsorbția nutrienților și la eliminarea frecventă a scaunelor apoase. Pacienții pot prezenta diaree persistentă, care nu răspunde la tratamentele obișnuite pentru diaree. Diagnosticul se face prin teste funcționale pancreatice și imagistică, care arată infiltrarea grasă a pancreasului. Tratamentul include suplimente enzimatice pancreatice pentru a îmbunătăți digestia și a reduce simptomele de diaree.

Steatoreea: Aceasta se referă la prezența excesivă de grăsimi în scaun, rezultată din malabsorbția grăsimilor datorită insuficienței pancreatice exocrine. Scaunele sunt voluminoase, uleioase și au un miros fetid. Aceasta este cauzată de lipsa enzimelor pancreatice necesare pentru digestia grăsimilor. Diagnosticul se face prin analiza scaunului și imagistică, care arată infiltrarea grasă a pancreasului. Tratamentul include suplimente enzimatice pancreatice și ajustări dietetice pentru a reduce conținutul de grăsimi din alimentație.

Pierderea în greutate: Aceasta este un simptom frecvent al insuficienței pancreatice exocrine, cauzată de malabsorbția nutrienților. Pacienții pot pierde în greutate în mod semnificativ, chiar și în cazul unui aport alimentar adecvat. Pierderea în greutate este rezultatul incapacității pancreasului de a produce enzime digestive suficiente pentru a descompune și absorbi nutrienții din alimente. Diagnosticul se face prin evaluarea stării nutriționale și imagistică, care arată infiltrarea grasă a pancreasului. Tratamentul include suplimente enzimatice pancreatice și intervenții nutriționale pentru a se asigura un aport adecvat de calorii și nutrienți.

Absența durerii abdominale și a diabetului zaharat

În multe cazuri de pancreas lipomatos, pacienții nu prezintă dureri abdominale sau semne de diabet zaharat. Aceasta se datorează faptului că infiltrarea grasă a pancreasului nu afectează întotdeauna funcția endocrină a acestuia, responsabilă de producerea insulinei. De asemenea, absența durerii abdominale poate indica faptul că nu există inflamație sau obstrucție semnificativă în pancreas. Diagnosticul se face de obicei prin imagistică, care arată infiltrarea grasă a pancreasului fără alte anomalii structurale. În aceste cazuri, monitorizarea periodică este esențială pentru a detecta eventualele modificări sau complicații care ar putea apărea în timp.

Constatări imagistice în pancreasul lipomatos

Diagnosticul pancreasului lipomatos se bazează în mare măsură pe investigațiile imagistice, care pot evidenția modificările structurale și gradul de infiltrare grasă a pancreasului.

Ecografie

La ecografie, pancreasul lipomatos apare hiperecogen, adică reflectă mai mult ultrasunetele decât țesutul pancreatic normal. Aceasta se datorează acumulării de grăsime în parenchimul pancreatic, care modifică proprietățile acustice ale organului. Ecografia este o metodă non-invazivă și accesibilă pentru evaluarea pancreasului și poate detecta infiltrarea grasă chiar și în stadii incipiente. Cu toate acestea, ecografia poate avea limitări în cazul pacienților obezi sau cu gaz intestinal excesiv, care pot afecta calitatea imaginii.

Tomografie computerizată (CT)

Parenchim pancreatic hipodens: La tomografia computerizată, pancreasul lipomatos apare hipodens, adică are o densitate mai mică decât țesutul pancreatic normal. Aceasta se datorează acumulării de grăsime, care are o densitate mai mică decât țesutul glandular. Tomografia computerizată este o metodă precisă pentru evaluarea structurii pancreasului și poate detecta infiltrarea grasă chiar și în stadii avansate. De asemenea, CT-ul poate ajuta la diferențierea pancreasului lipomatos de alte afecțiuni pancreatice, cum ar fi tumorile sau inflamațiile.

Valori de atenuare negative la CT necontrastat: La tomografia computerizată necontrastată, pancreasul lipomatos prezintă valori de atenuare negative, adică densitatea acestuia este mai mică decât cea a țesutului adipos din jur. Aceasta se datorează acumulării de grăsime în parenchimul pancreatic, care are o densitate scăzută. CT-ul necontrastat este util pentru evaluarea gradului de infiltrare grasă și pentru diferențierea pancreasului lipomatos de alte afecțiuni pancreatice. De asemenea, poate ajuta la monitorizarea evoluției afecțiunii și la evaluarea eficacității tratamentului.

Valori de atenuare pozitive la CT cu contrast: La tomografia computerizată cu contrast, pancreasul lipomatos poate prezenta valori de atenuare pozitive. Aceasta se datorează faptului că parenchimul pancreatic, deși infiltrat cu grăsime, poate încă să capteze agentul de contrast, rezultând într-o densitate mai mare decât cea a țesutului adipos din jur. Această caracteristică ajută la diferențierea pancreasului lipomatos de alte afecțiuni, cum ar fi tumorile sau inflamațiile, care pot avea valori de atenuare diferite. CT-ul cu contrast este util pentru evaluarea detaliată a structurii pancreasului și pentru identificarea eventualelor complicații asociate cu infiltrarea grasă.

Rezonanță magnetică (RMN)

Reducerea intensității semnalului pe imaginile în fază opusă: La RMN cu schimb chimic, pancreasul lipomatos poate prezenta o reducere a intensității semnalului pe imaginile în fază opusă. Aceasta se datorează diferenței de rezonanță magnetică între grăsime și apă, care permite identificarea precisă a infiltrării grase. RMN-ul cu schimb chimic este o metodă sensibilă pentru detectarea și cuantificarea grăsimii în pancreas, ajutând la diferențierea pancreasului lipomatos de alte afecțiuni. Această tehnică este deosebit de utilă în cazurile în care CT-ul sau ecografia nu oferă informații suficiente.

Ducte pancreatice păstrate: În pancreasul lipomatos, ductele pancreatice rămân de obicei intacte și nu sunt afectate de infiltrarea grasă. Aceasta este o caracteristică importantă care ajută la diferențierea pancreasului lipomatos de alte afecțiuni, cum ar fi pancreatita cronică sau tumorile, care pot provoca obstrucția sau deformarea ductelor. RMN-ul poate vizualiza clar ductele pancreatice și poate confirma păstrarea acestora în prezența infiltrării grase. Aceasta este esențială pentru diagnosticarea corectă și pentru planificarea tratamentului adecvat.

Subtipuri și tipare ale pancreasului lipomatos

Pancreasul lipomatos poate fi clasificat în diferite subtipuri și tipare, în funcție de distribuția și gradul de infiltrare grasă. Aceste clasificări ajută la înțelegerea variabilității clinice și la ghidarea managementului terapeutic.

Pancreas lipomatos uniform

Acest tipar se caracterizează printr-o distribuție uniformă a grăsimii în întregul pancreas. În pancreasul lipomatos uniform, infiltrarea grasă este distribuită în mod egal în toate regiunile pancreasului, fără a afecta preferențial anumite zone. Aceasta poate duce la o pierdere generalizată a funcției pancreatice, dar simptomele pot varia în funcție de gradul de infiltrare grasă. Diagnosticul se face prin imagistică, cum ar fi ecografia, tomografia computerizată sau rezonanța magnetică, care arată o distribuție uniformă a grăsimii în pancreas. Tratamentul include monitorizarea periodică și intervenții pentru gestionarea simptomelor de insuficiență pancreatică exocrină, cum ar fi suplimentele enzimatice pancreatice și ajustările dietetice.

Pancreas lipomatos neuniform

Tip 1a (Înlocuirea grasă preferențială a capului): În acest tipar, infiltrarea grasă afectează în principal capul pancreasului, lăsând restul organului relativ intact. Aceasta poate duce la o pierdere localizată a funcției pancreatice, dar simptomele pot varia în funcție de gradul de infiltrare grasă. Diagnosticul se face prin imagistică, cum ar fi tomografia computerizată sau rezonanța magnetică, care arată o acumulare de grăsime predominant în capul pancreasului. Tratamentul poate include monitorizarea periodică și intervenții pentru gestionarea simptomelor de insuficiență pancreatică exocrină, cum ar fi suplimentele enzimatice pancreatice.

Tip 1b (Înlocuirea grasă a capului, gâtului și corpului): În acest tipar, infiltrarea grasă afectează capul, gâtul și corpul pancreasului, lăsând doar coada relativ intactă. Aceasta poate duce la o pierdere mai extinsă a funcției pancreatice și la simptome mai pronunțate de insuficiență pancreatică exocrină. Diagnosticul se face prin imagistică, care arată o distribuție neuniformă a grăsimii în cap, gât și corpul pancreasului. Tratamentul include suplimente enzimatice pancreatice și ajustări dietetice pentru a îmbunătăți digestia și a reduce simptomele de malabsorbție.

Tip 2a (Înlocuirea grasă a capului și a procesului uncinat): În acest tipar, infiltrarea grasă afectează capul pancreasului și procesul uncinat, lăsând restul organului relativ intact. Aceasta poate duce la o pierdere localizată a funcției pancreatice și la simptome variabile de insuficiență pancreatică exocrină. Diagnosticul se face prin imagistică, care arată o acumulare de grăsime predominant în capul pancreasului și procesul uncinat. Tratamentul poate include suplimente enzimatice pancreatice și monitorizarea periodică pentru a detecta eventualele modificări sau complicații.

Tip 2b (Înlocuirea aproape totală, cu excepția regiunii peribiliare): În acest tipar, infiltrarea grasă afectează aproape întregul pancreas, cu excepția unei mici regiuni din jurul ductului biliar. Aceasta poate duce la o pierdere semnificativă a funcției pancreatice și la simptome severe de insuficiență pancreatică exocrină. Diagnosticul se face prin imagistică, care arată o distribuție neuniformă a grăsimii în întregul pancreas, cu excepția regiunii peribiliare. Tratamentul include suplimente enzimatice pancreatice, ajustări dietetice și monitorizarea periodică pentru a gestiona simptomele și a preveni complicațiile.

Diagnostic diferențial

Diagnosticarea pancreasului lipomatos necesită excluderea altor afecțiuni care pot prezenta simptome și semne imagistice similare. Printre acestea se numără agenezia pancreatică și neoplasmele pancreatice.

Agenezia pancreatică – Absența ductelor pancreatice în agenezie: Agenezia pancreatică este o afecțiune congenitală rară în care pancreasul nu se dezvoltă complet. În această condiție, ductele pancreatice sunt absente sau subdezvoltate, ceea ce poate duce la insuficiență pancreatică severă. Diagnosticul se face prin imagistică, cum ar fi tomografia computerizată sau rezonanța magnetică, care arată absența ductelor pancreatice și a parenchimului pancreatic. Aceasta ajută la diferențierea ageneziei pancreatice de pancreasul lipomatos, unde ductele pancreatice sunt de obicei păstrate. Tratamentul ageneziei pancreatice include suplimente enzimatice pancreatice și intervenții nutriționale pentru a gestiona simptomele de malabsorbție.

Neoplasmele pancreatice – Lipsa reducerii intensității semnalului pe RMN în fază opusă: Neoplasmele pancreatice, cum ar fi adenocarcinomul pancreatic, pot prezenta semne imagistice similare cu pancreasul lipomatos. Cu toate acestea, la rezonanța magnetică cu schimb chimic, neoplasmele pancreatice nu prezintă reducerea intensității semnalului pe imaginile în fază opusă, caracteristică infiltrării grase. Aceasta ajută la diferențierea neoplasmelor de pancreasul lipomatos. Diagnosticul precis necesită imagistică avansată și, în unele cazuri, biopsie pentru confirmarea naturii leziunii. Tratamentul neoplasmelor pancreatice variază în funcție de tipul și stadiul tumorii și poate include chirurgie, chimioterapie și radioterapie.