Test aciditate stomac: tipuri, indicatii, pregatire, rezultate si riscuri

Prin monitorizarea pH-ului gastric timp de 24 până la 96 de ore, medicii pot identifica prezența refluxului gastroesofagian, a ulcerelor sau a altor probleme digestive. Testul este recomandat persoanelor care prezintă simptome precum arsuri la stomac, regurgitare sau dificultăți la înghițire. Rezultatele acestei investigații permit stabilirea unui diagnostic precis și alegerea celui mai potrivit plan de tratament pentru fiecare pacient în parte.

Tipuri de teste pentru aciditatea stomacului

Există mai multe metode moderne și precise pentru măsurarea acidității stomacului, fiecare având avantaje specifice și fiind aleasă în funcție de simptomele și necesitățile pacientului.

Testul pH esofagian cu cateter: Această metodă implică introducerea unui tub subțire prin nas sau gură până în esofag. Cateterul este echipat cu senzori speciali care măsoară continuu nivelul de acid pentru o perioadă de 24 de ore. Pacientul poartă un dispozitiv de înregistrare care colectează datele, permițând medicilor să evalueze expunerea esofagului la acidul gastric în timpul activităților zilnice normale.

Testul pH esofagian wireless Bravo: Această procedură modernă utilizează o capsulă miniaturală care se atașează temporar de peretele esofagului în timpul unei endoscopii. Capsula transmite wireless date despre nivelul acidului către un receptor extern timp de până la 96 de ore. Această metodă oferă avantajul unui disconfort minim și permite pacientului să își desfășoare activitățile normale fără restricții semnificative.

Testul secreției acide gastrice: Această investigație măsoară direct capacitatea stomacului de a produce acid. Procedura implică colectarea și analiza sucului gastric pentru a determina concentrația de acid clorhidric. Testul poate include și administrarea de substanțe stimulatoare pentru a evalua răspunsul secretor maxim al stomacului.

Testul Heidelberg pH: Această metodă utilizează o capsulă specială cu transmițător radio care măsoară pH-ul pe măsură ce traversează tractul digestiv. După înghițirea capsulei, pacientul consumă o soluție de bicarbonat de sodiu, iar dispozitivul monitorizează timpul necesar stomacului pentru a restabili nivelul normal de aciditate.

Testul cu bicarbonat de sodiu la domiciliu: Această metodă simplă implică consumul unei soluții de bicarbonat de sodiu pe stomacul gol. Teoria din spatele testului sugerează că bicarbonatul de sodiu reacționează cu acidul din stomac producând dioxid de carbon, care determină eructații. Timpul până la apariția primei eructații poate indica nivelul de acid din stomac.

Indicații pentru testarea acidității stomacului

Testarea acidității stomacului este recomandată în diverse situații clinice pentru diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor digestive.

Arsuri și regurgitare: Senzația de arsură în piept și regurgitarea conținutului gastric reprezintă simptome frecvente care necesită investigarea nivelului de acid din stomac. Aceste manifestări pot indica prezența refluxului gastroesofagian sau alte tulburări ale tractului digestiv superior care necesită evaluare și tratament specific.

Dificultăți la înghițire și dureri în gât: Problemele la înghițire și durerile persistente în gât pot fi cauzate de expunerea cronică a esofagului la acidul gastric. Testarea acidității stomacului ajută la identificarea severității și frecvenței refluxului acid, permițând adaptarea tratamentului în consecință.

Tuse și eructații frecvente: Tusea cronică și eructațiile frecvente pot fi manifestări atipice ale refluxului acid. Testarea nivelului de acid gastric permite stabilirea legăturii dintre aceste simptome și expunerea la acid, facilitând alegerea strategiei terapeutice optime.

Suspiciune de reflux gastroesofagian sau ulcere: În cazul pacienților cu simptome sugestive pentru reflux gastroesofagian sau ulcere, testarea acidității stomacului oferă informații esențiale pentru confirmarea diagnosticului și evaluarea severității afecțiunii.

Evaluarea eficacității tratamentului: Monitorizarea nivelului de acid gastric este utilă pentru evaluarea răspunsului la tratamentul prescris și pentru ajustarea acestuia în funcție de necesități.

Pregătirea pentru test

Pregătirea adecvată este esențială pentru obținerea unor rezultate precise în cadrul testării acidității stomacului.

Cerințe privind postul alimentar: Pacientul trebuie să nu consume alimente și băuturi timp de 4-6 ore înainte de test. Această perioadă de post asigură că stomacul este gol și permite măsurarea precisă a acidității bazale.

Ajustarea medicației: Este necesară întreruperea temporară a anumitor medicamente care pot influența rezultatele testului. Medicamentele antiacide, inhibitorii pompei de protoni și blocanții receptorilor H2 trebuie oprite conform recomandărilor medicului pentru a nu interfera cu măsurătorile acidității gastrice.

Informarea medicului despre afecțiunile existente: Pacienții trebuie să informeze medicul despre toate afecțiunile medicale preexistente, în special despre prezența unui stimulator cardiac, defibrilator implantabil, istoric de sângerări sau probleme esofagiene. Aceste informații sunt cruciale pentru adaptarea procedurii și prevenirea potențialelor complicații. De asemenea, este important să fie menționate alergiile, în special la nichel, deoarece capsula de monitorizare conține acest metal.

Îndepărtarea protezelor dentare și bijuteriilor: Înainte de procedură, toate protezele dentare mobile trebuie îndepărtate pentru a preveni riscul de aspirație în timpul introducerii cateterului sau capsulei. Bijuteriile, în special cele din zona gâtului și pieptului, trebuie scoase deoarece pot interfera cu echipamentul de monitorizare și pot afecta acuratețea măsurătorilor.

Organizarea transportului după sedare: Pentru procedurile care necesită sedare, pacienții trebuie să organizeze din timp transportul către casă, deoarece nu vor putea conduce vehicule timp de 24 de ore după administrarea sedativelor. Este necesară prezența unui însoțitor responsabil care să asigure transportul și să ofere asistență în primele ore după procedură.

Realizarea testului de aciditate

Testul de aciditate stomacală implică o procedură complexă care necesită pregătire atentă și monitorizare precisă pentru obținerea unor rezultate concludente. Măsurătorile se efectuează folosind tehnologii avansate și protocoale standardizate.

Plasarea cateterului sau capsulei: Procedura începe cu poziționarea corectă a dispozitivului de măsurare. În cazul testului cu cateter, acesta este introdus prin nas sau gură până în esofag, sub ghidaj endoscopic. Pentru testul wireless, capsula pH este atașată de peretele esofagian în timpul unei endoscopii efectuate sub sedare ușoară. Poziționarea precisă este confirmată prin verificări radiologice.

Jurnalul simptomelor și alimentației: Pe parcursul perioadei de monitorizare, pacienții trebuie să țină un jurnal detaliat al tuturor meselor, băuturilor consumate și simptomelor apărute. Momentele de masă, tipul alimentelor, perioadele de odihnă și eventualele episoade de reflux sau disconfort trebuie notate cu precizie pentru corelarea cu datele înregistrate de dispozitiv.

Durata monitorizării: Perioada de monitorizare variază în funcție de tipul testului ales. Testul cu cateter durează de obicei 24 de ore, în timp ce monitorizarea wireless poate continua până la 96 de ore. Această perioadă extinsă permite observarea pattern-urilor de aciditate în diverse situații și activități zilnice.

Colectarea și analiza probelor: Dispozitivul de monitorizare înregistrează continuu nivelurile de pH, transmițând datele către un receptor extern. Informațiile colectate includ frecvența și durata episoadelor de reflux acid, precum și corelația acestora cu activitățile zilnice și simptomele raportate. Analiza computerizată a datelor oferă o imagine detaliată a pattern-urilor de aciditate.

Returnarea dispozitivului și urmărirea: La finalul perioadei de monitorizare, pacientul returnează receptorul și jurnalul pentru analiza datelor. În cazul capsulei wireless, aceasta se desprinde natural și este eliminată prin tractul digestiv. O consultație de follow-up este programată pentru discutarea rezultatelor și stabilirea planului terapeutic.

Interpretarea rezultatelor testului

Rezultatele testului de aciditate stomacală oferă informații valoroase despre funcționarea tractului digestiv superior și prezența eventualelor anomalii care necesită tratament specific.

Niveluri normale de acid: Valorile normale ale pH-ului esofagian se situează între 4 și 7, cu variații fiziologice în funcție de momentul zilei și activitățile desfășurate. Un nivel normal indică o funcționare adecvată a sfincterului esofagian inferior și absența refluxului patologic.

Niveluri crescute de acid: Un pH scăzut sub 4 pentru perioade prelungite sugerează prezența refluxului gastroesofagian patologic. Această situație poate indica reflux gastroesofagian, esofagită sau sindrom Zollinger-Ellison, afecțiuni care necesită tratament specific pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Niveluri scăzute de acid: Hipoclorhidria și aclorhidria reprezintă situații în care producția de acid gastric este redusă sau absentă. Aceste condiții pot afecta digestia și absorbția nutrienților, crescând riscul de infecții gastrointestinale și deficiențe nutriționale.

Prezența bilei sau alte anomalii: Detectarea bilei în esofag indică un reflux duodenogastroesofagian, o condiție care necesită o abordare terapeutică specifică. Alte anomalii pot include pattern-uri anormale de pH sau variații neobișnuite ale acidității care necesită investigații suplimentare.

Momentul discutării rezultatelor cu medicul: Rezultatele testului trebuie discutate în detaliu cu medicul gastroenterolog pentru interpretarea corectă și stabilirea planului terapeutic adecvat. Consultația de follow-up permite evaluarea completă a rezultatelor în contextul simptomatologiei și istoricului medical al pacientului.

Riscuri și limitări

Testul de aciditate stomacală, deși este o procedură sigură și bine tolerată, prezintă anumite riscuri și limitări care trebuie luate în considerare. Aceste aspecte sunt evaluate cu atenție de către medic pentru fiecare pacient în parte.

Disconfort și durere în gât: În timpul și după procedură, pacienții pot resimți un disconfort moderat în gât și senzație de corp străin la nivelul esofagului. Această senzație este mai pronunțată în cazul testului cu cateter și poate persista câteva ore după procedură. Disconfortul este de obicei tolerabil și poate fi ameliorat prin consumul de lichide reci și evitarea alimentelor solide în primele ore.

Complicații rare: În cazuri foarte rare pot apărea complicații precum sângerări minore la locul de atașare a capsulei sau retenția acesteia în esofag. Sângerările sunt de obicei autolimitate și nu necesită intervenție specifică. Retenția capsulei poate necesita îndepărtare endoscopică, dar această situație este extrem de rară și apare mai ales la pacienții cu stenoze esofagiene neidentificate anterior.

Contraindicații: Testul nu poate fi efectuat la pacienții cu stimulator cardiac sau defibrilator implantabil din cauza posibilelor interferențe cu dispozitivele. De asemenea, prezența unei stenoze esofagiene semnificative sau a altor anomalii anatomice ale esofagului reprezintă contraindicații pentru efectuarea procedurii. Aceste situații sunt evaluate atent în timpul consultației preliminare.

Restricții imagistică prin rezonanță magnetică: După efectuarea testului wireless Bravo, pacienții nu pot efectua examinări prin rezonanță magnetică timp de 30 de zile de la procedură. Câmpul magnetic puternic poate interfera cu capsula și poate cauza disconfort sau leziuni la nivelul esofagului. Este important ca pacienții să informeze personalul medical despre prezența capsulei în cazul necesității unor investigații imagistice.

Limitările testului: Rezultatele pot fi influențate de diverși factori precum poziția corpului, activitatea fizică sau stresul. Există posibilitatea unor rezultate fals negative sau fals pozitive, mai ales în cazurile borderline. Monitorizarea poate fi incompletă dacă dispozitivul se desprinde prematur sau dacă transmisia datelor este întreruptă din cauza interferențelor electronice.