Hemoroizi: de ce apar, cum sunt tratati si preveniti corect

Deși hemoroizii pot apărea la orice vârstă, incidența lor crește odată cu înaintarea în vârstă. Factorii de risc includ constipația cronică, efortul excesiv în timpul defecației, sarcina și stilul de viață sedentar. Tratamentul hemoroizilor variază de la măsuri simple la domiciliu, precum băile calde și modificările dietetice, până la proceduri medicale în cazurile mai severe. Prevenția joacă un rol crucial, implicând o dietă bogată în fibre, hidratare adecvată și evitarea sedentarismului.

Ce sunt hemoroizii?

Vene dilatate în rect și anus: Hemoroizii sunt vase de sânge umflate localizate în interiorul rectului sau în jurul anusului. Aceste structuri vasculare fac parte din anatomia normală a corpului uman, având rolul de a ajuta la controlul scaunului. Totuși, când aceste vene se dilată excesiv, ele pot cauza probleme. Dilatarea poate fi cauzată de diverși factori, precum presiunea crescută în timpul defecației, sarcina sau statul prelungit în șezut. Venele dilatate pot deveni inflamate, iritabile și pot sângera, ducând la apariția simptomelor specifice hemoroizilor.

Hemoroizi interni vs. externi: Hemoroizii se clasifică în două tipuri principale, în funcție de localizarea lor. Hemoroizii interni se dezvoltă în interiorul rectului, sub linia dentată. Aceștia sunt de obicei indolori, dar pot sângera în timpul defecației. În cazuri avansate, hemoroizii interni pot prolapsa, ieșind în afara anusului. Pe de altă parte, hemoroizii externi se formează sub pielea din jurul anusului. Aceștia sunt mai sensibili la atingere și pot cauza disconfort semnificativ, mai ales când se formează un cheag de sânge în interior (tromboză). Hemoroizii externi pot provoca mâncărime, durere și sângerare, în special în timpul defecației sau când zona este iritată.

Cauzele hemoroizilor

Hemoroizii apar ca rezultat al unor factori multipli care afectează circulația sanguină în zona rectală și anală. Presiunea crescută în aceste vene, cauzată de diverse condiții fiziologice și comportamentale, reprezintă principalul mecanism de formare a hemoroizilor.

Presiune crescută asupra venelor rectale și anale

Efortul în timpul defecației: Această practică reprezintă una dintre cauzele principale ale apariției hemoroizilor. Atunci când o persoană depune un efort excesiv pentru a elimina scaunul, se produce o creștere semnificativă a presiunii intraabdominale. Această presiune se transmite direct asupra venelor din zona rectală și anală, forțându-le să se dilate. Dilatarea repetată a acestor vene poate duce la slăbirea pereților vasculari și la formarea hemoroizilor. Efortul prelungit și frecvent în timpul defecației este adesea asociat cu constipația cronică sau cu obiceiul de a petrece mult timp pe toaletă. Pentru a preveni această problemă, este important să se mențină o dietă bogată în fibre, să se asigure o hidratare adecvată și să se evite întârzierea mersului la toaletă atunci când apare nevoia de eliminare.

Statul prelungit în șezut sau în picioare: Aceste poziții, menținute pentru perioade îndelungate, pot contribui semnificativ la apariția și agravarea hemoroizilor. Când o persoană stă în șezut pentru mult timp, presiunea asupra zonei rectale și anale crește, împiedicând circulația sanguină normală în aceste zone. Acest lucru poate duce la dilatarea venelor și formarea hemoroizilor. Similar, statul în picioare pentru perioade lungi poate cauza acumularea sângelui în venele rectale și anale, crescând riscul de hemoroizi. Persoanele cu locuri de muncă care implică stat prelungit în șezut (de exemplu, șoferii sau lucrătorii de birou) sau în picioare (precum vânzătorii sau chirurgii) sunt deosebit de predispuse la această problemă. Pentru a reduce riscul, este recomandată alternarea pozițiilor și efectuarea de pauze regulate pentru mișcare și stretching.

Ridicarea greutăților: Această activitate poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării hemoroizilor. Atunci când o persoană ridică obiecte grele, se produce o creștere bruscă a presiunii intraabdominale. Această presiune se transmite direct asupra venelor din zona rectală și anală, forțându-le să se dilate. Ridicarea repetată a greutăților mari, fie în context profesional (de exemplu, muncitori în construcții sau depozite), fie în timpul antrenamentelor de forță, poate duce la slăbirea treptată a pereților vasculari și la formarea hemoroizilor. Pentru a minimiza acest risc, este important să se folosească tehnici corecte de ridicare, care implică folosirea mușchilor picioarelor și nu a spatelui, precum și evitarea reținerii respirației în timpul efortului. De asemenea, alternarea exercițiilor de forță cu cele de cardio și stretching poate ajuta la menținerea unei circulații sanguine sănătoase.

Alți factori

Dieta săracă în fibre: Consumul insuficient de fibre duce la formarea de scaune tari și dificil de eliminat, ceea ce poate cauza constipație cronică. Această condiție forțează persoana să depună un efort mai mare în timpul defecației, crescând presiunea asupra venelor rectale și anale. Fibrele alimentare sunt esențiale pentru menținerea unui tranzit intestinal sănătos, deoarece ele absorb apa și măresc volumul scaunului, făcându-l mai moale și mai ușor de eliminat. Surse excelente de fibre includ fructele, legumele, cerealele integrale și leguminoasele. Este recomandat un aport zilnic de cel puțin 25-30 grame de fibre pentru adulți. Creșterea treptată a consumului de fibre, împreună cu o hidratare adecvată, poate ameliora semnificativ simptomele hemoroizilor și poate preveni apariția lor.

Constipația sau diareea cronică: În cazul constipației cronice, efortul prelungit și repetat de a elimina scaunul dur exercită o presiune excesivă asupra venelor rectale și anale. Această presiune constantă poate duce la dilatarea și inflamarea venelor, formând hemoroizi. Pe de altă parte, diareea cronică poate irita și inflama țesuturile anale, slăbind pereții vaselor de sânge și făcându-le mai susceptibile la formarea hemoroizilor. În plus, episoadele frecvente de diaree pot duce la iritarea și inflamarea hemoroizilor existenți. Gestionarea adecvată a acestor afecțiuni intestinale, prin modificări ale dietei, hidratare corespunzătoare și, dacă este necesar, tratament medical, este esențială pentru prevenirea și controlul hemoroizilor.

Sarcina și nașterea: Aceste evenimente fiziologice reprezintă factori majori în dezvoltarea hemoroizilor la femei. În timpul sarcinii, uterul mărit exercită o presiune crescută asupra venelor pelvine și rectale, obstrucționând fluxul sanguin și favorizând dilatarea acestora. Modificările hormonale din sarcină pot, de asemenea, să slăbească țesuturile de susținere din zona anală. Constipația, frecventă în sarcină, agravează și mai mult problema. În timpul nașterii, efortul intens de împingere poate cauza sau exacerba hemoroizii existenți. Presiunea extremă exercitată asupra zonei pelvine în timpul travaliului poate duce la apariția bruscă a hemoroizilor. Deși mulți hemoroizi asociați sarcinii se ameliorează după naștere, unele femei pot continua să aibă probleme. Măsurile preventive, precum menținerea unei diete bogate în fibre și exerciții fizice adecvate în timpul sarcinii, pot ajuta la reducerea riscului de hemoroizi.

Îmbătrânirea și slăbirea țesuturilor de susținere: Procesul natural de îmbătrânire joacă un rol semnificativ în apariția hemoroizilor. Odată cu înaintarea în vârstă, țesuturile care susțin venele din zona rectală și anală își pierd din elasticitate și rezistență. Această degradare a țesuturilor de susținere face ca venele să fie mai predispuse la dilatare și inflamare, ducând la formarea hemoroizilor. De asemenea, mușchii sfincterului anal tind să slăbească odată cu vârsta, ceea ce poate contribui la problemele de control al scaunului și la creșterea presiunii asupra venelor din zonă. Modificările hormonale asociate îmbătrânirii, în special la femei în perioada menopauzei, pot afecta și ele integritatea țesuturilor. Pentru a contracara aceste efecte, este important să se mențină o dietă echilibrată, bogată în fibre, să se practice exerciții fizice regulate și să se acorde atenție igienei și îngrijirii zonei anale.

Obezitatea: Persoanele obeze au un risc crescut de a dezvolta această afecțiune din mai multe motive. În primul rând, greutatea suplimentară exercită o presiune constantă asupra venelor din zona pelvină și rectală, împiedicând circulația sanguină normală. Acest lucru poate duce la dilatarea și inflamarea venelor hemoroidale. În plus, obezitatea este adesea asociată cu un stil de viață sedentar, care poate contribui la apariția constipației cronice, un alt factor de risc major pentru hemoroizi. Dieta dezechilibrată, frecventă la persoanele obeze, poate fi săracă în fibre, agravând problemele de tranzit intestinal. Reducerea greutății corporale prin dietă echilibrată și exerciții fizice regulate poate ameliora simptomele hemoroizilor și poate preveni recurența acestora.

Simptomele hemoroizilor

Hemoroizii se manifestă prin diverse simptome, variind în funcție de tipul și severitatea lor. Semnele pot include sângerare rectală, mâncărime, durere și disconfort în zona anală. Intensitatea simptomelor poate fluctua, iar unele persoane pot experimenta perioade asimptomatice urmate de exacerbări acute.

Hemoroizi interni

Sângerare nedureroasă în timpul defecației: Acest simptom este adesea primul semn al hemoroizilor interni. Sângele apare de obicei pe hârtia igienică sau în vasul de toaletă și are o culoare roșu aprins. Sângerarea se produce când scaunul trece peste suprafața fragilă a hemoroidului, provocând o ruptură superficială a țesutului. Este important de menționat că această sângerare nu este însoțită de durere, deoarece hemoroizii interni sunt localizați deasupra liniei dentate, o zonă cu puține terminații nervoase. Cantitatea de sânge variază, de la urme ușoare până la cantități mai semnificative care pot colora apa din toaletă. Deși sângerarea este adesea intermitentă, persistența sau agravarea acesteia necesită evaluare medicală pentru a exclude alte afecțiuni potențial mai grave.

Prolaps (hemoroizi care ies în afara anusului): Prolapsul reprezintă o complicație a hemoroizilor interni în care țesutul hemoroidal iese în afara canalului anal. Acest fenomen se produce de obicei în timpul defecației, când presiunea crescută împinge hemoroizii în afară. În stadiile inițiale, hemoroizii prolabați se retrag spontan după defecație. Pe măsură ce condiția progresează, poate fi necesară reintroducerea manuală a țesutului prolapsat. În cazurile severe, hemoroizii pot rămâne permanent în afara anusului. Prolapsul poate fi însoțit de o senzație de presiune sau de corp străin în zona anală. Deși hemoroizii prolapsați nu sunt de obicei dureroși, ei pot deveni iritați și pot cauza disconfort, în special dacă sunt expuși la frecare sau presiune constantă.

Hemoroizi externi

Mâncărime sau iritație în regiunea anală: Această manifestare este frecvent asociată cu hemoroizii externi și poate varia de la o ușoară neplăcere până la o mâncărime intensă și deranjantă. Iritația este cauzată de inflamația țesuturilor din jurul hemoroidului și poate fi exacerbată de umiditate, transpirație sau resturi de materii fecale. Mâncărimea poate fi deosebit de intensă după defecație sau în timpul nopții. Scărpinatul, deși oferă o ușurare temporară, poate agrava problema, ducând la microtraume ale pielii și creșterea riscului de infecție. Pentru ameliorarea acestui simptom, este esențială menținerea unei igiene riguroase a zonei anale, folosirea de șervețele umede delicate și aplicarea de creme sau unguente recomandate de medic. În cazuri severe, poate fi necesară administrarea de medicamente antiinflamatoare topice.

Durere sau disconfort: Hemoroizii externi pot provoca o gamă largă de senzații neplăcute, de la un disconfort ușor până la dureri acute. Durerea este cauzată de inflamația și umflarea țesuturilor din jurul anusului, care conțin numeroase terminații nervoase. Intensitatea durerii poate varia în funcție de severitatea hemoroizilor și poate fi exacerbată de anumite activități precum șezutul prelungit, defecația sau efortul fizic. În cazul formării unui cheag de sânge în interiorul unui hemoroid extern (tromboză hemoroidală), durerea poate deveni bruscă și severă. Această durere este adesea descrisă ca o senzație de arsură sau pulsație și poate fi însoțită de o umflătură vizibilă și sensibilă la atingere în jurul anusului. Pentru ameliorarea durerii, pot fi recomandate băi calde de șezut, aplicarea de comprese reci și utilizarea de analgezice topice sau orale, conform indicațiilor medicului.

Umflarea în jurul anusului: Această manifestare este un simptom comun al hemoroizilor externi și poate varia de la o ușoară proeminență până la o umflătură semnificativă. Umflarea este cauzată de inflamația și congestia vaselor de sânge din țesuturile perianale. Aceasta poate fi însoțită de o senzație de presiune sau plenitudine în zona anală. Umflarea poate fi mai pronunțată după defecație sau după perioade lungi de stat în picioare sau șezut. În unele cazuri, umflătura poate fi vizibilă și palpabilă, având aspectul unor mici proeminențe sau pliuri în jurul anusului. Severitatea umflării poate fluctua în timp, fiind influențată de factori precum dieta, activitatea fizică și stresul. Pentru ameliorarea acestui simptom, pot fi recomandate băi de șezut, aplicarea de comprese reci și utilizarea de creme sau unguente antiinflamatoare, conform indicațiilor medicului.

Sângerarea: În cazul hemoroizilor externi, sângerarea poate apărea atunci când suprafața hemoroidului devine iritată sau fisurată. Sângele este de obicei roșu aprins și poate fi observat pe hârtia igienică, în scaun sau în vasul de toaletă. Spre deosebire de hemoroizii interni, sângerarea asociată cu cei externi este adesea însoțită de disconfort sau durere. Cantitatea de sânge poate varia de la urme minore până la sângerări mai abundente, în special în timpul sau imediat după defecație. Este important de menționat că sângerarea persistentă sau în cantități mari necesită evaluare medicală imediată, deoarece poate indica complicații ale hemoroizilor sau alte afecțiuni mai grave. Factorii care pot exacerba sângerarea includ constipația, utilizarea excesivă a hârtiei igienice aspre sau frecarea excesivă a zonei afectate.

Hemoroizi trombozați

Durere severă: Hemoroizii trombozați se caracterizează printr-o durere intensă și bruscă în zona anală. Această durere apare atunci când un cheag de sânge se formează în interiorul unui hemoroid extern, blocând fluxul sanguin. Senzația este adesea descrisă ca fiind acută, pulsatilă și constant prezentă, spre deosebire de disconfortul intermitent asociat cu hemoroizii obișnuiți. Durerea poate fi atât de severă încât să interfereze cu activitățile zilnice, inclusiv șezutul, mersul sau chiar somnul. Intensitatea durerii atinge de obicei un vârf în primele 48-72 de ore după formarea cheagului, după care începe să se diminueze treptat. Totuși, disconfortul poate persista timp de câteva zile sau chiar săptămâni. Tratamentul prompt, care poate include proceduri de drenaj al cheagului, este esențial pentru ameliorarea rapidă a simptomelor.

Umflare și inflamație: În cazul hemoroizilor trombozați, umflarea și inflamația sunt deosebit de pronunțate. Zona afectată devine vizibil mărită, roșie și foarte sensibilă la atingere. Umflătura poate fi atât de semnificativă încât să modifice conturul normal al regiunii perianale. Inflamația este cauzată de răspunsul corpului la formarea cheagului de sânge și poate duce la o senzație de căldură locală și pulsații în zona afectată. Aceste simptome pot face dificile activități simple precum șezutul sau igiena personală. Umflarea poate persista chiar și după ce durerea acută începe să se diminueze. Pentru a reduce inflamația, pot fi recomandate aplicații locale de gheață, băi de șezut și utilizarea de medicamente antiinflamatoare, atât topice, cât și orale, sub îndrumarea medicului.

Nodul dur, decolorat lângă anus: Un semn distinctiv al hemoroizilor trombozați este apariția unui nodul dur și decolorat în imediata apropiere a anusului. Acest nodul reprezintă hemoroidul umflat care conține cheagul de sânge. Culoarea nodulului poate varia de la roșu închis la violet sau chiar albăstrui, reflectând prezența sângelui coagulat sub piele. Nodul este de obicei bine delimitat și poate avea dimensiuni variabile, de la mărimea unui bob de mazăre până la cea a unei nuci mici. La palpare, acesta se simte ferm și extrem de sensibil. În timp, pe măsură ce cheagul începe să se resoarbă, nodul poate deveni mai moale și mai puțin dureros, dar poate lăsa în urmă un exces de piele, cunoscut sub numele de apendicele cutanat. Este important ca pacienții să nu încerce să manipuleze sau să „spargă” acest nodul, deoarece acest lucru poate duce la complicații precum infecții sau sângerări excesive.

Diagnosticarea hemoroizilor

Diagnosticarea corectă a hemoroizilor implică evaluarea clinică și, în unele cazuri, procedurile diagnostice specifice. Medicii utilizează diverse metode pentru a identifica prezența, tipul și severitatea hemoroizilor, precum și pentru a exclude alte afecțiuni cu simptome similare.

Examinarea fizică

Inspecția vizuală: Această etapă inițială a diagnosticului implică examinarea atentă a zonei perianale de către medic. Pacientul este rugat să se poziționeze într-un mod care să permită o vizualizare clară a regiunii anale. Medicul va căuta semne vizibile de hemoroizi externi, cum ar fi umflături, proeminențe sau modificări ale culorii pielii în jurul anusului. De asemenea, se vor observa eventuale fisuri anale, excoriații sau alte leziuni cutanate. În timpul acestei examinări, medicul poate cere pacientului să efectueze o manevră de împingere, similară cu cea din timpul defecației, pentru a evalua prezența hemoroizilor interni prolabați. Inspecția vizuală oferă informații importante despre starea țesuturilor perianale și poate ghida necesitatea unor investigații suplimentare.

Examenul rectal digital: Această procedură implică inserarea delicată a unui deget înmănușat și lubrifiat în canalul anal al pacientului. Scopul principal este de a evalua tonusul sfincterului anal și de a detecta eventuale anomalii în interiorul canalului anal și în partea inferioară a rectului. În timpul examenului, medicul poate simți prezența hemoroizilor interni, care apar ca niște structuri moi și spongioase. De asemenea, se pot detecta alte afecțiuni, cum ar fi fisurile anale sau tumorile rectale. Examenul rectal digital este esențial pentru evaluarea completă a regiunii anorectale și poate oferi informații cruciale care nu sunt vizibile la inspecția externă. Deși poate fi incomod pentru pacient, procedura este de obicei rapidă și indoloră.

Proceduri diagnostice

Anoscopie: Această procedură implică utilizarea unui instrument special numit anoscop, care este un tub scurt, gol, echipat cu o sursă de lumină. Anoscopul este introdus ușor în canalul anal, permițând medicului să examineze în detaliu mucoasa anală și partea inferioară a rectului. Această tehnică este deosebit de utilă pentru vizualizarea hemoroizilor interni, care nu pot fi observați la examinarea externă. În timpul anoscopiei, medicul poate evalua mărimea, localizarea și gradul de inflamație al hemoroizilor. De asemenea, procedura poate evidenția alte probleme, cum ar fi fisurile anale sau polipii rectali. Anoscopia este o procedură rapidă, care durează de obicei doar câteva minute și poate fi efectuată în cabinetul medical, fără a necesita anestezie.

Sigmoidoscopie: Această procedură diagnostică implică utilizarea unui instrument flexibil și subțire, numit sigmoidoscop, pentru a examina rectul și partea inferioară a colonului (colonul sigmoid). Sigmoidoscopia oferă o vizualizare mai extinsă decât anoscopia, permițând medicului să evalueze nu doar hemoroizii, ci și alte potențiale surse de sângerare sau disconfort rectal. În timpul procedurii, care durează aproximativ 15-20 de minute, pacientul este poziționat pe o parte, iar sigmoidoscopul este introdus ușor prin anus. Medicul poate insufla aer pentru a dilata intestinul și a obține o vizualizare mai clară. Sigmoidoscopia este utilă pentru a exclude alte afecțiuni mai grave, cum ar fi polipii colonici sau cancerul colorectal, în special la pacienții cu sângerări rectale persistente sau alte simptome sugestive.

Colonoscopie (pentru excluderea altor afecțiuni): Această procedură implică examinarea întregului colon folosind un instrument flexibil, lung, echipat cu o cameră video miniaturală. Colonoscopia este recomandată în special pentru pacienții cu sângerări rectale persistente sau alte simptome care nu pot fi explicate doar prin prezența hemoroizilor. Procedura permite medicului să vizualizeze întreaga mucoasă colonică, să identifice surse de sângerare, să detecteze polipi sau tumori și să preleveze biopsii dacă este necesar. Înainte de colonoscopie, pacientul trebuie să urmeze o pregătire specială pentru curățarea colonului. Procedura se efectuează sub sedare și durează aproximativ 30-60 de minute. Deși nu este o investigație de rutină pentru diagnosticarea hemoroizilor, colonoscopia este esențială pentru excluderea altor afecțiuni potențial grave, în special la pacienții cu vârsta peste 50 de ani sau cu factori de risc pentru cancer colorectal.

Opțiuni de tratament pentru hemoroizi

Tratamentul hemoroizilor variază în funcție de severitatea simptomelor și tipul de hemoroizi. Abordările terapeutice includ remedii la domiciliu, modificări ale stilului de viață, tratamente medicamentoase și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale. Scopul principal este ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.

Remedii la domiciliu și modificări ale stilului de viață

Dietă bogată în fibre: Fibrele ajută la înmuierea scaunului și la creșterea volumului acestuia, facilitând tranzitul intestinal și reducând efortul în timpul defecației. Sursele excelente de fibre includ fructele (mere, pere, prune), legumele (broccoli, morcovi, fasole), cerealele integrale și semințele. Creșterea aportului de fibre trebuie făcută treptat pentru a evita balonarea și gazele. Aportul zilnic recomandat este de 25-30 grame de fibre pentru adulți. În cazul în care dieta nu asigură suficiente fibre, pot fi utilizate suplimente de fibre sub formă de pudră sau tablete, cum ar fi psyllium sau metilceluloza. O dietă bogată în fibre nu doar ameliorează simptomele hemoroizilor existenți, dar poate preveni și apariția lor în viitor.

Hidratare adecvată: Consumul adecvat de lichide, în special apă, ajută la prevenirea constipației și la menținerea scaunului moale, reducând astfel efortul în timpul defecației. Se recomandă consumul a cel puțin 8-10 pahare de lichid pe zi, cantitatea putând varia în funcție de activitatea fizică și condițiile climatice. Apa este cea mai bună opțiune, dar pot fi consumate și alte lichide precum ceaiuri de plante neîndulcite sau supe clare. Este important să se evite consumul excesiv de băuturi care pot deshidrata, cum ar fi cafeaua, alcoolul sau băuturile carbogazoase. Hidratarea adecvată, combinată cu o dietă bogată în fibre, poate reduce semnificativ disconfortul asociat hemoroizilor și poate preveni agravarea acestora.

Băi de șezut: Această metodă simplă, dar eficientă, implică scufundarea zonei perianale în apă caldă timp de 10-15 minute, de câteva ori pe zi. Băile de șezut pot fi efectuate într-o cadă obișnuită sau folosind un dispozitiv special care se fixează pe vasul de toaletă. Apa caldă ajută la relaxarea mușchilor sfincterului anal, reducând astfel presiunea asupra hemoroizilor. De asemenea, această practică îmbunătățește circulația sanguină în zona afectată, promovând vindecarea și reducând inflamația. Pentru un efect suplimentar, în apa de baie pot fi adăugate substanțe calmante precum sarea Epsom sau bicarbonat de sodiu. După baie, zona trebuie uscată blând, fără frecare. Băile de șezut sunt deosebit de benefice după defecație și pot oferi o ameliorare rapidă a simptomelor precum durerea, mâncărimea și inflamația asociate hemoroizilor.

Tratamente topice fără prescripție medicală: Aceste produse oferă o ameliorare rapidă a simptomelor asociate hemoroizilor și sunt disponibile în farmacii fără rețetă. Ele includ creme, unguente, supozitoare și șervețele umede medicamentoase. Majoritatea conțin ingrediente active precum hidrocortizon, care reduce inflamația și mâncărimea, sau anestezice locale precum lidocaina, care ameliorează durerea. Unele produse combină aceste substanțe cu agenți protectori ai pielii, cum ar fi oxidul de zinc. Aplicarea se face de obicei de două până la patru ori pe zi, în special după defecație. Este important ca aceste tratamente să fie utilizate conform instrucțiunilor și nu mai mult de 7-10 zile consecutive, deoarece utilizarea prelungită poate duce la subțierea pielii din zona anală. Pentru simptome persistente sau severe, este necesară consultarea unui medic.

Proceduri medicale

Ligatura elastică: Această procedură, cunoscută și sub numele de ligaturare cu benzi elastice, este frecvent utilizată pentru tratamentul hemoroizilor interni de gradul II și III. Tehnica implică plasarea unei benzi elastice mici în jurul bazei hemoroidului, întrerupând fluxul sanguin către acesta. Ca urmare, țesutul hemoroidal se necrozează și cade în aproximativ o săptămână, lăsând în urmă o mică cicatrice care fixează mucoasa rectală. Procedura se efectuează în cabinetul medical, fără necesitatea anesteziei generale. Deși poate provoca un disconfort temporar, ligatura elastică este considerată mai puțin dureroasă și mai puțin invazivă decât intervențiile chirurgicale tradiționale. De obicei, sunt necesare mai multe ședințe pentru a trata toți hemoroizii. Complicațiile sunt rare, dar pot include sângerare minoră sau infecție locală.

Scleroterapie: Această metodă de tratament implică injectarea unei soluții chimice direct în țesutul hemoroidal. Soluția sclerozantă provoacă inflamația și cicatrizarea țesutului, ducând la micșorarea hemoroidului. Procedura este utilizată în principal pentru hemoroizii interni de grad I și II și poate fi efectuată în cabinetul medical, fără anestezie. Scleroterapia este mai puțin eficientă decât ligatura elastică, dar poate fi o opțiune bună pentru pacienții care nu pot tolera alte proceduri. Avantajele includ disconfortul minim și recuperarea rapidă. Totuși, pot fi necesare mai multe ședințe pentru a obține rezultate optime. Efectele secundare pot include disconfort local, sângerare ușoară sau, rar, formarea de abcese. Este important ca procedura să fie efectuată de un medic cu experiență pentru a minimiza riscul de complicații.

Coagulare cu infraroșu: Această tehnică non-invazivă utilizează energia infraroșie pentru a trata hemoroizii interni de mici dimensiuni. Un dispozitiv special emite o rază de lumină infraroșie care încălzește și coagulează țesutul hemoroidal, provocând cicatrizarea și micșorarea acestuia. Procedura este rapidă, durează doar câteva minute și poate fi efectuată în cabinetul medical fără anestezie. Pacienții experimentează de obicei un disconfort minim și pot reveni la activitățile normale imediat după tratament. Coagularea cu infraroșu este eficientă în special pentru hemoroizii de grad I și II, dar pot fi necesare mai multe ședințe pentru rezultate optime. Avantajele includ riscul redus de complicații și absența sângerării post-procedură. Cu toate acestea, eficacitatea pe termen lung poate fi mai scăzută comparativ cu alte metode, iar recidivele sunt posibile.

Intervenții chirurgicale

Hemoroidectomie: Această procedură chirurgicală implică îndepărtarea completă a țesutului hemoroidal și este considerată cea mai eficientă metodă de tratament pentru hemoroizii severi sau recurenți. Operația se efectuează sub anestezie generală sau regională și poate fi realizată folosind tehnici convenționale sau avansate, cum ar fi utilizarea laserului sau a radiofrecvenței. În timpul intervenției, chirurgul excizează hemoroizii și ligaturează vasele de sânge asociate. Deși hemoroidectomia oferă rezultate pe termen lung excelente, recuperarea poate fi dureroasă și necesită o perioadă de convalescență de câteva săptămâni. Complicațiile potențiale includ sângerare, infecție sau, rar, incontinență temporară. Cu toate acestea, pentru majoritatea pacienților, beneficiile depășesc riscurile, oferind o ameliorare semnificativă și de durată a simptomelor.

Hemoroidopexie: Această procedură chirurgicală, cunoscută și sub numele de procedura pentru prolaps și hemoroizi (PPH), este o alternativă mai puțin invazivă la hemoroidectomia tradițională. Tehnica implică utilizarea unui dispozitiv special de capsare pentru a repoziționa țesutul hemoroidal și a întrerupe fluxul sanguin către hemoroizi. În loc să îndepărteze hemoroizii, chirurgul îi fixează într-o poziție anatomică normală, reducând prolapsul și simptomele asociate. Avantajele includ durere postoperatorie redusă și o recuperare mai rapidă comparativ cu hemoroidectomia. Procedura este efectuată sub anestezie și durează de obicei mai puțin de o oră. Deși riscul de complicații este mai scăzut, există posibilitatea de recidivă a simptomelor în timp. Hemoroidopexia cu capsare este în special eficientă pentru hemoroizii interni prolabați.

Prevenirea hemoroizilor

Prevenirea hemoroizilor implică o combinație de modificări ale dietei, stilului de viață și obiceiurilor zilnice. Aceste măsuri nu doar reduc riscul de apariție a hemoroizilor, dar contribuie și la îmbunătățirea sănătății generale a sistemului digestiv și a calității vieții.

Modificări dietetice

Creșterea aportului de fibre: Consumul adecvat de fibre joacă un rol crucial în prevenirea hemoroizilor. Fibrele alimentare ajută la formarea unui scaun moale și voluminos, care este mai ușor de eliminat, reducând astfel efortul în timpul defecației. Creșterea aportului de fibre trebuie făcută treptat pentru a evita disconfortul gastrointestinal. În cazul în care dieta nu asigură suficiente fibre, pot fi utilizate suplimente de fibre sub îndrumarea unui medic.

Menținerea hidratării: O hidratare adecvată este esențială pentru prevenirea hemoroizilor, lucrând în sinergie cu un aport crescut de fibre. Consumul suficient de lichide ajută la menținerea scaunului moale și previne constipația, reducând astfel presiunea asupra venelor rectale și anale. Lichide benefice includ apă, ceaiuri de plante neîndulcite, supe clare și sucuri naturale diluate. Este important să se evite consumul excesiv de băuturi care pot duce la deshidratare, cum ar fi cafeaua, alcoolul sau băuturile carbogazoase cu conținut ridicat de zahăr.

Modificări ale stilului de viață

Evitarea statului prelungit în șezut sau în picioare: Această măsură este esențială pentru prevenirea hemoroizilor, deoarece pozițiile statice prelungite pot afecta circulația sanguină în zona pelvină și anală. Statul în șezut pentru perioade îndelungate crește presiunea asupra venelor rectale, în timp ce statul în picioare poate duce la acumularea sângelui în aceste vene. Pentru a preveni aceste efecte negative, este recomandat să se facă pauze regulate și să se schimbe poziția frecvent. În cazul persoanelor cu locuri de muncă sedentare, se pot utiliza perne speciale pentru șezut care reduc presiunea asupra zonei anale. De asemenea, efectuarea unor exerciții simple la birou, cum ar fi ridicarea pe vârfuri sau rotirea gleznelor, poate stimula circulația. Pentru cei care stau mult în picioare, utilizarea unor covorașe anti-oboseală și alternarea greutății de pe un picior pe altul pot fi benefice.

Exerciții fizice regulate: Activitățile aerobice moderate, cum ar fi mersul pe jos, înotul sau ciclismul, stimulează fluxul sanguin în întregul corp, inclusiv în zona rectală și anală, prevenind staza venoasă. Exercițiile care întăresc mușchii abdominali și pelvieni, cum ar fi pilates sau yoga, pot ajuta la îmbunătățirea funcției intestinale și la reducerea efortului în timpul defecației. Este important ca exercițiile să fie efectuate regulat, ideal cel puțin 30 de minute pe zi, de 5 ori pe săptămână. Pentru persoanele sedentare, începerea unui program de exerciții trebuie făcută treptat, sub îndrumarea unui specialist, pentru a evita suprasolicitarea și potențialele leziuni.

Evitarea amânării mișcărilor intestinale: Această practică este esențială pentru prevenirea hemoroizilor, deoarece amânarea defecației poate duce la întărirea scaunului și la creșterea efortului necesar pentru eliminare. Atunci când apare nevoia de a merge la toaletă, este important ca aceasta să fie satisfăcută prompt. Ignorarea semnalelor corpului poate duce la absorbția excesivă a apei din materii fecale, făcându-le mai dificil de eliminat. De asemenea, amânarea repetată poate perturba reflexul natural de defecație. Pentru a facilita mișcările intestinale regulate, este recomandată stabilirea unei rutine zilnice, cum ar fi mersul la toaletă la aceeași oră în fiecare zi, de preferință după mese. Crearea unui mediu relaxant în baie și acordarea timpului necesar pentru defecație, fără grabă sau stres, pot contribui semnificativ la prevenirea hemoroizilor.

Igiena anală corespunzătoare

Curățare delicată: Menținerea unei igiene adecvate a zonei anale este crucială pentru prevenirea hemoroizilor și a iritațiilor asociate. Curățarea trebuie efectuată cu blândețe, folosind apă călduță și săpun delicat, neagresiv. Este important să se evite frecarea excesivă sau utilizarea produselor parfumate care pot irita pielea sensibilă din această zonă. După defecație, zona anală trebuie curățată temeinic, dar cu grijă, pentru a îndepărta orice reziduu fecal. Utilizarea hârtiei igienice moi sau șervețelelor umede fără alcool poate fi benefică. După curățare, zona trebuie uscată blând, fără a freca. În cazul persoanelor predispuse la iritații sau cu piele sensibilă, aplicarea unei creme protectoare sau a unui unguent pe bază de oxid de zinc poate oferi o barieră suplimentară împotriva iritațiilor. Menținerea unei igiene corespunzătoare nu doar previne hemoroizii, dar contribuie și la confortul general și la sănătatea zonei perianale.

Utilizarea șervețelelor umede sau a tampoanelor de bumbac: Această practică poate fi deosebit de benefică în menținerea igienei anale și prevenirea iritațiilor asociate hemoroizilor. Șervețelele umede special concepute pentru igiena intimă sunt o alternativă blândă la hârtia igienică obișnuită, oferind o curățare mai eficientă și mai delicată. Este important să se aleagă șervețele fără alcool și parfum, pentru a evita iritarea pielii sensibile din zona anală. Tampoanele de bumbac umezite cu apă călduță pot fi, de asemenea, o opțiune excelentă, mai ales pentru persoanele cu piele foarte sensibilă. După utilizarea șervețelelor umede sau a tampoanelor, zona trebuie uscată blând pentru a preveni umiditatea excesivă, care poate favoriza dezvoltarea bacteriilor. Este crucial să se evite aruncarea șervețelelor umede în toaletă, chiar și a celor etichetate ca fiind biodegradabile, deoarece pot cauza blocaje în sistemul de canalizare. În schimb, acestea trebuie aruncate într-un coș de gunoi special destinat.