Leiomioame uterine: factori de risc, simptome si tratament

Deși majoritatea leiomioamelor sunt asimptomatice și nu necesită tratament, unele pot cauza sângerări menstruale abundente, dureri pelvine și probleme de fertilitate. Simptomele depind în mare măsură de localizarea, dimensiunea și numărul leiomioamelor. După menopauză, acestea tind să se micșoreze datorită scăderii nivelului hormonal din organism.

Tipuri de leiomioame uterine

Clasificarea leiomioamelor uterine se face în funcție de localizarea lor în raport cu straturile uterine. Fiecare tip poate prezenta manifestări clinice diferite și poate necesita abordări terapeutice specifice.

Leiomioame intramurale: Reprezintă cel mai frecvent tip și se dezvoltă în interiorul peretelui muscular uterin. Acestea pot determina creșterea în dimensiuni a uterului și pot cauza sângerări menstruale abundente, precum și senzație de presiune pelvină. Pe măsură ce cresc, pot deforma atât cavitatea uterină, cât și suprafața externă a uterului.

Leiomioame subseroase: Se dezvoltă sub stratul extern al uterului și pot ajunge la dimensiuni considerabile. Acestea pot exercita presiune asupra organelor adiacente, provocând simptome precum dureri pelvine, probleme urinare sau constipație. În unele cazuri, pot forma o proeminență vizibilă la nivelul abdomenului inferior.

Leiomioame submucoase: Apar sub mucoasa uterină și se extind în cavitatea uterină. Acest tip de leiomioame, chiar și atunci când sunt mici, poate cauza sângerări menstruale foarte abundente și prelungite. De asemenea, pot interfera cu implantarea embrionară și pot afecta fertilitatea.

Leiomioame pediculate: Se caracterizează prin prezența unei „tije” care le conectează de uter. Acestea se pot dezvolta fie în interiorul cavității uterine, fie spre exteriorul uterului. În cazuri rare, leiomioamele pedunculate se pot răsuci în jurul tijei, provocând dureri acute și necesitând intervenție chirurgicală de urgență.

Simptome frecvente

Manifestările clinice ale leiomioamelor uterine variază semnificativ, de la forme asimptomatice la simptome care afectează major calitatea vieții.

Sângerări menstruale abundente și prelungite: Menstruațiile pot deveni extrem de abundente, cu durata prelungită și pot include cheaguri. Acest lucru poate duce la anemie, oboseală și alte complicații asociate pierderii excesive de sânge.

Durere și presiune pelviană: Pacientele pot resimți o senzație constantă de presiune sau durere în zona pelviană. Intensitatea simptomelor variază în funcție de dimensiunea și localizarea leiomioamelor, putând afecta semnificativ activitățile zilnice.

Dureri lombare: Presiunea exercitată de leiomioame asupra structurilor din jur poate cauza dureri lombare persistente. Acestea pot fi mai intense în timpul menstruației sau în anumite poziții ale corpului.

Urinare frecventă: Leiomioamele care exercită presiune asupra vezicii urinare pot determina nevoia frecventă de urinare. În cazuri severe, pot apărea dificultăți în golirea completă a vezicii urinare.

Constipație: Formațiunile tumorale de dimensiuni mari pot comprima rectul, ducând la constipație cronică și disconfort abdominal. Acest simptom este mai frecvent în cazul leiomioamelor localizate posterior.

Durere în timpul actului sexual: Prezența leiomioamelor poate cauza disconfort sau durere în timpul actului sexual, în special când acestea sunt voluminoase sau localizate în apropierea colului uterin. Acest lucru poate afecta semnificativ viața intimă a pacientelor.

Factori de risc

Dezvoltarea leiomioamelor uterine este influențată de diverși factori biologici și de mediu. Înțelegerea acestor factori ajută la identificarea persoanelor cu risc crescut și la implementarea măsurilor preventive adecvate.

Vârsta (30-50 ani): Perioada cea mai frecventă pentru dezvoltarea leiomioamelor uterine este între 30 și 50 de ani, când nivelurile hormonale sunt ridicate și stabile. În această perioadă, expunerea prelungită la estrogen și progesteron stimulează creșterea acestor formațiuni. După menopauză, când nivelurile hormonale scad natural, leiomioamele tind să se micșoreze și să devină mai puțin problematice.

Originea etnică: Studiile clinice au demonstrat că există diferențe semnificative în prevalența și severitatea leiomioamelor uterine în funcție de originea etnică. Femeile cu origini africane prezintă un risc mai mare de a dezvolta leiomioame la o vârstă mai tânără, cu simptome mai severe și formațiuni de dimensiuni mai mari, necesitând adesea intervenții terapeutice mai agresive.

Istoric familial: Predispoziția genetică joacă un rol important în dezvoltarea leiomioamelor uterine. Femeile care au rude de gradul întâi diagnosticate cu această afecțiune prezintă un risc de două până la trei ori mai mare de a dezvolta leiomioame. Acest fapt sugerează existența unor factori genetici care influențează susceptibilitatea la formarea acestor tumori benigne.

Menstruație precoce: Apariția primei menstruații înainte de vârsta de 10 ani crește riscul dezvoltării leiomioamelor uterine. Expunerea prelungită la ciclurile hormonale menstruale și la estrogen în special poate stimula creșterea acestor formațiuni. Acest factor de risc subliniază importanța monitorizării atente a femeilor care au avut menarha precoce.

Obezitatea: Excesul de țesut adipos influențează direct dezvoltarea leiomioamelor prin creșterea producției de estrogen la nivel periferic. Țesutul adipos în exces convertește hormonii androgeni în estrogeni, creând un mediu hormonal favorabil creșterii leiomioamelor. Menținerea unei greutăți corporale normale poate ajuta la reducerea riscului de dezvoltare a acestor formațiuni.

Deficiența de vitamina D: Nivelurile scăzute de vitamina D au fost asociate cu un risc crescut de dezvoltare a leiomioamelor uterine. Vitamina D joacă un rol important în reglarea creșterii celulare și în modularea răspunsului imun. Deficiența acestei vitamine poate perturba aceste mecanisme de control, favorizând dezvoltarea și creșterea leiomioamelor.

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a leiomioamelor uterine este individualizată și depinde de mai mulți factori precum vârsta pacientei, simptomatologia, dimensiunea și localizarea formațiunilor, precum și dorința de prezervare a fertilității.

Monitorizare activă

Pentru leiomioamele asimptomatice sau cu simptome minime, monitorizarea atentă reprezintă o opțiune validă. Această abordare implică controale regulate pentru evaluarea dimensiunii leiomioamelor și a simptomelor asociate. Este recomandată în special pentru femeile care se apropie de menopauză, când leiomioamele tind să se micșoreze natural datorită scăderii nivelurilor hormonale.

Medicație pentru controlul simptomelor

Tratamentul medicamentos vizează ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacientelor. Antiinflamatoarele nesteroidiene reduc durerea și sângerările menstruale abundente, în timp ce suplimentele cu fier combat anemia secundară. Pentru sângerările severe, acidul tranexamic poate fi utilizat în timpul menstruației pentru a reduce pierderea de sânge.

Tratamente hormonale

Terapia hormonală reprezintă o opțiune eficientă pentru controlul creșterii leiomioamelor și ameliorarea simptomelor. Contraceptivele hormonale combinate sau dispozitivele intrauterine cu progesteron ajută la reducerea sângerărilor menstruale. Analogii hormonului eliberator de gonadotropină induc o menopauză temporară, determinând micșorarea semnificativă a leiomioamelor.

Proceduri chirurgicale

Miomectomie: Această procedură chirurgicală constă în îndepărtarea selectivă a leiomioamelor, cu păstrarea uterului intact. Este opțiunea preferată pentru femeile care doresc să își păstreze fertilitatea sau uterul. Intervenția poate fi realizată prin diferite abordări: laparoscopică, histeroscopică sau prin laparotomie clasică, în funcție de mărimea, numărul și localizarea leiomioamelor. După miomectomie, există posibilitatea apariției de noi leiomioame, dar procedura oferă ameliorare semnificativă a simptomelor și oportunitatea de a concepe în viitor.

Histerectomie: Această intervenție chirurgicală constă în îndepărtarea completă a uterului și reprezintă soluția definitivă pentru tratamentul leiomioamelor uterine. Procedura poate fi realizată prin diferite tehnici chirurgicale, inclusiv abord vaginal, laparoscopic sau abdominal clasic. După histerectomie, simptomele dispar complet și nu există risc de recurență. Această opțiune este recomandată femeilor care nu mai doresc să aibă copii și pentru care alte tratamente nu au dat rezultate satisfăcătoare.

Embolizarea arterelor uterine: Această procedură minim invazivă implică blocarea vaselor de sânge care alimentează leiomioamele. Un medic radiolog intervenționist introduce particule speciale prin cateter în arterele uterine pentru a bloca fluxul sanguin către leiomioame. În urma procedurii, formațiunile se micșorează treptat din cauza lipsei de oxigen și nutrienți. Recuperarea este mai rapidă comparativ cu intervențiile chirurgicale clasice, iar procedura prezervă uterul.

Ablația prin radiofrecvență: Această tehnică modernă utilizează energia termică pentru a distruge țesutul leiomioamelor. Procedura se realizează ghidat imagistic, prin introducerea unui ac special care emite unde de radiofrecvență direct în leiomioame. Căldura generată determină necroza țesutului tumoral, ducând la micșorarea treptată a formațiunilor. Metoda este minim invazivă, cu recuperare rapidă și poate fi o opțiune pentru pacientele care doresc păstrarea uterului.

Impactul asupra sarcinii

Prezența leiomioamelor uterine poate influența semnificativ atât capacitatea de a rămâne însărcinată, cât și evoluția sarcinii. Dimensiunea, localizarea și numărul formațiunilor determină severitatea potențialelor complicații și necesitatea intervenției medicale.

Efecte asupra fertilității: Leiomioamele uterine pot afecta fertilitatea prin multiple mecanisme. Acestea pot modifica anatomia uterului, pot interfera cu implantarea embrionului sau pot bloca trompele uterine. Formațiunile submucoase au cel mai mare impact asupra fertilității, deoarece distorsionează cavitatea uterină și pot împiedica atașarea embrionului. Tratamentul chirurgical poate îmbunătăți semnificativ șansele de concepție la femeile cu leiomioame simptomatice.

Complicații în timpul sarcinii: Prezența leiomioamelor în timpul sarcinii poate duce la diverse complicații. Acestea includ dureri intense cauzate de degenerarea leiomioamelor, restricția de creștere intrauterină a fătului, poziționare anormală a fătului, dezlipire de placentă și risc crescut de avort spontan. Dimensiunea și localizarea leiomioamelor sunt factori determinanți pentru severitatea complicațiilor potențiale.

Managementul în timpul sarcinii: Abordarea terapeutică a leiomioamelor în timpul sarcinii necesită o monitorizare atentă și individualizată. Ecografiile frecvente sunt esențiale pentru urmărirea creșterii leiomioamelor și evaluarea dezvoltării fetale. Tratamentul este în principal conservator, axat pe managementul simptomelor. Intervenția chirurgicală în timpul sarcinii este rezervată doar cazurilor severe, când beneficiile depășesc riscurile potențiale.

Considerații privind nașterea: Prezența leiomioamelor poate influența semnificativ modul de naștere. Formațiunile mari sau cele situate în segmentul inferior al uterului pot obstrucționa canalul nașterii, necesitând operație cezariană. De asemenea, leiomioamele pot interfera cu contracțiile uterine eficiente în timpul travaliului și pot crește riscul de hemoragie postpartum. Decizia privind modalitatea nașterii trebuie luată individual, luând în considerare dimensiunea și localizarea leiomioamelor.