În plus, morfologia fetală din trimestrul 3 poate identifica potențiale anomalii cu debut tardiv, în special cele care afectează sistemul nervos central, inima sau rinichii. Această evaluare detaliată ajută la planificarea nașterii și la luarea deciziilor medicale importante pentru siguranța mamei și a copilului.
Scopul și momentul realizării
Examinarea ecografică din trimestrul 3 oferă medicilor posibilitatea evaluării complete a dezvoltării fetale și identificării potențialelor complicații înainte de naștere. Această investigație este crucială pentru stabilirea planului de naștere și luarea măsurilor preventive necesare.
Momentul optim (30-32 săptămâni): Perioada ideală pentru efectuarea morfologiei fetale din trimestrul 3 este între săptămânile 30 și 32 de sarcină. În acest interval, fătul are o dimensiune optimă pentru vizualizarea structurilor anatomice, iar poziția sa permite o evaluare detaliată a organelor interne. Lichidul amniotic este încă suficient pentru a oferi o fereastră acustică bună, facilitând obținerea unor imagini clare și precise.
Obiective principale: Evaluarea morfologică din trimestrul 3 urmărește mai multe aspecte esențiale precum măsurarea biometriei fetale, verificarea poziției fătului și a placentei, evaluarea cantității de lichid amniotic și examinarea fluxurilor sangvine prin ecografie Doppler. Medicul analizează dezvoltarea organelor vitale și identifică potențiale anomalii care pot necesita intervenție după naștere.
Beneficiile ecografiei din trimestrul 3: Această examinare oferă informații cruciale despre starea de sănătate a fătului și permite detectarea timpurie a problemelor ce pot afecta nașterea sau perioada neonatală. Ecografia ajută la identificarea restricției de creștere intrauterină, a anomaliilor de poziție fetală și a complicațiilor placentare. De asemenea, permite estimarea greutății la naștere și evaluarea maturității placentare.
Limitări și considerații: Examinarea poate fi îngreunată de diverși factori precum poziția fătului, densitatea osoasă crescută în trimestrul 3 sau indicele de masă corporală crescut al mamei. Vizibilitatea unor structuri anatomice poate fi limitată din cauza spațiului redus în uter și a cantității mai mici de lichid amniotic. Este important de menționat că nicio ecografie nu poate garanta absența completă a anomaliilor fetale.
Măsurători standard și evaluarea creșterii
Evaluarea biometriei fetale în trimestrul 3 implică măsurători precise ale diferitelor structuri anatomice pentru monitorizarea creșterii și dezvoltării fătului. Aceste măsurători sunt esențiale pentru identificarea potențialelor probleme de creștere și stabilirea conduitei medicale adecvate.
Circumferința craniană: Măsurarea circumferinței craniene oferă informații importante despre dezvoltarea creierului și creșterea generală a fătului. Această măsurătoare se realizează în planul transversal al craniului, incluzând structuri specifice precum talamusul și cavum septum pellucidum. Valorile obținute sunt comparate cu normele specifice vârstei gestaționale pentru evaluarea dezvoltării neurologice.
Circumferința abdominală: Această măsurătoare reprezintă un indicator esențial al creșterii fetale și al stării nutriționale. Circumferința abdominală se măsoară la nivelul ficatului și al venei ombilicale, fiind un parametru sensibil pentru identificarea restricției de creștere intrauterină sau a macrosomiei fetale. Valorile anormale pot indica probleme de nutriție fetală sau alte patologii.
Lungimea femurului: Măsurarea osului femural oferă informații despre creșterea scheletică a fătului. Lungimea femurului este evaluată de la un capăt la altul al diafizei osoase, excluzând epifizele. Această măsurătoare ajută la estimarea vârstei gestaționale și la identificarea potențialelor anomalii scheletice.
Greutatea fetală estimată: Calcularea greutății fetale se realizează prin combinarea măsurătorilor biometrice principale. Această estimare oferă informații valoroase despre dezvoltarea generală a fătului și ajută la identificarea cazurilor de restricție de creștere sau macrosomie. Precizia estimării poate varia cu aproximativ 10-15% față de greutatea reală la naștere.
Evaluarea ratei de creștere: Monitorizarea ratei de creștere implică compararea măsurătorilor curente cu cele anterioare și cu standardele de creștere specifice populației. Această analiză permite identificarea pattern-urilor anormale de creștere și adaptarea planului de monitorizare. Rata de creștere oferă informații mai valoroase decât măsurătorile izolate pentru evaluarea bunăstării fetale.
Evaluarea anatomică
Examinarea anatomică detaliată în trimestrul trei de sarcină permite identificarea structurilor fetale și evaluarea dezvoltării normale a organelor. Această analiză complexă oferă informații vitale despre starea de sănătate a fătului și poate detecta anomalii cu debut tardiv.
Cap și creier
Evaluarea structurilor cerebrale în trimestrul trei include măsurarea ventriculilor laterali, examinarea cerebelului și verificarea simetriei emisferelor cerebrale. Medicul analizează textura țesutului cerebral, prezența structurilor anatomice normale și absența formațiunilor anormale. Dezvoltarea normală a creierului este confirmată prin evaluarea spațiilor cu lichid și a pattern-ului de gyrație cerebrală.
Față și profil
Examinarea feței fetale oferă informații importante despre dezvoltarea normală a structurilor faciale. Medicul evaluează simetria feței, poziția ochilor, nasului și gurii, precum și dezvoltarea maxilarului și mandibulei. Profilul facial poate indica prezența unor anomalii cromozomiale sau malformații structurale.
Alinierea coloanei vertebrale
Evaluarea coloanei vertebrale urmărește continuitatea și alinierea corectă a vertebrelor, precum și integritatea tegumentului supraiacent. Medicul verifică prezența tuturor vertebrelor și absența defectelor de închidere ale tubului neural. Mișcările fetale normale confirmă dezvoltarea adecvată a sistemului musculoscheletal.
Torace și inimă
Examinarea toracelui și a inimii include evaluarea dimensiunii și simetriei camerelor cardiace, funcționarea valvelor și prezența fluxurilor sangvine normale. Medicul verifică ritmul cardiac, poziția cordului în torace și relația cu structurile adiacente. Raportul cardio-toracic trebuie să se încadreze în limitele normale pentru vârsta gestațională.
Organe abdominale
Evaluarea organelor abdominale include verificarea poziției și aspectului stomacului, ficatului, intestinelor și splinei. Medicul urmărește prezența diafragmei intact și absența colecțiilor lichidiene anormale. Peretele abdominal anterior trebuie să fie complet, fără defecte de închidere.
Sistemul urinar
Dezvoltarea rinichilor: Examinarea ecografică evaluează dimensiunea, forma și ecogenitatea rinichilor fetali. Medicul verifică prezența bilaterală a rinichilor, aspectul parenchimului renal și absența dilatațiilor sistemului colector. Poziția și orientarea rinichilor sunt analizate pentru a exclude anomaliile de rotație sau poziționare. Dezvoltarea normală a rinichilor este esențială pentru producerea lichidului amniotic și funcția renală postnatală.
Evaluarea vezicii urinare: Vezica urinară fetală trebuie să prezinte un ciclu normal de umplere și golire, confirmând funcționarea adecvată a sistemului urinar. Medicul evaluează dimensiunea vezicii, grosimea pereților și capacitatea de golire. Absența dilatației ureterale și prezența unui jet urinar normal sunt semne pozitive pentru funcționarea sistemului urinar.
Volumul lichidului amniotic: Cantitatea de lichid amniotic reprezintă un indicator important al funcției renale fetale și al bunăstării generale a fătului. Medicul măsoară indexul de lichid amniotic prin evaluarea celor patru cadrane uterine. Valorile normale asigură spațiul necesar pentru mișcările fetale și dezvoltarea pulmonară. Modificările volumului pot indica probleme ale sistemului urinar sau alte complicații ale sarcinii.
Evaluarea placentară
Placenta joacă un rol vital în dezvoltarea fetală, iar evaluarea sa detaliată în trimestrul trei oferă informații esențiale despre funcționarea acestui organ temporar și potențialele complicații care pot afecta sarcina.
Evaluarea poziției
Poziția placentei în raport cu colul uterin reprezintă un aspect crucial pentru planificarea nașterii. Medicul determină localizarea exactă a placentei și distanța față de orificiul intern al colului uterin. În cazul placentei cu inserție joasă sau placenta praevia, sunt necesare măsuri speciale de monitorizare și planificarea adecvată a modului de naștere.
Verificarea maturității
Aspectul placentar se modifică pe parcursul sarcinii, reflectând procesul normal de maturare. Medicul evaluează textura, grosimea și gradul de calcifiere al placentei. Modificările premature sau întârziate ale maturității placentare pot indica probleme în funcționarea acesteia și necesită monitorizare atentă pentru bunăstarea fetală.
Studii ale fluxului sanguin
Evaluarea fluxului sanguin prin ecografie Doppler oferă informații esențiale despre funcționarea placentei și starea de oxigenare a fătului. Medicul analizează fluxul sanguin în arterele uterine, arterele ombilicale și artera cerebrală medie a fătului. Pattern-urile anormale ale fluxului sanguin pot indica insuficiență placentară sau compromitere fetală, necesitând monitorizare atentă și posibile intervenții medicale.
Evaluarea cordonului ombilical
Numărul vaselor sangvine: Cordonul ombilical normal conține două artere și o venă, înconjurate de gelatina Wharton. Prezența celor trei vase sangvine trebuie confirmată prin examinare ecografică, deoarece absența unei artere ombilicale poate fi asociată cu anomalii cromozomiale sau malformații congenitale. Evaluarea include verificarea calibrului vaselor și a distribuției lor în cordonul ombilical.
Inserția cordonului: Locul de inserție al cordonului ombilical pe placentă trebuie evaluat cu atenție pentru identificarea potențialelor anomalii. Inserția normală este centrală sau paracentrală pe placentă. Inserția velamentoasă sau marginală necesită monitorizare specială din cauza riscului crescut de complicații în timpul nașterii. Traiectul cordonului trebuie urmărit pentru a exclude prezența nodurilor sau a compresiei.
Patternuri ale fluxului sanguin: Evaluarea Doppler a fluxului sanguin în vasele cordonului ombilical oferă informații despre rezistența vasculară și oxigenarea fetală. Pattern-urile normale includ flux diastolic pozitiv constant în vena ombilicală și flux pulsatil în arterele ombilicale. Modificările acestor pattern-uri, precum absența sau inversarea fluxului diastolic în arterele ombilicale, pot indica compromitere fetală și necesită intervenție medicală promptă.