Scaun melenic: cauze, simptome si metode de tratament

Deși uneori poate fi cauzat de alimentație sau medicamente, scaunul melenic este adesea un semn al unor afecțiuni serioase, precum ulcerul peptic sau varicele esofagiene. Este esențială consultarea imediată a unui medic pentru diagnosticare și tratament adecvat, deoarece melena poate fi un indicator al unei sângerări interne care necesită atenție medicală de urgență.

Cauzele scaunului melenic

Identificarea cauzelor scaunului melenic este esențială pentru diagnosticarea corectă și pentru a îndruma pacientul către tratamentul adecvat.

Sângerarea gastrointestinală superioară

Boala ulcerului peptic: Aceasta reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale sângerărilor în tractul gastrointestinal superior, care pot duce la apariția scaunului melenic. Ulcerele peptice sunt leziuni deschise care se formează pe mucoasa stomacului sau a duodenului, adesea ca rezultat al unei infecții cu Helicobacter pylori sau al utilizării prelungite a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Aceste ulcere pot eroda vasele de sânge și pot cauza sângerări, care, odată ajunse în tractul digestiv, se transformă și duc la eliminarea de scaune negre și cu aspect de zaț de cafea. Simptomele asociate pot include durere abdominală, senzație de arsură și disconfort gastric. Tratamentul poate varia de la administrarea de medicamente care reduc aciditatea gastrică până la intervenții endoscopice sau chirurgicale, în funcție de severitatea și localizarea ulcerului.

Gastrita: Gastrita, o inflamație a mucoasei stomacului, poate fi o cauză a scaunului melenic datorită sângerărilor pe care le poate provoca. Această afecțiune poate fi rezultatul unei varietăți de factori, inclusiv infecții, stres, consumul de alcool, utilizarea prelungită a medicamentelor antiinflamatoare sau prezența auto anticorpilor. Simptomele gastritei variază de la disconfort sau durere abdominală până la senzația de plenitudine sau arsuri la nivelul stomacului, și pot fi însoțite de greață sau pierderea apetitului. În cazurile de gastrită erozivă, unde mucoasa stomacală este deteriorată, sângerările pot fi suficient de severe pentru a cauza melena. Tratamentul gastritei depinde de cauza subiacentă și poate include modificări ale dietei, medicamente care reduc aciditatea gastrică sau, în cazul infecțiilor, terapie antibacteriană.

Varicele esofagiene: Acestea sunt vene dilatate în esofag care pot sângera, provocând astfel apariția scaunului melenic. Acestea apar frecvent în contextul hipertensiunii portale, adesea asociate cu ciroza hepatică. Sângerarea din varicele esofagiene este o urgență medicală, deoarece poate fi masivă și pune viața în pericol. Simptomele pot include vărsături cu sânge sau prezența sângelui în scaun, care poate fi negru și cu aspect de zaț de cafea. Tratamentul varicelor esofagiene poate implica terapie endoscopică, cum ar fi ligaturarea varicelor sau administrarea de medicamente care scad presiunea în venele portale.

Sindromul Mallory–Weiss: Acesta reprezintă o lacerație la nivelul mucoasei esofagiene sau gastrice, adesea cauzată de vărsături sau tuse violente. Deși aceste lacerații pot fi superficiale și se pot vindeca de la sine, ele pot sângera și pot duce la apariția scaunului melenic. Pacienții pot prezenta simptome precum vărsături cu sânge sau sânge în scaun, durere toracică sau abdominală și, în cazuri severe, semne de șoc hipovolemic. Tratamentul poate include terapie endoscopică pentru a opri sângerarea sau, în cazuri mai puțin severe, management conservator și monitorizare.

Cancerele gastrointestinale: Neoplasmele din tractul gastrointestinal superior, cum ar fi cancerul de stomac, esofag sau duoden, pot fi surse de sângerare care duc la melena. Simptomele pot varia și includ pierdere în greutate neintenționată, durere abdominală, dificultăți la înghițire, senzație de sațietate precoce și, în unele cazuri, vărsături cu sânge. Diagnosticarea timpurie este crucială, iar tratamentul poate include chirurgie, chimioterapie sau radioterapie, în funcție de stadiul și localizarea cancerului.

Alte cauze potențiale

Tulburările de sângerare: Acestea, cum ar fi hemofilia sau trombocitopenia, pot contribui la apariția scaunului melenic prin afectarea coagulării sângelui. Aceste condiții pot duce la sângerări spontane sau prelungite în diverse părți ale corpului, inclusiv în tractul gastrointestinal. Simptomele pot include vânătăi ușoare, sângerări nazale frecvente, sângerări gingivale și, în cazuri grave, hemoragii interne. Managementul acestor tulburări necesită o abordare multidisciplinară și poate include terapie de substituție cu factori de coagulare, medicamente care stimulează formarea de trombocite și măsuri preventive pentru a reduce riscul de sângerare.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene: Acestea, cunoscute sub numele de antiinflamatoare, sunt utilizate frecvent pentru a trata durerea și inflamația. Cu toate acestea, utilizarea prelungită sau consumul în doze mari poate duce la iritația mucoasei stomacale și, în unele cazuri, la formarea de ulcere gastrice sau duodenale care pot sângera. Această sângerare poate fi suficient de severă pentru a cauza scaun melenic. Pacienții care utilizează antiinflamatoare și prezintă simptome precum durere abdominală, arsuri la stomac sau scaune închise la culoare ar trebui să consulte un medic pentru evaluare și, dacă este necesar, pentru ajustarea tratamentului.

Medicamentele anticoagulante: Medicamentele anticoagulante, utilizate pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge, pot crește riscul de sângerare în tractul gastrointestinal, ceea ce poate duce la apariția scaunului melenic. Deși aceste medicamente sunt esențiale pentru pacienții cu anumite afecțiuni cardiovasculare, este importantă monitorizarea atentă a pacienților pentru a detecta orice semne de sângerare internă. În cazul apariției scaunului melenic sau a altor simptome de sângerare, cum ar fi vânătăile ușoare sau sângerările prelungite, pacienții ar trebui să contacteze imediat medicul pentru a evalua necesitatea ajustării dozei sau a schimbării medicației.

Simptome asociate cu scaunul melenic

Scaunul melenic poate fi însoțit de o serie de simptome care variază în funcție de cauza și severitatea sângerării interne.

Durerea abdominală: Aceasta este un simptom frecvent întâlnit în asociere cu scaunul melenic și poate indica prezența unei afecțiuni gastrointestinale subiacente, cum ar fi un ulcer gastric sau duodenal. Durerea poate varia de la un disconfort ușor până la o durere severă și poate fi însoțită de alte simptome, precum arsurile la stomac, greața sau vărsăturile. Este important ca pacienții care experimentează durere abdominală persistentă sau intensă, în special dacă este însoțită de scaun melenic, să solicite asistență medicală pentru a identifica și trata cauza sângerării.

Hematemeza: Hematemeza, sau vărsăturile cu sânge, pot apărea în cazurile de sângerare gastrointestinală superioară și pot fi un semn al unei afecțiuni grave. Sângele vărsat poate avea o culoare roșie vie sau poate fi închis la culoare, asemănător zațului de cafea, indicând o sângerare mai veche. Hematemeza este adesea însoțită de scaun melenic și necesită evaluare medicală de urgență pentru a determina sursa sângerării și pentru a iniția tratamentul corespunzător.

Amețeala sau leșinul: Acestea sunt simptome care pot însoți scaunul melenic și pot indica o pierdere semnificativă de sânge, ceea ce poate duce la scăderea volumului sanguin și la hipotensiune. Aceste simptome pot fi semne ale unei urgențe medicale și necesită intervenție imediată pentru a preveni complicații grave, cum ar fi șocul hipovolemic. Pacienții care experimentează amețeli, leșin sau alte semne de instabilitate ar trebui să caute asistență medicală de urgență.

Respirația scurtă: Respirația scurtă sau dificultatea de a respira poate fi un simptom însoțitor al scaunului melenic și poate indica o pierdere semnificativă de sânge sau anemie. Această stare poate duce la o oxigenare insuficientă a țesuturilor și organelor, inclusiv a mușchilor care ajută la respirație. Pacienții pot simți că nu pot inspira suficient aer sau pot avea senzația de sufocare, în special la efort. Este important ca acești pacienți să primească asistență medicală de urgență, deoarece respirația scurtă poate fi un semn al unei probleme medicale grave care necesită intervenție rapidă.

Bătăile rapide ale inimii: Acestea, cunoscute și sub numele de tahicardie, pot apărea ca răspuns la sângerarea internă și pierderea de sânge asociată cu scaunul melenic. Inima încearcă să compenseze scăderea volumului de sânge prin pomparea mai rapidă pentru a menține un aport adecvat de oxigen către organe. Pacienții pot simți palpitații sau bătăi ale inimii neregulate și puternice. Tahicardia poate fi însoțită de alte simptome, cum ar fi amețeala sau leșinul, și necesită evaluare medicală pentru a determina cauza și pentru a preveni complicațiile.

Oboseala și slăbiciunea: Acestea sunt simptome comune care pot însoți scaunul melenic și pot indica anemie sau pierdere cronică de sânge. Pacienții se pot simți lipsiți de energie, epuizați și pot avea dificultăți în efectuarea activităților zilnice. Aceste simptome pot fi mai pronunțate dimineața și pot afecta calitatea vieții. Este important ca pacienții care experimentează oboseală persistentă și slăbiciune să consulte un medic pentru a identifica cauza și a primi tratamentul adecvat.

Opțiuni de tratament pentru melena și condițiile subiacente

Tratamentul melenei vizează stabilizarea pacientului și abordarea cauzei subiacente a sângerării.

Stabilizarea pacientului

Fluidele intravenoase: Administrarea de fluide intravenoase este o măsură imediată și esențială în stabilizarea pacienților cu melena, în special dacă există semne de șoc sau deshidratare. Fluidizarea intravenoasă ajută la restabilirea volumului sanguin și la menținerea funcțiilor vitale, oferind suport în timp ce se investighează și se tratează cauza sângerării. Acest tratament poate include soluții saline, soluții de electroliți sau alte tipuri de fluide, în funcție de nevoile specifice ale pacientului.

Transfuziile de sânge: Acestea pot fi necesare pentru pacienții care au suferit pierderi semnificative de sânge și prezintă simptome de anemie severă sau instabilitate hemodinamică. Transfuzia de globule roșii ajută la creșterea capacității de transport a oxigenului și la îmbunătățirea stării generale a pacientului. Decizia de a efectua o transfuzie de sânge se bazează pe evaluarea clinică a pacientului, inclusiv simptomele și rezultatele testelor de laborator, cum ar fi hemoleucograma completă.

Terapii endoscopice

Terapia prin injecție: Aceasta implică administrarea de substanțe direct în zona sângerândă pentru a opri sângerarea. Această metodă poate include injectarea de agenți vasoconstrictori, cum ar fi epinefrina, sau de substanțe care promovează coagularea, cum ar fi trombina. Terapia prin injecție este adesea utilizată în cazurile de sângerări active din ulcerele gastrice sau duodenale și poate fi efectuată rapid și eficient în timpul unei endoscopii. Această abordare poate reduce necesitatea intervențiilor chirurgicale și poate stabiliza pacientul în așteptarea altor tratamente.

Terapia termică: Aceasta folosește căldura pentru a coagula sângele și a opri sângerarea. Tehnicile includ electrocauterizarea, unde se folosește un curent electric pentru a arde și a sigila vasele de sânge, și terapia cu laser, care utilizează lumina concentrată pentru a închide rana. Aceste metode pot fi eficiente în controlul sângerărilor din varicele esofagiene sau din leziunile ulcerative și sunt adesea utilizate în combinație cu alte tratamente endoscopice pentru a se asigura hemostaza.

Terapia mecanică (cu clipuri sau benzi): Aceasta implică aplicarea de dispozitive mecanice, cum ar fi clipuri sau benzi, pentru a închide fizic sursa sângerării. Această tehnică este utilă pentru a opri sângerările din ulcere sau din alte leziuni ale mucoasei gastrointestinale. Clipurile metalice sau benzile pot fi plasate endoscopic pentru a strânge țesutul și a opri fluxul de sânge, oferind o soluție rapidă și eficientă pentru controlul sângerărilor.

Medicamente

Inhibitorii pompei de protoni: Aceștia sunt o clasă de medicamente care reduc producția de acid gastric și sunt adesea prescrise pentru tratamentul ulcerelor peptice și al gastritei, condiții care pot cauza melena. Aceste medicamente, cum ar fi omeprazolul și esomeprazolul, acționează prin blocarea enzimei responsabile pentru secreția de acid în stomac, oferind astfel un mediu mai puțin acid care favorizează vindecarea leziunilor și reduce riscul de sângerare. Inhibitorii pompei de protoni sunt considerați o componentă esențială în managementul melenei, în special când este asociată cu afecțiuni ulcerative.

Antagoniști ai receptorilor H2: Aceștia sunt medicamente care reduc cantitatea de acid produsă de stomac, fiind folosiți în tratamentul ulcerelor gastrice și duodenale și al gastritei. Aceste medicamente, cum ar fi ranitidina și famotidina, acționează prin blocarea receptorilor H2 de pe celulele care produc acid în stomac, ceea ce duce la scăderea secreției acide. Prin diminuarea acidității gastrice, blocanții receptorilor H2 pot contribui la ameliorarea simptomelor și la accelerarea procesului de vindecare a leziunilor care pot cauza melena. De asemenea, aceste medicamente pot fi utilizate în prevenirea recidivei ulcerelor și a sângerărilor asociate.

Antibiotice pentru infecția cu Helicobacter pylori: Infecția cu bacteria Helicobacter pylori este o cauză comună a ulcerelor gastrice și duodenale, care pot sângera și pot duce la melena. Tratamentul acestei infecții implică utilizarea unei combinații de antibiotice, cum ar fi claritromicina și amoxicilina, împreună cu inhibitorii pompei de protoni pentru a reduce aciditatea gastrică. Eradicarea Helicobacter pylori nu numai că ajută la vindecarea ulcerelor existente, dar reduce și riscul de recidivă a ulcerelor și a sângerărilor asociate, contribuind astfel la prevenirea apariției melenei.

Chirurgia pentru cazurile severe sau refractare

Chirurgia poate fi necesară în cazurile de melena care nu răspund la tratamentul medical sau în situații de sângerare masivă și continuă. Intervențiile chirurgicale pot varia de la proceduri minim invazive, cum ar fi ligaturarea endoscopică a varicelor esofagiene, până la intervenții mai complexe, cum ar fi rezecția gastrică sau duodenală. Scopul chirurgiei este de a controla sursa sângerării și de a trata orice leziuni sau afecțiuni subiacente care contribuie la melena. Decizia de a recurge la chirurgie se bazează pe evaluarea atentă a stării pacientului și a riscurilor asociate.