Meniu

Tranzit baritat: etapele procedurii si interpretarea rezultatelor

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Tatiana Popa pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Tranzitul baritat reprezintă o metodă de investigație radiologică utilizată pentru vizualizarea și evaluarea tractului digestiv superior. Această procedură implică ingerarea unei substanțe de contrast pe bază de bariu, care permite evidențierea clară a structurilor anatomice pe imaginile radiologice.

Examinarea oferă informații valoroase despre morfologia și funcționalitatea esofagului, stomacului și duodenului, fiind utilă în diagnosticarea unei game largi de afecțiuni digestive. Tranzitul baritat ajută la identificarea ulcerelor, tumorilor, inflamațiilor, herniilor hiatale și altor anomalii structurale ale tractului gastrointestinal superior. Deși în prezent există și alte metode imagistice moderne, precum endoscopia sau tomografia computerizată, tranzitul baritat rămâne o opțiune viabilă și accesibilă pentru evaluarea inițială a simptomelor digestive persistente.

Procedura de examinare cu bariu

Examinarea cu bariu este o procedură neinvazivă care utilizează o substanță de contrast pe bază de bariu pentru a vizualiza tractul digestiv. Aceasta implică ingerarea sau administrarea rectală a suspensiei de bariu, urmată de realizarea unei serii de radiografii. Procedura este adaptată în funcție de zona specifică a tractului digestiv care trebuie evaluată.

Tranzitul baritat esofagian și gastric

Ingerarea amestecului de bariu: Pacientul trebuie să înghită suspensia de bariu, care are o consistență cremoasă și un gust ușor cretaceu. Pentru a îmbunătăți palatabilitatea, suspensia poate fi aromată cu diverse arome, cum ar fi căpșuni sau banane. Ingerarea se face treptat, sub îndrumarea radiologului sau a tehnicianului, pentru a permite vizualizarea optimă a diferitelor segmente ale tractului digestiv superior. În unele cazuri, pacientului i se poate cere să înghită și tablete efervescente sau granule care produc gaz, pentru a obține imagini în dublu contrast. Este important ca pacientul să urmeze cu atenție instrucțiunile privind viteza și cantitatea de bariu ingerat, pentru a se asigura o acoperire uniformă a mucoasei și pentru a evita aspirația accidentală. Procedura poate dura între 15 și 30 de minute, în funcție de complexitatea examinării și de viteza de tranzit a bariului.

Poziționare și imagini radiologice: În timpul tranzitului baritat, pacientul este poziționat în diverse unghiuri pentru a obține imagini optime ale tractului digestiv. Radiologul poate solicita pacientului să se rotească sau să își schimbe poziția pentru a permite bariului să acopere uniform pereții organelor examinate. Pentru examinarea esofagului, pacientul poate fi rugat să stea în picioare sau să se întindă pe o masă înclinată. În cazul examinării stomacului, pot fi necesare poziții precum decubit dorsal, lateral sau ventral. Imaginile radiologice sunt capturate în timp real, pe măsură ce bariul tranzitează tractul digestiv. Radiologul poate solicita pacientului să își țină respirația pentru scurte perioade în timpul capturării imaginilor, pentru a reduce mișcarea și a îmbunătăți claritatea. Această tehnică permite vizualizarea detaliată a structurilor anatomice și a eventualelor anomalii.

Clisma baritată

Introducerea tubului pentru clismă: Procedura începe cu poziționarea pacientului pe masa de examinare, de obicei în decubit lateral stâng. Radiologul sau asistentul medical introduce cu grijă un tub flexibil și subțire în rect. Acest tub este lubrifiat pentru a minimiza disconfortul și este introdus doar câțiva centimetri. La capătul tubului se află un balon mic care, odată umflat, ajută la reținerea bariului în colon. Pacientul poate simți o ușoară presiune sau disconfort în timpul acestei etape, dar procedura nu ar trebui să fie dureroasă. Este important ca pacientul să rămână relaxat și să comunice orice disconfort excesiv echipei medicale. În unele cazuri, se poate administra o ușoară sedare pentru a reduce anxietatea și a îmbunătăți confortul pacientului pe parcursul procedurii.

Umplerea colonului cu bariu: După introducerea tubului, suspensie de bariu este administrată lent în colon. Lichidul baritat este la temperatura corpului pentru a reduce disconfortul și spasmele intestinale. Pe măsură ce colonul se umple, pacientul poate simți o senzație de plenitudine și presiune abdominală. Radiologul monitorizează atent procesul de umplere folosind fluoroscopia, ajustând fluxul și cantitatea de bariu pentru a obține o vizualizare optimă a întregului colon. În timpul acestei etape, pacientului i se poate cere să își schimbe poziția pentru a facilita distribuția uniformă a bariului. Este esențial ca pacientul să comunice orice disconfort sever sau durere, deoarece acestea pot indica necesitatea de a ajusta procedura. Umplerea completă a colonului este crucială pentru o examinare exhaustivă și pentru detectarea oricăror anomalii.

Contrast aerian pentru o mai bună vizualizare: După umplerea colonului cu bariu, în multe cazuri se utilizează tehnica de dublu contrast, care implică introducerea de aer în colon. Acest proces, cunoscut sub numele de pneumocolon, creează un contrast suplimentar care permite o vizualizare mai detaliată a mucoasei colonice. Aerul este introdus lent prin același tub folosit pentru administrarea bariului. Pacientul poate simți o senzație de balonare și presiune abdominală crescută în timpul acestei etape. Radiologul va solicita pacientului să își schimbe poziția pentru a distribui uniform aerul și bariul în întregul colon. Această tehnică de dublu contrast este deosebit de utilă pentru detectarea leziunilor mici sau subtile ale mucoasei, cum ar fi polipii sau ulcerațiile superficiale. Imaginile obținute prin această metodă oferă o rezoluție îmbunătățită și o mai bună definire a detaliilor anatomice ale colonului.

Durata procedurii

Durata unei examinări cu bariu variază în funcție de tipul specific de procedură și de particularitățile fiecărui pacient. Tranzitul baritat esofagian durează de obicei între 15 și 30 de minute, în timp ce examinarea completă a tractului digestiv superior poate dura până la o oră. Clisma baritată este, în general, o procedură mai lungă, putând dura între 30 și 60 de minute. În cazuri complexe sau atunci când sunt necesare imagini suplimentare, durata poate fi extinsă. Este important de menționat că timpul total petrecut în departamentul de radiologie poate fi mai lung decât durata efectivă a procedurii, incluzând pregătirea pacientului și perioada de observație după procedură. Pacienții trebuie informați despre durata estimată și sfătuiți să aloce suficient timp pentru întreaga experiență, inclusiv pentru eventualele întârzieri neprevăzute.

Fluoroscopia și imagistica în timp real

Fluoroscopia este o tehnică esențială în examinările cu bariu, permițând vizualizarea în timp real a tranzitului substanței de contrast prin tractul digestiv. Această metodă utilizează raze X continue sau pulsate pentru a crea imagini dinamice ale structurilor interne ale corpului. În timpul procedurii, radiologul poate observa mișcarea bariului prin esofag, stomac și intestine, evaluând astfel nu doar anatomia, ci și funcționalitatea organelor digestive. Fluoroscopia oferă posibilitatea de a detecta anomalii subtile care ar putea fi ratate în imagini statice, cum ar fi tulburările de motilitate sau refluxul gastroesofagian. Tehnologia modernă de fluoroscopie digitală permite capturarea și stocarea imaginilor pentru analiză ulterioară, reducând în același timp doza de radiații la care este expus pacientul. Această tehnică îmbunătățește semnificativ acuratețea diagnosticului și eficiența procedurii de examinare cu bariu.

Interpretarea rezultatelor examinării cu bariu

Constatări normale: În cazul unei examinări cu bariu cu rezultate normale, imaginile arată o anatomie și o funcționalitate tipică a tractului digestiv. Esofagul apare ca un tub drept, cu pereți netezi și un tranzit uniform al bariului. Stomacul prezintă pliuri mucoase regulate și o umplere și golire normală. Duodenul și intestinul subțire au un aspect caracteristic „în șirag de perle” datorită contracțiilor peristaltice. În cazul clismei baritate, colonul prezintă haustrații regulate și un contur neted. Tranzitul bariului prin diferitele segmente ale tractului digestiv se realizează în intervale de timp considerate fiziologice. Absența defectelor de umplere, a zonelor de îngustare sau dilatare anormală și prezența unei motilități adecvate sunt indicatori ai unei anatomii și funcții normale a tractului digestiv.

Constatări anormale și semnificația lor: Constatările anormale în examinările cu bariu pot indica o varietate de afecțiuni ale tractului digestiv. Defectele de umplere pot sugera prezența tumorilor sau a polipilor. Zonele de îngustare pot indica stenoze sau stricturi, în timp ce dilatările anormale pot fi semne ale obstrucțiilor sau ale unor tulburări de motilitate. Ulcerele apar ca niște proiecții în afara conturului normal al organului. Herniile hiatale se manifestă prin deplasarea unei părți a stomacului deasupra diafragmului. Refluxul gastroesofagian poate fi vizualizat direct în timpul examinării. În boala Crohn, pot fi observate zone de îngustare și fistule. Diverticulii apar ca niște pungi mici ieșind din peretele intestinal. Interpretarea acestor constatări în contextul simptomelor pacientului și al istoricului medical este crucială pentru stabilirea unui diagnostic precis și pentru ghidarea deciziilor terapeutice ulterioare.

Teste sau proceduri suplimentare: În urma interpretării rezultatelor examinării cu bariu, medicul poate recomanda teste sau proceduri suplimentare pentru a confirma diagnosticul sau pentru a obține informații mai detaliate. Endoscopia digestivă superioară sau colonoscopia pot fi indicate pentru vizualizarea directă a mucoasei și prelevarea de biopsii în cazul suspiciunii de leziuni. Tomografia computerizată sau rezonanța magnetică pot oferi imagini tridimensionale detaliate ale structurilor abdominale. Testele de laborator, cum ar fi markerii tumorali sau testele pentru infecția cu Helicobacter pylori, pot completa investigațiile imagistice. În cazuri specifice, pot fi necesare studii de motilitate digestivă sau pH-metrie esofagiană. Alegerea investigațiilor suplimentare se face în funcție de constatările inițiale, de simptomatologia pacientului și de suspiciunea clinică, cu scopul de a stabili un diagnostic definitiv și de a elabora un plan de tratament personalizat.

Întrebări frecvente

Cât durează o procedură de examinare cu bariu?

O procedură de examinare cu bariu durează, în general, între 30 și 60 de minute, în funcție de tipul specific de examinare și de complexitatea cazului. Timpul total petrecut în departamentul de radiologie poate fi mai lung, incluzând pregătirea și perioada de observație după procedură.

Este sigură ingestia amestecului de bariu?

Da, amestecul de bariu este considerat sigur pentru ingestie. Bariul este o substanță inertă care nu este absorbită în circulația sanguină și este eliminată complet din organism prin scaun. Reacțiile adverse sunt rare și, de obicei, minore.

Pot să conduc după procedură?

În majoritatea cazurilor, pacienții pot conduce după o examinare cu bariu, deoarece procedura nu afectează capacitatea de a conduce. Totuși, dacă ați primit sedative sau dacă vă simțiți amețit sau slăbit, este recomandat să aveți pe cineva care să vă însoțească acasă.

Cât de repede voi primi rezultatele?

Rezultatele examinării cu bariu sunt de obicei disponibile în câteva zile. Radiologul va analiza imaginile și va trimite un raport medicului curant, care vă va comunica rezultatele și va discuta despre eventualele următoare etape de diagnostic sau tratament.

Există alternative la examinările cu bariu?

Da, există alternative la examinările cu bariu, cum ar fi endoscopia, tomografia computerizată (CT) și rezonanța magnetică (RMN). Aceste metode pot oferi informații detaliate despre tractul digestiv și pot fi recomandate în funcție de specificul fiecărui caz.

Pot continua să iau medicamentele înainte de procedură?

În general, pacienții pot continua să ia medicamentele obișnuite înainte de o examinare cu bariu. Totuși, este important să informați medicul despre toate medicamentele pe care le luați, deoarece unele pot necesita ajustări temporare sau întrerupere înainte de procedură.

Cât de des ar trebui să fac o examinare cu bariu?

Frecvența examinărilor cu bariu depinde de recomandările medicului și de specificul afecțiunii dumneavoastră. Aceste examinări sunt de obicei efectuate pentru diagnosticarea inițială sau monitorizarea evoluției unei afecțiuni digestive și nu sunt necesare în mod regulat.

Ce ar trebui să fac dacă experimentez dureri abdominale severe după procedură?

Dacă experimentați dureri abdominale severe după o examinare cu bariu, este important să contactați imediat medicul. Aceste simptome pot indica o complicație rară, cum ar fi o perforație intestinală, și necesită evaluare medicală promptă.

Pot copiii să facă examinări cu bariu?

Da, copiii pot fi supuși examinării cu bariu, dar procedura este adaptată pentru a fi sigură și confortabilă pentru ei. Medicul va lua măsuri speciale pentru a minimiza disconfortul și expunerea la radiații în cazul copiilor.

Va trebui să îmi iau liber de la muncă după procedură?

În majoritatea cazurilor, pacienții nu trebuie să își ia liber de la muncă după o examinare cu bariu. Totuși, dacă ați primit sedative sau dacă vă simțiți obosit sau slăbit, este recomandat să vă odihniți și să evitați activitățile solicitante în ziua procedurii.

Concluzie

Examinările cu bariu reprezintă o metodă eficientă și sigură pentru diagnosticarea diverselor afecțiuni ale tractului digestiv. Ele oferă o vizualizare detaliată a structurilor anatomice și funcționale, fiind utile în identificarea anomaliilor structurale și în evaluarea motilității digestive. Deși există riscuri minime asociate cu expunerea la radiații și reacțiile alergice, beneficiile diagnostice ale acestor examinări sunt semnificative. Pacienții trebuie să urmeze instrucțiunile medicale și să comunice orice simptome neobișnuite pentru a se asigura o experiență sigură și eficientă.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

El-Takli, I., O’Brien, P., & Paterson, W. G. (2006). Clinical diagnosis of achalasia: how reliable is the barium x‐ray?. Canadian Journal of Gastroenterology and Hepatology, 20(5), 335-337.

https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1155/2006/193823

Yuan, W., Zhang, Z., Liu, J., Li, Z., Song, J., Wu, C., & Wang, G. (2012). Simplified assessment of segmental gastrointestinal transit time with orally small amount of barium. European Journal of Radiology, 81(9), 1986-1989.

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0720048X11006644

Dr. Tatiana Popa

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.