Fibrom uterin: simptome, factori de risc si tratament

Dimensiunea și localizarea acestora determină severitatea simptomelor și necesitatea intervenției terapeutice. După menopauză, fibroamele tind să se micșoreze natural datorită scăderii nivelului hormonal.

Tipuri de fibroame uterine

Fibroamele uterine se clasifică în funcție de localizarea lor în raport cu straturile uterului. Fiecare tip poate prezenta simptome și complicații specifice, care influențează decizia terapeutică și prognosticul pacientei.

Fibroame intramurale: Acest tip de fibrom se dezvoltă în interiorul peretelui muscular uterin și reprezintă forma cea mai frecventă. Fibroamele intramurale pot determina creșterea în dimensiune a uterului și pot cauza sângerări menstruale abundente, presiune pelvină și dureri abdominale. În cazurile severe, acestea pot afecta fertilitatea prin modificarea arhitecturii normale a uterului.

Fibroame subseroase: Aceste formațiuni se dezvoltă spre exteriorul uterului, sub stratul seros. Fibroamele subseroase pot atinge dimensiuni considerabile și exercită presiune asupra organelor vecine. Simptomele principale includ senzația de presiune pelvină, dureri lombare și probleme urinare sau digestive datorate compresiei pe vezica urinară sau rect.

Fibroame submucoase: Localizate sub mucoasa uterină, aceste fibroame protrudă în cavitatea uterină. Deși mai rare, fibroamele submucoase cauzează frecvent simptome severe, incluzând sângerări menstruale foarte abundente și prelungite. Acestea pot interfera semnificativ cu implantarea embrionară și pot cauza infertilitate sau pierderi de sarcină.

Fibroame pediculate: Aceste formațiuni sunt atașate de uter printr-un pedicul sau tijă de țesut. Ele pot fi subseroase sau submucoase și prezintă risc de torsiune, situație care poate cauza dureri acute și necesită intervenție chirurgicală de urgență. Simptomatologia variază în funcție de localizare și poate include dureri acute, sângerări neregulate sau presiune pelvină.

Simptome frecvente

Manifestările clinice ale fibroamelor uterine variază semnificativ, de la absența completă a simptomelor până la afectarea severă a calității vieții. Prezența și severitatea simptomelor depind de dimensiunea, numărul și localizarea fibroamelor.

Sângerări menstruale abundente sau prelungite: Menstruațiile devin mai abundente și pot dura mai mult de șapte zile. Sângerările intense pot duce la anemie, oboseală cronică și slăbiciune generală. Multe paciente raportează necesitatea schimbării frecvente a absorbantelor și prezența cheagurilor mari de sânge.

Durere și presiune pelvină: Fibroamele voluminoase exercită presiune asupra organelor pelvine, cauzând disconfort și durere în partea inferioară a abdomenului. Această presiune poate varia în intensitate și devine mai pronunțată în timpul activității fizice sau în anumite poziții.

Dureri lombare: Presiunea exercitată de fibroamele mari asupra coloanei vertebrale și a nervilor din zona lombară poate cauza dureri persistente în partea inferioară a spatelui. Aceste dureri se pot accentua în timpul menstruației sau activității fizice intense.

Urinare frecventă: Fibroamele care comprimă vezica urinară pot cauza nevoia frecventă de urinare, chiar și atunci când vezica nu este plină. În cazuri severe, poate apărea incontinența urinară sau dificultatea de a goli complet vezica.

Constipație: Formațiunile tumorale care exercită presiune asupra rectului pot perturba tranzitul intestinal normal, ducând la constipație cronică și disconfort abdominal. Pacientele pot prezenta și balonare sau senzație de plenitudine abdominală.

Dureri în timpul actului sexual: Fibroamele localizate în apropierea colului uterin sau cele care modifică poziția uterului pot cauza disconfort sau durere în timpul actului sexual. Această situație poate afecta semnificativ viața intimă și relațională a pacientei.

Probleme de reproducere: Fibroamele uterine pot afecta semnificativ fertilitatea și capacitatea de a menține o sarcină. Acestea pot interfera cu implantarea embrionului, pot bloca trompele uterine sau pot modifica forma cavității uterine. În timpul sarcinii, fibroamele pot cauza complicații precum avort spontan, naștere prematură sau poziționare anormală a fătului. Dimensiunea și localizarea fibroamelor sunt factori determinanți în apariția acestor probleme.

Factori de risc

Dezvoltarea fibroamelor uterine este influențată de multiple aspecte biologice și de mediu, care pot crește predispoziția unei persoane la această afecțiune. Înțelegerea acestor factori este esențială pentru identificarea persoanelor cu risc crescut și implementarea măsurilor preventive adecvate.

Vârsta: Riscul dezvoltării fibroamelor uterine crește semnificativ odată cu vârsta, cu incidență maximă între 30 și 50 de ani. Această perioadă coincide cu anii reproductivi, când nivelurile hormonale sunt ridicate. După menopauză, când nivelurile de estrogen scad natural, fibroamele tind să se micșoreze și să devină mai puțin problematice.

Istoric familial: Prezența fibroamelor uterine în familie reprezintă un factor de risc important. Studiile genetice au demonstrat că femeile care au rude de gradul întâi diagnosticate cu fibroame uterine prezintă un risc de două până la trei ori mai mare de a dezvolta această afecțiune. Această predispoziție genetică sugerează existența unor gene specifice implicate în formarea fibroamelor.

Originea etnică: Studiile medicale au evidențiat diferențe semnificative în prevalența și severitatea fibroamelor uterine între diferite grupuri etnice. Unele persoane prezintă o predispoziție mai mare la dezvoltarea fibroamelor, acestea apărând mai devreme și având tendința de a fi mai numeroase și mai mari. Factorii genetici și hormonali specifici pot explica aceste diferențe.

Obezitatea: Excesul ponderal crește semnificativ riscul de dezvoltare a fibroamelor uterine prin mecanisme multiple. Țesutul adipos în exces produce estrogen suplimentar, care stimulează creșterea fibroamelor. De asemenea, obezitatea poate complica diagnosticul și tratamentul acestei afecțiuni, făcând procedurile chirurgicale mai dificile și crescând riscul de complicații.

Menstruație precoce: Apariția primei menstruații înainte de vârsta de 10 ani crește riscul dezvoltării fibroamelor uterine. Expunerea prelungită la estrogen și progesteron, care începe odată cu menstruația, poate stimula creșterea fibroamelor. Acest factor de risc subliniază importanța monitorizării atente a sănătății reproductive încă din adolescență.

Alimentație și stil de viață: Obiceiurile alimentare și stilul de viață influențează semnificativ dezvoltarea fibroamelor uterine. Consumul crescut de carne roșie și alcool poate crește riscul, în timp ce o dietă bogată în fructe, legume verzi și produse lactate poate avea efect protector. Activitatea fizică regulată și menținerea unei greutăți corporale normale pot reduce riscul de apariție a fibroamelor.

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a fibroamelor uterine este individualizată și depinde de mai mulți factori, precum severitatea simptomelor, dimensiunea și localizarea fibroamelor, vârsta pacientei și dorința de a păstra fertilitatea. Există multiple opțiuni de tratament, de la monitorizare activă până la intervenții chirurgicale.

Opțiuni non-chirurgicale

Monitorizare activă: Pentru fibroamele asimptomatice sau care cauzează simptome minore, monitorizarea regulată poate fi cea mai potrivită abordare. Această strategie implică controale ginecologice periodice și ecografii pentru urmărirea evoluției dimensiunii fibroamelor și a simptomelor asociate. Este recomandată în special pentru femeile care se apropie de menopauză, când fibroamele tind să se micșoreze natural.

Tratament medicamentos: Medicamentele reprezintă prima linie de tratament pentru controlul simptomelor cauzate de fibroamele uterine. Contraceptivele hormonale combinate sau progestativele pot reduce sângerările menstruale abundente și durerile asociate. Analogii hormonului eliberator de gonadotropină pot determina micșorarea temporară a fibroamelor prin inducerea unei stări similare menopauzei. Modulatorii receptorilor de progesteron oferă o alternativă eficientă cu mai puține efecte secundare.

Proceduri minim invazive: Tehnicile moderne permit tratarea fibroamelor uterine prin metode mai puțin invazive decât chirurgia clasică. Embolizarea arterelor uterine blochează fluxul sanguin către fibroame, determinând micșorarea acestora. Ablația prin radiofrecvență folosește energia termică pentru distrugerea țesutului fibromatos. Aceste proceduri oferă o recuperare mai rapidă și prezintă riscuri mai reduse comparativ cu intervențiile chirurgicale clasice.

Opțiuni chirurgicale

Miomectomie: Această procedură chirurgicală constă în îndepărtarea selectivă a fibroamelor, cu păstrarea uterului intact. Este opțiunea preferată pentru femeile care doresc să își păstreze fertilitatea sau uterul. Intervenția poate fi efectuată prin laparoscopie, histeroscopie sau chirurgie clasică, în funcție de mărimea, numărul și localizarea fibroamelor. Recuperarea durează între două și șase săptămâni, în funcție de tehnica utilizată.

Histerectomie: Această intervenție presupune îndepărtarea completă a uterului și reprezintă singurul tratament definitiv pentru fibroamele uterine. Este recomandată femeilor care nu mai doresc să aibă copii și care prezintă simptome severe care nu răspund la alte tratamente. Procedura poate fi efectuată pe cale vaginală, laparoscopică sau abdominală, cu păstrarea ovarelor pentru a evita instalarea menopauzei chirurgicale.

Ablația endometrială: Această procedură minim invazivă presupune distrugerea stratului interior al uterului folosind căldură, frig sau energie electrică. Este eficientă în reducerea sângerărilor abundente cauzate de fibroamele submucoase de dimensiuni mici. Nu este recomandată femeilor care doresc sarcini viitoare și este mai puțin eficientă în cazul fibroamelor mari sau multiple.

Sarcina și fibroamele uterine

Prezența fibroamelor uterine în timpul sarcinii necesită o monitorizare atentă și o abordare personalizată. Modificările hormonale din timpul sarcinii pot influența creșterea fibroamelor, iar acestea pot afecta atât evoluția sarcinii, cât și dezvoltarea fătului.

Impactul asupra fertilității: Fibroamele uterine pot afecta capacitatea de concepție prin multiple mecanisme. Acestea pot bloca trompele uterine, pot deforma cavitatea uterină împiedicând implantarea embrionului sau pot altera fluxul sanguin uterin. Localizarea fibroamelor este crucială, cele submucoase având cel mai mare impact negativ asupra fertilității. Tratamentul chirurgical poate îmbunătăți semnificativ șansele de concepție.

Complicații în sarcină: Prezența fibroamelor în timpul sarcinii poate duce la diverse complicații precum dureri acute, desprinderea prematură a placentei, restricția de creștere intrauterină a fătului sau naștere prematură. Dimensiunea și localizarea fibroamelor sunt factori determinanți în apariția complicațiilor. Fibroamele mari pot modifica poziția fătului sau pot obstrucționa canalul nașterii, necesitând naștere prin operație cezariană.

Managementul în timpul sarcinii: Monitorizarea atentă prin ecografii regulate este esențială pentru urmărirea evoluției fibroamelor și a sarcinii. Tratamentul este în principal conservator, focusat pe controlul simptomelor prin metode sigure în sarcină. Intervenția chirurgicală în timpul sarcinii este rară și se efectuează doar în cazuri severe, când beneficiile depășesc riscurile. Managementul durerii și repausul la pat pot fi necesare în cazul degenerării fibroamelor.

Modificări postpartum: După naștere, fibroamele pot suferi modificări semnificative datorită schimbărilor hormonale și involuției uterine. În multe cazuri, acestea se micșorează natural în perioada postpartum. Monitorizarea continuă este necesară pentru evaluarea dimensiunii fibroamelor și a simptomelor asociate. Decizia privind tratamentul postpartum se bazează pe severitatea simptomelor și planurile reproductive viitoare ale pacientei.