Meniu

Polifibromatoza uterina: simptome, factori de risc si tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Maria Constantinescu pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Polifibromatoza uterină reprezintă o afecțiune caracterizată prin dezvoltarea unor tumori benigne în uter, formate din țesut muscular și conjunctiv. Această patologie afectează frecvent femeile aflate la vârsta reproductivă și poate cauza simptome precum sângerări menstruale abundente, dureri pelvine și probleme de fertilitate.

Deși cauza exactă nu este pe deplin înțeleasă, dezvoltarea acestora este strâns legată de nivelurile hormonilor estrogen și progesteron. Monitorizarea și tratamentul sunt individualizate în funcție de simptomatologie, dimensiunea fibroamelor și dorința de prezervare a fertilității. Fibroamele uterine pot varia ca dimensiune și localizare, influențând astfel severitatea simptomelor și opțiunile de tratament disponibile.

Tipuri și localizări ale fibroamelor uterine

Fibroamele uterine pot apărea în diferite zone ale uterului, fiecare tip având caracteristici și manifestări clinice specifice. Localizarea acestora influențează semnificativ atât simptomatologia, cât și abordarea terapeutică.

Fibroame subseroase: Acestea se dezvoltă în stratul exterior al uterului și pot crește spre cavitatea abdominală. Fibroamele subseroase exercită presiune asupra organelor adiacente și pot cauza senzație de presiune pelvină, dureri lombare și probleme de tranzit intestinal. În cazuri severe, acestea pot atinge dimensiuni considerabile și pot distorsiona anatomia normală a pelvisului.

Fibroame intramurale: Aceste fibroame se dezvoltă în interiorul peretelui muscular uterin și reprezintă cel mai frecvent tip întâlnit. Ele pot cauza sângerări menstruale abundente, dureri pelvine și pot afecta fertilitatea prin modificarea arhitecturii normale a uterului. Dimensiunea acestora poate varia semnificativ, iar creșterea lor poate duce la mărirea volumului uterin.

Fibroame submucoase: Localizate sub mucoasa uterină, aceste fibroame pot protruda în cavitatea uterină. Ele sunt frecvent asociate cu sângerări menstruale severe, anemie și infertilitate. Prezența lor poate interfera cu implantarea embrionară și poate crește riscul de avort spontan. Deși mai puțin frecvente, acestea cauzează adesea cele mai severe simptome.

Fibroame pedunculate: Acest tip special de fibroame se dezvoltă atașat de peretele uterin printr-un peduncul sau tijă. Ele pot fi subseroase sau submucoase și pot cauza dureri acute prin torsiune. Mobilitatea lor crescută poate duce la complicații precum necroza sau degenerarea, necesitând intervenție chirurgicală promptă.

Factori de risc

Dezvoltarea fibroamelor uterine este influențată de multipli factori care interacționează complex, determinând apariția și evoluția acestei patologii. Înțelegerea acestor factori este esențială pentru prevenție și management.

Vârsta și statusul reproductiv: Fibroamele uterine apar cel mai frecvent la femeile între 30 și 50 de ani, perioada de maximă activitate hormonală. Riscul crește progresiv cu vârsta până la menopauză, când nivelurile hormonale scad natural. Sarcina poate influența dimensiunea fibroamelor existente din cauza modificărilor hormonale specifice.

Etnie: Studiile clinice au demonstrat diferențe semnificative în prevalența și severitatea fibroamelor uterine între diferite grupuri etnice. Acestea tind să apară mai devreme și să fie mai severe la anumite populații, sugerând existența unor factori genetici specifici care influențează dezvoltarea acestora.

Istoric familial: Prezența fibroamelor uterine în familie crește semnificativ riscul de dezvoltare a acestei patologii. Femeile cu rude de gradul întâi diagnosticate cu fibroame uterine prezintă un risc de două până la trei ori mai mare de a dezvolta această afecțiune, indicând o puternică componentă genetică.

Obezitate și indice de masă corporală: Excesul ponderal și obezitatea sunt factori de risc importanți în dezvoltarea fibroamelor uterine. Țesutul adipos în exces produce estrogeni suplimentari, care stimulează creșterea fibroamelor. Un indice de masă corporală crescut este asociat cu un risc mai mare de dezvoltare și creștere accelerată a fibroamelor.

Factori alimentari: Dieta joacă un rol important în dezvoltarea fibroamelor uterine. Consumul crescut de carne roșie și alimente bogate în grăsimi saturate poate crește riscul, în timp ce o dietă bogată în fructe, legume și fibre pare să aibă un efect protector. Deficiența de vitamina D a fost asociată cu un risc crescut de dezvoltare a fibroamelor.

Influențe hormonale: Nivelurile crescute de estrogen și progesteron sunt strâns legate de dezvoltarea și creșterea fibroamelor uterine. Acești hormoni stimulează proliferarea celulară și dezvoltarea țesutului fibros. Expunerea prelungită la niveluri crescute de estrogeni, fie prin menstruație precoce, fie prin terapie hormonală, poate crește riscul de apariție a fibroamelor.

Simptome frecvente

Polifibromatoza uterină se manifestă printr-o gamă variată de simptome care pot afecta semnificativ calitatea vieții. Intensitatea acestora variază în funcție de dimensiunea, localizarea și numărul fibroamelor prezente în uter.

Modificări menstruale

Sângerări abundente: Menstruațiile abundente reprezintă unul dintre cele mai frecvente simptome ale polifibromatozei uterine. Volumul crescut al sângerării poate duce la anemie feriprivă și oboseală cronică. Pacientele pot observa necesitatea schimbării frecvente a tampoanelor sau absorbantelor, precum și prezența cheagurilor mari de sânge în timpul menstruației.

Menstruații prelungite: Ciclurile menstruale pot depăși durata normală de 7 zile, extinzându-se până la 10-14 zile sau chiar mai mult. Această prelungire a perioadei menstruale poate interfera semnificativ cu activitățile zilnice și poate duce la epuizare fizică și emoțională. Sângerările prelungite pot cauza deficiențe de fier și anemie severă.

Sângerări neregulate: Prezența fibroamelor poate perturba ciclul menstrual normal, ducând la apariția sângerărilor între menstruații. Acestea pot varia ca intensitate și durată, fiind imprevizibile și deranjante pentru paciente. Sângerările intermenstruale pot apărea spontan sau pot fi provocate de efort fizic.

Durere și disconfort

Durere pelvină: Presiunea exercitată de fibroame asupra structurilor pelvine poate cauza dureri cronice în partea inferioară a abdomenului. Intensitatea durerii variază în funcție de dimensiunea și localizarea fibroamelor, putând fi continuă sau intermitentă. Durerea se poate accentua în timpul activității fizice sau în anumite poziții.

Durere lombară: Fibroamele de dimensiuni mari pot exercita presiune asupra coloanei vertebrale și a nervilor din regiunea lombară, provocând dureri persistente în zona inferioară a spatelui. Această durere poate iradia spre membrele inferioare și poate limita mobilitatea pacientei. Disconfortul se poate accentua în timpul activităților cotidiene.

Durere în timpul actului sexual: Prezența fibroamelor poate cauza dispareunie, manifestată prin durere și disconfort în timpul actului sexual. Acest simptom apare mai frecvent când fibroamele sunt localizate în apropierea colului uterin sau când acestea modifică poziția uterului. Durerea poate persista și după terminarea actului sexual.

Simptome cauzate de presiune

Frecvență urinară crescută: Fibroamele care comprimă vezica urinară pot cauza nevoia frecventă de urinare, chiar și atunci când vezica nu este plină. Pacientele pot prezenta urgență urinară și dificultăți în golirea completă a vezicii. Simptomele urinare se pot agrava pe timpul nopții, perturbând somnul.

Constipație: Fibroamele voluminoase pot comprima rectul și colonul, ducând la constipație cronică și dificultăți în eliminarea scaunului. Pacientele pot prezenta disconfort abdominal și balonare asociată cu tranzitul intestinal încetinit. Modificările în obiceiurile intestinale pot fi progresive și pot necesita ajustări în dietă și stil de viață.

Balonare: Prezența fibroamelor poate cauza senzație de plenitudine și distensie abdominală, mai ales în perioada premenstruală. Balonarea poate fi însoțită de disconfort și poate crea dificultăți în purtarea anumitor tipuri de îmbrăcăminte. Simptomele se pot agrava după mese și în poziție șezândă prelungită.

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a polifibromatozei uterine este individualizată și depinde de mai mulți factori, precum vârsta pacientei, dimensiunea și localizarea fibroamelor, severitatea simptomelor și dorința de a păstra fertilitatea. Strategiile de tratament variază de la monitorizare activă până la intervenții chirurgicale complexe.

Opțiuni non-chirurgicale

Monitorizare activă: Pentru fibroamele asimptomatice sau de dimensiuni mici, monitorizarea regulată poate fi suficientă. Această abordare implică controale ginecologice periodice și ecografii pentru urmărirea evoluției dimensiunii fibroamelor. Medicul evaluează modificările în dimensiune și simptomatologie, ajustând planul terapeutic în funcție de progresie. Această strategie este potrivită în special pentru femeile care se apropie de menopauză, când fibroamele tind să se micșoreze natural.

Tratament medicamentos: Opțiunile farmacologice includ contraceptive hormonale, modulatori selectivi ai receptorilor de progesteron și analogi ai hormonului eliberator de gonadotropină. Aceste medicamente pot controla sângerările abundente și pot reduce temporar dimensiunea fibroamelor. Tratamentul medicamentos este adesea prima linie terapeutică pentru pacientele cu simptome moderate și poate fi utilizat ca terapie pe termen lung sau ca pregătire preoperatorie.

Proceduri minim invazive: Tehnicile moderne oferă alternative mai puțin invazive față de chirurgia clasică. Acestea includ ablația prin radiofrecvență, ultrasunetele focalizate de înaltă intensitate și tehnici histeroscopice. Aceste proceduri prezintă avantajul unei recuperări mai rapide, cu mai puține complicații postoperatorii și posibilitatea păstrării fertilității. Selecția pacientelor pentru aceste proceduri se face în funcție de caracteristicile fibroamelor și obiectivele terapeutice.

Intervenții chirurgicale

Miomectomie: Această procedură chirurgicală presupune îndepărtarea selectivă a fibroamelor, păstrând integritatea uterului. Tehnica este recomandată femeilor care doresc să își păstreze fertilitatea sau preferă conservarea uterului. Intervenția poate fi realizată prin laparoscopie, histeroscopie sau chirurgie deschisă, în funcție de localizarea și dimensiunea fibroamelor. Recuperarea postoperatorie variază între 2 și 6 săptămâni.

Histerectomie: Reprezintă îndepărtarea chirurgicală completă a uterului și este singura metodă definitivă de tratament pentru polifibromatoza uterină. Această intervenție este recomandată femeilor care nu mai doresc să aibă copii și prezintă simptome severe sau fibroame voluminoase. Procedura poate fi efectuată prin abord vaginal, laparoscopic sau abdominal, cu o perioadă de recuperare între 4 și 8 săptămâni.

Embolizarea arterelor uterine: Această procedură minim invazivă blochează fluxul sanguin către fibroame prin injectarea unor particule microscopice în arterele uterine. Tehnica determină reducerea dimensiunii fibroamelor prin privarea acestora de sânge. Procedura se realizează sub anestezie locală, cu o perioadă de recuperare de aproximativ 1-2 săptămâni. Este o opțiune potrivită pentru pacientele care doresc evitarea chirurgiei clasice.

Impactul asupra fertilității și sarcinii

Polifibromatoza uterină poate afecta semnificativ capacitatea reproductivă și evoluția sarcinii. Prezența fibroamelor necesită o monitorizare atentă și un management specializat pentru optimizarea rezultatelor reproductive.

Efecte asupra concepției: Fibroamele uterine pot interfera cu fertilitatea prin multiple mecanisme. Acestea pot bloca trompele uterine, pot modifica anatomia cavității uterine sau pot afecta implantarea embrionară. Localizarea și dimensiunea fibroamelor sunt factori determinanți pentru impactul asupra fertilității. Fibroamele submucoase prezintă cel mai mare risc de interferență cu procesul de concepție naturală.

Complicații în sarcină: Prezența fibroamelor în timpul sarcinii poate duce la diverse complicații precum avort spontan, naștere prematură, restricție de creștere intrauterină sau prezentații anormale ale fătului. Riscul de complicații este direct proporțional cu dimensiunea și localizarea fibroamelor. Sângerările în primul trimestru și durerea sunt mai frecvente la gravidele cu fibroame uterine.

Managementul în timpul sarcinii: Monitorizarea atentă a evoluției fibroamelor și a dezvoltării fetale este esențială în timpul sarcinii. Ecografiile regulate permit evaluarea creșterii fibroamelor și a potențialelor complicații. Tratamentul este în general conservator, focusat pe managementul simptomelor. Intervenția chirurgicală în timpul sarcinii este rezervată doar cazurilor cu complicații severe.

Modificări post-sarcină: După naștere, fibroamele pot suferi modificări semnificative în dimensiune și structură. Procesul de involuție uterină post-partum poate influența evoluția fibroamelor. Unele fibroame se pot reduce în dimensiune, în timp ce altele pot crește sau pot suferi modificări degenerative. Monitorizarea post-partum este importantă pentru evaluarea acestor modificări și ajustarea planului terapeutic.

Întrebări frecvente

Pot fibroamele uterine să devină canceroase?

Fibroamele uterine sunt în general tumori benigne și este extrem de rar ca acestea să devină canceroase. Riscul de transformare malignă este foarte scăzut, sub 1%. Totuși, orice creștere rapidă sau modificare a simptomelor ar trebui evaluată de un medic specialist.

Se micșorează fibroamele uterine după menopauză?

Da, fibroamele uterine tind să se micșoreze după menopauză. Acest lucru se datorează scăderii nivelurilor hormonale, în special a estrogenului, care stimulează creșterea fibroamelor. În multe cazuri, simptomele se ameliorează semnificativ după menopauză.

Cât de repede cresc fibroamele uterine?

Ritmul de creștere al fibroamelor variază considerabil de la o persoană la alta. Unele fibroame pot rămâne neschimbate timp de mulți ani, în timp ce altele pot crește rapid într-o perioadă scurtă. Factori precum hormonii și predispoziția genetică pot influența viteza de creștere.

Pot schimbările stilului de viață să ajute la gestionarea fibroamelor?

Da, anumite schimbări ale stilului de viață pot contribui la gestionarea simptomelor fibroamelor. Adoptarea unei diete echilibrate, menținerea unei greutăți sănătoase și reducerea stresului pot avea un impact pozitiv. Exercițiile fizice regulate pot, de asemenea, să ajute la ameliorarea simptomelor.

Există tratamente naturale pentru fibroame uterine?

Există câteva abordări naturale care pot ajuta la gestionarea simptomelor fibroamelor, însă eficacitatea lor variază. Suplimentele pe bază de plante și modificările dietetice pot oferi unele beneficii, dar este esențial să discutați cu un medic înainte de a începe orice tratament alternativ.

Ce cauzează creșterea rapidă a fibroamelor uterine?

Creșterea rapidă a fibroamelor poate fi influențată de nivelurile ridicate de estrogen și progesteron. De asemenea, factori genetici și predispoziții individuale pot juca un rol important. Orice modificare semnificativă în dimensiunea fibroamelor ar trebui investigată medical.

Cât de des ar trebui monitorizate fibroamele uterine?

Frecvența monitorizării fibroamelor depinde de dimensiunea lor, severitatea simptomelor și planurile reproductive ale pacientei. În general, controalele anuale sunt suficiente pentru fibroamele asimptomatice, dar cele simptomatice pot necesita monitorizare mai frecventă.

Pot pilulele contraceptive să ajute la simptomele fibroamelor uterine?

Da, pilulele contraceptive pot ajuta la controlul sângerărilor menstruale abundente asociate cu fibroamele uterine. Ele pot reduce severitatea simptomelor și pot stabiliza ciclul menstrual. Este important să discutați cu un medic despre opțiunile potrivite pentru fiecare caz.

Concluzie

Polifibromatoza uterină reprezintă o afecțiune comună care poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții femeilor afectate. Deși fibroamele sunt în general benigne, ele pot cauza simptome variate, inclusiv sângerări abundente și dureri pelvine. Managementul acestei afecțiuni implică o abordare personalizată, adaptată nevoilor individuale ale fiecărei paciente. Opțiunile de tratament variază de la monitorizare activă și medicație până la intervenții chirurgicale complexe. Este esențial ca pacientele să colaboreze îndeaproape cu medicii lor pentru a determina cea mai bună strategie terapeutică, având în vedere dorințele lor reproductive și starea generală de sănătate.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Giuliani, E., As‐Sanie, S., & Marsh, E. E. (2020). Epidemiology and management of uterine fibroids. International Journal of Gynecology & Obstetrics, 149(1), 3-9.

https://obgyn.onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1002/ijgo.13102

Stewart, E. A., Laughlin-Tommaso, S. K., Catherino, W. H., Lalitkumar, S., Gupta, D., & Vollenhoven, B. (2016). Uterine fibroids. Nature reviews Disease primers, 2(1), 1-18.

https://www.nature.com/articles/nrdp201643

Dr. Maria Constantinescu

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.