Prolaps hemoroidal: grade, simptome, factori de risc si tratament

Simptomele includ disconfort, sângerare și iritație în zona anală, iar în cazurile netratate pot apărea complicații precum tromboza sau strangularea țesutului hemoroidal. Tratamentul depinde de gradul prolapsului și poate include măsuri conservative, proceduri minim invazive sau intervenții chirurgicale în cazurile severe.

Gradele prolapsului hemoroidal

Clasificarea prolapsului hemoroidal în diferite grade ajută medicii să determine cea mai potrivită abordare terapeutică. Fiecare grad prezintă caracteristici specifice și necesită un management diferit al tratamentului.

Gradul 1 (Fără prolaps): Hemoroizii rămân în interiorul canalului anal și nu sunt vizibili din exterior. În această fază, vasele de sânge sunt dilatate și pot cauza sângerări ocazionale în timpul defecației, însă nu există țesut care să iasă în afara anusului. Pacienții pot observa urme de sânge roșu pe hârtia igienică sau în toaletă.

Gradul 2 (Auto-reducere): Hemoroizii ies în afara canalului anal în timpul defecației sau la efort, dar se retrag spontan înapoi în interior. Această mișcare de prolaps și retragere poate fi însoțită de disconfort și senzație de presiune în zona anală. Sângerarea poate fi mai frecventă decât în cazul hemoroizilor de gradul 1.

Gradul 3 (Necesită reducere manuală): Hemoroizii prolapsează în afara canalului anal și nu se retrag singuri, fiind necesară împingerea lor manuală înapoi în interior. Această situație poate cauza disconfort semnificativ și poate interfera cu activitățile zilnice. Pacienții pot experimenta scurgeri de mucus și iritație locală constantă.

Gradul 4 (Ireductibil): Reprezintă cea mai severă formă de prolaps hemoroidal, în care țesutul rămâne permanent în afara anusului și nu poate fi împins înapoi. Această condiție poate duce la complicații precum tromboza, ulcerația sau strangularea țesutului hemoroidal. Pacienții prezintă durere constantă și risc crescut de infecție.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale prolapsului hemoroidal variază în funcție de severitatea afecțiunii și pot impacta semnificativ calitatea vieții pacientului.

Nodul sau proeminență vizibilă: Pacienții observă prezența unui țesut moale, de culoare roșiatică sau rozalie, care iese prin anus. Dimensiunea acestuia poate varia de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri. Textura poate fi netedă sau neregulată, iar culoarea se poate modifica în funcție de gradul de congestie vasculară.

Durere și disconfort: Senzațiile neplăcute variază de la un disconfort ușor până la durere intensă, în special în timpul defecației sau când pacientul stă jos. Durerea poate deveni severă în cazul complicațiilor precum tromboza sau strangularea țesutului hemoroidal.

Sângerare: Apare frecvent sub forma unor urme de sânge roșu viu pe hârtia igienică sau în vasul de toaletă. Sângerarea este nedureroasă și se produce mai ales în timpul defecației. Cantitatea de sânge pierdută poate varia de la câteva picături până la sângerări mai abundente în cazurile severe.

Secreție de mucus: Țesutul hemoroidal prolapsat poate produce o secreție mucoasă care irită pielea din jurul anusului. Această secreție poate cauza mâncărime și disconfort, precum și murdărirea lenjeriei intime.

Mâncărime și iritație: Zona perianală devine iritată din cauza prezenței țesutului prolapsat și a secrețiilor. Mâncărimea poate fi intensă și persistentă, determinând pacientul să se scarpine, ceea ce poate agrava iritația și crește riscul de infecție.

Senzație de evacuare incompletă: Pacienții pot avea impresia că defecația nu este completă, chiar și după golirea intestinului. Această senzație este cauzată de prezența țesutului prolapsat care stimulează receptorii senzitivi din zona anală.

Factori de risc

Dezvoltarea prolapsului hemoroidal este influențată de diverși factori care cresc presiunea în zona rectală și anală sau slăbesc țesuturile de susținere. Aceste condiții pot apărea individual sau în combinație, accelerând procesul de formare și agravare a prolapsului.

Constipația cronică

Această afecțiune determină persoanele să petreacă perioade prelungite pe toaletă și să forțeze excesiv în timpul defecației. Scaunele tari și uscate necesită un efort suplimentar pentru eliminare, crescând presiunea asupra vaselor de sânge din zona rectală. Această presiune constantă poate duce la dilatarea și slăbirea pereților vasculari, favorizând apariția prolapsului hemoroidal.

Poziția șezut prelungită

Menținerea îndelungată a poziției șezut exercită o presiune continuă asupra zonei rectale și anale, interferând cu circulația sangvină normală în această regiune. Această presiune constantă poate compromite integritatea țesuturilor de susținere și poate accelera dezvoltarea prolapsului hemoroidal, mai ales la persoanele care lucrează multe ore la birou sau conduc pe distanțe lungi.

Sarcina

Modificările hormonale și creșterea presiunii intraabdominale din timpul sarcinii afectează semnificativ vasele de sânge din zona rectală. Progesteronul crescut determină relaxarea țesuturilor, iar uterul mărit comprimă venele pelvine, încetinind returul venos. Aceste modificări, combinate cu constipația frecventă în sarcină, cresc riscul de prolaps hemoroidal.

Obezitatea

Excesul de greutate corporală exercită o presiune constantă asupra zonei pelvine și rectale, afectând circulația sangvină și integritatea țesuturilor de susținere. Persoanele cu obezitate prezintă adesea și alte factori de risc asociați, precum sedentarismul și alimentația săracă în fibre, care pot accelera apariția prolapsului hemoroidal.

Alimentația săracă în fibre

Consumul insuficient de fibre alimentare duce la formarea scaunelor tari și uscate, care sunt dificil de eliminat. Lipsa fibrelor prelungește timpul de tranzit intestinal și crește efortul necesar pentru defecație. O dietă săracă în fibre contribuie la dezvoltarea constipației cronice și, implicit, la apariția prolapsului hemoroidal.

Factori legați de efort fizic

Ridicarea greutăților: Activitățile care implică ridicarea frecventă a obiectelor grele cresc dramatic presiunea intraabdominală. Această presiune se transmite către vasele de sânge din zona rectală, forțându-le să se dilate. Efortul fizic intens și repetat poate slăbi progresiv țesuturile de susținere și poate precipita apariția prolapsului hemoroidal.

Forțarea în timpul defecației: Această practică exercită o presiune excesivă asupra vaselor de sânge din zona rectală și anală. Forțarea repetată poate deteriora mecanismele naturale de susținere a hemoroizilor, ducând la prolaps. Presiunea crescută împinge sângele în vasele dilatate și poate determina ieșirea țesutului hemoroidal prin canalul anal.

Diareea cronică: Episoadele frecvente de diaree irită mucoasa rectală și anală, slăbind țesuturile de susținere. Mișcările intestinale frecvente și urgente asociate cu diareea cronică pot traumatiza zona și pot accelera dezvoltarea prolapsului hemoroidal. Inflamația persistentă afectează elasticitatea țesuturilor și compromite funcția normală a vaselor sangvine.

Opțiuni de tratament

Managementul prolapsului hemoroidal necesită o abordare personalizată, adaptată gradului de severitate și simptomelor specifice fiecărui pacient. Tratamentul începe cu măsuri conservative și poate progresa către intervenții mai complexe în cazurile severe sau refractare.

Remedii la domiciliu

Băile de șezut cu apă călduță, timp de 10-15 minute, de mai multe ori pe zi, pot ameliora disconfortul și reduce inflamația. Aplicarea compreselor reci alternativ cu cele calde ajută la diminuarea durerii și a inflamației. Menținerea unei igiene riguroase a zonei afectate și evitarea utilizării hârtiei igienice aspre sunt esențiale pentru prevenirea iritațiilor suplimentare.

Medicație

Tratamentul medicamentos include creme și unguente cu efect antiinflamator și anestezic local, care oferă ameliorare temporară a simptomelor. Supozitoarele cu hidrocortizon sau alte substanțe active pot reduce inflamația și disconfortul. Pentru cazurile mai severe, medicul poate prescrie medicamente orale pentru ameliorarea durerii și reducerea inflamației. Utilizarea regulată a laxativelor emoliente poate preveni constipația și reduce efortul în timpul defecației.

Proceduri nechirurgicale

Ligatura elastică: Această procedură minim invazivă presupune aplicarea unui inel elastic la baza hemoroidului intern prolapsat. Inelul elastic întrerupe fluxul sanguin către hemoroid, provocând necrozarea și desprinderea acestuia în decurs de câteva zile până la o săptămână. Procedura este eficientă pentru hemoroizii de gradul 2 și 3, iar pacientul poate reveni la activitățile normale în aceeași zi. Disconfortul post-procedural este minim și poate fi controlat cu analgezice simple.

Scleroterapia: În cadrul acestei proceduri, medicul injectează o soluție sclerozantă direct în țesutul hemoroidal. Soluția provoacă inflamația și cicatrizarea țesutului, ducând la retragerea hemoroidului și fixarea mucoasei la peretele rectal. Procedura este potrivită pentru hemoroizii de grad mai mic și poate fi repetată dacă este necesar. Pacientul poate simți un disconfort ușor în timpul injectării, dar recuperarea este rapidă.

Coagularea cu infraroșu: Această tehnică utilizează radiația infraroșie pentru a coagula vasele de sânge care alimentează hemoroizii. Căldura generată provoacă formarea țesutului cicatricial, care fixează mucoasa rectală și previne prolapsul ulterior. Procedura este nedureroasă și potrivită pentru hemoroizii de gradul 1 și 2. Timpul de recuperare este minim, iar pacientul poate reveni imediat la activitățile zilnice.

Proceduri chirurgicale

Hemoroidectomia: Această intervenție chirurgicală presupune excizia completă a țesutului hemoroidal prolapsat. Operația se efectuează sub anestezie și necesită o perioadă de recuperare de două până la patru săptămâni. După procedură, pacientul poate experimenta durere moderată până la severă, care este controlată cu analgezice. Rezultatele sunt de lungă durată, dar recuperarea necesită atenție deosebită la igienă și evitarea efortului fizic.

Hemoroidopexia: Cunoscută și sub numele de procedura pentru prolaps și hemoroizi, această tehnică chirurgicală folosește un dispozitiv special pentru a repoziționa țesutul hemoroidal și a-l fixa în poziția anatomică corectă. Procedura reduce fluxul sangvin către hemoroizi și restabilește anatomia normală a canalului anal. Avantajele includ durere postoperatorie mai redusă și recuperare mai rapidă comparativ cu hemoroidectomia clasică.

Complicații

Prolapsul hemoroidal netratat poate evolua spre complicații severe care necesită intervenție medicală de urgență. Aceste complicații pot afecta semnificativ calitatea vieții pacientului și pot duce la consecințe pe termen lung dacă nu sunt abordate prompt.

Strangularea: Această complicație severă apare când mușchii sfincterului anal se contractă în jurul hemoroidului prolapsat, întrerupând complet circulația sangvină. Țesutul privat de oxigen devine dureros, se inflamează și poate dezvolta necroză, necesitând intervenție chirurgicală de urgență. Pacientul experimentează durere intensă, iar zona afectată devine vineție și extrem de sensibilă.

Tromboza: Formarea unui cheag de sânge în interiorul hemoroidului prolapsat duce la apariția trombozei hemoroidale. Această complicație se manifestă prin durere severă, inflamație accentuată și apariția unei mase dure, de culoare închisă în zona afectată. Tromboza poate apărea brusc și necesită tratament prompt pentru ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor ulterioare.

Durerea cronică: Persistența prolapsului hemoroidal poate duce la dezvoltarea unui sindrom dureros cronic în zona anorectală. Durerea devine constantă, afectând semnificativ activitățile zilnice și calitatea somnului. Inflamația cronică și traumatismele repetate ale țesutului prolapsat contribuie la menținerea și agravarea durerii, creând un ciclu vicios care necesită abordare terapeutică complexă.

Sângerarea recurentă: Episoadele repetate de sângerare pot duce la anemie și oboseală cronică, mai ales când pacientul ignoră simptomele pentru o perioadă îndelungată. Sângerarea poate varia de la pete mici pe hârtia igienică până la pierderi importante de sânge în timpul defecației. Persistența acestei complicații necesită evaluare medicală pentru excluderea altor cauze potențiale și stabilirea unui plan de tratament adecvat.