Voma neagra: cauze, asistenta medicala, diagnostic si tratament

Prezența vomei negre indică adesea o sângerare activă sau recentă și poate fi însoțită de alte simptome precum amețeală, slăbiciune sau dureri abdominale. Diagnosticarea și tratamentul prompt sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor severe și îmbunătățirea prognosticului pacientului.

Cauze și factori de risc ai vomei negre

Voma neagră poate fi cauzată de multiple afecțiuni ale tractului digestiv superior, majoritatea acestora fiind considerate urgențe medicale care necesită investigații și tratament prompt.

Ulcerul peptic: Ulcerul peptic reprezintă o leziune la nivelul mucoasei stomacului sau duodenului care poate eroda vasele de sânge subiacente. Această afecțiune poate fi cauzată de infecția cu bacteria Helicobacter pylori, utilizarea prelungită a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene sau stresul cronic. Sângerarea din ulcer poate varia ca intensitate, de la minimă până la severă, necesitând intervenție medicală urgentă.

Gastrita și esofagita: Inflamația mucoasei stomacului sau esofagului poate duce la eroziuni și sângerări. Aceste afecțiuni pot fi cauzate de consumul excesiv de alcool, infecții, stres sau reflux acid persistent. Gastrita severă poate provoca sângerări difuze la nivelul mucoasei gastrice, în timp ce esofagita poate determina leziuni și sângerări la nivelul esofagului.

Varice esofagiene sau gastrice: Varicele reprezintă dilatări anormale ale venelor esofagului sau stomacului, care apar frecvent la pacienții cu ciroză hepatică. Aceste vase dilatate sunt fragile și pot sângera abundent în cazul ruperii lor. Sângerarea din varice este considerată o urgență medicală majoră, necesitând intervenție imediată.

Sindromul Mallory-Weiss: Această afecțiune constă în rupturi longitudinale ale mucoasei esofagiene, cauzate de vărsături puternice și repetate. Leziunile apar de obicei la joncțiunea dintre esofag și stomac și pot provoca sângerări semnificative care se manifestă inițial ca hematemeză proaspătă, ulterior putând apărea voma neagră.

Tulburări de coagulare și anticoagulante: Pacienții cu tulburări de coagulare sau cei care urmează tratament cu anticoagulante prezintă un risc crescut de sângerare digestivă. Medicamentele anticoagulante, precum warfarina sau heparina, pot favoriza apariția sângerărilor la nivelul tractului digestiv, mai ales în prezența altor factori de risc.

Cancere gastrointestinale: Tumorile maligne ale tractului digestiv superior pot eroda vasele de sânge și pot cauza sângerări. Cancerul gastric, esofagian sau pancreatic poate determina sângerări cronice sau acute, manifestate prin vomă neagră. Prezența vomei negre la pacienții cu cancer digestiv indică adesea o progresie a bolii.

Febre hemoragice virale: Unele infecții virale severe pot afecta sistemul de coagulare și pot cauza sângerări multiple, inclusiv la nivelul tractului digestiv. Aceste afecțiuni sunt rare dar grave, necesitând izolare și tratament specializat.

Simptome și când trebuie solicitată asistență medicală de urgență

Recunoașterea promptă a simptomelor și solicitarea rapidă a asistenței medicale sunt cruciale pentru managementul eficient al vomei negre și prevenirea complicațiilor severe.

Vărsături cu aspect de zaț de cafea: Prezența vomei de culoare neagră sau cu aspect granular, asemănător zațului de cafea, reprezintă un semn de alarmă care necesită evaluare medicală imediată. Acest simptom indică prezența sângelui digerat în tractul gastrointestinal superior și poate fi însoțit de greață, dureri abdominale sau slăbiciune generalizată.

Scaune negre, tari (melena): Scaunele de culoare neagră, cu aspect de păcură și consistență păstoasă, apar când sângele din tractul digestiv superior traversează întregul sistem digestiv. Prezența melenei indică o sângerare semnificativă și necesită evaluare medicală urgentă, mai ales când este asociată cu voma neagră.

Durere abdominală superioară sau disconfort sever: Durerea abdominală superioară intensă poate indica prezența unei ulcerații sau inflamații severe a mucoasei gastrice. Această durere este adesea localizată în partea superioară a abdomenului și poate fi însoțită de senzație de arsură, greață și disconfort la respirație. Intensitatea durerii poate varia de la moderată la severă și se poate agrava după mese sau în poziție culcată.

Amețeală, leșin sau confuzie: Aceste simptome apar frecvent din cauza pierderii acute de sânge care duce la scăderea fluxului sanguin către creier. Pacienții pot prezenta vedere încețoșată, slăbiciune generalizată și dificultăți de concentrare. Confuzia și dezorientarea sunt semne de alarmă care indică o posibilă anemie severă cauzată de sângerarea continuă.

Sânge roșu sau cheaguri mari în vomă: Prezența sângelui proaspăt, de culoare roșie aprinsă, sau a cheagurilor mari în vomă indică o sângerare activă și severă la nivelul tractului digestiv superior. Această manifestare necesită intervenție medicală imediată deoarece poate duce rapid la complicații grave precum șocul hemoragic sau insuficiența multiplă de organ.

Semne de șoc (piele palidă, respirație rapidă): Șocul hemoragic reprezintă o complicație severă a sângerării digestive superioare, caracterizată prin piele rece și umedă, respirație accelerată și superficială, tahicardie și hipotensiune arterială. Pacienții pot prezenta extremități reci, confuzie mentală și stare de agitație. Aceste simptome indică necesitatea unei intervenții medicale de urgență.

Diagnosticarea vomei negre

Diagnosticarea corectă a vomei negre necesită o evaluare medicală completă și detaliată, incluzând multiple investigații pentru identificarea cauzei și severității sângerării digestive superioare.

Istoricul medical și examinarea fizică: Medicul va efectua o anamneză detaliată, urmărind să afle debutul simptomelor, frecvența episoadelor de vomă, prezența altor manifestări digestive și antecedentele medicale relevante. Examinarea fizică include evaluarea semnelor vitale, a stării de conștiență, precum și palparea abdomenului pentru identificarea zonelor dureroase sau a altor modificări patologice.

Analize de sânge și profil de coagulare: Testele de laborator sunt esențiale pentru evaluarea severității sângerării și a statusului de coagulare. Acestea includ hemoleucograma completă, timpul de protrombină, timpul de tromboplastină parțial activată și nivelul fibrinogenului. Rezultatele ajută la stabilirea necesității transfuziei de sânge și la identificarea potențialelor tulburări de coagulare.

Endoscopie digestivă superioară: Endoscopia digestivă superioară reprezintă procedura standard pentru diagnosticarea și tratamentul sângerărilor digestive superioare. Aceasta permite vizualizarea directă a esofagului, stomacului și duodenului, identificarea sursei sângerării și aplicarea tratamentului endoscopic când este necesar. Procedura se efectuează sub sedare și oferă informații precise despre localizarea și severitatea leziunilor.

Investigații imagistice (radiografie, tomografie computerizată, ecografie): Metodele imagistice pot evidenția modificări structurale ale tractului digestiv superior, prezența unor formațiuni tumorale sau alte anomalii anatomice. Radiografia abdominală poate detecta perforații sau obstrucții, tomografia computerizată oferă imagini detaliate ale organelor interne, iar ecografia poate evalua starea ficatului și prezența hipertensiunii portale.

Testul pentru sânge ocult în scaun: Această investigație detectează prezența sângelui în materiile fecale, chiar și în cantități mici, nedetectabile cu ochiul liber. Testul este util pentru monitorizarea sângerărilor digestive și pentru evaluarea eficienței tratamentului. Un rezultat pozitiv confirmă prezența sângerării și poate indica necesitatea unor investigații suplimentare.

Opțiuni de tratament pentru voma neagră

Tratamentul vomei negre necesită o abordare complexă și promptă, fiind esențială stabilizarea imediată a pacientului și identificarea cauzei subiacente pentru prevenirea complicațiilor severe.

Stabilizare de urgență (perfuzii, transfuzii sangvine): Primul pas în tratamentul vomei negre constă în stabilizarea hemodinamică a pacientului prin administrarea de fluide intravenoase și transfuzii sangvine când este necesar. Monitorizarea constantă a semnelor vitale, tensiunii arteriale și diurezei permite ajustarea terapiei și prevenirea complicațiilor severe.

Intervenții endoscopice: Endoscopia terapeutică permite aplicarea diverselor tehnici de hemostază precum injectarea de substanțe sclerozante, aplicarea de clipsuri metalice sau ligatura cu benzi elastice. Aceste proceduri sunt eficiente în oprirea sângerării active și prevenirea resângerării. Succesul intervenției endoscopice depinde de localizarea și severitatea leziunii.

Medicație (antibiotice, reducătoare de acid, betablocante): Tratamentul medicamentos include administrarea de inhibitori de pompă de protoni pentru reducerea acidității gastrice, antibiotice în cazul infecțiilor, precum și betablocante pentru pacienții cu varice esofagiene. Medicația este adaptată în funcție de cauza sângerării și de patologiile asociate ale pacientului.

Tratamente chirurgicale: Intervenția chirurgicală devine necesară când tratamentul endoscopic eșuează sau în cazul complicațiilor severe. Procedurile chirurgicale pot include suturarea vaselor sângerânde, rezecții gastrice sau proceduri de decompresie portală. Alegerea tehnicii chirurgicale depinde de patologia subiacentă și de starea generală a pacientului.

Managementul afecțiunilor subiacente: Tratamentul pe termen lung vizează controlul bolii de bază care a cauzat sângerarea digestivă. Aceasta poate include terapia pentru ulcer peptic, tratamentul hipertensiunii portale sau managementul bolilor autoimune. Monitorizarea regulată și ajustarea tratamentului sunt esențiale pentru prevenirea recurențelor.