Spalatura gastrica: scopul, indicatiile si pasii procedurii

Scopul principal al spălăturii gastrice este de a preveni absorbția toxinelor în organism și de a reduce severitatea intoxicației. Deși a fost utilizată pe scară largă în trecut, în prezent spălătura gastrică este recomandată doar în cazuri selective, atunci când beneficiile potențiale depășesc riscurile asociate procedurii.

Scopul si indicațiile pentru procedură

Scop și obiective

Îndepărtarea substanțelor toxice: Principalul obiectiv al spălăturii gastrice este eliminarea rapidă a substanțelor toxice din stomac, înainte ca acestea să fie absorbite în fluxul sanguin. Această procedură este utilă în special în cazul ingestiei recente (în general, în prima oră) a unor cantități potențial letale de toxine. Prin evacuarea conținutului gastric, se reduce semnificativ cantitatea de substanță toxică disponibilă pentru absorbție, ceea ce poate preveni sau diminua severitatea intoxicației. Spălătura gastrică este deosebit de eficientă în cazul substanțelor care întârzie golirea gastrică, cum ar fi antidepresivele triciclice, sau a toxinelor care nu sunt absorbite de cărbunele activat, precum sulfatul feros sau litiul. Cu toate acestea, eficacitatea procedurii scade rapid odată cu trecerea timpului de la ingestie, iar beneficiile trebuie întotdeauna evaluate în raport cu riscurile potențiale.

Examinarea conținutului stomacului: Analiza conținutului gastric obținut prin spălătură gastrică oferă informații valoroase pentru diagnosticul și tratamentul pacientului. Medicii evaluează aspectul, volumul și compoziția lichidului aspirat. Culoarea și consistența pot indica prezența sângelui, bilei sau a altor substanțe anormale. Se pot efectua teste rapide pentru detectarea anumitor toxine sau medicamente. În cazuri de intoxicație, se pot preleva probe pentru analize toxicologice detaliate. Examinarea microscopică poate releva prezența celulelor anormale sau a paraziților. Măsurarea pH-ului și a concentrației de electroliți din lichidul gastric poate oferi indicii despre funcția stomacului și severitatea intoxicației. Aceste informații ghidează deciziile terapeutice și ajută la monitorizarea eficacității tratamentului.

Indicații pentru spălătura gastrică

Intoxicații și supradoze: Spălătura gastrică este utilizată în cazuri de ingestie recentă a unor substanțe potențial letale, când beneficiile depășesc riscurile procedurii. Aceasta este eficientă în special în prima oră de la ingestie, pentru toxine care întârzie golirea gastrică sau care nu sunt absorbite de cărbunele activat. Medicii evaluează tipul și cantitatea de substanță ingerată, timpul scurs de la ingestie și starea clinică a pacientului. Procedura poate fi considerată pentru intoxicații severe cu medicamente, pesticide sau alte substanțe chimice. Este important de menționat că spălătura gastrică nu este recomandată pentru toate tipurile de intoxicații și trebuie efectuată doar în centre medicale specializate, sub supravegherea atentă a personalului medical.

Sângerări gastrointestinale: În cazul hemoragiilor digestive superioare, spălătura gastrică poate avea atât rol diagnostic, cât și terapeutic. Procedura permite evaluarea prezenței și severității sângerării active prin observarea aspectului lichidului aspirat. Sângele proaspăt indică o sângerare în curs, în timp ce aspectul de „zaț de cafea” sugerează o sângerare mai veche. Spălătura gastrică ajută la îndepărtarea cheagurilor și a sângelui acumulat, îmbunătățind vizibilitatea pentru endoscopie. În unele cazuri, lavajul cu apă rece poate contribui la hemostază prin vasoconstricție locală. Totuși, această procedură trebuie efectuată cu precauție, deoarece poate masca sursa sângerării sau agrava leziunile existente.

Pregătirea pentru intervenții chirurgicale: Spălătura gastrică este uneori utilizată înaintea anumitor proceduri chirurgicale pentru a goli complet stomacul. Acest lucru este important în special pentru intervențiile care implică tractul gastrointestinal superior sau în situații de urgență când pacientul nu a fost pe nemâncate. Evacuarea conținutului gastric reduce riscul de aspirație pulmonară în timpul anesteziei și oferă un câmp operator mai curat. Pentru intervențiile programate, se preferă de obicei restricțiile alimentare preoperatorii. În cazuri de urgență sau când golirea gastrică este întârziată (de exemplu, în obstrucții pilorice), spălătura gastrică poate fi necesară. Procedura trebuie efectuată cu atenție pentru a evita stimularea reflexului de vomă și potențiala aspirație.

Procedura spălăturii gastrice

Spălătura gastrică este o procedură complexă care necesită pregătire atentă, echipament specializat și tehnici precise de execuție. Aceasta implică evaluarea pacientului, pregătirea materialelor necesare, intubarea gastrică și administrarea controlată a lichidelor pentru lavaj.

Pregătire

Evaluarea și monitorizarea pacientului: Înainte de efectuarea spălăturii gastrice, este esențială o evaluare completă a stării pacientului. Medicii verifică semnele vitale, nivelul de conștiență și capacitatea de a proteja căile respiratorii. Se evaluează istoricul medical, alergiile și medicația curentă. Monitorizarea continuă a funcțiilor vitale, inclusiv ritmul cardiac, tensiunea arterială și saturația de oxigen, este crucială pe tot parcursul procedurii. În cazul pacienților inconștienți sau cu risc crescut de aspirație, poate fi necesară intubația endotraheală pentru protejarea căilor respiratorii. Evaluarea include și determinarea timpului scurs de la ingestia toxică, natura și cantitatea substanței ingerate, pentru a stabili beneficiul potențial al procedurii.

Echipament și materiale: Pentru efectuarea spălăturii gastrice sunt necesare mai multe echipamente și materiale specifice. Acestea includ un tub orogastric sau nazogastric de mare calibru (36-40 Fr pentru adulți, 16-28 Fr pentru copii), seringi de diferite dimensiuni, pâlnie pentru lavaj, recipiente pentru colectarea lichidului aspirat, soluție salină sau apă la temperatura camerei pentru lavaj, lubrifiant pentru tub, echipament de protecție pentru personal (mănuși, halat, mască, ochelari de protecție), stetoscop pentru verificarea poziționării tubului, și echipament de aspirație. De asemenea, trebuie să fie disponibile materiale pentru gestionarea căilor respiratorii, inclusiv echipament de intubație și oxigen suplimentar. Pregătirea include și verificarea funcționalității tuturor echipamentelor înainte de începerea procedurii.

Intubație

Plasarea tubului nazogastric vs. orogastric: Alegerea între tubul nazogastric și cel orogastric depinde de mai mulți factori. Tubul nazogastric este preferat în general pentru că oferă un acces mai stabil și confortabil pe termen lung, fiind mai bine tolerat de pacienți conștienți. Acesta este introdus prin nas, coborând prin faringe și esofag până în stomac. Tubul orogastric, introdus prin gură, este ales în situații de urgență sau când calea nazală este contraindicată (de exemplu, în cazul traumatismelor faciale sau al coagulopatiilor). Tubul orogastric permite utilizarea unui diametru mai mare, facilitând evacuarea mai eficientă a conținutului gastric solid. Indiferent de calea aleasă, tehnica de inserție trebuie să fie blândă pentru a evita traumatismele și disconfortul pacientului.

Dimensiunea și măsurarea tubului: Alegerea corectă a dimensiunii tubului este crucială pentru eficiența și siguranța procedurii. Pentru adulți, se utilizează de obicei tuburi cu diametrul de 36-40 Fr, în timp ce pentru copii se aleg tuburi de 16-28 Fr, în funcție de vârstă și dimensiunile corporale. Măsurarea corectă a lungimii tubului înainte de inserție este esențială pentru a evita complicațiile. Tubul trebuie să fie suficient de lung pentru a ajunge în stomac, dar nu excesiv de lung pentru a nu cauza disconfort sau leziuni. Metoda standard de măsurare implică plasarea extremității tubului la vârful nasului (pentru tubul nazogastric) sau la colțul gurii (pentru tubul orogastric), apoi măsurarea distanței până la lobul urechii și de acolo până la apendicele xifoid. Această măsurare asigură o poziționare corectă a tubului în stomac.

Tehnica de inserție și confirmare: Inserția tubului pentru spălătura gastrică trebuie efectuată cu atenție și precizie. Pacientul este poziționat în decubit lateral stâng, cu capul ușor ridicat. Tubul lubrifiat este introdus blând prin nas sau gură, direcționat spre partea posterioară a faringelui. Pe măsură ce tubul avansează, pacientul este încurajat să înghită, facilitând trecerea prin esofag. Confirmarea poziționării corecte este crucială și se realizează prin mai multe metode. Aspirarea conținutului gastric și testarea pH-ului acestuia (care trebuie să fie acid) este o metodă rapidă. Auscultația epigastrică în timpul insuflării de aer prin tub poate confirma poziția intragastrică. În cazuri incerte, se recomandă verificarea radiologică pentru a evita complicațiile severe asociate poziționării incorecte, cum ar fi plasarea în căile respiratorii.

Lavaj și aspirație

Instilarea fluidului și aspirația: Procesul de lavaj gastric începe cu instilarea controlată a fluidului în stomac. Se utilizează de obicei soluție salină fiziologică sau apă la temperatura camerei. Volumul instilat variază în funcție de vârsta și dimensiunile pacientului, fiind în general de 200-300 ml pentru adulți și 10 ml/kg pentru copii. Fluidul este introdus lent prin tub, folosind o seringă mare sau prin gravitație. După instilare, se așteaptă 30-60 de secunde pentru a permite fluidului să se amestece cu conținutul gastric. Urmează apoi aspirația, care se realizează fie prin gravitație, coborând tubul sub nivelul stomacului, fie prin aspirație activă cu o seringă sau un dispozitiv de aspirație. Lichidul aspirat este colectat în recipiente gradate pentru măsurare și examinare. Acest proces permite îndepărtarea eficientă a toxinelor și evaluarea conținutului gastric.

Repetarea ciclului și punctul final: Ciclul de instilare și aspirație se repetă de mai multe ori pentru a se asigura o decontaminare eficientă a stomacului. Fiecare ciclu implică introducerea și aspirarea a aproximativ 200-300 ml de fluid la adulți sau 10 ml/kg la copii. Numărul de cicluri necesare variază în funcție de cantitatea și natura substanței ingerate, precum și de claritatea lichidului aspirat. În general, procedura continuă până când lichidul aspirat devine clar, fără resturi vizibile sau urme de substanțe toxice. Acest punct final poate necesita între 5 și 15 cicluri sau mai multe. Este important să se mențină un echilibru între eficacitatea decontaminării și riscurile asociate procedurii prelungite. Monitorizarea atentă a volumului de fluid instilat și aspirat este esențială pentru a preveni dezechilibrele hidroelectrolitice, în special la copii și pacienții vârstnici.

Administrarea cărbunelui activat: După finalizarea spălăturii gastrice, administrarea cărbunelui activat poate fi considerată ca o măsură suplimentară de decontaminare. Cărbunele activat are capacitatea de a adsorbi o gamă largă de substanțe toxice, reducând astfel absorbția lor în tractul gastrointestinal. Doza standard pentru adulți este de 50-100 grame, iar pentru copii 1-2 grame per kilogram de greutate corporală. Cărbunele activat este diluat în apă și administrat prin tubul gastric înainte de îndepărtarea acestuia. Este important de menționat că nu toate toxinele răspund la cărbunele activat, iar eficacitatea sa scade odată cu trecerea timpului de la ingestie. Administrarea cărbunelui activat trebuie evitată în cazul ingestiei de substanțe corozive sau în situații cu risc crescut de aspirație. Pacienții trebuie monitorizați pentru posibile efecte secundare, cum ar fi constipația sau obstrucția intestinală.