În această perioadă, majoritatea bebelușilor se poziționează cu capul în jos, pregătindu-se pentru naștere. Mama poate experimenta diverse simptome precum presiune pelvină crescută, modificări ale respirației și contracții Braxton Hicks mai frecvente. Este important ca viitoarea mamă să își monitorizeze atent starea de sănătate și să contacteze medicul dacă observă semne neobișnuite.
Dezvoltarea bebelușului în săptămâna 36
În această etapă crucială a sarcinii, bebelușul trece prin ultimele faze ale dezvoltării sale, acumulând grăsime și pregătindu-se pentru viața în afara uterului. Organele principale sunt complet formate și funcționale, iar sistemul imunitar devine tot mai puternic.
Dimensiuni și greutate: Bebelușul cântărește aproximativ 2,7 kilograme și măsoară în jur de 47 de centimetri de la cap până la călcâie. Creșterea încetinește ușor în această perioadă, permițând bebelușului să își conserve energia pentru naștere. Stratul de grăsime subcutanată continuă să se acumuleze, ajutând la menținerea temperaturii corporale după naștere.
Dezvoltarea plămânilor: Plămânii bebelușului sunt acum complet formați și pregătiți pentru prima respirație. Celulele specializate din plămâni produc surfactantul, o substanță care permite alveolelor pulmonare să rămână deschise și să funcționeze corect după naștere. Acest lucru este crucial pentru adaptarea la respirația în mediul extern.
Maturitatea sistemului digestiv: Sistemul digestiv al bebelușului este pregătit pentru procesarea laptelui matern. Intestinele produc enzime digestive necesare, iar reflexul de supt este bine dezvoltat. În intestin se acumulează meconiul, primul scaun a bebelușului, care va fi eliminată în primele zile după naștere.
Poziția și mișcările bebelușului: Majoritatea bebelușilor se poziționează cu capul în jos în această perioadă. Mișcările pot părea diferite față de săptămânile anterioare din cauza spațiului limitat din uter. Bebelușul continuă să se miște activ, dar mișcările sunt mai controlate și mai puțin bruște.
Dezvoltarea oaselor: Oasele bebelușului continuă să se întărească, deși craniul rămâne flexibil pentru a facilita trecerea prin canalul nașterii. Fontanelele, zonele moi dintre oasele craniului, permit creierului să continue să crească după naștere. Calciul este depozitat activ în sistemul osos, pregătind scheletul pentru viața extrauterină.
Modificări fizice și simptome
Corpul mamei continuă să se adapteze pentru a susține dezvoltarea bebelușului și pentru a se pregăti pentru naștere. Modificările hormonale și fizice din această perioadă pot cauza diverse simptome și senzații noi.
Modificări ale respirației: Odată ce bebelușul coboară în pelvis, presiunea asupra diafragmei scade, permițând respirației să devină mai ușoară. Acest lucru poate aduce un confort semnificativ mamelor care au experimentat dificultăți de respirație în săptămânile anterioare.
Presiune pelvină: Coborârea bebelușului în pelvis poate cauza o presiune crescută în zona pelvină. Această senzație poate fi însoțită de dureri în zona lombară și poate face mersul mai dificil. Exercițiile pentru întărirea musculaturii pelviene pot ajuta la ameliorarea disconfortului.
Secreții vaginale: Secreția vaginală poate deveni mai abundentă în această perioadă. Este important să se monitorizeze culoarea și consistența acesteia, deoarece modificările semnificative pot indica începutul travaliului sau prezența unei infecții.
Crampe și contracții Braxton Hicks: Contracțiile Braxton Hicks devin mai frecvente și mai intense. Acestea ajută la pregătirea uterului pentru naștere, dar nu indică neapărat începutul travaliului. Este important să se diferențieze între aceste contracții și cele ale travaliului adevărat.
Amețeli și dureri de cap: Modificările hormonale și presiunea crescută asupra vaselor de sânge pot cauza episoade de amețeală și dureri de cap. Este important să se mențină o hidratare adecvată și să se evite mișcările bruște pentru a preveni aceste simptome.
Umflarea picioarelor și gleznelor: În săptămâna 36 de sarcină, retenția de lichide poate deveni mai pronunțată, cauzând umflarea picioarelor și gleznelor. Acest fenomen este normal și apare din cauza presiunii crescute exercitate de uter asupra vaselor de sânge din zona inferioară a corpului, precum și datorită modificărilor hormonale specifice acestei perioade. Pentru ameliorarea simptomelor, este recomandată ridicarea frecventă a picioarelor deasupra nivelului inimii, purtarea de șosete sau ciorapi compresivi și evitarea statului prelungit în picioare.
Îngrijirea medicală și monitorizarea
În această perioadă, monitorizarea medicală devine mai intensă pentru a asigura sănătatea mamei și a bebelușului. Consultațiile prenatale sunt programate săptămânal, permițând medicului să urmărească îndeaproape evoluția sarcinii și să identifice rapid orice potențiale complicații.
Consultații prenatale săptămânale: Începând cu săptămâna 36, viitoarea mamă trebuie să se prezinte la consultații medicale în fiecare săptămână. În cadrul acestor vizite, medicul evaluează poziția bebelușului, măsoară înălțimea fundului uterin și verifică bătăile inimii fetale. De asemenea, sunt discutate orice simptome sau îngrijorări ale gravidei, iar medicul oferă recomandări personalizate pentru ultimele săptămâni de sarcină.
Verificarea tensiunii arteriale: Monitorizarea tensiunii arteriale devine crucială în această perioadă pentru a detecta precoce semnele de preeclampsie. Valorile normale ale tensiunii arteriale trebuie să se mențină sub 140/90 mmHg. Orice creștere bruscă sau persistentă a tensiunii arteriale necesită evaluare medicală imediată, deoarece poate indica dezvoltarea unor complicații care necesită intervenție promptă.
Monitorizarea greutății: Creșterea în greutate este urmărită cu atenție în această perioadă, fiind normal ca aceasta să încetinească. Medicul verifică dacă creșterea ponderală se încadrează în limitele recomandate, care variază în funcție de indicele de masă corporală inițial al gravidei. O creștere bruscă în greutate poate indica retenție excesivă de lichide și necesită investigații suplimentare.
Analiza urinei: Testarea urinei este efectuată la fiecare consultație pentru a detecta prezența proteinelor sau a glucozei. Prezența proteinelor în urină, mai ales când este asociată cu tensiune arterială crescută, poate indica preeclampsie. De asemenea, se verifică prezența leucocitelor și a nitriților pentru a exclude o posibilă infecție urinară, care trebuie tratată prompt în această perioadă.
Testarea pentru streptococul de grup B: Acest test important este efectuat între săptămânile 36-37 de sarcină pentru a identifica prezența bacteriei streptococ de grup B în tractul genital. În cazul unui rezultat pozitiv, gravida va primi antibiotice în timpul travaliului pentru a preveni transmiterea infecției către nou-născut. Procedura este simplă și nedureroasă, constând într-un examen cu tampon la nivelul vaginului și rectului.
Semnele travaliului incipient
Travaliul poate începe în orice moment după săptămâna 36, iar recunoașterea semnelor precoce este esențială pentru o intervenție medicală promptă. Modificările fizice și simptomele specifice pot indica apropierea momentului nașterii.
Contracții regulate: Contracțiile adevărate ale travaliului se diferențiază de contracțiile Braxton Hicks prin regularitatea și intensitatea lor crescândă. Acestea devin progresiv mai puternice, mai dureroase și mai frecvente, apărând la intervale regulate care se scurtează treptat. Durerea începe de obicei în partea inferioară a spatelui și se răspândește spre abdomen, fiind însoțită de o senzație de presiune pelvină.
Ruperea membranelor: Ruperea membranelor amniotice poate surveni brusc, cu o scurgere abundentă de lichid, sau treptat, sub forma unei scurgeri continue de lichid în cantitate mică. Lichidul amniotic este de obicei clar și inodor, cu o ușoară tentă gălbuie. Este important să se contacteze imediat medicul în cazul ruperii membranelor, indiferent de cantitatea de lichid pierdută.
Pierderea dopului gelatinos: Dopul gelatinos, care a protejat intrarea în uter pe parcursul sarcinii, poate fi eliminat cu câteva zile sau chiar săptămâni înainte de începerea travaliului. Acesta apare ca o secreție densă, gelatinoasă, uneori striată cu sânge, și poate fi eliminat în întregime sau treptat. Pierderea dopului gelatinos nu indică neapărat începerea imediată a travaliului.
Modificări în mișcările bebelușului: În perioada premergătoare travaliului, pot apărea schimbări în tiparul mișcărilor fetale. Deși bebelușul continuă să se miște, mișcările pot deveni mai subtile din cauza spațiului redus din uter. Este important să se monitorizeze în continuare activitatea fetală și să se raporteze medicului orice reducere semnificativă a mișcărilor.
Modificări ale presiunii pelvine: Pe măsură ce bebelușul coboară mai jos în pelvis, presiunea în această zonă devine mai intensă. Această senzație poate fi însoțită de dureri lombare persistente și de o senzație crescută de greutate în zona perineală. Modificările presiunii pelvine pot indica faptul că bebelușul se poziționează pentru naștere, deși acest lucru nu înseamnă neapărat că travaliul va începe imediat.
Pregătirea pentru naștere
Pregătirea pentru momentul nașterii necesită organizare și planificare atentă pentru a asigura o experiență cât mai lină și mai sigură. Această etapă implică pregătirea tuturor aspectelor practice și logistice necesare pentru ziua cea mare.
Bagajul pentru maternitate: Pentru o ședere confortabilă în maternitate, este necesară pregătirea unui bagaj care să conțină articole esențiale pentru mamă și nou-născut. Acesta trebuie să includă documente medicale, cămăși de noapte confortabile, articole de igienă personală, absorbante speciale pentru perioada postpartum, haine confortabile pentru externare, precum și primele hăinuțe pentru bebeluș. Este important ca toate obiectele să fie pregătite și organizate cu cel puțin două săptămâni înainte de termen.
Planul nașterii: Planul nașterii reprezintă un document important care exprimă preferințele și dorințele mamei referitoare la procesul nașterii. Acesta include opțiunile preferate pentru ameliorarea durerii, poziții dorite în timpul travaliului, prezența persoanelor de suport, preferințele legate de procedurile medicale și dorințele specifice pentru îngrijirea nou-născutului imediat după naștere. Este esențial ca acest plan să fie discutat și agreat cu echipa medicală.
Documente importante: Documentele necesare pentru internare și naștere trebuie organizate și păstrate într-un loc ușor accesibil. Acestea includ cardul de identitate, cardul de sănătate, toate analizele și ecografiile efectuate pe parcursul sarcinii, fișa prenatală completă și orice alte documente medicale relevante. Este recomandată și realizarea unor copii ale acestor documente pentru siguranță.
Contacte de urgență: Lista contactelor de urgență trebuie să fie completă și actualizată, incluzând numerele de telefon ale medicului obstetrician, ale maternității, ale ambulanței și ale persoanelor apropiate care pot oferi sprijin imediat. Aceste informații trebuie să fie accesibile atât viitoarei mame, cât și partenerului sau persoanelor care o vor însoți la maternitate.
Planul de transport: Organizarea transportului către maternitate necesită planificare detaliată pentru a evita stresul în momentul declanșării travaliului. Este important să fie stabilită cea mai rapidă rută către spital, să fie identificate rutele alternative în caz de trafic intens și să fie verificată disponibilitatea unui mijloc de transport în orice moment. Pentru siguranță, este recomandată și identificarea unui plan de rezervă în cazul în care prima opțiune de transport nu este disponibilă.