Sangerari la menopauza: cauze frecvente si optiuni de tratament

Medicii recomandă programarea unui consult ginecologic imediat ce apar primele semne de sângerare, indiferent de cantitatea de sânge. Diagnosticarea și tratamentul precoce pot preveni complicațiile și îmbunătăți semnificativ prognosticul, mai ales în cazurile în care cauza este una malignă.

Tipuri de sângerări la menopauză

Sângerările la menopauză pot varia ca intensitate și durată, de la pete mici până la sângerări abundente. Acestea pot fi însoțite sau nu de durere și pot apărea spontan sau în urma unor activități specifice.

Sângerare ușoară și secreții vaginale: Acest tip de sângerare se manifestă prin pete mici de sânge sau secreții rozalii până la maronii pe lenjeria intimă. Apare frecvent din cauza subțierii mucoasei vaginale și poate fi agravat de uscăciunea vaginală caracteristică menopauzei. Sângerarea ușoară poate fi intermitent și poate dura câteva zile până la câteva săptămâni.

Flux menstrual abundent și cheaguri: Unele femei pot experimenta sângerări abundente, similare cu menstruația, însoțite de eliminarea unor cheaguri de sânge. Acest tip de sângerare poate indica prezența unor modificări la nivelul endometrului sau a unor formațiuni tumorale și necesită investigații amănunțite pentru stabilirea cauzei exacte.

Sângerări după contact sexual: Sângerările care apar după contactul sexual sunt frecvent cauzate de fragilitatea crescută a țesuturilor vaginale în perioada de postmenopauză. Mucoasa vaginală devine mai subțire și mai sensibilă din cauza scăderii nivelului de estrogen, fiind astfel mai predispusă la microtraumatisme în timpul actului sexual.

Tipare neregulate de sângerare: Sângerările pot apărea aleatoriu, fără un tipar specific, variind în intensitate și durată. Acestea pot fi sporadice sau pot reveni la intervale neregulate. Prezența unor astfel de sângerări necesită evaluare medicală pentru excluderea cauzelor patologice și stabilirea unui plan terapeutic adecvat.

Cauze frecvente ale sângerărilor la menopauză

Sângerările la menopauză pot avea multiple cauze, de la modificări hormonale normale până la afecțiuni care necesită tratament specific. Înțelegerea cauzelor ajută la stabilirea celui mai potrivit plan terapeutic.

Atrofie vaginală: Această afecțiune apare din cauza scăderii nivelului de estrogen și se caracterizează prin subțierea și inflamarea țesuturilor vaginale. Mucoasa vaginală devine mai fragilă și predispusă la sângerări, mai ales în timpul contactului sexual. Simptomele includ uscăciune vaginală, mâncărime și disconfort în timpul actului sexual.

Hiperplazie endometrială: Reprezintă îngroșarea anormală a mucoasei uterine, care poate evolua spre forme precanceroase sau canceroase dacă nu este tratată. Această afecțiune apare frecvent din cauza dezechilibrului hormonal și poate fi asociată cu sângerări neregulate și abundente.

Polipi uterini: Sunt excrescențe benigne care se dezvoltă în interiorul uterului sau pe colul uterin. Polipii pot provoca sângerări neregulate și pot necesita îndepărtare chirurgicală pentru rezolvarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.

Fibroame uterine: Sunt tumori benigne care se dezvoltă în peretele uterin. Deși sunt mai frecvente înainte de menopauză, fibroamele pot persista și pot cauza sângerări și după instalarea menopauzei. Dimensiunea și localizarea acestora determină severitatea simptomelor.

Efecte secundare ale terapiei hormonale: Femeile care urmează terapie hormonală pentru simptomele menopauzei pot experimenta sângerări ca efect secundar al tratamentului. Aceste sângerări pot necesita ajustarea dozelor sau schimbarea tipului de terapie hormonală.

Cancer endometrial: Reprezintă cea mai gravă cauză a sângerărilor la menopauză, fiind prezent în aproximativ 10% din cazuri. Sângerarea este adesea primul simptom al acestei afecțiuni, motiv pentru care orice sângerare postmenopauză trebuie investigată prompt pentru excluderea malignității.

Proceduri de diagnostic

Diagnosticarea corectă a sângerărilor la menopauză necesită o abordare complexă și metodică, ce implică mai multe etape și investigații specifice. Scopul principal este identificarea cauzei exacte a sângerării pentru stabilirea celui mai potrivit plan de tratament.

Metode standarde de diagnostic

Examinarea fizică: În cadrul consultului ginecologic, medicul efectuează o examinare completă care include inspecția vizuală a organelor genitale externe și interne. Această examinare permite observarea directă a sursei potențiale de sângerare, evaluarea stării țesuturilor vaginale și identificarea unor posibile leziuni sau anomalii anatomice care ar putea explica sângerarea.

Istoricul medical: Medicul va solicita informații detaliate despre antecedentele medicale personale și familiale, inclusiv date despre ultima menstruație, tiparul sângerărilor actuale și prezența altor simptome asociate. Sunt importante și detaliile despre medicamentele administrate, în special terapia hormonală sau anticoagulantele, precum și informații despre intervențiile chirurgicale anterioare.

Ecografia transvaginală: Această investigație oferă imagini detaliate ale structurilor pelvine interne, permițând măsurarea grosimii endometrului și identificarea eventualelor anomalii structurale. Procedura implică introducerea unei sonde ecografice speciale în vagin, care emite unde sonore pentru a crea imagini clare ale uterului, ovarelor și țesuturilor înconjurătoare.

Biopsia endometrială: Această procedură implică prelevarea unui eșantion mic de țesut din mucoasa uterină pentru analiză microscopică. Se realizează în cabinet, folosind un instrument subțire introdus prin colul uterin. Biopsia poate identifica modificări celulare anormale, inflamație sau prezența celulelor canceroase, fiind esențială pentru diagnosticul precis al afecțiunilor endometriale.

Teste diagnostice suplimentare

Histeroscopia: Această procedură permite vizualizarea directă a cavității uterine prin intermediul unui instrument optic subțire introdus prin colul uterin. Medicul poate examina detaliat mucoasa uterină, identifica prezența polipilor sau a altor anomalii și poate preleva probe de țesut țintite pentru analiză. Procedura se poate efectua în ambulator sau în spital, în funcție de complexitatea cazului și necesitatea unor intervenții suplimentare.

Dilatare și chiuretaj: Această procedură chirurgicală permite prelevarea unor mostre mai mari de țesut endometrial pentru analiză microscopică. Se realizează sub anestezie și implică dilatarea colului uterin, urmată de chiuretajul (raclarea) controlat al mucoasei uterine. Este utilă în special când există suspiciunea unor modificări patologice extinse sau când alte metode de diagnostic nu au oferit rezultate concludente.

Opțiuni de tratament

Tratamentul sângerărilor la menopauză este individualizat în funcție de cauza identificată și de particularitățile fiecărei paciente. Abordarea terapeutică poate include măsuri conservative, tratamente medicamentoase sau intervenții chirurgicale.

Opțiuni non-chirurgicale

Terapie cu estrogeni locali: Administrarea locală de estrogeni sub formă de creme, inele vaginale sau tablete reprezintă o opțiune eficientă pentru tratarea atrofiei vaginale. Această formă de terapie ajută la refacerea mucoasei vaginale, reducând astfel riscul de sângerare și îmbunătățind calitatea vieții pacientelor prin ameliorarea simptomelor locale.

Terapie hormonală sistemică: Tratamentul hormonal sistemic implică administrarea de estrogeni și progesteron pentru reechilibrarea nivelurilor hormonale. Această terapie poate fi administrată sub formă de comprimate, plasturi transdermici sau geluri, fiind eficientă în controlul sângerărilor cauzate de dezechilibre hormonale și în ameliorarea altor simptome ale menopauzei.

Dispozitive intrauterine: Dispozitivele intrauterine cu eliberare de progesteron reprezintă o opțiune terapeutică eficientă pentru tratarea sângerărilor anormale. Acestea eliberează local hormoni care subțiază mucoasa uterină și reduc riscul de sângerare, oferind protecție timp de mai mulți ani și fiind o alternativă la terapia hormonală sistemică.

Proceduri chirurgicale

Îndepărtarea polipilor: Polipii uterini sunt îndepărtați prin proceduri minim invazive, folosind instrumente speciale introduse prin colul uterin. Procedura se realizează sub ghidaj histeroscopic, permițând vizualizarea directă și îndepărtarea precisă a formațiunilor. Recuperarea este rapidă, iar rata de succes în oprirea sângerărilor este ridicată când polipii reprezintă cauza principală.

Ablația endometrială: Această procedură chirurgicală minim invazivă constă în distrugerea stratului interior al uterului folosind diverse tehnici precum energia termică, radiofrecvența sau crioterapia. Procedura se efectuează sub anestezie și durează aproximativ 45 de minute, fiind recomandată femeilor care au sângerări abundente și nu mai doresc să aibă copii. Recuperarea este relativ rapidă, majoritatea pacientelor putând reveni la activitățile normale în decurs de câteva zile.

Histerectomia: Această intervenție chirurgicală presupune îndepărtarea completă a uterului și reprezintă soluția definitivă pentru sângerările la menopauză care nu răspund la alte tratamente. În funcție de cauza sângerării și de starea generală a pacientei, medicul poate recomanda și îndepărtarea ovarelor și a trompelor uterine. Operația se poate realiza prin diferite tehnici chirurgicale, de la cea clasică până la cea laparoscopică sau robotică, iar perioada de recuperare variază între 4 și 8 săptămâni, în funcție de tehnica folosită.