Meniu

Sinechie uterina: cauze frecvente, simptome si optiuni de tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Maria Constantinescu pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Sinechia uterină reprezintă formarea de țesut cicatricial la nivelul pereților uterului, ducând la aderențe care pot obstrucționa parțial sau total cavitatea uterină. Această afecțiune apare cel mai frecvent în urma unor intervenții chirurgicale sau traumatisme la nivelul uterului. Simptomele principale includ menstruații neregulate sau absente, dureri pelvine și dificultăți în obținerea unei sarcini.

Diagnosticul se stabilește prin investigații imagistice specifice, iar tratamentul implică îndepărtarea chirurgicală a aderențelor prin histeroscopie, urmată de terapie hormonală pentru prevenirea recurenței.

Tipuri și caracteristici ale sinechiei uterine

Sinechia uterină poate varia ca severitate și localizare, afectând diferite zone ale cavității uterine. Clasificarea se bazează pe extinderea și densitatea aderențelor, precum și pe impactul acestora asupra funcției reproductive.

Aderențe ușoare: Acest tip de sinechia uterină se caracterizează prin prezența unor benzi subțiri de țesut cicatricial care conectează pereții uterini. Aderențele sunt fragile și ocupă mai puțin de o treime din cavitatea uterină. În aceste cazuri, menstruația poate fi prezentă, deși uneori neregulată, iar fertilitatea este doar parțial afectată. Prognosticul este favorabil după tratament, cu rate ridicate de succes în restabilirea funcției normale a uterului.

Aderențe moderate: În cazul aderențelor moderate, țesutul cicatricial este mai dens și ocupă între o treime și două treimi din cavitatea uterină. Aceste aderențe sunt mai rezistente și pot conține vase de sânge mici. Pacientele prezintă frecvent menstruații reduse cantitativ și dureri menstruale. Fertilitatea este semnificativ afectată, dar tratamentul adecvat poate restabili în mare măsură funcția reproductivă.

Aderențe severe: Forma severă implică prezența unor aderențe dense, fibroase, care ocupă mai mult de două treimi din cavitatea uterină. În unele cazuri, poate exista obliterarea completă a cavității. Pacientele prezintă amenoree și infertilitate. Țesutul cicatricial este bogat vascularizat și rezistent, făcând tratamentul mai dificil și cu rate mai mici de succes în restabilirea fertilității.

Sinechia cervicală: Această formă particulară afectează colul uterin, ducând la stenoza sau obliterarea canalului cervical. Poate apărea izolat sau în combinație cu aderențe intrauterine. Obstrucția cervicală poate cauza acumularea sângelui menstrual în cavitatea uterină, provocând dureri ciclice severe. Tratamentul necesită o abordare specifică pentru restabilirea permeabilității canalului cervical.

Cauze frecvente

Sinechia uterină apare ca rezultat al unor leziuni sau inflamații ale endometrului, stratul care căptușește interiorul uterului. Multiplii factori pot contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni.

Complicații în sarcini anterioare

Traumatismele uterine asociate sarcinii reprezintă un factor major în dezvoltarea sinechiei uterine. Retenția de țesut placentar după naștere sau avort spontan poate necesita proceduri invazive care pot leza endometrul. Complicațiile precum placenta aderentă sau hemoragiile postpartum severe cresc riscul formării aderențelor intrauterine.

Infecții uterine

Endometrita, inflamația endometrului cauzată de infecții bacteriene sau virale, poate duce la formarea de aderențe. Infecțiile post-partum sau post-avort, netratate sau tratate inadecvat, pot provoca leziuni severe ale țesutului endometrial. Tuberculoza genitală, deși rară, poate cauza cicatrici extensive și aderențe intrauterine.

Avort spontan incomplet

Retenția de țesut fetal sau placentar după un avort spontan poate necesita intervenții chirurgicale repetate. Manipularea excesivă a uterului în timpul acestor proceduri poate traumatiza endometrul și poate duce la formarea de aderențe. Riscul crește semnificativ în cazul avorturilor spontane tardive sau recurente.

Proceduri chirurgicale

Dilatare și chiuretaj: Procedura de chiuretaj, efectuată pentru diverse indicații ginecologice, poate traumatiza stratul bazal al endometrului. Chiuretajele repetate sau agresive cresc semnificativ riscul formării aderențelor. Tehnica chirurgicală și experiența operatorului joacă un rol crucial în prevenirea acestei complicații.

Operație cezariană: Intervențiile chirurgicale la nivelul uterului, inclusiv operația cezariană, pot duce la formarea de aderențe intrauterine. Complicațiile intraoperatorii, infecțiile post-operatorii sau tehnicile chirurgicale inadecvate pot crește riscul dezvoltării sinechiei uterine. Cicatricile post-cezariană pot afecta atât peretele uterin, cât și endometrul supraiacent.

Miomectomie: Această intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea fibroamelor uterine poate cauza leziuni la nivelul endometrului și formarea ulterioară de aderențe. Riscul este mai mare în cazul miomectomiilor multiple sau când fibroamele sunt localizate intramural sau submucos. Tehnica chirurgicală și experiența chirurgului sunt factori decisivi în prevenirea formării aderențelor post-operatorii.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale sinechiei uterine variază în funcție de severitatea și localizarea aderențelor, putând include tulburări menstruale, probleme de fertilitate și dureri pelvine. Simptomele pot fi subtile inițial și pot evolua progresiv în timp.

Simptome comune

Tulburări menstruale: Modificările ciclului menstrual reprezintă unul dintre cele mai frecvente simptome ale sinechiei uterine. Pacientele pot prezenta amenoree completă sau hipomenoree, caracterizată prin menstruații reduse cantitativ sau de durată scurtă. În cazurile severe, obstrucția completă a cavității uterine poate duce la acumularea sângelui menstrual și apariția durerilor ciclice intense.

Probleme de fertilitate: Sinechia uterină afectează semnificativ capacitatea reproductivă prin multiple mecanisme. Aderențele pot împiedica implantarea embrionului, pot perturba transportul spermatozoizilor și pot afecta dezvoltarea normală a endometrului. Infertilitatea poate fi temporară sau permanentă, în funcție de severitatea și localizarea aderențelor, precum și de răspunsul la tratament.

Dureri pelvine: Pacientele cu sinechie uterină pot experimenta dureri pelvine cronice sau ciclice. Durerea poate varia în intensitate și este frecvent asociată cu dismenoree severă. În cazurile cu obstrucție completă, acumularea de sânge menstrual poate cauza crampe intense și presiune pelvină.

Complicații în sarcină

Pierderi recurente de sarcină: Prezența aderențelor intrauterine crește semnificativ riscul de avort spontan repetat. Țesutul cicatricial poate împiedica implantarea corectă a embrionului și dezvoltarea normală a placentei. Riscul de avort este mai mare în primul trimestru, dar poate apărea și în trimestrul al doilea.

Probleme placentare: Aderențele uterine pot afecta procesul normal de placentație, ducând la dezvoltarea unor complicații severe precum placenta praevia sau placenta accreta. Aceste condiții pot cauza hemoragii severe în timpul sarcinii sau la naștere și pot necesita intervenții chirurgicale de urgență.

Naștere prematură: Modificările structurale ale uterului cauzate de aderențe pot duce la naștere prematură. Capacitatea redusă de distensie a uterului și vascularizația compromisă pot afecta creșterea fetală și pot declanșa contracții premature. Monitorizarea atentă a sarcinii este esențială pentru prevenirea acestor complicații.

Metode de diagnostic

Diagnosticul sinechiei uterine necesită investigații imagistice specializate care permit vizualizarea detaliată a cavității uterine și evaluarea extensiei aderențelor. Aceste investigații sunt esențiale pentru planificarea tratamentului și monitorizarea rezultatelor.

Histerosalpingografie: Această procedură radiologică utilizează substanță de contrast pentru vizualizarea cavității uterine și a trompelor uterine. Substanța de contrast evidențiază defectele de umplere caracteristice aderențelor, permițând evaluarea extinderii și severității acestora. Metoda oferă informații valoroase despre permeabilitatea trompelor uterine și configurația cavității uterine.

Sonohisterografie: Această tehnică implică introducerea de ser fiziologic steril în cavitatea uterină în timpul examinării ecografice. Lichidul introdus distinde cavitatea uterină și permite vizualizarea clară a aderențelor sub forma unor benzi ecogene care traversează cavitatea. Metoda este mai puțin invazivă decât histerosalpingografia și oferă imagini detaliate ale arhitecturii uterine.

Histeroscopie: Această procedură permite vizualizarea directă a cavității uterine prin intermediul unui endoscop special. Histeroscopia oferă cea mai precisă evaluare a aderențelor, permițând determinarea exactă a localizării, extensiei și caracteristicilor țesutului cicatricial. Este considerată standardul de aur în diagnosticul sinechiei uterine și permite în același timp efectuarea tratamentului prin îndepărtarea aderențelor.

Ecografie tridimensională: Această tehnică modernă de imagistică oferă o vizualizare detaliată a cavității uterine în toate planurile spațiale. Imaginile tridimensionale permit evaluarea precisă a localizării și extensiei aderențelor, precum și măsurarea volumului uterin și grosimii endometrului. Metoda este deosebit de utilă în planificarea intervențiilor chirurgicale și în monitorizarea rezultatelor tratamentului, oferind medicului o perspectivă completă asupra arhitecturii uterine.

Opțiuni de tratament

Tratamentul sinechiei uterine necesită o abordare complexă și individualizată, care combină proceduri chirurgicale cu terapii medicamentoase. Scopul principal este restabilirea anatomiei normale a cavității uterine și prevenirea recurenței aderențelor.

Adezioliză histeroscopică

Această procedură chirurgicală reprezintă standardul de aur în tratamentul sinechiei uterine. Sub ghidaj histeroscopic, medicul îndepărtează cu precizie aderențele folosind instrumente specializate, cum ar fi foarfecele histeroscopic sau electrodul bipolar. Procedura necesită experiență chirurgicală avansată pentru a evita complicațiile și a maximiza șansele de succes în restabilirea cavității uterine normale.

Terapie hormonală

Administrarea de estrogeni după intervenția chirurgicală stimulează regenerarea endometrului și previne formarea de noi aderențe. Schema terapeutică include de obicei estrogeni conjugați sau estradiol, urmați de progesteron pentru a induce descuamarea endometrului nou format. Durata tratamentului variază între două și trei luni, în funcție de severitatea cazului și răspunsul la terapie.

Antibiotice

Terapia cu antibiotice este esențială în prevenirea și tratarea infecțiilor post-operatorii care ar putea favoriza formarea de noi aderențe. Medicamentele sunt administrate profilactic înainte de procedura chirurgicală și continuate pentru câteva zile după intervenție. Alegerea antibioticului se bazează pe spectrul larg de acțiune și pe capacitatea de a penetra țesutul uterin.

Măsuri preventive

Dispozitive intrauterine: Inserarea unui dispozitiv intrauterin special conceput după adezioliză previne contactul între pereții uterini în timpul procesului de vindecare. Aceste dispozitive sunt menținute în cavitatea uterină timp de 7 până la 14 zile, perioadă în care endometrul se regenerează. Monitorizarea atentă este necesară pentru a preveni complicațiile și a asigura poziționarea corectă a dispozitivului.

Catetere cu balon: Utilizarea unui cateter cu balon reprezintă o alternativă eficientă pentru prevenirea reformării aderențelor. Balonul umflat menține pereții uterini separați și permite regenerarea uniformă a endometrului. Cateterul este menținut în poziție timp de 5 până la 7 zile, sub protecție antibiotică, iar volumul balonului este ajustat pentru a asigura o distensie optimă a cavității uterine.

Îngrijiri post-operatorii: Perioada post-operatorie necesită monitorizare atentă și respectarea unui protocol strict de îngrijire. Pacientele trebuie să evite activitatea fizică intensă în primele două săptămâni și să urmeze cu strictețe schema de tratament hormonal și antibiotic prescrisă. Controalele regulate permit evaluarea procesului de vindecare și identificarea precoce a eventualelor complicații.

Recuperare și prognostic

Recuperarea după tratamentul sinechiei uterine este un proces complex care necesită monitorizare atentă și urmărire pe termen lung. Rezultatele depind de severitatea inițială a afecțiunii și de răspunsul individual la tratament.

Timpul de recuperare estimat: Perioada de recuperare după adezioliza histeroscopică variază între două și șase săptămâni, în funcție de extensia procedurii și prezența complicațiilor. În primele două săptămâni, pacientele pot prezenta sângerări vaginale ușoare și disconfort pelvin ușor. Revenirea la activitățile normale se face gradual, cu evitarea efortului fizic intens în prima lună post-operatorie.

Rate de succes: Succesul tratamentului variază semnificativ în funcție de severitatea inițială a aderențelor și experiența echipei medicale. În cazurile ușoare și moderate, ratele de succes în restabilirea cavității uterine normale ajung la 80-90%. Pentru cazurile severe, cu obliterare completă a cavității uterine, ratele de succes sunt mai reduse, situându-se între 30-50% după prima intervenție.

Rezultate privind fertilitatea: Restabilirea fertilității după tratamentul sinechiei uterine depinde de multiple factori, inclusiv vârsta pacientei și rezerva ovariană. În cazurile tratate cu succes, aproximativ 60-70% dintre paciente reușesc să obțină o sarcină în decurs de un an. Sarcinile obținute necesită monitorizare atentă din cauza riscului crescut de complicații precum avortul spontan, nașterea prematură sau anomaliile de placentație.

Riscul de recurență: Reapariția sinechiei uterine după tratament reprezintă o preocupare semnificativă, cu rate de recurență variind între 20% și 50% în funcție de severitatea inițială și tehnica chirurgicală utilizată. Factorii care cresc riscul de recurență includ extensia inițială a aderențelor, prezența infecțiilor post-operatorii, absența terapiei hormonale post-procedurale și efectuarea de noi intervenții intrauterine. Monitorizarea regulată prin histeroscopie sau ecografie în primul an după tratament este esențială pentru detectarea precoce a recurențelor.

Întrebări frecvente

Cât de frecvente sunt sinechiile uterine?

Sinechiile uterine sunt relativ rare, afectând un procent mic din populația feminină. Incidența exactă nu este bine definită, dar este mai frecventă la femeile care au suferit intervenții chirurgicale uterine sau avorturi repetate.

Pot sinechiile uterine să se rezolve fără tratament?

De obicei, sinechiile uterine nu se rezolvă fără intervenție medicală, deoarece țesutul cicatricial nu dispare spontan. Tratamentul chirurgical este necesar pentru a îndepărta aderențele și a restabili funcția normală a uterului.

Care este rata de succes a îndepărtării aderențelor?

Rata de succes a îndepărtării aderențelor depinde de severitatea acestora și de experiența chirurgului. În cazurile ușoare și moderate, ratele de succes pot ajunge până la 80-90%, în timp ce pentru cazurile severe, succesul poate fi mai redus.

Cât timp după tratamentul sinechiilor uterine pot încerca să concep?

După tratamentul sinechiilor uterine, majoritatea medicilor recomandă să așteptați între 3 și 6 luni înainte de a încerca să concepeți. Acest interval permite uterului să se vindece complet și să revină la funcția normală.

Există alternative la tratamentul chirurgical?

Alternativele la tratamentul chirurgical sunt limitate, deoarece aderențele nu pot fi îndepărtate prin metode non-invazive. Terapia hormonală poate ajuta la prevenirea recurenței, dar nu înlocuiește necesitatea intervenției chirurgicale.

Care sunt riscurile sinechiilor uterine netratate?

Sinechiile uterine netratate pot duce la infertilitate, avorturi spontane recurente și complicații în sarcină. De asemenea, pot provoca dureri pelvine și tulburări menstruale severe.

Pot sinechiile uterine să revină după tratament?

Există un risc de recurență după tratament, mai ales dacă aderențele au fost severe inițial. Monitorizarea regulată și respectarea recomandărilor post-operatorii sunt esențiale pentru a reduce acest risc.

Câte proceduri pot fi necesare pentru tratamentul complet?

Numărul de proceduri necesare variază în funcție de severitatea sinechiilor și de răspunsul la tratament. Uneori, o singură intervenție este suficientă, dar în cazurile severe pot fi necesare mai multe sesiuni de adezioliză histeroscopică.

Concluzie

Sinechia uterină este o afecțiune complexă care necesită diagnostic și tratament specializat pentru a restabili funcția normală a uterului și a preveni complicațiile pe termen lung. Intervențiile chirurgicale precise, combinate cu terapii hormonale și măsuri preventive, oferă cele mai bune șanse de succes. Cu toate acestea, monitorizarea continuă este crucială pentru a detecta eventualele recurențe și pentru a asigura un prognostic favorabil. Pacientele trebuie să fie informate despre opțiunile lor de tratament și să colaboreze strâns cu echipa medicală pentru a obține cele mai bune rezultate posibile.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Tuuli, M. G., Shanks, A., Bernhard, L., Odibo, A. O., Macones, G. A., & Cahill, A. (2012). Uterine synechiae and pregnancy complications. Obstetrics & Gynecology, 119(4), 810-814.

https://journals.lww.com/greenjournal/FullText/2012/04000/Uterine_Synechiae_and_Pregnancy_Complications.17.aspx

Roge, P., D'Ercole, C., Cravello, L., Boubli, L., & Blanc, B. (1996). Hysteroscopic management of uterine synechiae: a series of 102 observations. European journal of obstetrics & gynecology and reproductive biology, 65(2), 189-193.

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/0301211595023429

Dr. Maria Constantinescu

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.