Chist dermoid ovarian: simptome, diagnostic si tratament

Deși rareori devin maligne, acestea pot cauza complicații precum torsiunea ovariană sau ruptura chistului dacă ating dimensiuni mari. Diagnosticul se realizează prin ecografie și imagistică, iar tratamentul implică de obicei îndepărtarea chirurgicală, cu accent pe prezervarea țesutului ovarian sănătos și a fertilității.

Simptomele chistului dermoid ovarian

Manifestările clinice ale chistului dermoid ovarian variază în funcție de dimensiunea și localizarea acestuia, multe cazuri rămânând asimptomatice până la descoperirea lor întâmplătoare în timpul examinărilor medicale de rutină.

Simptome frecvente

Durerea abdominală surdă în zona inferioară reprezintă cel mai comun simptom al chistului dermoid ovarian. Pacientele pot experimenta senzație de presiune sau disconfort în zona pelvină, în special în timpul activității fizice sau a relațiilor intime. Durerea se intensifică treptat pe măsură ce chistul crește în dimensiune și exercită presiune asupra organelor adiacente.

Simptome mai puțin frecvente

Modificările digestive precum greața, constipația sau senzația de sațietate precoce pot apărea atunci când chistul atinge dimensiuni considerabile. Unele paciente raportează modificări ale ciclului menstrual, sângerări neregulate sau dureri în timpul actului sexual. Creșterea în greutate inexplicabilă și balonarea abdominală pot fi prezente în cazurile avansate.

Semne de urgență

Apariția durerii abdominale severe și bruște, însoțită de greață, vărsături și febră, poate indica o complicație precum torsiunea ovariană sau ruptura chistului. Sângerările vaginale anormale și amețelile severe necesită evaluare medicală imediată. În cazul acestor simptome, pacienta trebuie să se prezinte de urgență la medic pentru evaluare și tratament.

Complicații

Torsiunea ovariană: Această complicație gravă apare când chistul determină răsucirea ovarului în jurul propriului pedicel vascular, compromițând irigarea sangvină. Torsiunea ovariană provoacă durere intensă și necesită intervenție chirurgicală de urgență pentru prevenirea necrozei ovariene și salvarea funcției reproductive.

Ruptura chistului: Conținutul chistului se poate răspândi în cavitatea abdominală, provocând inflamație și durere severă. Scurgerea materialului sebaceu și a altor componente ale chistului poate determina peritonită chimică, o complicație care necesită tratament chirurgical și antibioterapie promptă.

Riscul de malignizare: Transformarea malignă a unui chist dermoid ovarian este rară, apărând în mai puțin de 2% din cazuri. Riscul crește la pacientele peste 45 de ani și în cazul chisturilor cu diametru mai mare de 10 centimetri. Monitorizarea regulată și evaluarea caracteristicilor imagistice sunt esențiale pentru detectarea precoce a eventualelor modificări suspecte.

Metode de diagnostic

Identificarea și caracterizarea chistului dermoid ovarian necesită o abordare complexă, care combină examinarea clinică cu investigații imagistice specifice.

Examinarea fizică: În timpul consultului ginecologic, medicul efectuează palparea abdominală și examinarea pelvină bimanuală pentru evaluarea dimensiunii, consistenței și mobilității formațiunii tumorale. Examinarea fizică poate evidenția prezența unei mase pelvine, deși chisturile mici pot fi dificil de detectat prin palpare.

Ecografia: Ultrasonografia transvaginală și abdominală reprezintă metoda principală de diagnostic, oferind informații detaliate despre structura, dimensiunea și localizarea chistului. Aspectul ecografic caracteristic include prezența zonelor hiperecogene, niveluri lichidiene și nodulul Rokitansky, care conține țesuturi mature precum păr, dinți sau grăsime.

Imagistica prin rezonanță magnetică: Rezonanța magnetică oferă imagini detaliate ale structurii chistului și relației acestuia cu țesuturile înconjurătoare. Această investigație este utilă în special pentru planificarea intervenției chirurgicale și pentru diferențierea între chisturile dermoide și alte formațiuni tumorale ovariene.

Caracteristici imagistice distinctive: Chisturile dermoide ovariene prezintă aspecte imagistice caracteristice precum nodulul Rokitansky, care apare ca o proeminență ecogenă în interiorul chistului, și semnul „vârfului aisbergului” cauzat de conținutul sebaceu și păros. Prezența calcificărilor și a țesuturilor mature precum dinți sau oase oferă un aspect tipic în imaginile ecografice, tomografice și de rezonanță magnetică, facilitând diagnosticul diferențial față de alte formațiuni tumorale ovariene.

Opțiuni de tratament

Managementul chistului dermoid ovarian necesită o abordare personalizată, bazată pe vârsta pacientei, dimensiunea chistului, prezența simptomelor și dorința de prezervare a fertilității. Strategiile terapeutice variază de la monitorizare atentă până la intervenție chirurgicală.

Monitorizare și observație

Pentru chisturile asimptomatice cu diametru sub 6 centimetri la pacientele tinere care doresc să își păstreze fertilitatea, supravegherea atentă prin ecografii periodice reprezintă o opțiune viabilă. Această abordare conservatoare implică evaluări regulate pentru monitorizarea dimensiunii și aspectului chistului, precum și a eventualelor modificări care ar putea necesita intervenție chirurgicală.

Abordări chirurgicale

Chistectomie ovariană: Această procedură presupune îndepărtarea selectivă a chistului cu prezervarea țesutului ovarian sănătos. Tehnica este recomandată în special la pacientele tinere care doresc să își păstreze funcția reproductivă. Chirurgul disecă cu atenție capsula chistului de țesutul ovarian adiacent, evitând ruptura și scurgerea conținutului în cavitatea peritoneală.

Ovarectomie: Îndepărtarea completă a ovarului este necesară în cazurile în care chistul a compromis major structura ovariană sau când există suspiciune de malignitate. Această procedură este mai frecvent recomandată pacientelor în postmenopauză sau în situațiile în care prezervarea țesutului ovarian nu mai este posibilă din cauza dimensiunii mari a chistului.

Chirurgie laparoscopică: Tehnica minim invazivă permite îndepărtarea chistului prin incizii mici, utilizând instrumente speciale și o cameră video. Avantajele includ durere postoperatorie redusă, recuperare mai rapidă și rezultate cosmetice superioare. Procedura necesită experiență chirurgicală specifică pentru manipularea atentă a chistului și evitarea rupturii acestuia.

Chirurgie clasică: Laparotomia rămâne opțiunea preferată pentru chisturile foarte mari, în cazurile cu suspiciune de malignitate sau când anatomia locală face dificilă abordarea laparoscopică. Această tehnică oferă o vizualizare mai bună a cavității abdominale și permite manipularea în siguranță a formațiunilor tumorale voluminoase.

Recuperare postoperatorie

Perioada de recuperare variază în funcție de tipul intervenției chirurgicale efectuate și starea generală a pacientei. Primele zile necesită repaus la pat, urmând ca activitatea fizică să fie reluată treptat. Monitorizarea durerii, prevenirea infecțiilor și îngrijirea plăgilor reprezintă aspecte esențiale ale recuperării postoperatorii.

Managementul pe termen lung

Îngrijirea continuă după tratamentul chistului dermoid ovarian este esențială pentru monitorizarea eventualelor complicații și prevenirea recurențelor. Planul de urmărire trebuie adaptat individual, în funcție de tipul intervenției și factorii de risc specifici.

Îngrijire postoperatorie: Monitorizarea atentă în primele săptămâni după intervenție include evaluarea vindecării plăgilor, controlul durerii și revenirea treptată la activitățile zilnice. Consulturile regulate permit depistarea precoce a eventualelor complicații și ajustarea planului terapeutic în funcție de evoluția pacientei.

Monitorizarea recurențelor: Evaluările periodice prin ecografie și examinare clinică sunt necesare pentru detectarea timpurie a posibilelor recurențe. Frecvența controalelor este stabilită în funcție de caracteristicile inițiale ale chistului și tipul intervenției efectuate, cu atenție specială în primii doi ani postoperator când riscul de recurență este mai mare.

Considerații privind fertilitatea: Prezervarea funcției reproductive reprezintă o prioritate în managementul chistului dermoid ovarian la pacientele tinere. Țesutul ovarian rămas după chistectomie conține numeroși foliculi viabili care pot susține producția hormonală și ovulația normală. Studiile arată că după îndepărtarea chirurgicală a chistului, majoritatea pacientelor își mențin fertilitatea, chiar și în cazul chisturilor bilaterale, cu condiția ca intervenția să fie efectuată cu tehnici de prezervare tisulară adecvate.

Controale medicale regulate: Monitorizarea periodică după tratamentul chistului dermoid ovarian include examinări ginecologice și ecografii la intervale de 6-12 luni în primii doi ani, apoi anual. Aceste evaluări permit detectarea precoce a eventualelor recurențe sau complicații și oferă oportunitatea ajustării planului terapeutic în funcție de evoluția pacientei. Controalele regulate sunt esențiale pentru menținerea sănătății reproductive pe termen lung și prevenirea complicațiilor tardive.