Rectocolita ulcero-hemoragica: simptome si tratamente

Boala evoluează prin episoade acute și perioade de remisiune, iar tratamentul include medicamente antiinflamatoare, imunosupresoare și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale. Diagnosticul se bazează pe istoricul medical, examinarea fizică, teste de laborator și proceduri endoscopice. Deși nu există un tratament curativ, gestionarea adecvată poate ameliora simptomele și îmbunătăți calitatea vieții pacienților.

Semne și simptome ale rectocolitei ulcero-hemoragice

Rectocolita ulcero-hemoragică se manifestă printr-o varietate de simptome gastrointestinale și sistemice. Aceste simptome pot varia în intensitate și frecvență, în funcție de severitatea și extinderea inflamației.

Simptome gastrointestinale

Diaree cu sânge: Aceasta este unul dintre cele mai comune și caracteristice simptome ale rectocolitei ulcero-hemoragice. Aceasta apare din cauza inflamației și ulcerațiilor mucoasei colonului, care duc la sângerări. Pacienții pot experimenta scaune frecvente, lichide, care conțin sânge și, uneori, mucus. Severitatea diareei poate varia de la câteva episoade pe zi la scaune frecvente și abundente, care pot duce la deshidratare și anemie. Este important ca pacienții să monitorizeze frecvența și aspectul scaunelor și să raporteze orice modificare medicului curant pentru ajustarea tratamentului.

Dureri abdominale și crampe: Acestea sunt simptome frecvente în rectocolita ulcero-hemoragică. Ele sunt cauzate de inflamația și ulcerațiile mucoasei colonului, care pot provoca spasme musculare și disconfort. Durerile pot varia de la ușoare la severe și pot fi localizate în diferite părți ale abdomenului, în funcție de extinderea inflamației. Crampele abdominale pot fi însoțite de senzația de balonare și de urgența de a avea scaun. Gestionarea durerilor abdominale implică utilizarea medicamentelor antiinflamatoare și antispastice, precum și ajustarea dietei pentru a evita alimentele care pot agrava simptomele.

Urgență și tenesme: Urgența de a avea scaun și tenesmele sunt simptome comune în rectocolita ulcero-hemoragică. Urgența se referă la nevoia bruscă și intensă de a avea scaun, care poate fi dificil de controlat. Tenesmele sunt senzații dureroase de a avea scaun, chiar și atunci când colonul este gol. Aceste simptome sunt cauzate de inflamația și iritația mucoasei rectului și colonului, care stimulează contracțiile musculare și senzația de plenitudine rectală. Gestionarea acestor simptome implică utilizarea medicamentelor antiinflamatoare și a terapiei comportamentale pentru a reduce stresul și anxietatea asociate cu nevoia urgentă de a avea scaun.

Simptome sistemice

Oboseală și slăbiciune: Acestea sunt simptome frecvente în rectocolita ulcero-hemoragică și pot afecta semnificativ calitatea vieții pacienților. Aceste simptome sunt cauzate de inflamația cronică, pierderea de sânge prin scaune și malnutriție. Inflamația cronică poate duce la eliberarea de citokine proinflamatorii, care contribuie la senzația de oboseală și slăbiciune. Pierderea de sânge prin scaune poate provoca anemie, care agravează oboseala. Malnutriția, cauzată de absorbția deficitară a nutrienților și de restricțiile alimentare, poate contribui, de asemenea, la slăbiciune. Gestionarea oboselii și slăbiciunii implică tratamentul inflamației, suplimentarea cu fier și alți nutrienți, precum și adoptarea unui stil de viață sănătos, care include exerciții fizice moderate și tehnici de gestionare a stresului.

Pierderea în greutate: Aceasta este un simptom comun în rectocolita ulcero-hemoragică și poate fi cauzată de mai mulți factori. Inflamația cronică a mucoasei intestinale poate duce la absorbția deficitară a nutrienților, ceea ce contribuie la malnutriție și pierdere în greutate. De asemenea, diareea frecventă și sângerările pot duce la pierderea de lichide și electroliți, agravând starea de sănătate generală. Pacienții pot experimenta, de asemenea, o scădere a apetitului din cauza durerilor abdominale și a disconfortului general. Gestionarea pierderii în greutate implică tratamentul inflamației, suplimentarea cu nutrienți și adoptarea unei diete echilibrate, adaptată nevoilor individuale ale pacienților.

Febră: Aceasta este un simptom sistemic care poate apărea în timpul episoadelor acute de rectocolită ulcero-hemoragică. Aceasta este cauzată de inflamația intensă și de eliberarea de citokine proinflamatorii în organism. Febra poate fi însoțită de alte simptome sistemice, cum ar fi oboseala, slăbiciunea și durerile musculare. Monitorizarea temperaturii corpului și raportarea episoadelor de febră medicului curant sunt esențiale pentru ajustarea tratamentului și prevenirea complicațiilor. Tratamentul febrei implică utilizarea medicamentelor antiinflamatoare și antipiretice, precum și gestionarea inflamației intestinale prin terapii specifice.

Manifestări extraintestinale

Dureri articulare și artrită: Acestea sunt manifestări extraintestinale frecvente în rectocolita ulcero-hemoragică. Ele pot afecta articulațiile mari, cum ar fi genunchii și gleznele, dar și articulațiile mici ale mâinilor și picioarelor. Inflamația articulațiilor poate provoca durere, umflături și rigiditate, afectând mobilitatea și calitatea vieții pacienților. Tratamentul durerilor articulare și al artritei implică utilizarea medicamentelor antiinflamatoare și a terapiei fizice pentru a menține funcționalitatea articulațiilor și a reduce disconfortul.

Leziuni cutanate (eritem nodos, pyodermă gangrenoasă): Leziunile cutanate sunt manifestări extraintestinale care pot apărea în rectocolita ulcero-hemoragică. Eritemul nodos se manifestă prin noduli dureroși, roșii, localizați de obicei pe picioare. Pyoderma gangrenoasă este o afecțiune mai severă, caracterizată prin ulcerații dureroase și necrotice ale pielii. Aceste leziuni sunt cauzate de inflamația sistemică și de răspunsul imun anormal. Tratamentul leziunilor cutanate implică utilizarea medicamentelor antiinflamatoare și imunosupresoare, precum și îngrijirea locală a leziunilor pentru a preveni infecțiile și a promova vindecarea.

Inflamația oculară (episclerită, uveită): Aceasta este o manifestare extraintestinală care poate apărea în rectocolita ulcero-hemoragică. Episclerita este o inflamație a stratului superficial al sclerei, care provoacă roșeață și disconfort ocular. Uveita este o inflamație mai profundă, care afectează uveea și poate provoca durere, fotofobie și vedere încețoșată. Inflamația oculară necesită evaluare și tratament prompt de către un oftalmolog pentru a preveni complicațiile și pierderea vederii. Tratamentul poate include utilizarea de corticosteroizi topici sau sistemici și alte medicamente imunosupresoare pentru a controla inflamația.

Opțiuni de tratament pentru rectocolita ulcero-hemoragică

Tratamentul rectocolitei ulcero-hemoragice include o varietate de opțiuni farmacologice și non-farmacologice, adaptate severității și extensiei bolii. Scopul tratamentului este de a reduce inflamația, de a induce și menține remisiunea și de a preveni complicațiile.

Terapia farmacologică

Aminosalicilați (5-ASA): Aceștia sunt medicamente antiinflamatoare utilizate pe scară largă în tratamentul rectocolitei ulcero-hemoragice. Aminosalicilații includ sulfasalazina, mesalazina și olsalazina. Aminosalicilații acționează prin inhibarea sintezei prostaglandinelor și leucotrienelor, reducând astfel inflamația mucoasei intestinale. Aceste medicamente pot fi administrate pe cale orală, sub formă de supozitoare sau clisme, în funcție de localizarea și severitatea inflamației. Aminosalicilații sunt eficienți în inducerea și menținerea remisiunii în cazurile ușoare și moderate de rectocolită ulcero-hemoragică. Efectele secundare pot include greață, dureri de cap și reacții alergice, dar în general, aminosalicilații sunt bine tolerați de majoritatea pacienților.

Corticosteroizi: Aceștia sunt medicamente antiinflamatoare puternice utilizate pentru a controla episoadele acute de rectocolită ulcero-hemoragică. Aceștia includ prednisonul și budesonida, care pot fi administrate pe cale orală, intravenoasă sau sub formă de clisme. Corticosteroizii reduc inflamația prin inhibarea răspunsului imun și a eliberării de citokine proinflamatorii. Deși sunt eficienți în inducerea remisiunii, utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor este limitată din cauza efectelor secundare semnificative, cum ar fi osteoporoza, hipertensiunea arterială și diabetul. Prin urmare, corticosteroizii sunt de obicei utilizați pe termen scurt, iar pacienții sunt treptat trecuți pe alte medicamente de întreținere pentru a menține remisiunea.

Imunomodulatoare: Acestea sunt medicamente care modifică răspunsul imun și sunt utilizate pentru a menține remisiunea în rectocolita ulcero-hemoragică. Tiopurinele, cum ar fi azatioprina și 6-mercaptopurina, sunt frecvent utilizate și acționează prin inhibarea sintezei ADN-ului în celulele imune. Metotrexatul este un alt imunomodulator care inhibă metabolismul acidului folic, reducând astfel proliferarea celulelor imune. Aceste medicamente sunt eficiente în menținerea remisiunii pe termen lung, dar necesită monitorizare regulată a funcției hepatice și a numărului de celule sanguine din cauza riscului de toxicitate.

Agenți biologici: Aceștia sunt medicamente moderne care vizează molecule specifice implicate în inflamația rectocolitei ulcero-hemoragice. Anti-TNF, cum ar fi infliximab și adalimumab, blochează factorul de necroză tumorală alfa (TNF-alfa), o citokină proinflamatorie majoră. Anti-integrinele, cum ar fi vedolizumab, inhibă migrarea celulelor imune către intestin. Acești agenți sunt utilizați în cazurile moderate și severe de boală și sunt administrați prin injecții sau perfuzii intravenoase. Deși sunt eficienți în inducerea și menținerea remisiunii, agenții biologici pot avea efecte secundare, inclusiv risc crescut de infecții și reacții alergice.

Inhibitori JAK: Inhibitorii Janus kinazei (JAK) sunt o clasă nouă de medicamente utilizate în tratamentul rectocolitei ulcero-hemoragice. Aceștia acționează prin inhibarea enzimelor JAK, care sunt implicate în semnalizarea citokinelor proinflamatorii. Tofacitinib este un exemplu de inhibitor JAK utilizat pentru a reduce inflamația și a induce remisiunea. Aceste medicamente sunt administrate pe cale orală și sunt eficiente în cazurile moderate și severe de boală. Cu toate acestea, inhibitorii JAK pot avea efecte secundare, cum ar fi risc crescut de infecții și probleme cardiovasculare, și necesită monitorizare regulată.

Modificări dietetice și ale stilului de viață

Nutriție și dietă: Acestea  joacă un rol crucial în gestionarea rectocolitei ulcero-hemoragice. O dietă echilibrată și adecvată poate ajuta la reducerea inflamației și la menținerea stării de sănătate generale. Pacienții sunt sfătuiți să evite alimentele care pot agrava simptomele, cum ar fi alimentele bogate în grăsimi, zaharuri rafinate și lactate, în cazul intoleranței la lactoză. În schimb, se recomandă consumul de alimente bogate în fibre, fructe și legume, care pot avea efecte antiinflamatorii. Suplimentele nutritive pot fi necesare pentru a corecta deficiențele de vitamine și minerale. Colaborarea cu un dietetician poate ajuta la dezvoltarea unui plan alimentar personalizat, adaptat nevoilor individuale ale pacienților.

Gestionarea stresului: Aceasta este esențială pentru pacienții cu rectocolită ulcero-hemoragică, deoarece stresul poate agrava simptomele și poate declanșa episoade acute. Tehnicile de gestionare a stresului includ terapia cognitiv-comportamentală, meditația, yoga și exercițiile de respirație. Aceste metode ajută la reducerea anxietății și la îmbunătățirea stării generale de bine. De asemenea, sprijinul social și participarea la grupuri de suport pot oferi pacienților o rețea de susținere emoțională. Este important ca pacienții să identifice și să evite factorii de stres și să adopte un stil de viață echilibrat, care să includă activități relaxante și timp pentru odihnă. Gestionarea eficientă a stresului poate contribui la ameliorarea simptomelor și la menținerea remisiunii pe termen lung.

Intervenții chirurgicale

Indicații pentru intervenția chirurgicală: Intervențiile chirurgicale sunt indicate în cazurile severe de rectocolită ulcero-hemoragică care nu răspund la tratamentul medicamentos sau în prezența complicațiilor, cum ar fi perforația, hemoragia masivă, megacolonul toxic sau displazia severă. De asemenea, intervenția chirurgicală poate fi necesară în cazurile de cancer colorectal asociat cu rectocolita ulcero-hemoragică. Decizia de a recurge la chirurgie este luată în colaborare cu pacientul, luând în considerare beneficiile și riscurile intervenției. Scopul intervenției chirurgicale este de a îndepărta porțiunile afectate ale colonului și de a ameliora simptomele, îmbunătățind astfel calitatea vieții pacientului.

Proctocolectomia cu anastomoză ileo-anală (IPAA): Proctocolectomia cu anastomoză ileo-anală este o intervenție chirurgicală complexă care implică îndepărtarea întregului colon și rect și crearea unui rezervor ileal din ultima porțiune a intestinului subțire. Acest rezervor este apoi conectat la canalul anal, permițând pacientului să mențină continența fecală. IPAA este considerată o opțiune preferată pentru pacienții care doresc să evite o ileostomie permanentă. Deși această procedură poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții, poate fi asociată cu complicații, cum ar fi inflamația rezervorului (pouchită) și disfuncția rezervorului. Monitorizarea postoperatorie și îngrijirea adecvată sunt esențiale pentru succesul pe termen lung al acestei intervenții.

Proctocolectomia cu ileostomie: Proctocolectomia cu ileostomie implică îndepărtarea întregului colon și rect și crearea unei deschideri (stomă) în peretele abdominal, prin care conținutul intestinal este colectat într-o pungă externă. Această intervenție este indicată în cazurile severe de rectocolită ulcero-hemoragică sau în prezența cancerului colorectal. Ileostomia poate fi temporară sau permanentă, în funcție de starea clinică a pacientului și de planul de tratament. Deși ileostomia poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții prin eliminarea simptomelor severe, necesită adaptare și îngrijire specială. Pacienții trebuie să învețe cum să gestioneze stoma și să prevină complicațiile, cum ar fi iritațiile pielii și infecțiile.