Meniu

Hemoroizi interni gradul 2: cum se manifesta si cum sunt tratati

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Crina Pop pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Hemoroizii interni de gradul 2 reprezintă o afecțiune frecventă a sistemului digestiv, caracterizată prin prolapsul țesutului hemoroidal în timpul defecației, urmat de retragerea spontană în canalul anal. Această condiție poate provoca disconfort semnificativ și sângerări, afectând calitatea vieții pacienților.

Cu toate acestea, există multiple opțiuni de tratament disponibile, de la măsuri conservative până la proceduri minim invazive, care pot oferi o ameliorare eficientă a simptomelor. Înțelegerea cauzelor, simptomelor și opțiunilor terapeutice pentru hemoroizii interni de gradul 2 este esențială pentru gestionarea adecvată a acestei afecțiuni și prevenirea complicațiilor potențiale.

Simptomele hemoroizilor interni de gradul 2

Sângerări în timpul defecației: Sângerarea este unul dintre cele mai comune și vizibile simptome ale hemoroizilor interni de gradul 2. Sângele are de obicei o culoare roșu aprins, datorită originii sale arteriale, și apare în cantități mici pe suprafața scaunului sau pe hârtia igienică după ștergere. Această sângerare se produce atunci când țesutul hemoroidal inflamat și fragil este iritat în timpul trecerii materiilor fecale. Este important de menționat că sângerarea nu este dureroasă în majoritatea cazurilor, datorită faptului că hemoroizii interni sunt situați deasupra liniei dentate, o zonă cu puțini receptori de durere. Cu toate acestea, sângerarea repetată poate duce la anemie în cazurile severe sau neglijate pe termen lung. Pacienții trebuie să fie conștienți că, deși sângerarea este un simptom comun al hemoroizilor, aceasta poate fi și un semn al altor afecțiuni gastrointestinale mai grave, motiv pentru care consultarea unui medic este esențială pentru un diagnostic corect.

Prolaps în timpul defecației: În cazul hemoroizilor interni de gradul 2, țesutul hemoroidal prolabează (iese în afara anusului) în timpul defecației, dar se retrage spontan după terminarea actului. Acest proces de prolaps și retragere spontană este o caracteristică definitorie a hemoroizilor de gradul 2. Pacienții pot simți o masă moale care iese din anus în timpul efortului de defecație, dar care dispare de la sine în scurt timp după aceea. Retragerea spontană se datorează elasticității țesutului și funcționării adecvate a mușchilor sfincterieni anali. Cu toate acestea, prolapsul repetat poate duce la iritarea și inflamarea țesutului hemoroidal, crescând riscul de complicații precum tromboza sau progresia către grade mai avansate ale bolii. Este important ca pacienții să evite efortul excesiv în timpul defecației și să mențină o igienă adecvată pentru a minimiza iritația și a preveni agravarea simptomelor.

Disconfort și mâncărime: Hemoroizii interni de gradul 2 pot provoca o senzație de disconfort și mâncărime în zona anală, în special după defecație sau în perioadele de prolaps. Disconfortul se manifestă adesea ca o senzație de presiune sau plinătate în rect, care poate deveni mai pronunțată în timpul și după evacuare. Mâncărimea, cunoscută și sub numele de prurit anal, apare ca urmare a iritației mucoasei anale cauzate de prolapsul repetat și de posibilele scurgeri de mucus. Această mâncărime poate fi intensă și deranjantă, determinând pacienții să se scarpine, ceea ce poate agrava iritația și crește riscul de infecție. Este important ca pacienții să evite scărpinatul excesiv și să mențină o igienă adecvată pentru a reduce disconfortul și a preveni complicațiile.

Secreție de mucus: Hemoroizii interni de gradul 2 pot produce o secreție de mucus, care este o substanță vâscoasă și transparentă. Această secreție apare ca un mecanism de protecție și lubrifiere a țesutului hemoroidal inflamat. Cu toate acestea, excesul de mucus poate duce la disconfort, iritație și senzația de umezeală în zona anală. Pacienții pot observa urme de mucus pe lenjeria intimă sau pot simți nevoia frecventă de a se șterge. Secreția poate fi însoțită de mâncărime și iritație, agravând disconfortul general asociat cu hemoroizii. În unele cazuri, mucusul poate fi amestecat cu sânge, indicând o iritație mai severă a țesutului hemoroidal. Gestionarea adecvată a igienei și utilizarea produselor de îngrijire locală pot ajuta la reducerea acestui simptom și la prevenirea complicațiilor asociate.

Cauze și factori de risc ai hemoroizilor interni de gradul 2

Efortul în timpul defecației: Efortul excesiv în timpul defecației este un factor major de risc pentru dezvoltarea și agravarea hemoroizilor interni de gradul 2. Acest comportament crește presiunea intraabdominală și, implicit, presiunea asupra venelor din zona rectală și anală. Efortul prelungit și repetat poate duce la dilatarea și slăbirea pereților vasculari, favorizând formarea și prolapsul hemoroizilor. Cauzele frecvente ale efortului excesiv includ constipația cronică, obiceiurile inadecvate de defecație (cum ar fi petrecerea unui timp îndelungat pe toaletă sau forțarea evacuării) și ignorarea senzației de defecație. Pentru a preveni această problemă, este important să se mențină o dietă bogată în fibre, să se consume suficiente lichide și să se răspundă prompt la senzația de defecație, evitând astfel efortul inutil și prelungit.

Constipație sau diaree cronică: Atât constipația, cât și diareea cronică pot contribui semnificativ la dezvoltarea și agravarea hemoroizilor interni de gradul 2. Constipația duce la formarea de scaune tari și voluminoase, care necesită un efort mai mare pentru evacuare, crescând astfel presiunea asupra venelor anale. În plus, șederea prelungită pe toaletă în încercarea de a evacua masele fecale poate agrava problema. Pe de altă parte, diareea cronică poate irita și inflama mucoasa anală, slăbind țesuturile de susținere și făcând hemoroizii mai susceptibili la prolaps. Frecvența crescută a scaunelor în caz de diaree poate, de asemenea, să traumatizeze țesutul hemoroidal deja sensibilizat. Gestionarea acestor afecțiuni prin modificări ale dietei, hidratare adecvată și, dacă este necesar, tratament medical, este esențială pentru prevenirea și managementul hemoroizilor.

Sarcina și nașterea: Sarcina și nașterea reprezintă factori de risc semnificativi pentru dezvoltarea hemoroizilor interni de gradul 2. În timpul sarcinii, uterul mărit exercită presiune asupra venelor pelvine și rectale, încetinind întoarcerea venoasă și favorizând dilatarea vaselor hemoroidale. De asemenea, modificările hormonale din timpul sarcinii pot duce la relaxarea țesuturilor și a mușchilor din zona anală, facilitând prolapsul hemoroidal. Nașterea vaginală, în special dacă este prelungită sau implică efort intens, poate crește dramatic presiunea asupra hemoroizilor existenți sau poate precipita formarea unora noi. În perioada postpartum, constipația frecventă și efortul asociat cu îngrijirea nou-născutului pot exacerba simptomele. Este important ca femeile însărcinate și cele care au născut recent să fie conștiente de acest risc și să adopte măsuri preventive, cum ar fi menținerea unei diete adecvate și evitarea efortului excesiv în timpul defecației.

Obezitatea și stilul de viață sedentar: Obezitatea și lipsa de activitate fizică sunt factori de risc semnificativi pentru dezvoltarea hemoroizilor interni de gradul 2. Excesul de greutate exercită o presiune constantă asupra venelor din zona pelvină și rectală, încetinind circulația sanguină și favorizând dilatarea vaselor hemoroidale. Stilul de viață sedentar, caracterizat prin perioade lungi de șezut, poate agrava această problemă prin reducerea tonusului muscular și a circulației în zona anorectală. În plus, persoanele obeze tind să aibă o dietă săracă în fibre și să facă mai puțin efort fizic, ceea ce poate duce la constipație cronică și la efort excesiv în timpul defecației. Adoptarea unui stil de viață activ și menținerea unei greutăți corporale sănătoase sunt esențiale pentru prevenirea și managementul hemoroizilor.

Îmbătrânirea și slăbirea țesuturilor de susținere: Odată cu înaintarea în vârstă, țesuturile de susținere din zona anorectală își pierd treptat elasticitatea și forța. Această degradare a țesutului conjunctiv și a fibrelor musculare face ca pereții vasculari să devină mai susceptibili la dilatare și prolaps. De asemenea, producția redusă de colagen și elastină afectează integritatea structurală a țesuturilor, crescând riscul de formare a hemoroizilor. Modificările hormonale asociate cu îmbătrânirea pot contribui, de asemenea, la relaxarea sfincterului anal și a mușchilor pelvieni, facilitând astfel prolapsul hemoroidal. Menținerea unei diete echilibrate, bogate în fibre și antioxidanți, precum și practicarea regulată a exercițiilor fizice pot ajuta la încetinirea acestui proces de degradare tisulară.

Diagnosticul hemoroizilor interni de gradul 2

Diagnosticul hemoroizilor interni de gradul 2 implică o evaluare clinică atentă, combinată cu examinări specifice. Medicii utilizează o varietate de tehnici pentru a determina prezența, severitatea și gradul hemoroizilor, asigurând astfel un plan de tratament adecvat.

Examinarea fizică și inspecția vizuală

Examinarea rectală digitală: Această procedură implică inserția unui deget înmănușat și lubrifiat în canalul anal și rect pentru a evalua prezența și severitatea hemoroizilor interni. Medicul poate palpa țesuturile pentru a detecta orice masă anormală, zone de sensibilitate sau durere. În cazul hemoroizilor interni de gradul 2, examinarea poate evidenția țesut moale, ușor proeminent, care nu este vizibil din exterior, dar poate fi simțit în interiorul canalului anal. Această tehnică permite, de asemenea, evaluarea tonusului sfincterului anal și detectarea altor anomalii rectale. Deși poate fi ușor inconfortabilă, examinarea rectală digitală este o metodă sigură și eficientă pentru diagnosticul inițial al hemoroizilor interni.

Anoscopie sau proctoscopie: Aceste proceduri diagnostice implică utilizarea unor instrumente speciale pentru vizualizarea directă a canalului anal și a porțiunii inferioare a rectului. Anoscopul sau proctoscopul este un tub scurt, iluminat, care este introdus ușor în anus, permițând medicului să examineze în detaliu mucoasa și vasele sangvine. În cazul hemoroizilor interni de gradul 2, aceste tehnici pot evidenția țesut hemoroidal mărit, congestionat și posibil prolabat. Avantajul major al acestor proceduri este că oferă o imagine clară a severității și localizării exacte a hemoroizilor, permițând o evaluare precisă a gradului afecțiunii. În plus, anoscopul și proctoscopul pot fi utilizate pentru a identifica alte afecțiuni ale canalului anal sau rectului care ar putea mima simptomele hemoroizilor. Procedurile sunt, în general, rapide și provoacă disconfort minim pacientului.

Excluderea altor afecțiuni

Cancerul colorectal: Această afecțiune gravă poate prezenta simptome similare cu hemoroizii interni de gradul 2, cum ar fi sângerările rectale și modificările în obiceiurile intestinale. Diferențierea este crucială, deoarece cancerul colorectal necesită un tratament prompt și specific. Medicii pot recomanda teste suplimentare, cum ar fi colonoscopia, pentru a examina întregul colon și rect. Sângerările asociate cancerului colorectal tind să fie mai întunecate și pot fi însoțite de dureri abdominale, pierdere în greutate inexplicabilă sau anemie. În cazul pacienților cu vârsta peste 50 de ani sau cu antecedente familiale de cancer colorectal, screeningul regulat este esențial pentru detectarea precoce a acestei afecțiuni potențial letale.

Boala inflamatorie intestinală: Această categorie de afecțiuni, care include boala Crohn și colita ulcerativă, poate mima simptomele hemoroizilor interni de gradul 2. Ambele condiții pot cauza sângerări rectale, dureri abdominale și modificări ale tranzitului intestinal. Diferențierea se face prin examinări suplimentare, cum ar fi endoscopia și biopsiile tisulare. Boala inflamatorie intestinală este adesea însoțită de simptome sistemice precum febră, oboseală cronică și pierdere în greutate. Diareea cronică, prezența de mucus în scaun și durerile abdominale severe sunt, de asemenea, indicatori ai acestei afecțiuni. Diagnosticul corect este crucial, deoarece tratamentul pentru boala inflamatorie intestinală diferă semnificativ de cel pentru hemoroizi.

Fisurile anale: Aceste mici rupturi în mucoasa anală pot provoca simptome similare cu hemoroizii interni de gradul 2, în special sângerări și dureri în timpul defecației. Fisurile anale sunt caracterizate printr-o durere ascuțită, intensă, care apare în timpul și după defecație, spre deosebire de disconfortul mai difuz asociat hemoroizilor. Sângerarea din fisurile anale este de obicei în cantități mici și poate fi observată pe hârtia igienică. Examinarea vizuală și tactilă poate evidenția prezența fisurii, care apare ca o mică ruptură liniară în mucoasa anală. Tratamentul pentru fisurile anale diferă de cel pentru hemoroizi, implicând adesea creme topice specifice și modificări ale dietei pentru a preveni constipația și a facilita vindecarea.

Opțiuni de tratament pentru hemoroizii interni de gradul 2

Tratamentul hemoroizilor interni de gradul 2 variază de la măsuri conservative la proceduri minim invazive. Abordarea terapeutică este personalizată în funcție de severitatea simptomelor, preferințele pacientului și răspunsul la tratamentele anterioare.

Managementul conservator

Dietă bogată în fibre și emolienți fecali: O dietă bogată în fibre este esențială în managementul hemoroizilor interni de gradul 2. Fibrele ajută la formarea unor scaune moi și voluminoase, reducând astfel efortul în timpul defecației și presiunea asupra venelor rectale. Sursele excelente de fibre includ fructele, legumele, cerealele integrale și semințele. În cazurile în care creșterea aportului de fibre din dietă nu este suficientă, pot fi recomandate suplimente de fibre sau emolienți fecali. Aceste produse ajută la menținerea consistenței optime a scaunului, facilitând evacuarea și reducând iritația țesutului hemoroidal. Este important ca pacienții să crească treptat aportul de fibre pentru a evita disconfortul abdominal și balonarea.

Creșterea aportului de lichide: Consumul adecvat de lichide joacă un rol crucial în managementul hemoroizilor interni de gradul 2. Hidratarea corespunzătoare ajută la menținerea unei consistențe optime a scaunului, prevenind constipația și reducând efortul în timpul defecației. Se recomandă consumul a cel puțin 8 pahare de apă pe zi, sau mai mult în cazul unei diete bogate în fibre. Lichidele ajută la înmuierea materiilor fecale, facilitând tranzitul intestinal și reducând iritația țesutului hemoroidal. Pe lângă apă, pot fi consumate și alte lichide precum ceaiuri de plante, supe clare sau sucuri naturale diluate. Este important să se evite consumul excesiv de alcool și cafeină, care pot duce la deshidratare și pot agrava simptomele hemoroizilor.

Băi de șezut calde: Băile de șezut calde reprezintă o metodă eficientă și ușor de aplicat pentru ameliorarea simptomelor asociate hemoroizilor interni de gradul 2. Această procedură implică scufundarea zonei anale în apă caldă timp de 10-15 minute, de câteva ori pe zi, în special după defecație. Căldura ajută la relaxarea mușchilor sfincterului anal, reducând astfel presiunea asupra țesutului hemoroidal. De asemenea, stimulează circulația sanguină în zona afectată, promovând vindecarea și reducând inflamația. Pentru a crește eficacitatea, se poate adăuga în apa de baie sare Epsom sau bicarbonat de sodiu, care au proprietăți antiinflamatorii. Băile de șezut calde nu numai că oferă o ameliorare imediată a disconfortului, dar pot ajuta și la menținerea igienei zonei anale, prevenind astfel complicațiile.

Medicamente topice: Medicamentele topice joacă un rol important în managementul simptomelor asociate hemoroizilor interni de gradul 2. Aceste preparate sunt disponibile sub formă de creme, unguente sau supozitoare și pot oferi o ameliorare rapidă a disconfortului. Principalele tipuri de medicamente topice includ analgezice locale pentru reducerea durerii, corticosteroizi pentru diminuarea inflamației și vasoconstrictoare pentru a reduce umflarea. Unele produse conțin o combinație de aceste ingrediente active. Este important ca aceste medicamente să fie utilizate conform indicațiilor medicului, deoarece utilizarea prelungită a anumitor preparate, în special a corticosteroizilor, poate duce la subțierea pielii și alte efecte secundare. În plus, multe produse includ și agenți de lubrifiere care pot ajuta la reducerea iritației și la facilitarea defecației.

Proceduri non-chirurgicale – Ligatura elastică

Prezentarea generală a procedurii: Ligatura elastică reprezintă o tehnică minim invazivă frecvent utilizată în tratamentul hemoroizilor interni de gradul 2. Procedura implică aplicarea unui mic inel elastic la baza hemoroidului, întrerupând astfel fluxul sanguin către țesutul afectat. În urma acestei acțiuni, hemoroidul se necrozează și se desprinde în decurs de câteva zile până la o săptămână, lăsând în urmă o mică cicatrice care fixează mucoasa rectală la peretele subiacent. Procedura se efectuează de obicei în cabinetul medical, fără necesitatea anesteziei generale. Medicul utilizează un anoscop pentru a vizualiza hemoroizii și un dispozitiv special pentru a aplica inelul elastic. Deși pot apărea senzații de disconfort sau presiune în primele 24-48 de ore după procedură, majoritatea pacienților pot reveni la activitățile normale în aceeași zi.

Rate de succes și riscuri: Ligatura elastică este considerată una dintre cele mai eficiente proceduri non-chirurgicale pentru tratamentul hemoroizilor interni de gradul 2, cu o rată de succes de aproximativ 80% în ameliorarea simptomelor. Multe studii au arătat că această tehnică este superioară altor metode non-invazive în ceea ce privește eficacitatea pe termen lung și rata scăzută de recidivă. Cu toate acestea, procedura nu este lipsită de riscuri. Complicațiile potențiale includ durere severă, sângerare, infecție locală sau formarea de trombi. În cazuri rare, pot apărea complicații mai grave precum sepsis sau stenoza anală. Este important ca pacienții să fie informați despre posibilele efecte secundare și să urmeze cu strictețe instrucțiunile post-procedură pentru a minimiza riscurile și a optimiza rezultatele.

Proceduri non-chirurgicale – Scleroterapia

Prezentarea generală a procedurii: Scleroterapia este o tehnică minim invazivă utilizată în tratamentul hemoroizilor interni de gradul 2. Procedura implică injectarea unei soluții sclerozante direct în țesutul hemoroidal sau în zona adiacentă acestuia. Această soluție provoacă inflamația și fibroza țesutului, ducând la reducerea fluxului sanguin către hemoroid și, în cele din urmă, la micșorarea și retragerea acestuia. Procedura se efectuează de obicei în cabinetul medical, fără necesitatea anesteziei. Medicul folosește un anoscop pentru a vizualiza hemoroizii și o seringă specială pentru a injecta soluția sclerozantă. Întreaga procedură durează de obicei între 5 și 10 minute și poate fi repetată la intervale de câteva săptămâni, dacă este necesar.

Rate de succes și riscuri: Scleroterapia are o rată de succes moderată în tratamentul hemoroizilor interni de gradul 2, cu aproximativ 70% dintre pacienți raportând o ameliorare semnificativă a simptomelor după una sau mai multe sesiuni. Avantajele includ faptul că este o procedură rapidă, relativ nedureroasă și care nu necesită timp de recuperare. Cu toate acestea, eficacitatea pe termen lung poate fi mai scăzută comparativ cu alte metode, cum ar fi ligatura elastică, iar unii pacienți pot necesita tratamente repetate. Riscurile asociate scleroterapiei sunt în general minime, dar pot include disconfort local, sângerare ușoară sau formarea de mici ulcerații la locul injecției. În cazuri rare, pot apărea complicații mai severe precum infecții, reacții alergice la soluția sclerozantă sau formarea de abcese. Este important ca procedura să fie efectuată de un medic experimentat pentru a minimiza riscurile și a maximiza eficacitatea tratamentului.

Proceduri non-chirurgicale – Coagularea cu infraroșu

Prezentarea generală a procedurii: Coagularea cu infraroșu este o tehnică modernă și minim invazivă utilizată în tratamentul hemoroizilor interni de gradul 2. Procedura implică aplicarea de energie infraroșie focalizată direct pe țesutul hemoroidal, provocând coagularea proteinelor și formarea unei cicatrici fibroase care fixează mucoasa rectală la peretele subiacent. Această acțiune reduce fluxul sanguin către hemoroid, ducând la micșorarea și retragerea acestuia. Procedura se efectuează de obicei în cabinetul medical, fără necesitatea anesteziei. Medicul utilizează un dispozitiv special care emite raze infraroșii, aplicând tratamentul în mai multe puncte în jurul bazei hemoroidului. Fiecare aplicare durează doar câteva secunde, iar întreaga procedură poate fi finalizată în aproximativ 10-15 minute. Pacienții pot simți o ușoară senzație de căldură sau arsură în timpul tratamentului, dar disconfortul este de obicei minim.

Rate de succes și riscuri: Coagularea cu infraroșu are o rată de succes moderată în tratamentul hemoroizilor interni de gradul 2, cu aproximativ 70-80% dintre pacienți raportând o ameliorare semnificativă a simptomelor după una sau mai multe sesiuni. Această procedură este apreciată pentru caracterul său minim invaziv și pentru disconfortul redus asociat tratamentului. Avantajele includ timpul scurt de recuperare și posibilitatea de a relua activitățile normale aproape imediat după procedură. Cu toate acestea, eficacitatea pe termen lung poate fi mai scăzută comparativ cu alte metode, iar unii pacienți pot necesita tratamente repetate. Riscurile asociate sunt în general minime și pot include disconfort local temporar, sângerare ușoară sau formarea de mici ulcerații la locul tratamentului. În cazuri rare, pot apărea complicații precum infecții locale sau stenoza anală. Este important ca procedura să fie efectuată de un medic cu experiență pentru a minimiza riscurile și a maximiza eficacitatea tratamentului.

Proceduri chirurgicale – Hemoroidectomia

Indicații pentru intervenția chirurgicală: Hemoroidectomia este recomandată în cazurile de hemoroizi interni de gradul 2 care nu răspund la tratamentele conservative sau la procedurile minim invazive. Această intervenție chirurgicală este luată în considerare atunci când simptomele persistă sau se agravează în ciuda altor forme de tratament. Indicațiile specifice includ: sângerări severe sau recurente care duc la anemie, prolaps persistent care nu se reduce spontan, tromboza repetată a hemoroizilor, ulcerații sau infecții asociate hemoroizilor, sau prezența simultană a unor hemoroizi externi mari și simptomatici. De asemenea, hemoroidectomia poate fi recomandată pacienților cu afecțiuni concomitente ale anusului sau rectului care necesită intervenție chirurgicală. Este important de menționat că decizia de a efectua o hemoroidectomie trebuie luată după o evaluare atentă a beneficiilor și riscurilor, ținând cont de starea generală de sănătate a pacientului și de impactul simptomelor asupra calității vieții acestuia.

Prezentarea generală a procedurii: Hemoroidectomia este o intervenție chirurgicală care implică îndepărtarea completă a țesutului hemoroidal. Procedura se efectuează de obicei sub anestezie generală sau regională. Chirurgul face incizii precise în jurul hemoroizilor, separând țesutul hemoroidal de mușchiul sfincterului anal. Apoi, vasele de sânge care alimentează hemoroizii sunt ligaturate, iar țesutul excesiv este îndepărtat. Plăgile rezultate pot fi închise cu suturi sau lăsate deschise pentru a se vindeca natural, în funcție de tehnica utilizată. Există mai multe variante ale hemoroidectomiei, inclusiv tehnica închisă (Ferguson) și tehnica deschisă (Milligan-Morgan), fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. Procedura durează de obicei între 30 și 60 de minute, iar pacienții pot necesita o perioadă de spitalizare de 1-2 zile, urmată de o perioadă de recuperare la domiciliu de 2-3 săptămâni.

Rate de succes și riscuri: Hemoroidectomia are o rată de succes ridicată în tratamentul hemoroizilor interni de gradul 2, cu peste 95% dintre pacienți raportând o ameliorare semnificativă și de lungă durată a simptomelor. Această procedură este considerată cea mai eficientă în prevenirea recurenței hemoroizilor pe termen lung. Cu toate acestea, hemoroidectomia este asociată cu un nivel mai ridicat de disconfort postoperator și o perioadă mai lungă de recuperare comparativ cu procedurile minim invazive. Riscurile potențiale includ durere postoperatorie semnificativă, sângerare, infecție, retenție urinară temporară și, în cazuri rare, incontinență fecală sau stenoză anală. Există, de asemenea, un risc mic de recurență a hemoroizilor, estimat la aproximativ 5% în decurs de 5 ani. Este crucial ca pacienții să fie bine informați despre procesul de recuperare și să urmeze cu strictețe instrucțiunile postoperatorii pentru a minimiza riscurile și a optimiza rezultatele. În ciuda acestor riscuri, pentru mulți pacienți cu hemoroizi severi sau recurenți, beneficiile hemoroidectomiei depășesc potențialele dezavantaje.

Proceduri chirurgicale – Hemoroidopexia cu stapler

Prezentarea generală a procedurii: Hemoroidopexia cu stapler, cunoscută și sub numele de procedura Longo, este o tehnică chirurgicală inovatoare pentru tratamentul hemoroizilor interni de gradul 2. Această procedură implică utilizarea unui dispozitiv special de capsare circulară pentru a repoziționa țesutul hemoroidal și a restabili anatomia normală a canalului anal. În timpul intervenției, care se efectuează sub anestezie, chirurgul introduce dispozitivul de capsare în rect și excizează o bandă circulară de mucoasă rectală deasupra liniei hemoroidale. Acest lucru are ca efect “ridicarea” țesutului hemoroidal înapoi în poziția sa normală și întreruperea fluxului sanguin către hemoroizi. Procedura durează de obicei între 30 și 45 de minute și este considerată mai puțin invazivă decât hemoroidectomia tradițională, oferind potențial o recuperare mai rapidă și mai puțin dureroasă.

Rate de succes și riscuri: Hemoroidopexia cu stapler are o rată de succes bună în tratamentul hemoroizilor interni de gradul 2, cu aproximativ 80-90% dintre pacienți raportând o ameliorare semnificativă a simptomelor. Avantajele principale includ o durere postoperatorie redusă și o recuperare mai rapidă comparativ cu hemoroidectomia tradițională. Majoritatea pacienților pot reveni la activitățile normale în decurs de 1-2 săptămâni. Cu toate acestea, există riscuri asociate procedurii. Complicațiile potențiale includ sângerare, infecție, retenție urinară temporară și, în cazuri rare, stenoză rectală sau leziuni ale sfincterului anal. Unii pacienți pot experimenta o senzație de urgență la defecație sau disconfort rectal persistent. Rata de recurență a hemoroizilor după această procedură este estimată la aproximativ 10-15% în decurs de 5 ani, ceea ce poate fi mai mare decât în cazul hemoroidectomiei tradiționale. Este important ca pacienții să fie bine informați despre beneficiile și riscurile potențiale ale acestei proceduri și să discute cu medicul lor pentru a determina dacă este opțiunea optimă pentru situația lor specifică.

Prevenirea hemoroizilor interni de gradul 2

Menținerea unei diete bogate în fibre: O dietă bogată în fibre este esențială pentru prevenirea hemoroizilor interni de gradul 2. Fibrele ajută la formarea unor scaune moi și voluminoase, reducând astfel efortul în timpul defecației și presiunea asupra venelor rectale. Sursele excelente de fibre includ fructele (mere, pere, prune), legumele (broccoli, morcovi, fasole), cerealele integrale și semințele. Se recomandă un aport zilnic de 25-30 grame de fibre pentru adulți. Creșterea aportului de fibre trebuie făcută treptat pentru a evita balonarea și disconfortul abdominal. În cazul în care dieta nu asigură suficiente fibre, pot fi luate în considerare suplimentele de fibre, cum ar fi psyllium sau metilceluloza, dar acestea trebuie utilizate sub îndrumarea unui medic. O dietă bogată în fibre nu numai că previne constipația, dar ajută și la menținerea unei greutăți corporale sănătoase, reducând astfel riscul de hemoroizi.

Menținerea hidratării: Consumul suficient de lichide ajută la menținerea scaunelor moi și ușor de eliminat, reducând astfel efortul în timpul defecației și presiunea asupra venelor rectale. Se recomandă consumul a cel puțin 8 pahare de apă pe zi, sau mai mult în cazul unei diete bogate în fibre sau în condiții de căldură excesivă. Pe lângă apă, pot fi consumate și alte lichide precum ceaiuri de plante, supe clare sau sucuri naturale diluate. Este important să se evite consumul excesiv de alcool și cafeină, care pot duce la deshidratare. Hidratarea adecvată nu numai că ajută la prevenirea constipației, dar îmbunătățește și circulația sanguină generală, reducând astfel riscul de formare a hemoroizilor. Pacienții trebuie încurajați să-și monitorizeze culoarea urinei, care ar trebui să fie galben pal, ca un indicator al unei hidratări corespunzătoare.

Exerciții fizice regulate: Practicarea regulată a exercițiilor fizice joacă un rol important în prevenirea hemoroizilor interni de gradul 2. Activitatea fizică ajută la îmbunătățirea circulației sanguine generale, inclusiv în zona rectală și anală, reducând astfel riscul de formare a hemoroizilor. Exercițiile regulate stimulează, de asemenea, peristaltismul intestinal, facilitând tranzitul intestinal și prevenind constipația. Se recomandă cel puțin 30 de minute de activitate fizică moderată, de 5 ori pe săptămână. Activitățile benefice includ mersul pe jos, înotul, ciclismul sau yoga. Este important să se evite exercițiile care pun presiune excesivă pe zona anală, cum ar fi ridicarea de greutăți mari. Pentru persoanele care au un stil de viață sedentar, introducerea treptată a exercițiilor fizice și creșterea graduală a intensității acestora sunt esențiale pentru a preveni leziunile și a maximiza beneficiile pentru sănătate.

Evitarea efortului în timpul defecației: Efortul excesiv crește presiunea în venele rectale și anale, putând agrava sau cauza hemoroizi. Pentru a evita acest lucru, este important să se răspundă prompt la senzația de defecație și să nu se petreacă timp îndelungat pe toaletă. Adoptarea unei poziții corecte în timpul defecației, cu genunchii ridicați mai sus decât șoldurile (folosind eventual un scăunel pentru picioare), poate ajuta la reducerea efortului necesar. De asemenea, este benefic să se evite cititul sau utilizarea dispozitivelor electronice în timpul defecației, deoarece acestea pot prelungi timpul petrecut pe toaletă. În cazul în care defecația devine dificilă, este mai bine să se amâne și să se încerce din nou mai târziu, decât să se forțeze evacuarea.

Gestionarea constipației sau diareei cronice: Managementul eficient al constipației sau diareei cronice este esențial în prevenirea hemoroizilor interni de gradul 2. Pentru constipație, pe lângă o dietă bogată în fibre și hidratare adecvată, pot fi utile suplimentele de fibre sau laxativele ușoare, sub îndrumarea medicului, stabilirea unei rutine regulate de defecație și consumul de probiotice pentru reglarea tranzitului intestinal. În cazul diareei cronice, identificarea și tratarea cauzei subiacente sunt cruciale. În ambele cazuri, evitarea alimentelor care irită intestinul și gestionarea stresului sunt importante. Este esențial să se consulte un medic dacă simptomele persistă, pentru a exclude afecțiuni mai grave și pentru a primi un tratament adecvat. Gestionarea acestor probleme intestinale nu numai că previne hemoroizii, dar îmbunătățește și calitatea generală a vieții.

Întrebări frecvente

Pot hemoroizii interni de gradul 2 să se vindece de la sine?

Hemoroizii interni de gradul 2 pot să se retragă temporar, iar simptomele pot fi ameliorate prin măsuri conservative, cum ar fi dieta bogată în fibre și băile de șezut. Cu toate acestea, fără tratament adecvat, simptomele pot reveni sau se pot agrava.

Cât durează vindecarea hemoroizilor interni de gradul 2?

Durata vindecării hemoroizilor interni de gradul 2 variază în funcție de severitatea simptomelor și de tratamentul aplicat. Măsurile conservatoare pot ameliora simptomele în câteva săptămâni, dar procedurile minim invazive sau chirurgicale pot oferi rezultate mai rapide și pe termen lung.

Este sângerarea singurul simptom al hemoroizilor interni de gradul 2?

Nu, sângerarea nu este singurul simptom. Hemoroizii interni de gradul 2 pot provoca, de asemenea, prolaps, disconfort, mâncărime și secreții mucoase. Aceste simptome pot varia în intensitate și frecvență de la o persoană la alta.

Pot hemoroizii interni de gradul 2 să progreseze către grade mai avansate dacă nu sunt tratați?

Da, hemoroizii interni de gradul 2 pot progresa către grade mai avansate dacă nu sunt tratați corespunzător. Simptomele se pot agrava, iar hemoroizii pot deveni mai mari și mai dificil de gestionat, necesitând intervenții chirurgicale.

Sunt eficiente tratamentele non-chirurgicale pentru hemoroizii interni de gradul 2?

Da, tratamentele non-chirurgicale, cum ar fi ligatura elastică, scleroterapia și coagularea cu infraroșu, sunt eficiente pentru mulți pacienți cu hemoroizi interni de gradul 2. Aceste metode pot ameliora simptomele și preveni progresia bolii.

Când este recomandată intervenția chirurgicală pentru hemoroizii interni de gradul 2?

Intervenția chirurgicală este recomandată atunci când tratamentele conservative și non-chirurgicale nu reușesc să amelioreze simptomele sau când hemoroizii cauzează sângerări severe, prolaps persistent sau alte complicații. Medicul va evalua situația specifică a fiecărui pacient pentru a decide cea mai bună opțiune.

Pot hemoroizii interni de gradul 2 să reapară după tratament?

Da, hemoroizii interni de gradul 2 pot recidiva după tratament, în special dacă factorii de risc nu sunt gestionați corespunzător. Adoptarea unui stil de viață sănătos și urmarea recomandărilor medicale pot reduce riscul de recurență.

Există modificări alimentare care pot ajuta la gestionarea hemoroizilor interni de gradul 2?

Da, o dietă bogată în fibre poate ajuta la gestionarea hemoroizilor interni de gradul 2. Consumul regulat de fructe, legume, cereale integrale și lichide poate preveni constipația și reduce efortul în timpul defecației, ameliorând astfel simptomele.

Este posibil să fie preveniți hemoroizii interni de gradul 2?

Da, prevenirea hemoroizilor interni de gradul 2 este posibilă prin adoptarea unor obiceiuri sănătoase. Menținerea unei diete bogate în fibre, hidratarea adecvată, exercițiile fizice regulate și evitarea efortului excesiv în timpul defecației sunt măsuri eficiente.

Cât de des ar trebui să consult un medic pentru hemoroizii interni de gradul 2?

Frecvența consultării unui medic depinde de severitatea simptomelor și răspunsul la tratament. Este recomandat să consultați un medic dacă simptomele persistă sau se agravează, sau dacă apar complicații. Medicul vă poate oferi îndrumări personalizate pentru gestionarea afecțiunii.

Concluzie

Hemoroizii interni de gradul 2 reprezintă o afecțiune comună care poate provoca disconfort semnificativ, dar există multiple opțiuni de tratament eficiente disponibile. De la măsuri conservative la proceduri minim invazive și chirurgicale, fiecare pacient poate găsi o soluție adecvată pentru ameliorarea simptomelor și prevenirea progresiei bolii. Adoptarea unui stil de viață sănătos și consultarea regulată a medicului sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a hemoroizilor și menținerea calității vieții.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Dekker, L., Han-Geurts, I. J. M., Rørvik, H. D., van Dieren, S., & Bemelman, W. A. (2021). Rubber band ligation versus haemorrhoidectomy for the treatment of grade II–III haemorrhoids: a systematic review and meta-analysis of randomised controlled trials. Techniques in coloproctology, 25, 663-674.

https://link.springer.com/article/10.1007/s10151-021-02430-x

Picciariello, A., Tsarkov, P. V., Papagni, V., Efetov, S., Markaryan, D. R., Tulina, I., & Altomare, D. F. (2021). Classifications and clinical assessment of haemorrhoids: the proctologist’s corner. Reviews on recent clinical trials, 16(1), 10-16.

https://www.ingentaconnect.com/content/ben/rrct/2021/00000016/00000001/art00006

Dr. Crina Pop

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.