Hernie de disc – Cauze, simptome, tratament si preventie

Deși mulți pacienți nu prezintă simptome severe și nu necesită intervenție chirurgicală, există diverse opțiuni de tratament, de la medicamente și fizioterapie până la intervenții chirurgicale în cazurile grave.

Tipuri de hernii de disc

Hernia de disc lombară: Hernia de disc lombară este cea mai frecventă formă de hernie de disc și afectează zona inferioară a spatelui. Aceasta poate provoca durere intensă în zona lombară, feselor, coapselor și gambelor, adesea iradiind până în picior. Nervul sciatic este cel mai frecvent afectat, determinând simptome de sciatică, cum ar fi durere ascuțită, amorțeală și slăbiciune în membrul inferior. Hernia de disc lombară poate fi tratată prin metode conservatoare, cum ar fi fizioterapia și medicamentele antiinflamatoare, dar în cazurile severe poate necesita intervenție chirurgicală.

Hernia de disc cervicală: Hernia de disc cervicală afectează zona gâtului și poate provoca durere intensă în umăr, braț și, uneori, în mână și degete. Aceasta apare atunci când nucleul pulpos al unui disc intervertebral din regiunea cervicală se deplasează prin inelul fibros și comprimă nervii spinali din apropiere. Simptomele pot include durere ascuțită, amorțeală și slăbiciune în membrul superior, iar durerea poate fi agravată de mișcările gâtului. Tratamentul poate varia de la medicamente antiinflamatoare și fizioterapie la intervenții chirurgicale în cazurile severe.

Hernia de disc toracală (rară): Hernia de disc toracală este o afecțiune rară care afectează zona mijlocie a spatelui. Aceasta apare atunci când nucleul pulpos al unui disc intervertebral din regiunea toracală se deplasează prin inelul fibros și comprimă nervii spinali sau măduva spinării. Simptomele pot include durere în zona toracală, amorțeală și slăbiciune în trunchi sau membrele inferioare. Datorită rarității sale, hernia de disc toracală este adesea diagnosticată târziu și poate necesita investigații imagistice detaliate pentru confirmare. Tratamentul poate include medicamente, fizioterapie și, în cazurile severe, intervenție chirurgicală.

Cauze și factori de risc

Uzura legată de vârstă (degenerarea discului): Pe măsură ce înaintăm în vârstă, discurile intervertebrale suferă modificări degenerative. Aceste modificări includ pierderea conținutului de apă, ceea ce face ca discurile să devină mai puțin flexibile și mai predispuse la fisurare sau rupere. Degenerarea discului este un proces natural de îmbătrânire care poate duce la hernia de disc. Discurile devin mai subțiri și mai fragile, iar inelul fibros care înconjoară nucleul pulpos poate ceda sub presiune, permițând nucleului să se deplaseze și să comprime nervii spinali. Această uzură legată de vârstă este una dintre cele mai frecvente cauze ale herniei de disc și poate fi agravată de factori precum fumatul și sedentarismul.

Leziuni traumatice: Hernia de disc poate fi cauzată și de leziuni traumatice, cum ar fi accidentele de mașină, căderile sau loviturile directe la nivelul coloanei vertebrale. Aceste traumatisme pot provoca fisurarea sau ruperea inelului fibros al discului intervertebral, permițând nucleului pulpos să se deplaseze și să comprime nervii spinali. Leziunile traumatice pot duce la hernia de disc indiferent de vârstă și pot provoca simptome acute și severe, cum ar fi durere intensă, amorțeală și slăbiciune în zonele afectate. Tratamentul herniei de disc cauzate de leziuni traumatice poate include repaus, medicamente antiinflamatoare, fizioterapie și, în cazurile severe, intervenție chirurgicală.

Tehnici necorespunzătoare de ridicare: Utilizarea tehnicilor necorespunzătoare de ridicare a obiectelor grele poate duce la hernia de disc. Ridicarea obiectelor grele folosind mușchii spatelui în loc de cei ai picioarelor și coapselor poate exercita o presiune excesivă asupra discurilor intervertebrale, provocând fisurarea sau ruperea inelului fibros. De asemenea, mișcările bruște și răsucirile în timpul ridicării pot contribui la hernia de disc. Pentru a preveni această afecțiune, este esențial să se utilizeze tehnici corecte de ridicare, cum ar fi îndoirea genunchilor și menținerea spatelui drept, și să se evite ridicarea obiectelor grele fără ajutor.

Obezitatea și stilul de viață sedentar: Obezitatea și stilul de viață sedentar sunt factori de risc majori pentru hernia de disc. Excesul de greutate pune o presiune suplimentară pe coloana vertebrală și pe discurile intervertebrale, crescând riscul de deteriorare și herniere. Persoanele sedentare, care nu fac exerciții fizice regulate, au mușchii spatelui și ai abdomenului mai slabi, ceea ce reduce suportul pentru coloana vertebrală și crește riscul apariției herniei de disc. Menținerea unei greutăți sănătoase și adoptarea unui stil de viață activ, cu exerciții fizice regulate, pot ajuta la prevenirea herniei de disc și la menținerea sănătății coloanei vertebrale.

Activități repetitive și solicitante: Activitățile care implică mișcări repetitive și solicitante ale coloanei vertebrale pot crește riscul de hernie de disc. Muncile care necesită ridicarea, tragerea, împingerea sau răsucirea frecventă a trunchiului pot provoca uzura și deteriorarea discurilor intervertebrale. De asemenea, sporturile care implică mișcări repetitive și impacturi asupra coloanei vertebrale, cum ar fi alergarea sau săriturile, pot contribui la hernia de disc. Pentru a reduce riscul, este important să se utilizeze tehnici corecte de mișcare și să se ia pauze regulate pentru a evita suprasolicitarea coloanei vertebrale.

Predispoziția genetică: Predispoziția genetică joacă un rol semnificativ în apariția herniei de disc. Cercetările arată că anumite persoane moștenesc o vulnerabilitate genetică la deteriorarea discurilor intervertebrale. Aceasta poate include o structură mai slabă a inelului fibros sau o capacitate redusă de regenerare a discurilor. Persoanele cu antecedente familiale de hernie de disc sunt mai predispuse să dezvolte această afecțiune. Înțelegerea predispoziției genetice poate ajuta la adoptarea unor măsuri preventive, cum ar fi menținerea unui stil de viață sănătos și evitarea factorilor de risc suplimentari.

Fumatul: Fumatul este un factor de risc semnificativ pentru hernia de disc. Nicotina și alte substanțe chimice din țigări reduc fluxul de sânge către discurile intervertebrale, ceea ce poate duce la deshidratarea și degenerarea acestora. Fumatul afectează, de asemenea, capacitatea organismului de a repara țesuturile deteriorate, crescând riscul de hernie de disc. Renunțarea la fumat poate îmbunătăți sănătatea coloanei vertebrale și poate reduce riscul de hernie de disc, contribuind la menținerea integrității și funcționalității discurilor intervertebrale.

Simptomele herniei de disc

Hernia de disc poate provoca o varietate de simptome, în funcție de localizarea și severitatea afecțiunii. Aceste simptome includ durere, amorțeală, furnicături și slăbiciune musculară, care pot afecta semnificativ calitatea vieții pacientului.

Durere

Durerea în braț sau picior (sciatica): Hernia de disc poate provoca durere intensă în braț sau picior, în funcție de localizarea discului afectat. În cazul herniei de disc lombare, durerea poate iradia de la zona lombară către fese, coapsă și gambă, ajungând uneori până la picior. Această durere este adesea descrisă ca fiind ascuțită sau asemănătoare unui șoc electric și este cauzată de compresia nervului sciatic. În cazul herniei de disc cervicale, durerea poate iradia de la gât către umăr, braț și degete. Sciatica este una dintre cele mai frecvente manifestări ale herniei de disc lombare și poate fi însoțită de amorțeală și slăbiciune în membrul afectat.

Durerea agravată de mișcare sau anumite poziții: Durerea cauzată de hernia de disc poate fi agravată de mișcări specifice sau de anumite poziții ale corpului. De exemplu, mișcările de răsucire, îndoire sau ridicare pot intensifica durerea. De asemenea, durerea poate fi mai severă în poziția șezândă sau în timpul mersului. În cazul herniei de disc cervicale, mișcările gâtului, cum ar fi întoarcerea sau înclinarea capului, pot agrava durerea. Este important ca pacienții să identifice și să evite mișcările și pozițiile care agravează simptomele pentru a reduce disconfortul și a preveni deteriorarea suplimentară a discului.

Amorțeală sau furnicături

Hernia de disc poate provoca amorțeală sau furnicături în zonele deservite de nervii afectați. Aceste simptome apar atunci când discul herniat comprimă nervii spinali, perturbând semnalele nervoase. În cazul herniei de disc lombare, amorțeala și furnicăturile pot apărea în fese, coapsă, gambă și picior. În cazul herniei de disc cervicale, aceste simptome pot afecta umărul, brațul și degetele. Amorțeala și furnicăturile pot varia în intensitate și pot fi intermitente sau constante. Este important ca pacienții să monitorizeze aceste simptome și să consulte un medic pentru a evalua severitatea compresiei nervoase și pentru a stabili un plan de tratament adecvat.

Slăbiciune musculară

Hernia de disc poate provoca slăbiciune musculară în zonele deservite de nervii afectați. Aceasta apare atunci când compresia nervilor spinali interferează cu semnalele nervoase care controlează mușchii. În cazul herniei de disc lombare, slăbiciunea musculară poate afecta mușchii feselor, coapsei, gambei și piciorului, ceea ce poate duce la dificultăți în mers și la pierderea echilibrului. În cazul herniei de disc cervicale, slăbiciunea musculară poate afecta umărul, brațul și mâna, ceea ce poate îngreuna ridicarea obiectelor sau efectuarea activităților zilnice. Slăbiciunea musculară poate varia în severitate și poate fi un semn al compresiei nervoase semnificative, necesitând evaluare medicală și tratament adecvat.

Pierderea controlului vezicii urinare sau a intestinului (rar – sindromul de coadă de cal)

Sindromul de coadă de cal este o complicație rară, dar gravă a herniei de disc, care apare atunci când un disc herniat comprimă toți nervii din partea inferioară a canalului spinal. Aceasta poate duce la pierderea controlului vezicii urinare sau a intestinului, amorțeală în zona perineală și slăbiciune severă în picioare. Simptomele includ dificultăți la urinare, incontinență urinară sau fecală și pierderea sensibilității în zona care ar atinge o șa (coapsele interioare, partea din spate a picioarelor și zona din jurul rectului). Sindromul de coadă de cal necesită intervenție chirurgicală de urgență pentru a preveni leziunile permanente ale nervilor și pentru a restabili funcția normală a vezicii urinare și a intestinului.

Diagnosticul herniei de disc

Diagnosticul herniei de disc implică o combinație de examinare fizică și teste imagistice pentru a evalua severitatea și localizarea afecțiunii. Aceste metode ajută la identificarea compresiei nervoase și la stabilirea unui plan de tratament adecvat.

Examinarea fizică

Teste neurologice: Testele neurologice sunt esențiale pentru evaluarea funcției nervoase și identificarea compresiei nervilor spinali. Aceste teste includ verificarea reflexelor, forței musculare și sensibilității la atingere. Medicul poate folosi un ciocănel pentru a testa reflexele tendonului și poate cere pacientului să efectueze anumite mișcări pentru a evalua forța musculară. De asemenea, se poate verifica sensibilitatea la atingere ușoară, înțepături sau vibrații pentru a identifica zonele de amorțeală sau furnicături. Testele neurologice ajută la determinarea nervilor afectați și la evaluarea severității compresiei nervoase.

Evaluarea amplitudinii mișcărilor: Evaluarea amplitudinii mișcărilor este importantă pentru a determina gradul de mobilitate al coloanei vertebrale și pentru a identifica mișcările care provoacă durere. Medicul poate cere pacientului să efectueze mișcări de îndoire, răsucire și întindere a coloanei vertebrale pentru a evalua flexibilitatea și pentru a identifica limitările de mișcare. De asemenea, se poate evalua capacitatea pacientului de a se apleca înainte, înapoi și lateral pentru a determina gradul de afectare a coloanei vertebrale. Evaluarea amplitudinii mișcărilor ajută la identificarea mișcărilor care agravează simptomele și la stabilirea unui plan de tratament adecvat.

Teste imagistice

Rezonanța magnetică nucleară (RMN): Rezonanța magnetică nucleară este una dintre cele mai precise metode de diagnosticare a herniei de disc. RMN-ul utilizează unde radio și un câmp magnetic puternic pentru a crea imagini detaliate ale structurilor interne ale coloanei vertebrale. Acest test poate identifica localizarea exactă a discului herniat și poate arăta care nervi sunt afectați. RMN-ul este deosebit de util pentru evaluarea compresiei nervoase și pentru planificarea intervențiilor chirurgicale, dacă este necesar. De asemenea, RMN-ul poate ajuta la identificarea altor afecțiuni ale coloanei vertebrale, cum ar fi stenoza spinală sau tumorile.

Tomografia computerizată (CT): Tomografia computerizată este o metodă imagistică care utilizează raze X pentru a crea imagini detaliate ale coloanei vertebrale și ale structurilor învecinate. Spre deosebire de radiografiile simple, aceasta oferă imagini transversale ale coloanei vertebrale, permițând medicilor să vizualizeze cu precizie discurile intervertebrale și nervii spinali. Aceasta poate ajuta la identificarea herniei de disc și la evaluarea gradului de compresie a nervilor. Tomografia computerizată este deosebit de utilă în cazurile în care rezonanța magnetică nucleară nu este disponibilă sau nu poate fi utilizată din motive medicale.

Radiografiile: Radiografiile sunt teste imagistice de bază care utilizează raze X pentru a crea imagini ale oaselor coloanei vertebrale. Deși radiografiile nu pot detecta direct hernia de disc, ele pot ajuta la excluderea altor cauze ale durerii de spate, cum ar fi fracturile osoase, tumorile sau alinierea anormală a coloanei vertebrale. Radiografiile pot oferi informații despre sănătatea generală a coloanei vertebrale și pot fi utilizate ca prim pas în evaluarea durerii de spate înainte de a recurge la teste imagistice mai avansate, cum ar fi tomografia computerizată sau rezonanța magnetică nucleară.

Mielograma: Mielograma este un test imagistic care implică injectarea unui agent de contrast în lichidul spinal pentru a vizualiza coloana vertebrală și nervii spinali. După injectarea agentului de contrast, se efectuează o tomografie computerizată pentru a obține imagini detaliate ale coloanei vertebrale. Mielograma poate ajuta la identificarea compresiei nervilor cauzate de hernia de disc, stenoza spinală sau alte afecțiuni ale coloanei vertebrale. Acest test este deosebit de util în cazurile complexe în care alte metode imagistice nu oferă suficiente informații pentru un diagnostic precis.

Teste pentru nervi

Electromiografia (EMG): Electromiografia este un test care măsoară activitatea electrică a mușchilor și nervilor pentru a evalua funcția acestora. În timpul electromiografiei, un ac subțire este introdus în mușchi pentru a înregistra activitatea electrică în timpul contracției și relaxării mușchiului. Acest test poate ajuta la identificarea nervilor afectați de hernia de disc și la evaluarea severității compresiei nervoase. Electromiografia este utilă pentru diagnosticarea radiculopatiei și pentru planificarea tratamentului adecvat, inclusiv intervențiile chirurgicale, dacă este necesar.

Studiul conducerii nervoase: Studiul conducerii nervoase este un test care măsoară viteza și intensitatea impulsurilor electrice care se deplasează de-a lungul nervilor. Electrozii sunt plasați pe piele de-a lungul traiectoriei nervilor pentru a înregistra răspunsurile electrice la stimulii aplicați. Acest test poate ajuta la identificarea nervilor afectați și la evaluarea gradului de deteriorare a acestora. Studiul conducerii nervoase este adesea utilizat împreună cu electromiografia pentru a oferi o imagine completă a funcției nervoase și pentru a ghida tratamentul herniei de disc.

Opțiuni de tratament non-chirurgical

Tratamentul non-chirurgical pentru hernia de disc include o varietate de metode care pot ajuta la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea funcției coloanei vertebrale. Aceste metode includ modificarea activităților, medicamente pentru durere și relaxante musculare.

Repaus și modificarea activităților

Repausul și modificarea activităților sunt esențiale pentru gestionarea herniei de disc. În faza acută a durerii, este recomandat să se evite activitățile care agravează simptomele, cum ar fi ridicarea greutăților, răsucirea sau îndoirea excesivă a coloanei vertebrale. Repausul la pat poate fi necesar pentru câteva zile pentru a reduce inflamația și durerea, dar este important să se evite repausul prelungit, deoarece acesta poate duce la rigiditate și slăbiciune musculară. După ameliorarea simptomelor acute, este recomandat să se reia treptat activitățile zilnice, cu accent pe menținerea unei posturi corecte și evitarea mișcărilor bruște. Exercițiile de întindere și întărire a mușchilor spatelui și abdomenului pot ajuta la stabilizarea coloanei vertebrale și la prevenirea recurenței herniei de disc.

Medicamente pentru durere

Medicamente pentru durere fără prescripție medicală (antiinflamatoare nesteroidiene, paracetamol): Antiinflamatoarele nesteroidiene și paracetamonul sunt medicamente comune utilizate pentru ameliorarea durerii cauzate de hernia de disc. Antiinflamatoarele nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul și naproxenul, reduc inflamația și durerea prin inhibarea enzimelor care provoacă inflamația. Paracetamolul, pe de altă parte, acționează prin blocarea semnalelor de durere către creier. Aceste medicamente sunt disponibile fără prescripție medicală și pot fi utilizate pentru durerea ușoară până la moderată. Este important să se respecte doza recomandată și să se evite utilizarea pe termen lung fără consultarea unui medic, deoarece pot avea efecte secundare, cum ar fi iritația gastrică sau afectarea ficatului.

Medicamente pentru durere cu prescripție medicală: În cazurile de durere severă cauzată de hernia de disc, medicul poate prescrie medicamente pentru durere mai puternice. Acestea pot include opioide, cum ar fi codeina sau oxicodona, care acționează prin blocarea semnalelor de durere în sistemul nervos central. De asemenea, medicamentele antidepresive și anticonvulsivante pot fi prescrise pentru a trata durerea neuropatică asociată cu hernia de disc. Aceste medicamente pot ajuta la reducerea durerii și la îmbunătățirea calității vieții, dar trebuie utilizate cu precauție din cauza riscului de dependență și efecte secundare. Este important să se urmeze indicațiile medicului și să se monitorizeze reacțiile adverse.

Relaxante musculare: Relaxantele musculare sunt medicamente care ajută la reducerea spasmelor musculare și a tensiunii asociate cu hernia de disc. Acestea acționează prin inhibarea semnalelor nervoase care provoacă contracțiile musculare involuntare. Relaxantele musculare, cum ar fi ciclobenzaprina și metocarbamolul, pot fi prescrise pentru a ameliora durerea și disconfortul cauzate de spasmele musculare. Aceste medicamente pot provoca somnolență și amețeli, așa că este important să se evite conducerea vehiculelor sau operarea utilajelor grele în timpul utilizării acestora. Relaxantele musculare sunt de obicei utilizate pe termen scurt și trebuie administrate conform indicațiilor medicului.

Fizioterapia

Exerciții de întindere și întărire: Exercițiile de întindere și întărire sunt esențiale în tratamentul herniei de disc. Aceste exerciții ajută la menținerea flexibilității coloanei vertebrale și la întărirea mușchilor care susțin coloana. Exercițiile de întindere pot include mișcări lente și controlate pentru a întinde mușchii spatelui, coapselor și picioarelor, reducând tensiunea și durerea. Exercițiile de întărire se concentrează pe mușchii abdominali și ai spatelui, care ajută la stabilizarea coloanei vertebrale și la prevenirea recurenței herniei de disc. Este important ca aceste exerciții să fie efectuate sub supravegherea unui fizioterapeut pentru a asigura o tehnică corectă și pentru a evita agravarea simptomelor.

Corectarea posturii: Corectarea posturii este un aspect crucial în gestionarea herniei de disc. O postură corectă ajută la reducerea presiunii asupra coloanei vertebrale și la prevenirea deteriorării suplimentare a discurilor intervertebrale. Fizioterapeutul poate oferi instrucțiuni și exerciții pentru a îmbunătăți alinierea coloanei vertebrale în timpul activităților zilnice, cum ar fi statul pe scaun, mersul și ridicarea obiectelor. De asemenea, se pot utiliza dispozitive de susținere, cum ar fi centurile lombare, pentru a menține o postură corectă și pentru a reduce tensiunea asupra coloanei vertebrale. Adoptarea unei posturi corecte poate contribui semnificativ la ameliorarea durerii și la prevenirea recurenței herniei de disc.

Injecțiile epidurale cu steroizi

Injecțiile epidurale cu steroizi sunt o opțiune de tratament non-chirurgical pentru hernia de disc, care poate ajuta la reducerea inflamației și a durerii. Aceste injecții implică administrarea unui corticosteroid direct în spațiul epidural din jurul nervilor spinali afectați. Corticosteroizii au proprietăți antiinflamatoare puternice, care pot reduce umflarea și presiunea asupra nervilor, ameliorând astfel durerea și alte simptome. Injecțiile epidurale cu steroizi sunt de obicei utilizate atunci când alte metode de tratament, cum ar fi medicamentele și fizioterapia, nu au oferit suficientă ameliorare. Este important ca aceste injecții să fie administrate de un specialist în condiții sterile pentru a minimiza riscurile și complicațiile.

Opțiuni de tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical pentru hernia de disc este considerat atunci când metodele non-chirurgicale nu oferă ameliorare suficientă a simptomelor sau când există complicații severe. Intervențiile chirurgicale pot varia de la proceduri minim invazive la operații mai complexe, în funcție de severitatea și localizarea herniei de disc.

Indicații pentru intervenția chirurgicală

Intervenția chirurgicală pentru hernia de disc este indicată în cazurile în care durerea severă și alte simptome nu se ameliorează cu tratamentele non-chirurgicale după o perioadă de timp. De asemenea, intervenția chirurgicală poate fi necesară în cazurile de compresie severă a nervilor, care provoacă slăbiciune musculară progresivă, pierderea reflexelor sau pierderea controlului vezicii urinare și a intestinului (sindromul de coadă de cal). Alte indicații includ herniile de disc mari care comprimă măduva spinării sau nervii spinali și provoacă durere intensă și disfuncție neurologică. Decizia de a recurge la intervenția chirurgicală trebuie luată în urma unei evaluări detaliate de către un specialist și după ce au fost epuizate toate opțiunile de tratament non-chirurgical.

Tipuri de proceduri chirurgicale

Microdiscectomia: Microdiscectomia este o procedură chirurgicală minim invazivă utilizată pentru a trata hernia de disc. Aceasta implică îndepărtarea porțiunii herniate a discului intervertebral care comprimă nervii spinali. Procedura se realizează printr-o incizie mică, de obicei sub un centimetru, și folosind un microscop chirurgical pentru a vizualiza zona afectată. Microdiscectomia este eficientă în ameliorarea durerii și a altor simptome cauzate de compresia nervilor, cum ar fi amorțeala și slăbiciunea musculară. Recuperarea după microdiscectomie este de obicei rapidă, iar pacienții pot reveni la activitățile normale în câteva săptămâni. Această procedură este recomandată în cazurile în care tratamentele non-chirurgicale nu au oferit ameliorare suficientă.

Discectomia endoscopică: Discectomia endoscopică este o altă procedură minim invazivă utilizată pentru a trata hernia de disc. Aceasta implică utilizarea unui endoscop, un tub subțire cu o cameră la capăt, pentru a vizualiza și îndepărta porțiunea herniată a discului intervertebral. Procedura se realizează printr-o incizie mică și permite o vizualizare detaliată a zonei afectate fără a necesita o deschidere largă a coloanei vertebrale. Discectomia endoscopică are avantajul de a reduce riscul de complicații și de a scurta timpul de recuperare comparativ cu procedurile chirurgicale tradiționale. Este o opțiune eficientă pentru pacienții care nu au răspuns la tratamentele conservatoare și care prezintă simptome severe de compresie nervoasă.

Discectomia deschisă: Discectomia deschisă este o procedură chirurgicală tradițională utilizată pentru a trata hernia de disc. Aceasta implică realizarea unei incizii mai mari pentru a permite accesul direct la discul intervertebral herniat. Chirurgul îndepărtează porțiunea herniată a discului și, în unele cazuri, poate îndepărta și o parte din osul vertebral pentru a reduce presiunea asupra nervilor spinali. Discectomia deschisă este recomandată în cazurile severe de hernie de disc, unde alte metode chirurgicale minim invazive nu sunt adecvate. Recuperarea după discectomia deschisă poate fi mai lungă comparativ cu procedurile minim invazive, dar este eficientă în ameliorarea simptomelor și în prevenirea recurenței herniei de disc.

Fuziunea spinală: Fuziunea spinală este o procedură chirurgicală utilizată pentru a stabiliza coloana vertebrală prin unirea a două sau mai multe vertebre. Aceasta implică utilizarea unui grefon osos, care poate fi prelevat de la pacient sau de la un donator, și a unor dispozitive metalice, cum ar fi șuruburi și tije, pentru a fixa vertebrele împreună. Fuziunea spinală este recomandată în cazurile de instabilitate a coloanei vertebrale cauzate de hernia de disc sau de alte afecțiuni degenerative. Procedura ajută la reducerea durerii și la prevenirea mișcărilor anormale ale coloanei vertebrale. Recuperarea după fuziunea spinală poate dura câteva luni, iar pacienții trebuie să urmeze un program de reabilitare pentru a recăpăta forța și mobilitatea.

Înlocuirea discului artificial: Înlocuirea discului artificial este o procedură chirurgicală care implică îndepărtarea discului intervertebral deteriorat și înlocuirea acestuia cu un disc artificial. Discul artificial este conceput pentru a imita funcția unui disc natural, permițând mișcarea și absorbția șocurilor în coloana vertebrală. Această procedură este o alternativă la fuziunea spinală și are avantajul de a menține mobilitatea coloanei vertebrale. Înlocuirea discului artificial este recomandată în cazurile de hernie de disc severă sau de degenerare a discului care nu răspund la tratamentele conservatoare. Recuperarea după înlocuirea discului artificial este de obicei mai rapidă comparativ cu fuziunea spinală, iar pacienții pot reveni la activitățile normale în câteva săptămâni.

Reabilitarea postoperatorie

Reabilitarea postoperatorie este esențială pentru recuperarea completă după intervenția chirurgicală pentru hernia de disc. Aceasta implică un program de exerciții fizice și terapie pentru a restabili forța, flexibilitatea și funcția coloanei vertebrale. Fizioterapia joacă un rol crucial în reabilitarea postoperatorie, ajutând pacienții să își recâștige mobilitatea și să prevină recurența herniei de disc. Programul de reabilitare poate include exerciții de întindere și întărire, antrenament de echilibru și coordonare, precum și tehnici de corectare a posturii. De asemenea, pacienții sunt încurajați să adopte un stil de viață activ și să evite activitățile care pot pune presiune excesivă asupra coloanei vertebrale. Reabilitarea postoperatorie este personalizată în funcție de nevoile individuale ale fiecărui pacient și este monitorizată de un specialist pentru a asigura o recuperare optimă.

Prevenirea herniei de disc

Menținerea unei greutăți sănătoase: Menținerea unei greutăți sănătoase este esențială pentru prevenirea herniei de disc. Excesul de greutate pune o presiune suplimentară pe coloana vertebrală și pe discurile intervertebrale, crescând riscul de deteriorare și herniere. Adoptarea unei diete echilibrate și sănătoase, bogată în fructe, legume, proteine slabe și cereale integrale, poate ajuta la menținerea unei greutăți optime. De asemenea, este important să se evite alimentele procesate și bogate în zahăr și grăsimi nesănătoase. Combinarea unei alimentații sănătoase cu exerciții fizice regulate poate contribui la menținerea unei greutăți sănătoase și la reducerea riscului de hernie de disc.

Practicarea tehnicilor corecte de ridicare: Utilizarea tehnicilor corecte de ridicare este crucială pentru prevenirea herniei de disc. Atunci când ridicați obiecte grele, este important să îndoiți genunchii și să folosiți mușchii picioarelor pentru a ridica, menținând spatele drept și evitând răsucirea trunchiului. Ridicarea obiectelor apropiate de corp și evitarea ridicării obiectelor deasupra capului pot reduce presiunea asupra coloanei vertebrale. De asemenea, este recomandat să cereți ajutor atunci când ridicați obiecte foarte grele sau voluminoase. Practicarea tehnicilor corecte de ridicare poate preveni deteriorarea discurilor intervertebrale și poate reduce riscul de hernie de disc.

Menținerea unei posturi corecte: Menținerea unei posturi corecte este esențială pentru prevenirea herniei de disc. O postură corectă reduce presiunea asupra coloanei vertebrale și ajută la menținerea aliniamentului corect al vertebrelor. Atunci când stați pe scaun, asigurați-vă că spatele este drept și sprijinit, picioarele sunt așezate pe podea și genunchii sunt la un unghi de 90 de grade. Evitați să stați în aceeași poziție pentru perioade lungi de timp și faceți pauze regulate pentru a vă întinde și a vă mișca. De asemenea, menținerea unei posturi corecte în timpul mersului și al somnului poate contribui la sănătatea coloanei vertebrale și la prevenirea herniei de disc.

Angajarea în exerciții fizice regulate: Exercițiile fizice regulate sunt esențiale pentru menținerea sănătății coloanei vertebrale și pentru prevenirea herniei de disc. Activitățile fizice, cum ar fi mersul pe jos, înotul, ciclismul și yoga, pot ajuta la întărirea mușchilor spatelui și abdomenului, care susțin coloana vertebrală. Exercițiile de întindere și flexibilitate pot îmbunătăți mobilitatea și pot reduce tensiunea musculară. De asemenea, exercițiile de întărire a mușchilor trunchiului pot stabiliza coloana vertebrală și pot preveni deteriorarea discurilor intervertebrale. Este important să alegeți exerciții care nu pun presiune excesivă asupra coloanei vertebrale și să le efectuați sub supravegherea unui specialist, dacă este necesar.

Evitarea statului prelungit în picioare sau pe scaun: Statul prelungit în picioare sau pe scaun poate pune presiune excesivă asupra coloanei vertebrale și poate contribui la dezvoltarea herniei de disc. Este important să se facă pauze regulate pentru a se mișca și a se întinde, mai ales dacă aveți un loc de muncă care implică statul pe scaun pentru perioade lungi de timp. Ridicați-vă și faceți câțiva pași la fiecare oră pentru a reduce tensiunea asupra coloanei vertebrale. Dacă trebuie să stați în picioare pentru perioade lungi, încercați să alternați greutatea de pe un picior pe altul și să folosiți un suport pentru picioare pentru a reduce presiunea asupra spatelui. Adoptarea acestor obiceiuri poate ajuta la menținerea sănătății coloanei vertebrale și la prevenirea herniei de disc.

Renunțarea la fumat: Fumatul este un factor de risc semnificativ pentru hernia de disc, deoarece nicotina și alte substanțe chimice din țigări reduc fluxul de sânge către discurile intervertebrale, ceea ce poate duce la deshidratarea și degenerarea acestora. Renunțarea la fumat poate îmbunătăți sănătatea coloanei vertebrale și poate reduce riscul de hernie de disc. Există multe resurse disponibile pentru a ajuta la renunțarea la fumat, inclusiv consiliere, medicamente și programe de suport. Renunțarea la fumat nu numai că va reduce riscul de hernie de disc, dar va îmbunătăți și sănătatea generală, reducând riscul de boli cardiovasculare, cancer și alte afecțiuni cronice. Este important să căutați sprijin și să utilizați resursele disponibile pentru a reuși să renunțați la fumat.