Sangerari in sarcina: tipuri, evaluare si tratament

Sângerările pot varia de la pete mici și sporadice până la hemoragii abundente, fiecare tip având semnificația sa clinică. În timp ce unele sângerări sunt fiziologice și fac parte din evoluția normală a sarcinii, altele pot semnala probleme serioase ce necesită intervenție medicală promptă.

Tipuri de sângerări în sarcină

Sângerările în sarcină pot avea intensități și aspecte diferite, de la pete minore până la hemoragii severe. Fiecare tip de sângerare poate indica o cauză specifică și necesită o abordare medicală distinctă.

Tipuri de sângerări în dependență de flux

Pete de sânge: Acest tip de sângerare se manifestă prin pete mici de sânge, insuficiente pentru a necesita utilizarea unui absorbant. Apare frecvent în primul trimestru și poate fi cauzat de implantarea embrionului în uter sau de modificările hormonale normale din sarcină. Sângele are de obicei o culoare roz sau maro deschis și nu este însoțit de durere.

Sângerare ușoară: Sângerarea ușoară presupune un flux mai consistent decât petele de sânge, dar care nu necesită schimbarea frecventă a absorbantului. Acest tip de sângerare poate apărea după un examen ginecologic sau după un raport sexual. Deși poate fi normal în anumite situații, necesită evaluare medicală pentru excluderea complicațiilor.

Sângerare abundentă: O sângerare abundentă în timpul sarcinii reprezintă o urgență medicală și necesită asistență imediată. Aceasta se caracterizează prin pierderi mari de sânge care necesită schimbarea frecventă a absorbantelor. Poate fi însoțită de dureri abdominale, crampe sau stare generală alterată.

Culorile sângelui și semnificația lor

Sângerare roz sau maronie: Acest tip de sângerare este frecvent întâlnit în primul trimestru și poate fi asociat cu implantarea embrionului sau cu modificările hormonale normale. Culoarea maronie indică sânge mai vechi, în timp ce rozul sugerează o sângerare recentă dar minimă.

Sânge roșu aprins: Prezența sângelui roșu aprins indică o sângerare activă și recentă. Poate fi cauzată de diverse afecțiuni, de la cele minore până la complicații severe care necesită intervenție medicală imediată.

Sânge roșu închis: Sângele roșu închis sugerează o sângerare mai veche sau un flux sangvin mai lent. Poate apărea în cazul unor probleme cu placenta sau în situația unui avort spontan în evoluție.

Sânge cu cheaguri: Prezența cheagurilor de sânge poate indica o sângerare mai abundentă și necesită evaluare medicală urgentă. Dimensiunea și frecvența cheagurilor pot oferi informații importante despre severitatea problemei.

Sângerări în primul trimestru

Primul trimestru de sarcină este perioada cu cea mai mare frecvență a sângerărilor vaginale, majoritatea fiind benigne și autolimitate. Cauzele pot fi multiple, de la modificări fiziologice normale până la complicații ce necesită monitorizare atentă.

Cauze normale: Modificările hormonale și fiziologice din primul trimestru pot determina sângerări ușoare. Acestea includ implantarea embrionului, modificările cervicale datorate vascularizației crescute și sensibilității sporite a țesuturilor. Examinările ginecologice sau activitatea sexuală pot provoca de asemenea mici sângerări, considerate normale în absența altor simptome.

Sângerarea de implantare: Aceasta apare la aproximativ 6-12 zile după concepție, când embrionul se implantează în peretele uterin. Se manifestă prin pete rozalii sau maronii care durează câteva ore până la câteva zile. Este un fenomen normal și nu necesită tratament specific, dar trebuie diferențiat de alte tipuri de sângerări care pot indica probleme.

Sângerări după contact sexual: Vascularizația crescută a colului uterin în timpul sarcinii poate determina sângerări ușoare după contactul sexual. Aceste sângerări sunt de obicei minore și se opresc spontan în câteva ore. Cu toate acestea, dacă sângerarea este abundentă sau persistentă, sau este însoțită de dureri abdominale, este necesară consultarea imediată a medicului pentru evaluarea stării de sănătate a mamei și fătului.

Sângerări după examinare: Examinările ginecologice de rutină din timpul sarcinii pot provoca uneori sângerări ușoare din cauza sensibilității crescute a colului uterin. Acestea sunt de obicei minime și de scurtă durată, dar trebuie raportate medicului la următoarea vizită. Sângerările pot apărea după efectuarea testului Papanicolau sau după ecografia transvaginală.

Cauze îngrijorătoare

Hematom subcorionic: Această afecțiune apare când sângele se acumulează între sacul gestațional și peretele uterin. Hematomul subcorionic poate cauza sângerări intermitente și poate crește riscul de avort spontan în primul trimestru. Dimensiunea hematomului și localizarea acestuia sunt factori importanți în stabilirea prognosticului sarcinii.

Pierderea sarcinii în primul trimestru: Această complicație se manifestă prin sângerări progresive, însoțite adesea de crampe abdominale intense. Sângerarea poate începe ca pete mici de sânge și evolua spre o sângerare mai abundentă. În cazul unui avort spontan complet, țesutul embrionar este eliminat împreună cu sângele.

Sarcina ectopică: Reprezintă o urgență medicală în care embrionul se implantează în afara uterului, cel mai frecvent în trompa uterină. Se manifestă prin sângerări vaginale neregulate și dureri intense, unilaterale, în partea inferioară a abdomenului. Diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor severe.

Sarcina molară: Este o formă anormală de sarcină în care țesutul placentar se dezvoltă excesiv, formând chisturi. Se caracterizează prin sângerări neregulate, greață severă și creștere anormală a nivelului hormonului de sarcină. Necesită intervenție medicală promptă pentru prevenirea complicațiilor.

Sângerări în trimestrele doi și trei

Sângerările care apar după primele trei luni de sarcină necesită întotdeauna evaluare medicală urgentă, deoarece pot indica complicații severe care pun în pericol atât mama, cât și fătul.

Modificări cervicale

În timpul sarcinii, colul uterin devine mai moale și mai vascularizat, fiind predispus la sângerări ușoare, în special după contactul sexual sau examinările ginecologice. Modificările cervicale pot include și dilatarea prematură a colului uterin, care necesită monitorizare atentă pentru prevenirea nașterii premature.

Eliminarea dopului mucoid

Acest fenomen natural apare de obicei spre sfârșitul sarcinii și reprezintă un semn că organismul se pregătește pentru naștere. Dopul mucoid poate fi însoțit de sângerări ușoare și are aspect gelatinos, cu striații sangvinolente. Nu necesită intervenție medicală imediată dacă nu este însoțit de contracții sau sângerări abundente.

Complicații placentare

Placenta praevia: Această complicație apare când placenta se implantează în partea inferioară a uterului, acoperind parțial sau total colul uterin. Se manifestă prin sângerări bruște, nedureroase, de culoare roșu aprins. Necesită spitalizare imediată și monitorizare atentă, putând necesita naștere prin operație cezariană.

Dezlipirea de placentă: Reprezintă o urgență obstetricală în care placenta se desprinde parțial sau total de peretele uterin înainte de naștere. Se manifestă prin sângerare vaginală abundentă, dureri abdominale intense și contractilitate uterină crescută. Necesită intervenție medicală de urgență pentru salvarea vieții mamei și a fătului.

Placenta aderată anormal: Această complicație severă apare când placenta pătrunde adânc în peretele uterin, făcând imposibilă desprinderea sa naturală după naștere. Poate cauza sângerări masive în timpul travaliului și necesită adesea îndepărtarea chirurgicală a uterului pentru salvarea vieții mamei. Diagnosticarea precoce prin ecografie permite planificarea adecvată a nașterii într-un centru medical specializat.

Semne de travaliu prematur: Sângerările vaginale însoțite de contracții uterine regulate înainte de săptămâna 37 de sarcină pot indica debutul travaliului prematur. Alte manifestări includ presiune pelvină crescută, dureri lombare persistente și modificări ale secrețiilor vaginale. Recunoașterea promptă a acestor semne permite inițierea tratamentului pentru prelungirea sarcinii când este posibil.

Când trebuie solicitată asistența medicală

Orice sângerare în timpul sarcinii necesită evaluare medicală, severitatea simptomelor determinând urgența cu care trebuie contactat medicul. Sângerările abundente sau însoțite de durere severă reprezintă urgențe medicale ce necesită intervenție imediată.

Situații de urgență

Sângerările abundente care necesită schimbarea frecventă a absorbantelor, durerile abdominale intense sau starea de rău general impun prezentarea imediată la camera de gardă. Alte situații urgente includ leșinul, amețelile severe și febra înaltă asociată cu sângerarea. În aceste cazuri, fiecare minut este crucial pentru siguranța mamei și a fătului.

Situații care nu reprezintă urgențe

Sângerările ușoare, sporadice, neînsoțite de durere sau alte simptome pot fi raportate medicului curant la următoarea vizită programată. Este important să fie notate durata, cantitatea și aspectul sângerării pentru o evaluare corectă. Medicul poate recomanda monitorizare mai atentă sau investigații suplimentare în funcție de situație.

Semne de alarmă

Sângerare abundentă: Pierderea masivă de sânge care saturează mai mult de un absorbant pe oră reprezintă o urgență medicală majoră. Acest tip de sângerare poate indica probleme placentare severe sau alte complicații care pun în pericol viața mamei și a fătului. Necesită transport de urgență la spital și intervenție medicală imediată.

Durere severă: Durerile intense, mai ales când sunt însoțite de sângerare, pot indica dezlipire de placentă sau alte complicații grave. Durerea poate fi localizată în abdomenul inferior, în regiunea lombară sau poate iradia către umeri. Asocierea durerii cu sângerarea necesită evaluare medicală de urgență.

Amețeală sau leșin: Aceste simptome, când apar împreună cu sângerarea, pot indica o pierdere semnificativă de sânge sau alte complicații severe. Starea de slăbiciune extremă, transpirațiile reci și tahicardia sunt semne de alarmă ce necesită intervenție medicală imediată.

Eliminarea de țesut: Trecerea de țesut sau cheaguri mari prin vagin poate indica un avort spontan în evoluție sau alte complicații severe ale sarcinii. Este important ca orice material eliminat să fie păstrat pentru examinare medicală. Această situație necesită evaluare medicală urgentă pentru stabilirea diagnosticului și tratamentului adecvat.

Evaluarea medicală

Investigarea sângerărilor în sarcină necesită o abordare sistematică și completă pentru identificarea cauzei și stabilirea celui mai potrivit plan de tratament. Evaluarea include examinare fizică, teste de laborator și investigații imagistice.

Examinarea fizică: Medicul va efectua o evaluare completă care include măsurarea semnelor vitale, examinarea abdomenului și eventual un examen ginecologic atent. Scopul este identificarea sursei sângerării și evaluarea stării generale a mamei și fătului. Examinarea poate include și monitorizarea bătăilor cordului fetal.

Analize de sânge: Testele de laborator sunt esențiale pentru evaluarea severității sângerării și stării generale de sănătate. Acestea includ hemoleucograma completă pentru evaluarea anemiei, teste de coagulare și determinarea grupului sanguin. Nivelul hormonilor de sarcină poate fi monitorizat pentru evaluarea evoluției sarcinii.

Examinarea ecografică: Ecografia reprezintă o metodă esențială de investigare a sângerărilor în sarcină, permițând vizualizarea detaliată a fătului, placentei și uterului. Prin intermediul acestei investigații, medicul poate evalua viabilitatea sarcinii, poziția placentei și poate identifica potențiale cauze ale sângerării precum hematomul subcorionic sau placenta praevia. În cazurile necesare, se poate efectua și ecografie transvaginală pentru o vizualizare mai clară a structurilor pelvine.

Managementul și tratamentul

Abordarea terapeutică a sângerărilor în sarcină variază în funcție de cauză, vârsta gestațională și severitatea simptomelor. Scopul principal este menținerea sănătății mamei și a fătului prin măsuri adaptate fiecărui caz în parte.

Repausul la pat: Repausul la pat reprezintă o măsură terapeutică frecvent recomandată în cazul sângerărilor din sarcină, mai ales când acestea sunt însoțite de contracții uterine sau dureri. Poziția culcat pe partea stângă îmbunătățește circulația sangvină către făt și reduce presiunea asupra vaselor mari de sânge. Durata repausului este stabilită în funcție de evoluția simptomelor și răspunsul la tratament.

Restricții de activitate: Limitarea activităților fizice intense și evitarea efortului susținut sunt esențiale pentru prevenirea agravării sângerărilor. Activitățile zilnice trebuie adaptate pentru a evita ridicarea greutăților, mișcările bruște sau pozițiile prelungite în picioare. Este recomandată păstrarea unui nivel moderat de activitate care să nu suprasolicite organismul.

Medicație: Tratamentul medicamentos este individualizat în funcție de cauza sângerării și poate include progesteronul pentru prevenirea avortului spontan, medicamente pentru oprirea contracțiilor uterine în cazul travaliului prematur sau antibiotice pentru tratarea infecțiilor. În cazurile cu risc de anemie, pot fi necesare suplimente cu fier și acid folic.

Îngrijirea spitalicească: Spitalizarea devine necesară în cazul sângerărilor abundente, al complicațiilor placentare sau când starea mamei și a fătului necesită monitorizare continuă. În mediul spitalicesc se pot efectua rapid investigații suplimentare și se poate interveni prompt în caz de urgență. Durata spitalizării variază în funcție de severitatea cazului și răspunsul la tratament.