Mastita: cauze frecvente, simptome si optiuni de tratament

În cazurile mai severe, pot apărea manifestări sistemice precum febră, frisoane și stare generală de rău. Diagnosticarea precoce și tratamentul prompt sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor precum abcesul mamar. Tratamentul implică o combinație de măsuri precum continuarea alăptării pentru drenarea eficientă a sânului, aplicarea de comprese reci pentru reducerea inflamației și, în cazurile care necesită, antibioterapie sub supravegherea medicului.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale mastitei pot varia ca intensitate, de la forme ușoare până la severe care necesită intervenție medicală promptă. Simptomele apar de obicei brusc și pot afecta unul sau ambii sâni, impactând semnificativ calitatea vieții și procesul de alăptare.

Simptome comune

Modificări la nivelul sânului: Sânul afectat prezintă zone roșii, calde și dureroase la atingere, cu posibilă extindere graduală a acestor modificări. Textura țesutului mamar devine mai fermă și neuniformă, iar pielea poate căpăta un aspect lucios și întins. Aceste schimbări sunt adesea însoțite de o senzație de presiune și disconfort constant.

Durere și disconfort: Durerea în mastită este intensă și poate fi descrisă ca o senzație de arsură sau pulsație, care se accentuează în timpul alăptării. Intensitatea durerii poate varia de la un disconfort moderat până la durere severă care interferează cu activitățile zilnice și somnul.

Simptome sistemice: Pe lângă manifestările locale, mastita poate determina simptome generale precum febră peste 38.3°C, frisoane, oboseală marcată, dureri musculare și articulare, greață și lipsa poftei de mâncare. Aceste manifestări sistemice indică adesea prezența unei infecții bacteriene.

Manifestări fizice

Roșeață și umflare: Zona afectată prezintă o colorație roșiatică intensă, cu margini neregulate și aspect în formă de pană. Umflarea este vizibilă și palpabilă, iar pielea devine lucioasă și întinsă datorită inflamației subiacente.

Modificări ale țesutului mamar: Textura sânului devine neuniformă, cu zone de indurație și noduli palpabili. Țesutul mamar poate fi mai dens și mai sensibil la atingere, iar consistența sa se modifică față de normal.

Modificări de temperatură: Zona afectată este semnificativ mai caldă la palpare comparativ cu țesutul înconjurător, reflectând procesul inflamator activ. Această diferență de temperatură poate fi observată atât de pacientă cât și de personalul medical în timpul examinării.

Tipare de secreție: Secreția mamelonară poate suferi modificări în consistență și aspect, putând deveni mai groasă sau să conțină striații sangvinolente. În unele cazuri, fluxul de lapte poate fi redus sau blocat în zona afectată.

Cauze frecvente

Mastita poate avea multiple cauze, cele mai comune fiind legate de staza laptelui și infecțiile bacteriene. Înțelegerea acestor factori este esențială pentru prevenție și tratament adecvat.

Cauze comune

Staza laptelui: Acumularea excesivă de lapte în glandele mamare reprezintă un factor declanșator major pentru mastită. Laptele stagnant creează un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor și poate duce la inflamație locală și ulterior la infecție.

Infecția bacteriană: Bacteriile pot pătrunde în țesutul mamar prin intermediul fisurilor sau crăpăturilor mamelonare, sau prin canalele galactofore. Staphylococcus aureus este cel mai frecvent agent patogen implicat, dar și alte tipuri de bacterii pot cauza infecția.

Tehnica incorectă de alăptare: Poziționarea necorespunzătoare a bebelușului la sân poate duce la golirea incompletă a glandei mamare și la apariția mastitei. O tehnică deficitară de alăptare include atașarea incorectă a bebelușului la sân, poziția inadecvată a corpului mamei și copilului în timpul alăptării, precum și întreruperea prematură a sesiunilor de alăptare, toate acestea contribuind la staza laptelui și creșterea riscului de infecție.

Blocaje ale canalelor lactifere

Drenaj inadecvat al laptelui: Stagnarea laptelui în canalele galactofore poate apărea din cauza presiunii externe excesive sau a poziționării incorecte în timpul alăptării. Acest fenomen duce la dilatarea canalelor și creează un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor, crescând riscul de inflamație și infecție la nivelul țesutului mamar.

Puncte de presiune: Zonele de compresie excesivă la nivelul sânului, cauzate de sutiene prea strâmte sau de poziții incorecte în timpul somnului, pot restricționa fluxul normal al laptelui prin canalele galactofore. Aceste puncte de presiune creează obstrucții temporare care interferează cu drenajul natural al laptelui.

Probleme de supraproducție: Producția excesivă de lapte poate supraîncărca canalele galactofore, ducând la stază și inflamație. Această situație apare frecvent în primele săptămâni după naștere sau când sesiunile de alăptare sunt întrerupte brusc, sistemul mamar neavând timp să se adapteze la noile cerințe.

Opțiuni de tratament

Tratamentul mastitei necesită o abordare complexă care combină terapia medicamentoasă cu măsuri de suport pentru ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. Succesul terapeutic depinde de diagnosticarea precoce și inițierea promptă a tratamentului adecvat.

Antibiotice

Tratamentul cu antibiotice este esențial în cazul mastitei bacteriene, fiind prescrise medicamente precum amoxicilina sau cefalosporinele, care sunt sigure în perioada alăptării. Durata standard a tratamentului este de 10-14 zile, fiind crucial să se respecte întreaga perioadă recomandată pentru prevenirea recidivelor și dezvoltarea rezistenței bacteriene.

Managementul durerii

Controlul durerii se realizează prin administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene precum ibuprofenul sau paracetamolul, care sunt compatibile cu alăptarea. Aplicarea locală de comprese reci reduce inflamația și oferă ameliorare temporară, iar evitarea presiunii asupra zonei afectate contribuie la diminuarea disconfortului.

Odihnă și hidratare

Odihna adecvată și hidratarea corespunzătoare sunt esențiale pentru recuperare și menținerea producției de lapte. Consumul crescut de lichide, minimum 2-3 litri pe zi, ajută la prevenirea deshidratării și susține procesul de vindecare, în timp ce odihna suficientă permite organismului să lupte eficient împotriva infecției.

Managementul alăptării

Poziționarea corectă: Bebelușul trebuie să cuprindă corect areola cu gura, nu doar mamelonul, pentru a stimula eficient eliberarea laptelui. Poziția optimă implică alinierea capului, gâtului și corpului bebelușului, cu nasul la nivelul mamelonului înainte de atașare, facilitând astfel un transfer eficient al laptelui și prevenind traumatizarea mamelonului.

Frecvența alăptării: Alăptarea trebuie să se realizeze la cerere, aproximativ la fiecare 2-3 ore în timpul zilei și la 3-4 ore pe timpul nopții. Menținerea unui program regulat de alăptare previne supraîncărcarea sânilor și reduce riscul de apariție a blocajelor în canalele galactofore.

Tehnici de golire a sânului: Golirea eficientă a sânului se realizează prin combinarea alăptării cu tehnici blânde de masaj și compresie. Masajul trebuie efectuat cu mișcări ușoare dinspre baza sânului către mamelon, evitând presiunea excesivă care ar putea agrava inflamația sau provoca disconfort suplimentar.

Strategii de prevenție

Prevenirea mastitei implică o serie de măsuri și practici care contribuie la menținerea sănătății mamare și reducerea riscului de apariție a infecțiilor. Aceste strategii sunt esențiale pentru mamele care alăptează și necesită implementare consecventă pentru eficiență maximă.

Recomandări

Program regulat de alăptare: Alăptarea frecventă și la intervale regulate previne acumularea excesivă de lapte în glandele mamare. Bebelușul trebuie hrănit la cerere, în mod normal la fiecare 2-3 ore în timpul zilei și la 3-4 ore pe timpul nopții. Acest ritm natural de alăptare ajută la menținerea unui flux constant de lapte și previne staza, care poate duce la inflamație și infecție.

Susținerea corectă a sânilor: Purtarea unui sutien potrivit dimensiunii sânilor este crucială pentru prevenirea mastitei. Sutienul trebuie să ofere suport adecvat fără a comprima țesutul mamar sau canalele lactifere. Materialul trebuie să fie respirabil și să permită ajustarea pe măsură ce dimensiunea sânilor se modifică în timpul perioadei de alăptare.

Evitarea îmbrăcămintei restrictive: Hainele strâmte și sutienele cu armătură metalică pot comprima canalele lactifere și pot interfera cu fluxul normal al laptelui. Este recomandată purtarea de îmbrăcăminte lejeră, confecționată din materiale naturale, care să nu exercite presiune asupra sânilor și să permită mișcarea liberă a țesutului mamar.

Tehnici de alăptare

Atașarea corectă: Poziționarea optimă a bebelușului la sân este fundamentală pentru prevenirea traumatismelor mamelonare și asigurarea unui transfer eficient al laptelui. Bebelușul trebuie să cuprindă cu gura nu doar mamelonul, ci și o parte semnificativă din areolă, iar buzele sale trebuie să fie răsfrânte în exterior. Această tehnică permite o sucțiune eficientă și previne apariția leziunilor mamelonare.

Golirea completă a sânului: Procesul de golire completă a sânului în timpul fiecărei sesiuni de alăptare este esențial pentru prevenirea stazei laptelui. Este important ca bebelușul să termine complet laptele dintr-un sân înainte de a trece la celălalt. Acest lucru stimulează producția optimă de lapte și previne supraîncărcarea glandelor mamare.

Variația pozițiilor: Schimbarea regulată a pozițiilor de alăptare asigură golirea uniformă a tuturor zonelor sânului și previne apariția punctelor de presiune. Pozițiile pot include ținerea clasică în brațe, poziția de rugby sau alăptarea în poziție culcată. Această variație ajută la prevenirea obstrucțiilor în canalele lactifere și reduce riscul de apariție a mastitei.

Complicații

Mastita netratată sau tratată inadecvat poate evolua spre complicații serioase care necesită intervenție medicală promptă. Recunoașterea timpurie a semnelor de agravare și inițierea tratamentului adecvat sunt esențiale pentru prevenirea acestor complicații.

Complicații comune

Abces mamar: Abcesul mamar reprezintă o colecție localizată de puroi în țesutul mamar, care se dezvoltă ca o complicație severă a mastitei netratate. Această afecțiune necesită drenaj chirurgical sau aspirație cu ac sub ghidaj ecografic, urmată de antibioterapie specifică. Simptomele includ o masă dureroasă, fluctuentă, cu eritem și edem local, însoțită de febră și stare generală alterată.

Mastita recurentă: Episoadele repetate de mastită pot apărea din cauza tratamentului incomplet, tehnicii incorecte de alăptare sau predispoziției individuale. Recurențele frecvente necesită investigații suplimentare pentru identificarea factorilor favorizanți și pot necesita scheme prelungite de antibioterapie sau măsuri preventive specifice.

Impactul asupra producției de lapte: Mastita poate afecta temporar producția de lapte în sânul afectat, ducând la scăderea cantității și modificări ale compoziției. Continuarea alăptării este esențială pentru menținerea lactației și recuperarea producției normale de lapte după rezolvarea infecției.

Afecțiuni cronice

Efecte pe termen lung: Episoadele repetate de mastită pot duce la modificări permanente ale țesutului mamar, inclusiv formarea de țesut cicatricial și alterarea structurii canalelor galactofore. Aceste modificări pot afecta capacitatea de alăptare în sarcinile ulterioare și pot crește susceptibilitatea la noi episoade de infecție.

Rezistența la tratament: Utilizarea repetată sau inadecvată a antibioticelor poate duce la dezvoltarea rezistenței bacteriene, făcând tratamentul ulterior mai dificil și mai complex. În aceste cazuri, este necesară efectuarea unor culturi bacteriene și teste de sensibilitate pentru identificarea antibioticelor eficiente. Tratamentul poate necesita scheme terapeutice mai lungi sau combinații de antibiotice pentru eradicarea infecției.

Modificări tisulare: Episoadele repetate de mastită pot duce la modificări permanente ale țesutului mamar, inclusiv fibroză și formarea de țesut cicatricial. Aceste modificări structurale pot afecta elasticitatea țesutului, pot altera arhitectura normală a glandei mamare și pot interfera cu drenajul normal al laptelui în episoadele ulterioare de alăptare. În cazuri severe, modificările tisulare pot duce la deformări vizibile ale sânului și la dificultăți în alăptările viitoare.