Chist vaginal: simptome, factori de risc si optiuni de tratament

Simptomele variază în funcție de tipul și dimensiunea chistului, de la absența completă a manifestărilor până la durere în timpul activităților zilnice sau al contactelor intime. Diagnosticul se stabilește în urma examinării ginecologice, iar tratamentul poate include de la monitorizare simplă până la intervenții chirurgicale, în funcție de severitatea cazului.

Tipurile de chisturi vaginale

Există mai multe tipuri distincte de chisturi vaginale, fiecare având caracteristici și origini specifice. Acestea se dezvoltă în diferite zone ale vaginului și pot avea dimensiuni și manifestări variate.

Chisturi de incluziune: Acestea sunt cele mai frecvente tipuri de chisturi vaginale și apar ca urmare a unor leziuni la nivelul pereților vaginali. Traumatismele pot fi cauzate de nașteri sau intervenții chirurgicale, când țesutul epitelial este prins sub suprafața vaginului, ducând la formarea unui chist.

Chisturi ale glandelor Bartholin: Aceste formațiuni se dezvoltă atunci când glandele Bartholin, situate în apropierea deschiderii vaginale, devin blocate. Glandele Bartholin sunt responsabile pentru producerea secrețiilor care ajută la lubrifierea vaginului. Blocajul acestor glande poate duce la acumularea de lichid și formarea unui chist.

Chisturi ale canalului Gartner: Aceste chisturi se formează din resturi embrionare ale canalelor Wolff, care în mod normal dispar în timpul dezvoltării fetale. În unele cazuri, aceste structuri persistă și pot forma chisturi în peretele lateral al vaginului.

Chisturi Mülleriene: Acestea se dezvoltă din resturi ale ducturilor Mülleriene, structuri prezente în perioada dezvoltării embrionare. Chisturile Mülleriene pot apărea oriunde de-a lungul traiectului acestor ducturi și conțin frecvent mucus.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale chisturilor vaginale pot varia semnificativ, de la absența completă a simptomelor până la disconfort sever și complicații.

Cazuri asimptomatice: Multe chisturi vaginale nu produc niciun fel de simptome și sunt descoperite întâmplător în timpul examinărilor ginecologice de rutină. Dimensiunea redusă și localizarea favorabilă pot face ca aceste chisturi să rămână neobservate pentru perioade lungi de timp.

Durere și disconfort: În cazul chisturilor mai mari sau infectate, pot apărea dureri și disconfort în zona genitală. Intensitatea durerii variază în funcție de dimensiunea chistului și prezența eventualelor complicații.

Modificări în timpul activității fizice: Chisturile vaginale de dimensiuni mari pot cauza disconfort în timpul mersului, șezutului sau altor activități fizice. Presiunea exercitată asupra chistului în timpul acestor activități poate accentua simptomele.

Complicații în timpul actului sexual: Prezența unui chist vaginal poate face actul sexual inconfortabil sau dureros. Dimensiunea și localizarea chistului influențează gradul de disconfort resimțit.

Semne de infecție: În cazul infectării unui chist vaginal, pot apărea simptome precum durere intensă, roșeață, umflare și secreții anormale. Temperatura corporală poate crește, iar zona afectată devine sensibilă la atingere.

Cauze și factori de risc

Dezvoltarea chisturilor vaginale poate fi determinată de diverși factori fiziologici și patologici. Aceste formațiuni apar când glandele sau canalele vaginale sunt blocate, permițând acumularea de lichid și formarea chisturilor.

Cauze frecvente

Traumatisme ale peretelui vaginal: Leziunile mecanice ale peretelui vaginal pot apărea în timpul nașterii naturale, în special când se efectuează epiziotomie sau când există lacerații spontane. Aceste traumatisme pot determina încapsularea unor fragmente de țesut epitelial sub suprafața vaginului, ducând la formarea chisturilor de incluziune. Traumatismele pot rezulta și în urma unor accidente sau a raporturilor sexuale traumatice.

Modificări hormonale: Fluctuațiile hormonale care apar în timpul ciclului menstrual, sarcinii sau menopauzei pot influența funcționarea normală a glandelor vaginale. Dezechilibrele hormonale pot modifica producția de secreții și pot afecta permeabilitatea țesuturilor, favorizând formarea chisturilor. Nivelurile crescute de estrogen pot stimula activitatea glandulară excesivă.

Intervenții chirurgicale anterioare: Procedurile chirurgicale în zona genitală, precum histerectomia, repararea prolapsului vaginal sau intervențiile pentru incontinență, pot lăsa cicatrici care interferează cu drenajul normal al glandelor vaginale. Țesutul cicatricial poate comprima sau deforma canalele glandulare, ducând la obstrucție și formarea ulterioară de chisturi.

Infecții bacteriene: Colonizarea bacteriană poate afecta glandele vaginale și poate cauza inflamație locală. Bacteriile precum Escherichia coli sau Staphylococcus pot bloca canalele glandulare prin inflamație și acumulare de detritusuri celulare. Infecția poate complica un chist existent sau poate contribui la formarea unuia nou.

Infecții cu transmitere sexuală: Gonoreea și chlamydia sunt infecții care pot afecta glandele vaginale, în special glandele Bartholin. Aceste infecții provoacă inflamație și pot bloca canalele glandulare, ducând la formarea de chisturi. Prezența acestor infecții necesită tratament specific pentru prevenirea complicațiilor.

Afecțiuni medicale

Endometrioză: Această afecțiune se caracterizează prin prezența țesutului endometrial în afara cavității uterine. Când endometrioza afectează zona vaginală, poate determina formarea de chisturi endometriale. Aceste chisturi pot crește și scădea ciclic în dimensiune, în funcție de ciclul menstrual, și sunt adesea asociate cu dureri severe și sângerări anormale.

Boala inflamatorie pelvină: Această infecție ascendentă a tractului genital poate afecta structurile pelvine, inclusiv vaginul. Inflamația cronică și formarea de aderențe pot perturba anatomia normală și drenajul glandular, favorizând apariția chisturilor. Boala poate cauza dureri pelvine cronice și poate afecta fertilitatea.

Sindromul ovarelor polichistice: Această tulburare endocrină complexă poate influența indirect formarea chisturilor vaginale prin dezechilibrele hormonale pe care le produce. Nivelurile crescute de androgeni și rezistența la insulină caracteristice acestui sindrom pot afecta țesuturile genitale și funcționarea glandelor.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea corectă a chisturilor vaginale necesită o evaluare medicală completă, care combină examinarea fizică cu investigații imagistice specifice. Aceste metode permit identificarea precisă a tipului de chist și excluderea altor afecțiuni.

Examinarea fizică: Medicul ginecolog efectuează o inspecție detaliată a zonei genitale externe și a vaginului pentru a identifica prezența, localizarea și caracteristicile chistului. În timpul examinării se evaluează dimensiunea, consistența și sensibilitatea formațiunii, precum și prezența eventualelor semne de inflamație sau infecție. Palparea bimanuală poate oferi informații suplimentare despre extinderea și relațiile anatomice ale chistului.

Ecografia pelviană: Această investigație imagistică neinvazivă utilizează unde sonore pentru a vizualiza structurile pelvine și caracteristicile chistului vaginal. Ecografia poate determina cu precizie dimensiunea, localizarea și natura chistului, ajutând la diferențierea între diferitele tipuri de formațiuni chistice. De asemenea, poate evidenția prezența eventualelor complicații sau a altor modificări patologice asociate.

Imagistică prin rezonanță magnetică sau tomografie computerizată: Aceste tehnici avansate de imagistică oferă imagini detaliate ale structurilor pelvine și sunt utilizate în cazurile complexe sau atunci când diagnosticul este incert. Rezonanța magnetică oferă o vizualizare superioară a țesuturilor moi și poate diferenția între chisturi și alte formațiuni patologice. Tomografia computerizată poate fi utilă în special pentru evaluarea complicațiilor sau când există suspiciunea unor modificări maligne.

Biopsia: Această procedură implică prelevarea unui fragment mic de țesut din chist pentru analiză microscopică. Biopsia este recomandată în special la pacientele în postmenopauză sau când există suspiciunea unor modificări precanceroase. Procedura se efectuează sub anestezie locală și permite excluderea malignității sau identificarea unor caracteristici specifice ale chistului.

Testarea infecțiilor: În cazul suspiciunii unei infecții, se recoltează probe din secreții pentru identificarea agenților patogeni. Culturile bacteriene și testele specifice pentru infecții cu transmitere sexuală sunt esențiale pentru stabilirea tratamentului adecvat. Rezultatele acestor teste ghidează alegerea antibioticelor și durata tratamentului.

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a chisturilor vaginale variază în funcție de mărimea chistului, prezența simptomelor și existența complicațiilor. Tratamentul poate fi conservator sau chirurgical, adaptat individual pentru fiecare pacientă.

Opțiuni non-chirurgicale

Monitorizarea chisturilor mici: Chisturile vaginale asimptomatice și de dimensiuni reduse necesită doar supraveghere periodică. Medicul evaluează evoluția dimensiunilor și apariția eventualelor modificări în timpul controalelor regulate. Multe dintre aceste chisturi se pot remite spontan sau pot rămâne stabile, fără a necesita intervenție terapeutică.

Băi de șezut: Această metodă terapeutică implică scufundarea zonei pelvine în apă caldă de mai multe ori pe zi. Băile de șezut ajută la reducerea inflamației, calmarea durerii și pot facilita drenajul spontan al chisturilor infectate. Temperatura apei trebuie să fie confortabilă, iar procedura trebuie efectuată timp de 10-15 minute, de trei până la patru ori pe zi.

Tratamentul cu antibiotice: Antibioticele sunt prescrise când există semne de infecție sau când culturile bacteriologice confirmă prezența unui agent patogen specific. Alegerea antibioticului se bazează pe rezultatele testelor de sensibilitate și tipul bacteriei identificate. Tratamentul poate dura între 7 și 14 zile, în funcție de severitatea infecției și răspunsul clinic.

Proceduri chirurgicale

Drenajul chirurgical: Această procedură implică efectuarea unei mici incizii în peretele chistului pentru evacuarea conținutului. Se realizează sub anestezie locală și poate include plasarea unui tub de dren pentru a preveni reacumularea lichidului. Drenajul este urmat de spălături antiseptice și monitorizare pentru prevenirea complicațiilor.

Marsupializarea: Această tehnică chirurgicală presupune crearea unei deschideri permanente în peretele chistului prin suturarea marginilor inciziei la țesutul adiacent. Procedura previne reformarea chistului și permite drenajul continuu al secrețiilor. Marsupializarea este preferată în cazul chisturilor recurente sau de dimensiuni mari.

Excizia completă a chistului: Îndepărtarea chirurgicală completă a chistului împreună cu capsula sa este rezervată cazurilor severe sau recurente. Procedura necesită anestezie și oferă cele mai bune rezultate pe termen lung în prevenirea recurenței. Recuperarea poate dura câteva săptămâni, iar pacienta trebuie să respecte recomandările postoperatorii pentru vindecarea optimă.

Prevenție și îngrijire personală

Prevenirea formării chisturilor vaginale și a complicațiilor acestora implică o serie de măsuri de igienă și monitorizare regulată a sănătății genitale. Adoptarea unor practici corecte de îngrijire poate reduce semnificativ riscul apariției acestor formațiuni.

Menținerea igienei: Igiena corectă a zonei genitale este esențială pentru prevenirea infecțiilor și a formării chisturilor. Spălarea trebuie efectuată cu apă călduță și săpun delicat, special conceput pentru zona intimă. Este important să se evite utilizarea produselor parfumate sau iritante și să se mențină zona uscată prin ștergere blândă. Lenjeria intimă trebuie schimbată zilnic și să fie confecționată din materiale naturale care permit ventilația adecvată.

Controale medicale regulate: Vizitele periodice la medicul ginecolog sunt esențiale pentru monitorizarea sănătății vaginale și detectarea precoce a modificărilor patologice. Examinările ginecologice regulate permit identificarea chisturilor în stadii incipiente, când sunt mai ușor de tratat. În timpul acestor controale, medicul poate evalua evoluția chisturilor existente și poate recomanda investigații suplimentare dacă este necesar.

Practici sexuale sigure: Utilizarea prezervativului în timpul actului sexual reduce riscul de infectare cu agenți patogeni care pot contribui la formarea chisturilor vaginale. Este important să se evite contactele sexuale multiple neprotejate și să se efectueze testări periodice pentru infecțiile cu transmitere sexuală. Igiena adecvată înainte și după actul sexual contribuie la menținerea sănătății vaginale.

Evitarea substanțelor iritante: Zona vaginală este sensibilă la diverși agenți iritanți care pot perturba echilibrul natural. Trebuie evitate produsele parfumate, săpunurile agresive, dușurile vaginale și alte substanțe chimice care pot irita mucoasa vaginală. Este recomandată utilizarea produselor de igienă special concepute pentru zona intimă, cu pH echilibrat și ingrediente naturale blânde.