Sigmoidoscopie: indicatii, pregatire, procedura, riscuri si complicatii

Sigmoidoscopia flexibilă este un instrument important în diagnosticarea și prevenirea afecțiunilor colorectale, inclusiv a cancerului colorectal. Procedura implică introducerea unui tub subțire și flexibil echipat cu o cameră video prin anus, oferind o imagine detaliată a ultimilor 60 cm ai intestinului gros. Deși mai puțin cuprinzătoare decât o colonoscopie, sigmoidoscopia flexibilă reprezintă o opțiune valoroasă pentru screening-ul și diagnosticarea precoce a problemelor intestinale.

Ce este sigmoidoscopia flexibilă?

Sigmoidoscopia flexibilă este o procedură endoscopică care permite examinarea directă a mucoasei rectului și a părții inferioare a colonului. Această tehnică utilizează un instrument special numit sigmoidoscop, care este introdus prin anus pentru a vizualiza interiorul intestinului gros.

Definiție și descriere: Sigmoidoscopul este un tub flexibil, subțire, cu un diametru de aproximativ 1 cm, echipat cu o sursă de lumină și o cameră video la capăt. Acesta permite medicului să examineze în detaliu mucoasa intestinală, să detecteze anomalii precum polipi, inflamații sau tumori și să efectueze biopsii atunci când este necesar. Procedura acoperă ultimii 60 cm ai intestinului gros, incluzând rectul, colonul sigmoid și o parte din colonul descendent.

Comparație cu colonoscopia: Deși ambele proceduri sunt utilizate pentru examinarea intestinului gros, sigmoidoscopia flexibilă diferă de colonoscopie în câteva aspecte importante. Sigmoidoscopia examinează doar treimea inferioară a colonului, în timp ce colonoscopia permite vizualizarea întregului colon. Sigmoidoscopia necesită o pregătire intestinală mai puțin intensivă și, de obicei, nu necesită sedare, ceea ce o face o procedură mai rapidă și mai ușor de tolerat pentru mulți pacienți. Cu toate acestea, colonoscopia oferă o examinare mai completă și este preferată pentru screening-ul cancerului colorectal.

Avantajele sigmoidoscopiei flexibile: Această procedură prezintă mai multe beneficii semnificative. Ea poate fi efectuată rapid, de obicei în mai puțin de 15 minute, și nu necesită sedare, permițând pacienților să își reia activitățile normale imediat după examinare. Sigmoidoscopia flexibilă este mai puțin invazivă decât colonoscopia, ceea ce reduce riscul de complicații. De asemenea, este o opțiune eficientă pentru investigarea simptomelor specifice ale tractului digestiv inferior și pentru screening-ul cancerului colorectal la persoanele cu risc mediu.

Motive pentru efectuarea unei sigmoidoscopii flexibile

Sigmoidoscopia flexibilă este recomandată în diverse situații clinice, atât pentru diagnosticarea afecțiunilor intestinale, cât și pentru prevenirea cancerului colorectal. Această procedură oferă informații valoroase despre starea părții inferioare a colonului și a rectului.

Scopuri diagnostice: Sigmoidoscopia flexibilă este adesea utilizată pentru investigarea simptomelor gastrointestinale specifice. Aceasta include sângerări rectale, modificări ale tranzitului intestinal (constipație sau diaree), dureri abdominale inexplicabile și pierdere în greutate neintențională. Procedura permite medicilor să identifice sursa acestor simptome, cum ar fi hemoroizii, fisurile anale, bolile inflamatorii intestinale (colita ulcerativă sau boala Crohn) sau prezența polipilor. În plus, sigmoidoscopia flexibilă poate fi folosită pentru monitorizarea evoluției unor afecțiuni cunoscute și evaluarea eficacității tratamentelor.

Screening pentru cancerul colorectal: Sigmoidoscopia flexibilă joacă un rol important în programele de screening pentru cancerul colorectal. Această procedură poate detecta polipi precanceroși sau tumori în stadii incipiente, când tratamentul este cel mai eficient. Pentru persoanele cu risc mediu de cancer colorectal, sigmoidoscopia flexibilă este recomandată o dată la 5 ani, începând de la vârsta de 45 de ani. În cazul în care se descoperă polipi sau alte anomalii în timpul sigmoidoscopiei, medicul va recomanda de obicei o colonoscopie completă pentru o examinare mai amănunțită a întregului colon.

Pregătirea pentru o sigmoidoscopie flexibilă

O pregătire adecvată este esențială pentru succesul unei sigmoidoscopii flexibile. Aceasta implică curățarea eficientă a intestinului pentru a asigura o vizualizare clară a mucoasei intestinale în timpul procedurii.

Instrucțiuni pre-procedură: Cu câteva zile înainte de sigmoidoscopie, pacienții primesc instrucțiuni detaliate de la medic. Acestea includ de obicei modificări ale dietei, cum ar fi evitarea alimentelor bogate în fibre cu 2-3 zile înainte de procedură și trecerea la o dietă lichidă clară în ziua anterioară examinării. Pacienții sunt sfătuiți să bea multe lichide pentru a preveni deshidratarea. În unele cazuri, medicul poate prescrie laxative sau clisme pentru a asigura o curățare completă a intestinului. Este important ca pacienții să informeze medicul despre toate medicamentele pe care le iau, în special anticoagulante sau medicamente pentru diabet, deoarece acestea pot necesita ajustări temporare.

Ce să aștepți în ziua procedurii: În ziua sigmoidoscopiei, pacienții trebuie să se prezinte la clinică sau spital conform programării. Este recomandat să poarte haine confortabile și să fie însoțiți de o persoană care să îi poată conduce acasă după procedură, deși sedarea nu este de obicei necesară. Înainte de examinare, personalul medical va revizui istoricul medical al pacientului și va răspunde la orice întrebări sau preocupări. Pacienții vor fi rugați să se schimbe într-o robă de spital și să se poziționeze pe masa de examinare pentru începerea procedurii.

Procedura de sigmoidoscopie flexibilă

Sigmoidoscopia flexibilă este o procedură relativ scurtă și bine tolerată, care oferă informații valoroase despre starea părții inferioare a colonului și a rectului.

Poziționarea pacientului: Pentru sigmoidoscopie, pacientul este de obicei poziționat pe partea stângă, cu genunchii trași spre piept. Această poziție, numită decubit lateral stâng, facilitează introducerea sigmoidoscopului și examinarea optimă a colonului sigmoid și a rectului. În unele cazuri, pacientul poate fi rugat să se întoarcă pe spate sau să își schimbe poziția pentru a permite o vizualizare mai bună a anumitor zone ale intestinului.

Examinarea colonului inferior și a rectului: Procedura începe cu o examinare digitală rectală pentru a evalua tonusul sfincterului anal și a detecta eventuale anomalii palpabile. Apoi, medicul introduce ușor sigmoidoscopul lubrifiat prin anus. Pe măsură ce instrumentul avansează, se insuflă aer sau dioxid de carbon pentru a dilata intestinul și a îmbunătăți vizibilitatea. Camera video de la capătul sigmoidoscopului transmite imagini în timp real pe un monitor, permițând medicului să examineze în detaliu mucoasa intestinală. În timpul procedurii, medicul poate efectua biopsii sau îndepărta polipi mici folosind instrumente speciale introduse prin sigmoidoscop.

Durata procedurii și disconfort: O sigmoidoscopie flexibilă durează de obicei între 10 și 20 de minute. Majoritatea pacienților experimentează un disconfort minim în timpul procedurii, care poate include senzația de presiune abdominală, crampe ușoare sau nevoia de a evacua. Aceste senzații sunt de obicei cauzate de distensia intestinului cu aer și sunt temporare. Respirația profundă și relaxarea pot ajuta la reducerea disconfortului. Deoarece procedura nu necesită sedare, pacienții rămân conștienți și pot comunica cu medicul pe tot parcursul examinării.

După sigmoidoscopia flexibilă

Perioada imediat următoare unei sigmoidoscopii flexibile este de obicei lipsită de complicații, iar pacienții își pot relua rapid activitățile normale.

Recuperare și observație: După finalizarea procedurii, pacienții sunt transferați într-o zonă de recuperare pentru o scurtă perioadă de observație. Aici, personalul medical monitorizează semnele vitale și evaluează orice potențial disconfort sau complicații. Majoritatea pacienților se simt bine imediat după procedură și pot pleca acasă în decurs de 30 de minute. Este normal să se simtă balonare sau să elimine gaze în orele următoare, pe măsură ce aerul introdus în timpul procedurii este eliminat. Pacienții pot reveni la dieta lor obișnuită și la activitățile zilnice imediat, cu excepția cazului în care medicul recomandă altfel. În cazul în care s-au efectuat biopsii sau s-au îndepărtat polipi, medicul va oferi instrucțiuni specifice de îngrijire și va programa o vizită de urmărire pentru discutarea rezultatelor.

Potențiale efecte secundare și complicații: Deși sigmoidoscopia flexibilă este în general o procedură sigură, pot apărea unele efecte secundare minore. Acestea includ disconfort abdominal, balonare și eliminare de gaze, care de obicei se rezolvă în câteva ore. În cazuri rare, pot apărea complicații mai serioase, cum ar fi sângerări, în special după îndepărtarea polipilor, sau perforarea peretelui intestinal. Pacienții trebuie să fie atenți la simptome precum dureri abdominale severe, febră sau sângerări rectale abundente și să contacteze imediat medicul dacă acestea apar.

Urmărire și rezultate: După sigmoidoscopie, medicul discută rezultatele preliminare cu pacientul. Dacă s-au efectuat biopsii sau s-au îndepărtat polipi, rezultatele complete pot fi disponibile în câteva zile sau săptămâni. În funcție de constatări, medicul poate recomanda teste suplimentare, cum ar fi o colonoscopie completă, sau poate sugera un plan de tratament. Pentru rezultate normale, se stabilește de obicei un program de screening de rutină. Este important ca pacienții să urmeze recomandările medicului pentru urmărire și să raporteze orice simptome noi sau persistente.

Riscuri și complicații ale sigmoidoscopiei flexibile

Deși sigmoidoscopia flexibilă este o procedură relativ sigură, există anumite riscuri și complicații potențiale asociate. Aceste riscuri sunt rare, dar pacienții trebuie să fie conștienți de ele și să le discute cu medicul înainte de procedură.

Sângerare: Sângerarea este o complicație posibilă a sigmoidoscopiei flexibile, în special după îndepărtarea polipilor sau efectuarea biopsiilor. În majoritatea cazurilor, sângerarea este minoră și se oprește de la sine. Cu toate acestea, în situații rare, poate apărea o sângerare mai semnificativă care necesită intervenție medicală. Pacienții care observă sânge în scaun sau sângerări rectale abundente după procedură trebuie să contacteze imediat medicul. Riscul de sângerare este mai mare la pacienții care iau medicamente anticoagulante sau au tulburări de coagulare.

Perforarea colonului: Perforarea sau ruperea peretelui colonului este o complicație rară, dar potențial gravă a sigmoidoscopiei flexibile. Aceasta poate fi cauzată de presiunea exercitată de sigmoidoscop asupra peretelui intestinal sau în timpul îndepărtării polipilor. Simptomele perforării includ dureri abdominale severe, febră și rigiditate abdominală. În cazul suspiciunii de perforare, este necesară intervenție chirurgicală imediată pentru repararea leziunii. Deși extrem de rară, această complicație subliniază importanța efectuării procedurii de către personal medical calificat și experimentat.

Reacții adverse la pregătirea intestinală sau sedare (dacă se utilizează): Pregătirea intestinală pentru sigmoidoscopie poate cauza ocazional efecte secundare precum greață, vărsături, deshidratare sau dezechilibre electrolitice. Aceste efecte sunt de obicei ușoare și temporare, dar pot fi mai severe la pacienții cu afecțiuni medicale preexistente. În cazurile în care se utilizează sedare, pot apărea reacții adverse la medicamentele sedative, inclusiv probleme respiratorii sau reacții alergice. Este important ca pacienții să informeze medicul despre orice alergii sau probleme medicale înainte de procedură pentru a minimiza riscul acestor reacții.

Infecție: Riscul de infecție în urma unei sigmoidoscopii flexibile este extrem de scăzut, dar nu inexistent. Infecțiile pot apărea din cauza contaminării instrumentelor sau a introducerii bacteriilor în fluxul sanguin în timpul procedurii. Simptomele unei infecții pot include febră, frisoane și dureri abdominale care apar la câteva zile după procedură. Pentru a preveni infecțiile, se utilizează instrumente sterile și se respectă protocoale stricte de igienă. Pacienții cu sistem imunitar compromis sau cu anumite afecțiuni cardiace pot avea un risc ușor crescut de infecție și pot necesita antibiotice profilactice.