Stenoza pilorica: tipuri, simptome si tratament eficient

Simptomele includ vărsături violente, deshidratare și pierdere în greutate. Sugarii cu stenoza pilorică par adesea înfometați tot timpul. Tratamentul chirurgical, cunoscut sub numele de piloromiotomie, este necesar pentru a corecta această problemă și are, în general, rezultate excelente.

Tipuri de stenoză pilorică

Stenoza pilorică congenitală la sugari: Aceasta este o afecțiune prezentă la naștere și este cauzată de o anomalie în dezvoltarea mușchilor pilorului. Stenoza pilorică congenitală afectează în principal sugarii și se manifestă prin vărsături violente, deshidratare și pierdere în greutate în primele săptămâni de viață. De obicei, simptomele apar între a treia și a șasea săptămână de viață. Diagnosticul se bazează pe examinarea fizică și imagistica medicală, cum ar fi ecografia abdominală. Tratamentul constă în intervenția chirurgicală numită piloromiotomie, care are ca scop eliberarea blocajului și restabilirea trecerii normale a alimentelor din stomac în intestinul subțire.

Cazuri rare de stenoză pilorică dobândită la copiii mai mari: Aceasta este mult mai rară și poate apărea la copiii mai mari sau la adulți ca urmare a unor leziuni, inflamații sau cicatrizări ale pilorului. Stenoza pilorică dobândită poate fi cauzată de afecțiuni precum ulcerele peptice sau tumori care afectează zona pilorului. Simptomele sunt similare cu cele ale stenozei pilorice congenitale și includ vărsături, dureri abdominale și pierdere în greutate. Diagnosticul și tratamentul sunt similare, implicând examinarea fizică, imagistica medicală și, în cele mai multe cazuri, intervenția chirurgicală pentru a corecta blocajul.

Simptomele stenozei pilorice la sugari

Simptomele stenozei pilorice la sugari sunt adesea evidente și pot include vărsături violente, deshidratare și pierdere în greutate. Recunoașterea timpurie a acestor simptome este esențială pentru diagnosticarea și tratarea promptă a afecțiunii.

Vărsături în jet

Debutul și progresia: Vărsăturile în jet sunt unul dintre cele mai caracteristice simptome ale stenozei pilorice. Acestea încep de obicei la câteva săptămâni după naștere, de obicei între a treia și a șasea săptămână de viață. La început, vărsăturile pot fi rare și mai puțin severe, dar pe măsură ce pilorul se îngroașă și blocajul devine mai pronunțat, vărsăturile devin mai frecvente și mai violente. Sugarii pot vomita la scurt timp după hrănire, iar vărsăturile pot fi atât de puternice încât alimentele sunt expulzate la distanță de câțiva metri. Această progresie rapidă a simptomelor necesită intervenție medicală imediată pentru a preveni complicațiile severe.

Vărsături nebilioase: Vărsăturile asociate cu stenoza pilorică sunt de obicei nebilioase, ceea ce înseamnă că nu conțin bilă. Bila este un fluid digestiv produs de ficat și eliberat în intestinul subțire, iar prezența acesteia în vărsături ar indica un blocaj mai jos în tractul digestiv. În cazul stenozei pilorice, vărsăturile conțin de obicei doar lapte sau formulă și pot avea un aspect închegat din cauza amestecului cu acidul gastric. Această caracteristică ajută la diferențierea stenozei pilorice de alte afecțiuni care pot provoca vărsături la sugari.

Foamea și obiceiurile alimentare

Dorința de a se hrăni în ciuda vărsăturilor: Sugarii cu stenoză pilorică prezintă adesea o dorință intensă de a se hrăni, chiar și după episoade repetate de vărsături. Aceasta se datorează faptului că alimentele nu ajung în intestinul subțire, unde ar fi absorbite și utilizate de organism. În schimb, alimentele rămân în stomac și sunt expulzate prin vărsături. Ca urmare, sugarii rămân înfometați și cer să fie hrăniți din nou imediat după vărsături. Această dorință constantă de a se hrăni, în ciuda vărsăturilor frecvente, este un semn distinctiv al stenozei pilorice și poate ajuta la diagnosticarea precoce a afecțiunii.

Dificultăți în creșterea în greutate sau pierderea în greutate: Din cauza vărsăturilor frecvente și a incapacității de a reține alimentele, sugarii cu stenoză pilorică au adesea dificultăți în a crește în greutate sau chiar pierd în greutate. Lipsa nutrienților esențiali și a lichidelor poate duce la malnutriție și deshidratare, afectând negativ creșterea și dezvoltarea copilului. Monitorizarea atentă a greutății sugarului și a progresului său de creștere este esențială pentru identificarea timpurie a problemelor și intervenția medicală promptă. În cazurile severe, intervenția chirurgicală este necesară pentru a corecta blocajul și a permite copilului să rețină și să absoarbă nutrienții necesari pentru o creștere sănătoasă.

Deshidratarea și dezechilibrul electrolitic

Semne de deshidratare: Deshidratarea este o complicație comună și gravă a stenozei pilorice, cauzată de vărsăturile frecvente și incapacitatea de a reține lichidele. Semnele de deshidratare includ letargie, adică o stare de somnolență și lipsă de energie, fontanelă adâncită (partea moale de pe capul sugarului) și gură uscată. Aceste simptome indică faptul că organismul copilului nu are suficiente lichide pentru a funcționa corect. Recunoașterea timpurie a semnelor de deshidratare și intervenția medicală promptă sunt esențiale pentru a preveni complicațiile severe și pentru a restabili echilibrul lichidelor și al electroliților în organism.

Scăderea cantității de urină și a mișcărilor intestinale: Un alt semn important al deshidratării și al dezechilibrului electrolitic la sugarii cu stenoză pilorică este scăderea cantității de urină și a mișcărilor intestinale. Din cauza vărsăturilor frecvente și a incapacității de a reține lichidele, sugarii produc mai puțină urină și pot avea mișcări intestinale rare sau absente. Aceste simptome indică faptul că organismul copilului nu primește suficiente lichide pentru a menține funcțiile normale ale rinichilor și ale sistemului digestiv. Monitorizarea atentă a cantității de urină și a mișcărilor intestinale poate ajuta la identificarea timpurie a deshidratării și la intervenția medicală necesară pentru a restabili echilibrul hidric și nutrițional al copilului.

Contracții vizibile ale stomacului: Un semn distinctiv al stenozei pilorice este prezența contracțiilor vizibile ale stomacului, cunoscute sub numele de valuri peristaltice. Aceste contracții sunt mișcări ondulatorii ale mușchilor stomacului care încearcă să împingă alimentele prin pilorul îngustat. Valurile peristaltice pot fi observate la suprafața abdomenului copilului, de obicei imediat după hrănire și înainte de vărsături. Aceste mișcări sunt un efort al stomacului de a forța alimentele să treacă prin blocajul piloric, dar din cauza îngustării severe, alimentele nu pot trece și sunt expulzate prin vărsături. Observarea acestor contracții poate ajuta la diagnosticarea stenozei pilorice și la diferențierea acesteia de alte afecțiuni digestive.

Masă olivă pilorică palpabilă: Un alt semn clinic important al stenozei pilorice este prezența unei mase palpabile în zona pilorului, cunoscută sub numele de „olivă pilorică”. Aceasta este o masă fermă și mobilă, care poate fi simțită la palparea abdomenului superior drept al copilului. Masa pilorică este rezultatul îngroșării mușchilor pilorului și poate fi detectată în timpul unui examen fizic atent. Palparea acestei mase este un indiciu puternic al stenozei pilorice și poate confirma diagnosticul. Detectarea „olivei pilorice” este o abilitate diagnostică importantă și necesită experiență și răbdare din partea medicului.

Tratamentul stenozei pilorice

Tratamentul stenozei pilorice implică gestionarea preoperatorie pentru corectarea deshidratării și a dezechilibrelor electrolitice, urmată de intervenția chirurgicală pentru a corecta blocajul piloric.

Gestionarea preoperatorie

Corectarea deshidratării și a dezechilibrelor electrolitice: Înainte de intervenția chirurgicală, este esențial să se corecteze deshidratarea și dezechilibrele electrolitice cauzate de vărsăturile frecvente. Acest lucru se realizează prin administrarea de fluide intravenoase care conțin electroliți esențiali, cum ar fi sodiu, potasiu și clor. Monitorizarea atentă a stării de hidratare și a nivelurilor de electroliți este crucială pentru a se asigura stabilitatea copilului înainte de operație. Corectarea acestor dezechilibre ajută la prevenirea complicațiilor și la pregătirea copilului pentru intervenția chirurgicală.

Plasarea sondei nazogastrice pentru decompresia stomacului: O altă măsură preoperatorie importantă este plasarea unei sonde nazogastrice pentru decompresia stomacului. Aceasta implică introducerea unei sonde prin nas, care ajunge în stomac și ajută la eliminarea conținutului gastric acumulat. Decompresia stomacului reduce riscul de vărsături și ajută la ameliorarea disconfortului copilului. Plasarea sondei nazogastrice este o procedură temporară care pregătește stomacul pentru intervenția chirurgicală și asigură o gestionare mai eficientă a simptomelor până la momentul operației.

Piloromiotomia (tratament chirurgical)

Abordare laparoscopică versus abordare deschisă: Piloromiotomia poate fi efectuată prin două metode principale: abordarea laparoscopică și abordarea deschisă. Abordarea laparoscopică implică realizarea unor incizii mici prin care se introduc instrumente chirurgicale și o cameră pentru a vizualiza și a opera pilorul. Această metodă este minim invazivă, reduce timpul de recuperare și lasă cicatrici mai mici. Abordarea deschisă implică o incizie mai mare în abdomen pentru a accesa direct pilorul. Ambele metode sunt eficiente, iar alegerea abordării depinde de preferințele chirurgului și de particularitățile fiecărui caz.

Tehnica și procedura chirurgicală: Piloromiotomia implică realizarea unei incizii în mușchii îngroșați ai pilorului pentru a elibera blocajul și a permite trecerea normală a alimentelor din stomac în intestinul subțire. În timpul procedurii, chirurgul face o incizie longitudinală în mușchiul piloric, fără a afecta mucoasa internă. Aceasta permite mucoasei să se extindă și să deschidă canalul piloric. Procedura este relativ simplă și are o rată de succes ridicată. După operație, copilul poate începe să fie hrănit treptat și, în general, se recuperează rapid, revenind la alimentația normală în câteva zile.

Îngrijirea postoperatorie și recuperarea: După piloromiotomie, îngrijirea postoperatorie este esențială pentru a se asigura o recuperare rapidă și completă a copilului. În primele ore după operație, copilul va fi monitorizat atent pentru a evalua semnele vitale și pentru a se asigura că nu apar complicații. Administrarea de fluide intravenoase poate continua pentru a menține hidratarea adecvată. De asemenea, copilul poate primi analgezice pentru a gestiona durerea postoperatorie. În general, sugarii pot începe să fie hrăniți treptat la câteva ore după operație, iar majoritatea se recuperează complet în câteva zile. Monitorizarea atentă și îngrijirea adecvată sunt cruciale pentru a preveni complicațiile și pentru a se asigura o recuperare fără probleme.

Alimentația după operație

Reintroducerea treptată a alimentelor: După piloromiotomie, alimentația copilului trebuie reintrodusă treptat pentru a permite sistemului digestiv să se adapteze. Inițial, copilul poate primi cantități mici de lichide clare, cum ar fi soluții electrolitice, pentru a evalua toleranța. Ulterior, se poate trece la lapte matern sau formulă în cantități mici, crescând treptat volumul pe măsură ce copilul tolerează alimentația. Această abordare graduală ajută la prevenirea vărsăturilor și la asigurarea unei tranziții line către alimentația normală. Monitorizarea atentă a reacțiilor copilului la alimentație este esențială pentru a ajusta planul de hrănire în funcție de nevoile individuale.

Monitorizarea complicațiilor: După operație, este important să se monitorizeze copilul pentru eventualele complicații, cum ar fi vărsăturile persistente sau infecțiile. Vărsăturile ocazionale pot fi normale în primele zile după operație, dar vărsăturile frecvente sau severe pot indica o problemă și necesită evaluare medicală. De asemenea, semnele de infecție, cum ar fi roșeața, umflarea sau scurgerile la locul inciziei, trebuie raportate imediat medicului. Monitorizarea atentă și intervenția promptă în cazul complicațiilor sunt esențiale pentru a se asigura o recuperare completă și fără probleme a copilului.