Endometrita: tipuri, cauze, simptome, tratament si complicatii

Diagnosticarea și tratamentul prompt cu antibiotice sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor severe precum infertilitatea sau formarea de abcese pelvine. Endometrita poate fi prevenită prin respectarea măsurilor de igienă, tratarea promptă a infecțiilor cu transmitere sexuală și administrarea profilactică de antibiotice în cazul intervențiilor chirurgicale.

Tipuri și manifestări clinice

Endometrita se manifestă diferit în funcție de forma și stadiul bolii, putând avea un impact semnificativ asupra sănătății reproductive. Simptomele variază de la forme ușoare până la manifestări severe care necesită spitalizare și tratament intensiv.

Endometrita acută: Această formă se caracterizează prin debut brusc cu dureri pelvine intense și febră ridicată. Pacientele prezintă secreții vaginale anormale, adesea purulente și cu miros neplăcut. Durerile abdominale sunt însoțite frecvent de greață și stare generală alterată. Disconfortul se accentuează la palpare și poate fi asociat cu sângerări vaginale neregulate. Simptomele apar de obicei în primele zile după naștere sau după o procedură ginecologică invazivă.

Endometrita cronică: Forma cronică evoluează insidios, cu simptome mai puțin evidente care pot persista luni sau chiar ani. Pacientele pot prezenta sângerări intermenstruale, dureri pelvine de intensitate redusă și secreții vaginale modificate. Infertilitatea sau avorturile spontane recurente pot fi primele semne care conduc la diagnosticarea acestei afecțiuni. Disconfortul abdominal este difuz și intermitent, iar starea generală este mai puțin afectată comparativ cu forma acută.

Endometrita postpartum: Această formă apare după naștere și este mai frecventă în cazul operației cezariene. Se manifestă prin febră persistentă, dureri abdominale intense și sensibilitate uterină marcată la palpare. Lohiile devin purulente și fetide, iar involuția uterină este întârziată. Pacientele pot prezenta tahicardie, frisoane și stare generală alterată. Simptomele apar de obicei în primele zile după naștere și necesită tratament antibiotic prompt.

Cauze frecvente

Endometrita este cauzată de infecții bacteriene care ajung la nivelul mucoasei uterine prin diverse căi de transmitere. Identificarea factorilor cauzali este esențială pentru stabilirea tratamentului adecvat.

Infecții cu transmitere sexuală

Bacteriile implicate în bolile cu transmitere sexuală pot coloniza endometrul și cauza inflamație. Chlamydia trachomatis și Neisseria gonorrhoeae sunt principalii agenți patogeni responsabili de endometrita dobândită pe cale sexuală. Aceste infecții pot evolua silențios și pot duce la complicații severe dacă nu sunt tratate prompt.

Dezechilibrul florei vaginale normale

Modificarea compoziției bacteriene normale a vaginului poate permite dezvoltarea excesivă a unor microorganisme patogene. Acest dezechilibru poate apărea în urma tratamentelor cu antibiotice, a modificărilor hormonale sau a unor practici de igienă inadecvate. Flora vaginală alterată poate ascensiona spre uter și poate cauza endometrită.

Complicații postchirurgicale

Intervențiile chirurgicale la nivelul uterului pot crea condiții favorabile pentru dezvoltarea infecțiilor. Procedurile precum chiuretajul, histeroscopia sau inserția dispozitivelor intrauterine pot introduce bacterii în cavitatea uterină. Riscul este crescut în cazul nerespectării protocoalelor de sterilitate sau al prezenței unor factori predispozanți.

Infecții bacteriene

Chlamydia: Această bacterie este responsabilă pentru multe cazuri de endometrită asimptomatică sau cu simptome ușoare. Infecția cu Chlamydia poate persista perioade îndelungate fără manifestări clinice evidente, ducând la complicații precum infertilitatea sau sarcina ectopică. Diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea sechelelor pe termen lung.

Gonoree: Infecția cu Neisseria gonorrhoeae poate cauza endometrită severă cu debut brusc. Simptomele includ dureri pelvine intense, febră și secreții vaginale purulente. Această bacterie poate determina complicații grave precum abcese tubo-ovariene sau peritonită pelvină dacă nu este tratată corespunzător.

Streptococ: Infecțiile streptococice pot cauza forme severe de endometrită, în special în perioada postpartum. Aceste bacterii pot provoca infecții invazive cu evoluție rapidă și complicații potențial letale precum șocul septic. Tratamentul prompt cu antibiotice specifice și monitorizarea atentă sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor severe.

Stafilococ: Infecția cu stafilococ în endometrită poate cauza forme severe ale bolii, în special în perioada postpartum. Această bacterie poate produce toxine care determină deteriorarea rapidă a țesuturilor și formarea de abcese. Stafilococul prezintă adesea rezistență la antibiotice, necesitând scheme terapeutice complexe și monitorizare atentă pentru prevenirea complicațiilor severe.

Escherichia coli: Această bacterie este frecvent implicată în endometrita postpartum și poate cauza infecții severe ale tractului genital superior. Escherichia coli poate pătrunde în uter în timpul travaliului sau după proceduri ginecologice invazive. Infecția determină inflamație severă, dureri pelvine intense și febră ridicată, necesitând tratament antibiotic prompt și specific.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale endometritei variază în funcție de severitatea infecției și de tipul bacteriilor implicate. Simptomele pot debuta brusc sau treptat, iar intensitatea lor poate fluctua pe parcursul evoluției bolii.

Durere pelvină: Pacientele experimentează dureri intense în zona pelvină, care se accentuează la palpare și la mișcare. Durerea este persistentă, cu caracter surd și poate iradia către regiunea lombară sau către coapse. Intensitatea durerii crește în timpul activității fizice și poate fi însoțită de crampe uterine puternice, interferând semnificativ cu activitățile zilnice normale.

Secreții vaginale modificate: Modificările secreției vaginale reprezintă un semn caracteristic al endometritei. Secreția devine abundentă, cu aspect purulent și miros neplăcut. Culoarea poate varia de la galben-verzui la maroniu, iar consistența este mai densă decât normal. Aceste modificări sunt adesea însoțite de senzație de arsură și disconfort local.

Febră: Creșterea temperaturii corporale reprezintă un semn cardinal al endometritei, în special în formele acute și postpartum. Febra poate depăși 38,5 grade Celsius și este adesea însoțită de frisoane și transpirații abundente. Persistența febrei peste 24 de ore după naștere sau după o procedură ginecologică trebuie să ridice suspiciunea de endometrită.

Balonare abdominală: Inflamația endometrului determină apariția balonării și a distensiei abdominale. Abdomenul devine sensibil la palpare, iar pacientele pot prezenta senzație de presiune și plenitudine în zona pelvină. Balonarea se accentuează progresiv și poate fi însoțită de grețuri și lipsa poftei de mâncare.

Disconfort la defecație: Inflamația din endometrită poate afecta și țesuturile din jurul intestinului, cauzând dureri și disconfort în timpul defecației. Pacientele pot prezenta constipație sau diaree, modificări ale tranzitului intestinal și senzație de presiune rectală. Aceste simptome sunt mai pronunțate în cazurile severe sau când infecția se extinde la țesuturile adiacente.

Stare generală alterată: Endometrita afectează semnificativ starea generală a pacientei. Manifestările includ oboseală marcată, slăbiciune musculară, lipsa poftei de mâncare și insomnie. Pacientele pot prezenta iritabilitate, anxietate și dificultăți de concentrare. Starea de rău general se ameliorează treptat pe măsură ce infecția răspunde la tratamentul antibiotic.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea corectă și promptă a endometritei necesită o combinație de evaluări clinice și teste de laborator specifice. Acuratețea diagnosticului este esențială pentru inițierea tratamentului adecvat și prevenirea complicațiilor.

Examinare fizică: Medicul efectuează o evaluare completă care include palparea abdomenului și examinarea ginecologică. Uterul este sensibil la atingere și poate prezenta dimensiuni mărite. Examinarea cu valve evidențiază prezența secrețiilor anormale și aspectul modificat al colului uterin. Temperatura corporală, tensiunea arterială și frecvența cardiacă sunt monitorizate pentru evaluarea severității infecției.

Culturi cervicale: Recoltarea de probe din secreția cervicală permite identificarea precisă a bacteriilor responsabile de infecție. Testarea include culturi aerobe și anaerobe, precum și teste specifice pentru detectarea bacteriilor cu transmitere sexuală. Rezultatele ghidează selecția antibioticelor și ajustarea schemei terapeutice în funcție de sensibilitatea bacteriilor identificate.

Analize de sânge: Testele sangvine relevă prezența și severitatea infecției prin markeri specifici. Numărul leucocitelor este crescut, viteza de sedimentare a hematiilor și proteina C reactivă prezintă valori ridicate. Hemoleucograma completă și testele de coagulare sunt necesare pentru evaluarea stării generale și identificarea potențialelor complicații.

Biopsia endometrială: Această procedură diagnostică implică prelevarea unui fragment mic de țesut din mucoasa uterină pentru analiză microscopică. Procedura se efectuează în cabinet, folosind un instrument special care permite recoltarea precisă a țesutului endometrial. Analiza histopatologică a probei poate confirma prezența celulelor inflamatorii specifice endometritei și poate exclude alte patologii uterine. Rezultatele biopsiei sunt esențiale pentru stabilirea diagnosticului definitiv și alegerea tratamentului optim.

Abordări terapeutice

Tratamentul endometritei necesită o abordare complexă, adaptată severității simptomelor și tipului de infecție. Succesul terapeutic depinde de administrarea promptă a antibioticelor și respectarea măsurilor suportive recomandate de medic.

Antibiotice orale

Tratamentul cu antibiotice administrate pe cale orală reprezintă prima linie terapeutică în cazurile ușoare și moderate de endometrită. Schema terapeutică include de obicei combinații de antibiotice cu spectru larg, care acționează atât asupra bacteriilor aerobe, cât și asupra celor anaerobe. Durata tratamentului variază între 7 și 14 zile, în funcție de evoluția clinică și răspunsul la terapie.

Antibiotice intravenoase

Administrarea intravenoasă a antibioticelor este necesară în cazurile severe de endometrită sau când infecția nu răspunde la tratamentul oral. Această cale de administrare permite atingerea rapidă a concentrațiilor terapeutice în sânge și țesuturi. Tratamentul intravenos se administrează în spital, sub monitorizare medicală atentă, până la ameliorarea semnificativă a simptomelor.

Necesitatea repausului

Repausul fizic este esențial în perioada acută a bolii pentru a facilita recuperarea și a preveni complicațiile. Pacientele trebuie să limiteze activitatea fizică intensă și să evite efortul excesiv. Odihna adecvată permite organismului să își concentreze resursele pentru combaterea infecției și accelerează procesul de vindecare. Reluarea treptată a activităților normale se face în funcție de ameliorarea simptomelor.

Tratamentul partenerului

În cazurile de endometrită cauzată de infecții cu transmitere sexuală, tratamentul partenerului sexual este obligatoriu pentru prevenirea reinfectării. Ambii parteneri trebuie să urmeze schema completă de antibiotice prescrisă și să se abțină de la contacte sexuale până la vindecarea completă. Consilierea cuplului privind practicile sexuale sigure este esențială pentru prevenirea recurențelor.

Îngrijire spitalicească

Administrarea fluidelor intravenoase: Hidratarea corespunzătoare prin perfuzie intravenoasă este crucială pentru menținerea echilibrului hidroelectrolitic și susținerea funcțiilor vitale ale organismului. Fluidele administrate ajută la eliminarea toxinelor, susțin funcția renală și îmbunătățesc circulația sangvină la nivel uterin, facilitând astfel distribuția antibioticelor în țesuturile afectate.

Monitorizare și urmărire: Supravegherea atentă a pacientelor include verificarea regulată a semnelor vitale, evaluarea răspunsului la tratament și monitorizarea potențialelor efecte adverse ale medicației. Parametrii urmăriți includ temperatura corporală, tensiunea arterială, pulsul și saturația în oxigen. Analizele de laborator sunt repetate periodic pentru evaluarea evoluției infecției.

Managementul durerii: Controlul durerii reprezintă o componentă esențială a tratamentului, realizată prin administrarea de analgezice adaptate intensității simptomelor. Medicația poate include antiinflamatoare nesteroidiene pentru dureri ușoare până la moderate sau opioide în cazurile severe. Aplicarea locală de căldură poate oferi un confort suplimentar și poate ameliora crampele uterine.

Complicații

Endometrita netratată sau tratată inadecvat poate evolua către complicații severe care pot pune în pericol fertilitatea și chiar viața pacientei. Recunoașterea precoce a semnelor de agravare permite intervenția terapeutică promptă.

Infertilitate

Inflamația cronică a endometrului poate cauza modificări structurale permanente ale mucoasei uterine, afectând capacitatea de implantare a embrionului. Formarea de aderențe intrauterine și modificările cicatriciale pot împiedica procesul normal de nidație. Diagnosticarea și tratarea promptă a endometritei sunt esențiale pentru prezervarea fertilității și prevenirea problemelor reproductive pe termen lung.

Peritonită pelvină

Extinderea infecției de la nivelul endometrului către structurile pelvine adiacente poate duce la peritonită pelvină, o complicație severă care necesită intervenție medicală urgentă. Inflamația peritoneului pelvin cauzează dureri intense, febră ridicată și alterarea marcată a stării generale. Tratamentul necesită antibiotice cu spectru larg administrate intravenos și, în unele cazuri, intervenție chirurgicală pentru drenarea colecțiilor purulente.

Septicemie

Această complicație severă apare atunci când infecția se răspândește în sânge, afectând întregul organism. Septicemia se manifestă prin febră foarte ridicată, frisoane intense, tahicardie, respirație rapidă și alterarea stării de conștiență. Tensiunea arterială scade dramatic, iar organele vitale pot suferi afectări severe din cauza lipsei de oxigen și nutrienți. Această urgență medicală necesită internare imediată și tratament intensiv cu antibiotice administrate intravenos.

Formarea abceselor

Abces pelvin: Acumularea de puroi în cavitatea pelvină reprezintă o complicație gravă a endometritei netratate. Abcesul se formează când bacteriile și celulele inflamatorii se colectează într-o zonă delimitată de țesut pelvin. Simptomele includ durere severă în partea inferioară a abdomenului, febră persistentă și stare generală alterată. Tratamentul necesită drenaj chirurgical și antibioterapie intensivă.

Abces uterin: Colecția purulentă localizată în peretele uterin sau în cavitatea uterină poate determina distrugerea progresivă a țesutului. Simptomele sunt dominate de durere pelvină intensă, febră ridicată și scurgeri vaginale purulente cu miros fetid. Diagnosticul necesită investigații imagistice, iar tratamentul combină antibioterapia cu drenajul chirurgical al colecției.

Abces tubo-ovarian: Această complicație severă implică formarea unei colecții purulente care afectează atât trompa uterină cât și ovarul. Procesul infecțios determină fuziunea acestor organe într-o masă inflamatorie complexă. Durerea este intensă, continuă și se accentuează la mișcare. Tratamentul poate necesita intervenție chirurgicală pentru prezervarea funcției reproductive.

Strategii de prevenție

Prevenirea endometritei se bazează pe adoptarea unor măsuri specifice de protecție și identificarea precoce a factorilor de risc. Implementarea acestor strategii poate reduce semnificativ incidența infecției și a complicațiilor asociate.

Practici sexuale sigure: Utilizarea metodelor de protecție în timpul contactelor intime reduce semnificativ riscul de transmitere a infecțiilor care pot cauza endometrită. Folosirea prezervativului în mod constant și corect oferă protecție împotriva majorității infecțiilor cu transmitere sexuală. Limitarea numărului de parteneri sexuali și comunicarea deschisă despre istoricul medical contribuie la prevenirea infecțiilor.

Tratamentul precoce al infecțiilor cu transmitere sexuală: Diagnosticarea și tratarea promptă a infecțiilor cu transmitere sexuală reprezintă o măsură esențială în prevenirea endometritei. Screeningul regulat pentru aceste infecții permite identificarea și tratarea lor înainte de apariția complicațiilor. Partenerii sexuali trebuie informați și tratați simultan pentru a preveni reinfectarea.

Igiena adecvată: Menținerea unei igiene intime corespunzătoare este fundamentală în prevenirea infecțiilor genitale. Spălarea corectă a zonei intime, utilizarea produselor de igienă specifice și evitarea dușurilor vaginale agresive contribuie la menținerea florei vaginale normale. Schimbarea regulată a tampoanelor și absorbantelor în timpul menstruației previne dezvoltarea bacteriilor.

Profilaxia cu antibiotice: Administrarea preventivă de antibiotice este recomandată înaintea anumitor proceduri ginecologice sau în timpul operației cezariene. Această măsură reduce semnificativ riscul de dezvoltare a endometritei postoperatorii sau postpartum. Schema de profilaxie este adaptată în funcție de tipul intervenției și factorii de risc individuali.