Vindecare dupa ERAD: gestionare simptome, ingrijire si restrictii

Majoritatea restricțiilor post-procedură, inclusiv abținerea de la activitatea sexuală, utilizarea tampoanelor și exercițiile fizice intense, sunt necesare pentru aproximativ 4 săptămâni. Deși complicațiile sunt rare, este important să fie recunoscute semnele care necesită atenție medicală imediată, precum sângerările abundente, febra sau durerea severă. Vizitele de control și screeningul cervical regulat sunt esențiale pentru monitorizarea vindecării și prevenirea recidivelor.

Cronologia normală a recuperării

Procesul de vindecare după electrorezecția cu ansă diatermică variază de la o pacientă la alta, unele persoane recuperându-se mai rapid decât altele. Este important să se înțeleagă etapele tipice ale recuperării pentru a ști la ce să se aștepte și când să solicite ajutor medical.

Perioada imediată post-procedură: În primele ore după intervenție, pacientele pot experimenta sângerări vaginale ușoare până la moderate, similare cu o menstruație. Acest lucru este normal și rezultă din îndepărtarea țesutului cervical. De asemenea, pot apărea crampe abdominale ușoare, care pot fi ameliorate cu analgezice obișnuite. Secreția vaginală poate avea o culoare brun-negricioasă sau gălbuie din cauza substanțelor utilizate în timpul procedurii. Majoritatea pacientelor își pot relua activitățile normale ușoare în aceeași zi, dar este recomandat să evite efortul fizic intens.

Prima săptămână după ERAD: În această perioadă, sângerările vaginale continuă dar ar trebui să devină progresiv mai ușoare. Secreția vaginală poate varia ca aspect și consistență, fiind adesea mai abundentă decât în mod normal. Crampele abdominale ar trebui să se diminueze semnificativ. Este important să se respecte toate restricțiile recomandate, inclusiv evitarea activității sexuale, a tampoanelor și a dușurilor vaginale. Pacientele ar trebui să monitorizeze atent orice semn de infecție, cum ar fi febra, durerea pelvină intensă sau secreții vaginale cu miros neplăcut, și să contacteze medicul dacă apar astfel de simptome.

Săptămânile 2-4 după procedură: În această perioadă are loc un moment crucial al vindecării – eliminarea crustei formate pe suprafața colului uterin. Acest proces se întâmplă de obicei între zilele 7 și 14 și poate fi însoțit de o sângerare moderată care durează câteva zile. Multe paciente sunt surprinse de această sângerare, mai ales dacă apare după câteva zile fără sângerare, dar este un proces normal. După eliminarea crustei, secreția vaginală devine adesea mai abundentă și poate avea o culoare alb-gălbuie. Disconfortul fizic ar trebui să fie minim în această perioadă, iar pacientele pot reveni treptat la activitățile fizice ușoare.

Vindecarea completă (4-6 săptămâni): La aproximativ 4-6 săptămâni după procedură, colul uterin ar trebui să fie complet vindecat pentru majoritatea pacientelor. Sângerările vaginale ar trebui să înceteze complet, iar secreția vaginală ar trebui să revină la aspectul normal. În acest moment, majoritatea restricțiilor pot fi ridicate, inclusiv cele referitoare la activitatea sexuală, utilizarea tampoanelor și exercițiile fizice. Ciclul menstrual se poate relua normal, deși prima menstruație după procedură poate fi mai abundentă sau mai neregulată decât de obicei. Este important să se efectueze vizita de control recomandată de medic pentru a confirma vindecarea completă.

Regenerarea țesutului cervical: Țesutul cervical are o capacitate remarcabilă de regenerare după electrorezecția cu ansă diatermică. În timp ce zona superficială a colului uterin se vindecă în 4-6 săptămâni, procesul complet de regenerare a țesutului poate continua timp de câteva luni. În această perioadă, noi celule sănătoase înlocuiesc țesutul îndepărtat, iar colul uterin își recapătă structura și funcția normală. Acest proces de regenerare este esențial pentru menținerea funcției cervicale, inclusiv producerea de mucus cervical și menținerea barierei împotriva infecțiilor. Pentru majoritatea pacientelor, regenerarea țesutului cervical nu afectează fertilitatea sau capacitatea de a duce o sarcină la termen.

Simptome post-procedură așteptate

După electrorezecția cu ansă diatermică, corpul trece prin diferite etape de vindecare, fiecare cu simptome specifice. Înțelegerea acestor simptome normale ajută pacientele să distingă între procesul obișnuit de recuperare și potențialele complicații.

Tipare ale sângerării vaginale: Sângerarea vaginală este un simptom comun după ERAD și poate varia ca intensitate și durată. În primele zile, sângerarea este de obicei ușoară până la moderată, similară cu o menstruație. Aceasta ar trebui să scadă treptat în intensitate, devenind spotting ocazional. Un moment important în procesul de vindecare este eliminarea crustei formate pe colul uterin, care apare de obicei între zilele 7 și 14 și poate fi însoțită de o sângerare moderată timp de câteva zile. Acest episod de sângerare este normal și nu trebuie confundat cu o complicație. După această perioadă, sângerarea ar trebui să se diminueze semnificativ. Orice sângerare care saturează un absorbant pe oră sau care conține cheaguri mari necesită evaluare medicală imediată.

Crampe și disconfort: Crampele abdominale ușoare până la moderate sunt comune în primele zile după procedură. Acestea sunt similare cu durerile menstruale și rezultă din manipularea colului uterin în timpul intervenției. Intensitatea crampelor variază de la o pacientă la alta, dar în general ar trebui să scadă în intensitate în primele 48-72 de ore. Analgezicele fără prescripție medicală, precum ibuprofenul sau paracetamolul, sunt de obicei suficiente pentru a controla acest disconfort. Aplicarea unei perne termice pe abdomenul inferior poate oferi, de asemenea, ameliorare. Crampele severe sau durerea care nu răspunde la medicamentele obișnuite pentru durere necesită evaluare medicală, deoarece pot indica o complicație.

Modificări ale secreției vaginale: Secreția vaginală suferă modificări semnificative în timpul procesului de vindecare. Imediat după procedură, secreția poate avea o culoare brun-negricioasă sau gălbuie din cauza substanțelor utilizate în timpul intervenției. În zilele următoare, secreția poate varia ca aspect și cantitate, fiind adesea mai abundentă decât în mod normal. După eliminarea crustei cervicale, secreția devine frecvent mai abundentă și poate avea o culoare alb-gălbuie. Aceste modificări sunt parte din procesul normal de vindecare și nu indică o infecție. Cu toate acestea, secreția vaginală cu miros neplăcut, culoare verzuie sau consistență neobișnuită poate indica o infecție și necesită evaluare medicală.

Formarea și eliminarea crustei: În urma electrorezecției, pe suprafața colului uterin se formează o crustă protectoare care acoperă zona tratată. Această crustă face parte din procesul normal de vindecare și ajută la protejarea țesutului în timp ce acesta se regenerează. Între zilele 7 și 14 după procedură, această crustă se desprinde și este eliminată, proces care poate fi însoțit de sângerare moderată. Eliminarea crustei este un semn pozitiv că vindecarea progresează normal. După eliminarea crustei, țesutul nou format este expus, ceea ce explică de ce secreția vaginală poate deveni mai abundentă în această perioadă. Este important să se evite activitățile care ar putea perturba acest proces, cum ar fi activitatea sexuală sau utilizarea tampoanelor.

Revenirea la secreția normală: Pe măsură ce procesul de vindecare progresează, secreția vaginală revine treptat la aspectul și cantitatea normală. Acest proces poate dura între 4 și 6 săptămâni, în funcție de ritmul individual de vindecare. Inițial, după eliminarea crustei, secreția poate fi mai abundentă și poate avea o culoare alb-gălbuie. Treptat, aceasta devine mai transparentă și mai puțin abundentă. Revenirea la secreția vaginală normală este un indicator important al vindecării complete a colului uterin. Pacientele ar trebui să fie conștiente că prima menstruație după procedură poate modifica temporar aspectul secreției și poate fi mai abundentă sau mai neregulată decât de obicei. Dacă secreția vaginală nu revine la normal după 6 săptămâni sau prezintă caracteristici neobișnuite, este recomandată consultarea medicului.

Gestionarea disconfortului în timpul recuperării

Deși electrorezecția cu ansă diatermică este o procedură minim invazivă, recuperarea poate implica un anumit grad de disconfort. Există mai multe strategii eficiente pentru a gestiona aceste simptome și a asigura o recuperare confortabilă.

Opțiuni de ameliorare a durerii fără prescripție medicală: Pentru a controla crampele și disconfortul după ERAD, medicamentele analgezice disponibile fără prescripție medicală sunt de obicei suficiente. Ibuprofenul este adesea recomandat deoarece reduce atât durerea, cât și inflamația. Doza standard pentru adulți este de 400 mg la fiecare 6-8 ore, fără a depăși 1200 mg în 24 de ore. Alternativ, paracetamolul poate fi utilizat în doză de 500-1000 mg la fiecare 4-6 ore, fără a depăși 4000 mg în 24 de ore. Este important să se respecte dozele recomandate și să se consulte un farmacist sau medic dacă există condiții medicale preexistente sau dacă se iau alte medicamente. Aplicarea unei perne termice pe abdomenul inferior poate oferi, de asemenea, ameliorare semnificativă a crampelor.

Recomandări de odihnă: Odihna adecvată joacă un rol crucial în procesul de vindecare după ERAD. În ziua procedurii, se recomandă odihnă completă, evitând orice activitate fizică intensă. În primele 48 de ore după intervenție, pacientele ar trebui să limiteze activitățile la cele ușoare și să evite ridicarea obiectelor grele (peste 5 kg). Deși nu este necesară repausul la pat, este important să se asculte semnalele corpului și să se odihnească atunci când apare oboseala. Revenirea la activitățile normale ar trebui să fie graduală, pe parcursul primei săptămâni. Somnul suficient este esențial pentru recuperare, fiind recomandate 7-8 ore pe noapte. Poziția de odihnă poate influența, de asemenea, confortul – multor paciente le este mai confortabil să doarmă cu o pernă sub genunchi pentru a reduce presiunea din zona pelvină.

Când să contactați medicul: Deși majoritatea simptomelor post-ERAD sunt normale și se rezolvă de la sine, există situații care necesită atenție medicală. Pacientele ar trebui să contacteze medicul dacă prezintă: sângerare vaginală care saturează mai mult de un absorbant pe oră timp de două ore consecutive; cheaguri de sânge mai mari decât o monedă; durere pelvină severă care nu răspunde la analgezice obișnuite; febră peste 38°C; secreție vaginală cu miros neplăcut sau aspect purulent; senzație de leșin sau amețeală severă; durere la urinare sau dificultăți în urinare; sângerare care reapare după ce a încetat complet. De asemenea, orice simptom care provoacă îngrijorare pacientei ar trebui discutat cu medicul, chiar dacă nu este menționat specific în instrucțiunile post-procedură. Este mai bine să se solicite sfatul medical decât să se ignore potențialele complicații.

Îngrijirea ulterioară

Îngrijirea adecvată după electrorezecția cu ansă diatermică este esențială pentru monitorizarea rezultatelor procedurii și pentru prevenirea problemelor pe termen lung. Un plan complet de îngrijire ulterioară include evaluarea rezultatelor testelor, screeningul cervical regulat și monitorizarea pentru recidivă.

Rezultatele testelor post-procedură: Țesutul îndepărtat în timpul procedurii ERAD este trimis la laborator pentru analiză patologică. Rezultatele acestei analize sunt de obicei disponibile în 1-2 săptămâni și oferă informații cruciale despre natura exactă a leziunilor cervicale. Medicul va discuta aceste rezultate cu pacienta și va explica implicațiile lor. Rezultatele pot confirma diagnosticul inițial de leziuni precanceroase (neoplazia intraepitelială cervicală sau CIN) și pot indica dacă toate celulele anormale au fost îndepărtate complet. În unele cazuri, rezultatele pot indica necesitatea unor investigații suplimentare sau a unei a doua proceduri dacă marginile țesutului îndepărtat conțin încă celule anormale. Este esențial ca pacienta să participe la consultația programată pentru discutarea rezultatelor, chiar dacă se simte bine.

Screeningul cervical viitor: După ERAD, screeningul cervical regulat devine și mai important pentru monitorizarea sănătății colului uterin. Prima testare Papanicolau post-procedură este de obicei programată la 6 luni după intervenție. Această testare, cunoscută și ca „test de vindecare”, verifică prezența virusului papiloma uman (HPV) și a oricăror celule anormale reziduale sau recurente. Dacă acest test este normal, screeningul ulterior va fi recomandat la intervale de 6-12 luni timp de 2 ani, apoi revenind la intervalul standard de screening dacă rezultatele rămân normale. Frecvența exactă a testărilor va depinde de severitatea leziunilor inițiale, de rezultatele testelor post-procedură și de prezența factorilor de risc individuali. Este crucial ca aceste programări repetate să fie respectate, chiar și în absența simptomelor, deoarece recidiva leziunilor poate fi asimptomatică în stadiile incipiente.

Monitorizarea pentru recidivă: Deși ERAD este foarte eficientă în tratarea leziunilor precanceroase cervicale, există un risc de recidivă care necesită monitorizare atentă. Riscul de recidivă este mai mare în primii 2 ani după procedură și la pacientele care continuă să fie pozitive pentru HPV cu risc înalt. Monitorizarea include testări Papanicolau și teste HPV regulate, precum și colposcopii de control dacă este necesar. Pacientele ar trebui să fie vigilente la simptome precum sângerări vaginale anormale, sângerări post-coitale sau secreții vaginale neobișnuite, care pot indica recidiva leziunilor. Reducerea factorilor de risc, inclusiv renunțarea la fumat, utilizarea prezervativelor pentru prevenirea reinfectării cu HPV și menținerea unui sistem imunitar sănătos, poate ajuta la prevenirea recidivei. Vaccinarea împotriva HPV poate fi, de asemenea, recomandată pentru unele paciente, chiar și după ERAD, pentru a preveni infecția cu alte tipuri de HPV.

Restricții post-procedură

După electrorezecția cu ansă diatermică, respectarea anumitor restricții este esențială pentru a permite vindecarea optimă a colului uterin și pentru a preveni complicațiile. Aceste limitări sunt temporare și contribuie semnificativ la succesul procedurii.

Limitări ale activității sexuale: Activitatea sexuală trebuie evitată complet timp de aproximativ 4 săptămâni după ERAD, sau conform recomandării specifice a medicului. Această restricție include orice formă de penetrare vaginală, nu doar actul sexual. Motivul acestei restricții este că penetrarea poate perturba procesul de vindecare, poate introduce bacterii în zona tratată și poate provoca sângerare sau disconfort. Reluarea activității sexuale înainte de vindecarea completă a colului uterin crește riscul de infecție și poate întârzia recuperarea. Când medicul confirmă că vindecarea este completă, activitatea sexuală poate fi reluată gradual, fiind atent la orice disconfort sau sângerare. Este recomandat să se utilizeze un lubrifiant pe bază de apă la primele contacte sexuale după procedură, deoarece zona poate fi mai sensibilă decât în mod normal.

Recomandări de igienă: Menținerea unei igiene adecvate este crucială după ERAD, dar trebuie făcută cu atenție pentru a nu perturba procesul de vindecare. Dușurile sunt permise, dar băile în cadă, jacuzzi sau piscină trebuie evitate timp de 4 săptămâni pentru a reduce riscul de infecție. Este important să se utilizeze săpunuri blânde, nepar­fumate pentru zona genitală externă și să se evite spălarea internă a vaginului (dușurile vaginale sunt contraindicate). Zona trebuie uscată prin tamponare ușoară, nu prin frecare. Absorbantele externe sunt recomandate pentru gestionarea sângerărilor și secreților, dar tampoanele și cupele menstruale trebuie evitate până la vindecarea completă. Schimbarea frecventă a absorbantelor (la fiecare 3-4 ore) ajută la prevenirea infecțiilor și oferă confort. Spălarea mâinilor înainte și după utilizarea toaletei sau schimbarea absorbantelor este esențială pentru prevenirea contaminării.

Exerciții și activitate fizică: Activitatea fizică trebuie limitată în perioada de recuperare după ERAD. În primele 48 de ore, se recomandă evitarea oricărui efort fizic semnificativ. După această perioadă inițială, activitățile ușoare precum plimbările scurte sunt benefice pentru circulație și starea generală de bine. Cu toate acestea, exercițiile intense, ridicarea greutăților (peste 5 kg), aerobicul, alergarea și alte activități care implică mișcări bruște sau efort abdominal trebuie evitate timp de cel puțin 2 săptămâni. Activitățile care cresc presiunea intraabdominală pot provoca sângerare sau pot perturba procesul de vindecare. Revenirea la programul obișnuit de exerciții trebuie să fie graduală, începând cu activități de intensitate redusă și crescând treptat nivelul de efort, cu atenție la orice semn de disconfort sau sângerare.

Înot și baie: Înotul și scăldatul în cadă, piscină, lac sau mare trebuie evitate complet timp de 4 săptămâni după ERAD. Apa din aceste surse poate conține bacterii care pot pătrunde în vagin și pot cauza infecții în zona tratată, care este deosebit de vulnerabilă în perioada de vindecare. Dușurile sunt singura formă de baie recomandată în această perioadă. Apa trebuie să fie călduță, nu fierbinte, deoarece temperatura ridicată poate stimula sângerarea. După duș, zona genitală trebuie uscată blând, prin tamponare, nu prin frecare. Evitarea contactului cu apa clorurată din piscine este deosebit de importantă, deoarece clorul poate irita țesuturile în curs de vindecare. Odată ce medicul confirmă vindecarea completă, aceste activități pot fi reluate în siguranță.

Utilizarea tampoanelor și a cupelor menstruale: Tampoanele, cupele menstruale și orice alte produse care se introduc în vagin trebuie evitate timp de 4 săptămâni după procedură. Aceste produse pot traumatiza zona tratată, pot introduce bacterii și pot perturba procesul natural de vindecare. În plus, îndepărtarea acestor produse poate cauza tracțiune asupra țesuturilor în curs de vindecare, provocând sângerare sau disconfort. În această perioadă, se recomandă utilizarea absorbantelor externe pentru gestionarea sângerărilor și secreților vaginale. Absorbantele trebuie schimbate frecvent pentru a menține zona curată și uscată. După ce medicul confirmă vindecarea completă a colului uterin, utilizarea tampoanelor și a cupelor menstruale poate fi reluată. La prima utilizare după procedură, se recomandă prudență și atenție la orice disconfort sau sângerare neobișnuită.

Semne de avertizare în timpul recuperării

În timp ce majoritatea pacientelor se recuperează fără probleme după electrorezecția cu ansă diatermică, este esențial să se recunoască semnele care pot indica complicații și necesită atenție medicală promptă.

Tipare anormale de sângerare: Deși o anumită cantitate de sângerare este normală după ERAD, există situații care necesită evaluare medicală. Sângerarea este considerată anormală dacă: saturează mai mult de un absorbant pe oră timp de două ore consecutive; conține cheaguri mari (mai mari decât o monedă); reapare brusc și abundent după ce a încetat complet; continuă mai mult de 2 săptămâni fără a se diminua în intensitate; are un miros neplăcut sau este însoțită de durere severă. Sângerarea asociată cu eliminarea crustei cervicale (de obicei între zilele 7-14) este normală și de obicei moderată, dar dacă devine excesivă, trebuie consultată asistența medicală. Este util să se țină evidența numărului de absorbante utilizate și a gradului de saturare pentru a putea oferi informații precise medicului în caz de necesitate.

Semne de infecție: Infecția este o complicație posibilă după orice procedură invazivă, inclusiv ERAD. Semnele care sugerează o infecție includ: febră peste 38°C; durere pelvină sau abdominală severă care se intensifică în loc să se amelioreze; secreție vaginală cu miros neplăcut, aspect purulent sau culoare verzuie; roșeață, căldură sau sensibilitate în zona genitală externă; senzație generală de rău sau oboseală extremă. Infecțiile post-ERAD necesită tratament prompt cu antibiotice pentru a preveni complicațiile mai grave. Pacientele cu sistem imunitar compromis, diabet sau alte afecțiuni cronice au un risc mai mare de infecție și ar trebui să fie deosebit de vigilente la aceste semne. Prevenirea infecției prin respectarea recomandărilor de igienă și a restricțiilor post-procedură este esențială.

Durere severă: Un anumit grad de disconfort este normal după ERAD, dar durerea severă poate indica o complicație. Durerea este considerată anormală dacă: este intensă și nu răspunde la analgezicele obișnuite; se intensifică în loc să se amelioreze cu trecerea timpului; este însoțită de febră, sângerare abundentă sau secreții anormale; este localizată pe o parte a abdomenului inferior sau se extinde spre spate; provoacă dificultăți în mers, stat jos sau efectuarea activităților zilnice. Durerea severă poate indica o infecție, hematom, perforație sau alte complicații care necesită evaluare medicală imediată. Este important să se descrie cu precizie caracteristicile durerii (localizare, intensitate, factori care o agravează sau ameliorează) atunci când se contactează medicul.

Când să solicitați îngrijire de urgență: Anumite simptome necesită asistență medicală imediată și justifică o vizită la camera de urgență. Acestea includ: sângerare foarte abundentă care saturează mai mult de un absorbant pe oră timp de două ore consecutive; durere abdominală sau pelvină insuportabilă; febră ridicată (peste 39°C) însoțită de frisoane; leșin sau amețeală severă; dificultăți de respirație sau dureri în piept; durere severă la urinare sau imposibilitatea de a urina; orice simptom care provoacă îngrijorare extremă pacientei. În cazul acestor simptome, nu se recomandă așteptarea până la programarea regulată de control. Este important să se informeze personalul medical de urgență despre procedura ERAD recentă pentru a facilita diagnosticul și tratamentul adecvat.

Potențiale complicații

Deși electrorezecția cu ansă diatermică este o procedură sigură cu o rată scăzută de complicații, este important să se cunoască potențialele probleme care pot apărea pentru a le recunoaște și trata prompt.

Infecție

Infecția este una dintre cele mai comune complicații după ERAD, deși incidența sa este relativ scăzută (aproximativ 2-3% din cazuri). Factorii care cresc riscul de infecție includ nerespectarea recomandărilor de igienă, reluarea prematură a activității sexuale, utilizarea tampoanelor înainte de vindecarea completă și prezența unor afecțiuni precum diabetul sau imunosupresia. Semnele de infecție includ febră peste 38°C, durere pelvină intensă, secreție vaginală purulentă cu miros neplăcut și senzație generală de rău. Tratamentul constă de obicei în antibiotice orale, dar în cazurile severe poate fi necesară spitalizarea pentru antibiotice intravenoase. Prevenirea infecției se realizează prin respectarea strictă a recomandărilor post-procedură și menținerea unei igiene adecvate.

Sângerare prelungită

Deși sângerarea ușoară până la moderată este normală după ERAD, unele paciente pot experimenta sângerare prelungită care durează mai mult de 2 săptămâni fără a se diminua în intensitate. Acest lucru poate indica vindecare întârziată sau, rareori, lezarea unui vas sanguin care nu s-a cauterizat complet în timpul procedurii. Factorii de risc pentru sângerare prelungită includ dimensiunea mare a zonei tratate, infecția concomitentă, afecțiunile care afectează coagularea sângelui și utilizarea anumitor medicamente (anticoagulante, antiinflamatoare nesteroidiene în doze mari). Managementul sângerării prelungite poate include repaus suplimentar, medicamente pentru controlul sângerării și, în cazuri rare, o nouă intervenție pentru cauterizarea vaselor sanguine. Pacientele cu sângerare prelungită trebuie să evite activitățile care cresc fluxul sanguin către zona pelvină și să consulte medicul pentru evaluare.

Vindecare întârziată

Unele paciente pot experimenta un proces de vindecare mai lent decât perioada tipică de 4-6 săptămâni. Vindecarea întârziată poate fi cauzată de infecție, dimensiunea mare a zonei tratate, starea generală de sănătate suboptimală, fumatul (care reduce fluxul sanguin și oxigenarea țesuturilor), diabetul zaharat sau imunosupresia. Semnele de vindecare întârziată includ continuarea secreției vaginale anormale, disconfort persistent și sângerare intermitentă după perioada normală de vindecare. Managementul vindecării întârziate implică identificarea și tratarea cauzei subiacente (de exemplu, antibiotice pentru infecție), optimizarea stării generale de sănătate și, posibil, prelungirea perioadei de restricții post-procedură. Este important să se continue monitorizarea medicală până la vindecarea completă.

Stenoza cervicală

Factori de risc: Stenoza cervicală reprezintă îngustarea sau închiderea canalului cervical după ERAD. Factorii care cresc riscul acestei complicații includ: vârsta înaintată și statusul postmenopauzal (din cauza nivelurilor scăzute de estrogen care afectează elasticitatea țesutului); îndepărtarea unei cantități mari de țesut cervical, în special când procedura se extinde adânc în canalul endocervical; proceduri ERAD multiple sau alte tratamente cervicale anterioare; infecții post-procedură care duc la cicatrizare excesivă; și absența ciclurilor menstruale regulate (inclusiv din cauza contraceptivelor hormonale care suprimă menstruația). Femeile care nu au născut anterior au, de asemenea, un risc mai mare de stenoză cervicală.

Semne și simptome: Stenoza cervicală poate fi asimptomatică sau poate produce diverse simptome în funcție de gradul de îngustare. Semnele obișnuite includ: menstruații dureroase (dismenoree) cauzate de dificultatea eliminării fluxului menstrual prin canalul îngust; amenoree sau oligomenoree (absența sau reducerea sângerărilor menstruale) combinată cu crampe ciclice, indicând că sângele menstrual nu poate fi evacuat normal; durere pelvină cronică sau ciclică; infertilitate sau dificultăți în concepție din cauza imposibilității spermei de a traversa canalul cervical; și dificultăți în efectuarea screeningului cervical, deoarece instrumentele nu pot fi introduse prin canalul îngust. Diagnosticul se stabilește prin examinare ginecologică și, uneori, prin ecografie transvaginală. Tratamentul poate include dilatarea cervicală, terapie cu estrogeni locali pentru a îmbunătăți elasticitatea țesutului sau, în cazuri severe, intervenție chirurgicală pentru a restabili deschiderea canalului cervical.