Meniu

Hernie incizionala: ce este, cum o tratam si prevenim

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Crina Pop pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Hernia incizională apare atunci când țesuturile sau organele interne ies printr-o cicatrice chirurgicală necorespunzător vindecată. Acest tip de hernie este frecvent întâlnit după intervenții chirurgicale abdominale și poate apărea la câteva luni sau chiar ani după operație.

Simptomele includ o umflătură vizibilă în zona cicatricei, durere și disconfort, mai ales în timpul activităților fizice. Tratamentul implică adesea intervenția chirurgicală, fie prin metode deschise, fie laparoscopice, pentru a repara peretele abdominal și a preveni recurența herniei.

Ce este o hernie incizională?

Hernia incizională este o proeminență a țesuturilor sau organelor interne printr-o cicatrice chirurgicală de pe peretele abdominal. Aceasta apare în urma unei slăbiri a mușchilor abdominali cauzată de o incizie chirurgicală care nu s-a vindecat corespunzător. În timpul unei intervenții chirurgicale abdominale, medicii fac o incizie pentru a accesa organele interne. După operație, această incizie este închisă cu suturi sau capse. Uneori, însă, aceste suturi nu reușesc să mențină țesuturile strânse, permițând astfel organelor interne să iasă prin locul slăbit. Aceasta poate duce la formarea unei umflături sau proeminențe vizibile sub piele. Herniile incizionale sunt mai frecvente la persoanele supraponderale, la cele care au avut multiple intervenții chirurgicale abdominale sau la cele cu afecțiuni cronice care afectează vindecarea rănilor, precum diabetul.

Localizare și aspect

Poziționare tipică de-a lungul cicatricilor chirurgicale: Hernia incizională apare de obicei în zona unei cicatrici post-operatorii pe abdomen. Aceste cicatrici pot fi rezultatul unor operații precum apendicectomia, cezariana sau alte intervenții abdominale majore. Poziția exactă a herniei depinde de locul inițial al inciziei. De exemplu, dacă incizia a fost efectuată pe linia mediană a abdomenului, hernia va apărea cel mai probabil în acea zonă. În majoritatea cazurilor, hernia devine vizibilă atunci când pacientul stă în picioare sau efectuează activități care cresc presiunea abdominală, cum ar fi ridicarea de greutăți sau tusea.

Proeminența țesuturilor sau organelor: Proeminența sau ieșirea țesuturilor prin locul slăbit al peretelui abdominal este principalul simptom al herniei incizionale. Aceasta poate varia în dimensiune, de la mici umflături care sunt vizibile doar la anumite mișcări până la proeminențe mari care sunt permanent vizibile și pot cauza disconfort semnificativ. În unele cazuri, hernia poate conține doar grăsime abdominală, dar în cazurile mai severe poate include și porțiuni ale intestinului sau alte organe interne. Proeminența poate fi dureroasă și poate provoca simptome suplimentare precum greață, vărsături sau dificultăți de mișcare. Dacă hernia devine incarcerată (adică nu poate fi împinsă înapoi în abdomen) sau strangulată (când fluxul sanguin către țesutul herniat este întrerupt), aceasta necesită tratament medical de urgență pentru a preveni complicațiile grave.

Cauzele și factorii de risc ai herniei incizionale

Hernia incizională poate fi cauzată de factori legați de intervențiile chirurgicale, precum și de factori specifici pacientului.

Incizii chirurgicale și slăbirea peretelui abdominal

Eșecul vindecării corespunzătoare a inciziei: Hernia incizională apare adesea atunci când incizia chirurgicală nu se vindecă corespunzător. După o operație, marginile inciziei trebuie să se unească ferm pentru a forma o cicatrice robustă. Dacă aceste margini nu sunt aliniate corect sau dacă suturile nu sunt suficient de puternice, zona poate rămâne slăbită. Această slăbire permite organelor interne să împingă prin peretele abdominal, formând o hernie. Factorii care pot împiedica vindecarea corespunzătoare includ infecțiile la locul inciziei, tehnicile chirurgicale inadecvate și utilizarea unor materiale de sutură nepotrivite.

Momentul apariției herniei după operație: Hernia incizională poate apărea în orice moment după o intervenție chirurgicală, dar este cel mai probabil să se dezvolte în primele trei până la șase luni post-operatorii, când țesuturile sunt încă în proces de vindecare. În această perioadă, activitățile fizice intense sau ridicarea de greutăți pot exercita o presiune suplimentară asupra zonei inciziei, crescând riscul de hernie. De asemenea, sarcina sau creșterea rapidă în greutate în acest interval de timp pot contribui la dezvoltarea unei hernii incizionale. Este esențial ca pacienții să urmeze recomandările medicilor privind activitățile permise și restricțiile post-operatorii pentru a minimiza riscul apariției unei hernii.

Factori legați de pacient

Obezitatea și excesul de greutate: Aceștia sunt factori majori de risc pentru dezvoltarea unei hernii incizionale. Greutatea suplimentară exercită o presiune constantă asupra peretelui abdominal, slăbindu-l și făcându-l mai susceptibil la rupere. Persoanele obeze au adesea un strat mai gros de grăsime subcutanată, ceea ce poate complica vindecarea inciziilor chirurgicale și poate duce la formarea unei hernii. În plus, obezitatea este asociată cu alte probleme de sănătate, cum ar fi diabetul și hipertensiunea arterială, care pot afecta negativ procesul de vindecare.

Fumatul: Nicotina și alte substanțe chimice din țigări afectează capacitatea organismului de a vindeca rănile prin reducerea fluxului sanguin și a oxigenului către țesuturi. Fumatul încetinește procesul de vindecare și crește riscul de infecții la locul inciziei. De asemenea, tusea cronică cauzată de fumat poate exercita o presiune suplimentară asupra peretelui abdominal, contribuind la formarea unei hernii. Renunțarea la fumat înainte și după intervenția chirurgicală poate reduce semnificativ riscul apariției unei hernii incizionale.

Boli cronice: Diabetul și insuficiența renală sunt factori de risc semnificativi pentru dezvoltarea unei hernii incizionale. Diabetul afectează capacitatea organismului de a vindeca rănile prin reducerea fluxului sanguin și a oxigenului către țesuturi, ceea ce poate duce la o vindecare mai lentă și mai puțin eficientă a inciziilor chirurgicale. Insuficiența renală, pe de altă parte, poate cauza acumularea de lichide în organism, crescând presiunea asupra peretelui abdominal și slăbindu-l. Ambele afecțiuni pot complica procesul de vindecare și pot crește riscul de infecții la locul inciziei, ceea ce poate duce la formarea unei hernii.

Medicamente (steroizi, imunosupresoare): Utilizarea pe termen lung a steroizilor și a medicamentelor imunosupresoare poate afecta negativ procesul de vindecare a rănilor și poate crește riscul de hernie incizională. Steroizii reduc inflamația, dar pot slăbi țesuturile conjunctive și pot împiedica formarea unei cicatrici robuste. Medicamentele imunosupresoare, utilizate frecvent la pacienții cu transplanturi de organe sau boli autoimune, suprimă răspunsul imun al organismului, ceea ce poate încetini vindecarea rănilor și poate crește riscul de infecții. Aceste medicamente pot, de asemenea, să interfereze cu producția de colagen, esențial pentru vindecarea țesuturilor.

Factori chirurgicali

Intervenții chirurgicale de urgență: Intervențiile chirurgicale efectuate în regim de urgență prezintă un risc mai mare de dezvoltare a unei hernii incizionale. În situațiile de urgență, chirurgii au adesea mai puțin timp pentru a pregăti pacientul și pentru a efectua procedura în condiții ideale. Acest lucru poate duce la o închidere mai puțin precisă a inciziei și la o vindecare mai dificilă. De asemenea, pacienții care necesită intervenții chirurgicale de urgență pot avea afecțiuni medicale preexistente sau complicații acute, care afectează negativ procesul de vindecare.

Incizii pe linia mediană: Linia mediană este o zonă relativ slabă a peretelui abdominal, unde mușchii se întâlnesc și sunt uniți printr-un strat subțire de țesut conjunctiv. Închiderea inciziilor pe linia mediană poate fi mai dificilă și mai predispusă la eșecuri, mai ales dacă pacientul are factori de risc suplimentari precum obezitatea sau afecțiunile cronice. De aceea, inciziile pe linia mediană pot provoca o hernie incizională.

Infecția plăgii: O infecție poate compromite integritatea țesuturilor și poate împiedica formarea unei cicatrici puternice și durabile. Infecțiile pot provoca inflamații și acumulări de lichide în jurul inciziei, ceea ce poate duce la slăbirea peretelui abdominal și la formarea unei hernii. Tratamentul prompt al infecțiilor și utilizarea tehnicilor sterile în timpul intervențiilor chirurgicale sunt esențiale pentru a minimiza acest risc.

Tehnică chirurgicală deficitară: Dacă marginile inciziei nu sunt aliniate și suturate corect, există un risc crescut ca peretele abdominal să rămână slăbit. Utilizarea unor materiale de sutură inadecvate sau aplicarea unei tensiuni insuficiente asupra suturilor poate duce la o vindecare incompletă și la formarea unei hernii. De asemenea, o tehnică chirurgicală care nu respectă principiile sterile poate crește riscul de infecții, complicând și mai mult procesul de vindecare. Alegerea unei tehnici chirurgicale adecvate și a unor materiale de calitate este esențială pentru a preveni complicațiile post-operatorii.

Simptomele herniei incizionale

Hernia incizională se manifestă printr-o serie de simptome, inclusiv proeminența vizibilă în zona cicatricei chirurgicale, durere și disconfort, precum și senzații de arsură.

Proeminența vizibilă în apropierea cicatricei chirurgicale

Aspect vizibil când se stă în picioare: Proeminența sau umflătura cauzată de hernia incizională devine adesea mai vizibilă atunci când pacientul stă în picioare sau efectuează activități care cresc presiunea abdominală, cum ar fi tusea, strănutul sau ridicarea de greutăți. În poziția verticală, gravitația și presiunea internă împing țesuturile sau organele prin locul slăbit al peretelui abdominal, făcând umflătura mai evidentă. În unele cazuri, proeminența poate dispărea sau se poate reduce atunci când pacientul se întinde pe spate, deoarece presiunea abdominală scade.

Reductibilitatea herniei: Acest lucru se referă la capacitatea de a împinge proeminența înapoi în cavitatea abdominală. Herniile incizionale reductibile pot fi împinse manual înapoi în abdomen și pot părea mai mici sau pot dispărea temporar atunci când pacientul se întinde pe spate. Cu toate acestea, dacă hernia devine ireductibilă, adică nu poate fi împinsă înapoi în abdomen, aceasta poate indica o complicație mai gravă, cum ar fi încarcerarea sau strangularea. În aceste cazuri, este necesară intervenția medicală de urgență pentru a preveni complicațiile severe.

Durere și disconfort

Senzații de durere sau arsură: Hernia incizională poate provoca diverse tipuri de disconfort, inclusiv durere sau senzații de arsură. Durerea poate varia de la o senzație ușoară de disconfort până la dureri severe care interferează cu activitățile zilnice. Senzațiile de arsură sunt adesea cauzate de iritarea nervilor din zona afectată, iar senzațiile de gâlgâit pot apărea din cauza mișcării intestinelor prin locul slăbit al peretelui abdominal. Aceste simptome pot fi agravate de activitățile care cresc presiunea abdominală și pot necesita tratament medical pentru ameliorare.

Durerea la ridicare sau încordare: Hernia incizională poate provoca dureri semnificative atunci când pacientul ridică obiecte grele sau se încordează. Aceste activități cresc presiunea abdominală, forțând țesuturile sau organele să împingă și mai mult prin locul slăbit al peretelui abdominal. Durerea poate varia de la o senzație ușoară de disconfort până la dureri acute și intense. În unele cazuri, pacienții pot experimenta dureri bruște și severe, care pot indica o complicație, cum ar fi încarcerarea sau strangularea herniei.

Simptome gastrointestinale

Greață și vărsături: Aceste simptome apar adesea atunci când o parte a intestinului este prinsă în hernie, interferând cu funcționarea normală a tractului digestiv. Greața și vărsăturile pot fi semne ale unei complicații grave, cum ar fi strangularea herniei, care necesită intervenție medicală imediată. În aceste cazuri, fluxul sanguin către intestin poate fi întrerupt, ducând la moartea țesutului și la alte complicații severe. Este important ca pacienții să caute asistență medicală dacă experimentează aceste simptome.

Constipație sau modificări ale obiceiurilor intestinale: Aceste simptome apar atunci când hernia interferează cu mișcarea normală a intestinelor, cauzând blocaje parțiale sau totale. Constipația poate fi însoțită de dureri abdominale și disconfort, iar pacienții pot observa modificări în frecvența și consistența scaunelor. În cazurile severe, hernia poate provoca obstrucție intestinală, care necesită tratament medical de urgență. Monitorizarea atentă a simptomelor și consultarea unui medic sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a acestor probleme.

Diagnosticul herniei incizionale

Diagnosticul herniei incizionale implică o examinare fizică detaliată și utilizarea unor tehnici imagistice pentru a confirma prezența herniei și a evalua severitatea acesteia.

Examinare fizică

Palparea peretelui abdominal: Medicul va examina zona cicatricei chirurgicale pentru a identifica orice proeminență sau umflătură vizibilă. Pacientul poate fi rugat să stea în picioare sau să tușească pentru a face hernia mai evidentă. Palparea poate ajuta la determinarea dimensiunii și localizării herniei, precum și la evaluarea dacă aceasta este reductibilă sau nu. În cazurile în care diagnosticul nu este clar, medicul poate recomanda investigații suplimentare, cum ar fi ecografia sau tomografia computerizată, pentru a obține o imagine mai detaliată a herniei și a planifica tratamentul adecvat.

Manvra Valsalva (tuse sau încordare): Manvra Valsalva este o tehnică utilizată pentru a evalua prezența și severitatea unei hernii incizionale. Pacientul este rugat să tușească sau să se încordeze, ceea ce crește presiunea intraabdominală și poate face hernia mai vizibilă și palpabilă. Această manevră ajută medicul să determine dacă hernia este reductibilă sau nu și să evalueze dimensiunea și localizarea acesteia. În plus, aceasta poate dezvălui semne de complicații, cum ar fi încarcerarea sau strangularea herniei, care necesită intervenție medicală imediată.

Studii imagistice

Tomografia computerizată: Aceasta este o tehnică imagistică avansată care oferă imagini detaliate ale structurilor interne ale abdomenului. Tomografia computerizată este adesea utilizată pentru a confirma diagnosticul de hernie incizională și pentru a evalua dimensiunea, localizarea și conținutul herniei. Tomografia computerizată poate identifica, de asemenea, complicații precum încarcerarea sau strangularea herniei și poate ajuta la planificarea tratamentului chirurgical. Imaginile obținute prin tomografie computerizată sunt foarte precise și pot oferi informații esențiale pentru o intervenție chirurgicală reușită.

Ecografia: Aceasta este o metodă non-invazivă și accesibilă de evaluare a herniei incizionale. Utilizând unde sonore de înaltă frecvență, ecografia produce imagini ale structurilor interne ale abdomenului. Aceasta poate fi utilizată pentru a evalua prezența și dimensiunea herniei, precum și pentru a verifica dacă există complicații precum încarcerarea. Ecografia este adesea preferată pentru evaluarea inițială a pacienților cu suspiciune de hernie incizională datorită accesibilității sale și lipsei de radiații ionizante.

Imagistica prin rezonanță magnetică: Imagistica prin rezonanță magnetică este o altă tehnică avansată de imagistică utilizată pentru evaluarea herniilor incizionale. Aceasta oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi și ale structurilor interne fără utilizarea radiațiilor ionizante. Imagistica prin rezonanță magnetică este deosebit de utilă în cazurile complexe sau atunci când alte metode imagistice nu oferă suficiente informații. Aceasta poate ajuta la identificarea complicațiilor și la planificarea intervenției chirurgicale, oferind o imagine clară a peretelui abdominal și a conținutului herniei.

Opțiuni de tratament pentru hernia incizională

Tratamentul herniei incizionale poate varia de la gestionarea conservatoare la intervenții chirurgicale, în funcție de severitatea și simptomele herniei.

Gestionarea conservatoare

Observarea herniilor asimptomatice sau mici: În cazul herniilor incizionale mici și asimptomatice, medicii pot recomanda monitorizarea atentă a acestora fără intervenție imediată. Aceasta implică evaluări periodice pentru a verifica dacă hernia crește în dimensiune sau începe să provoace simptome. Pacienții sunt sfătuiți să evite activitățile care ar putea agrava hernia și să adopte un stil de viață sănătos pentru a preveni complicațiile. În unele cazuri, herniile mici pot rămâne stabile și nu necesită tratament chirurgical, dar monitorizarea continuă este esențială pentru a detecta orice schimbare.

Îmbrăcăminte de susținere (benzi abdominale): Utilizarea benzilor abdominale sau a altor tipuri de îmbrăcăminte de susținere poate ajuta la gestionarea simptomelor herniei incizionale. Aceste dispozitive oferă suport suplimentar peretelui abdominal și pot reduce disconfortul cauzat de hernie. Benzile abdominale sunt utile în special pentru pacienții care nu sunt candidați pentru intervenții chirurgicale imediate sau care doresc să amâne operația. Cu toate acestea, utilizarea pe termen lung a acestor dispozitive nu rezolvă problema de bază și nu previne creșterea herniei, fiind necesară o evaluare periodică a stării pacientului.

Repararea chirurgicală deschisă a herniei

Indicații și procedură: Repararea deschisă a herniei este indicată în cazul herniilor mari, simptomatice sau complicate. Procedura implică efectuarea unei incizii mari în zona herniei pentru a accesa și repara peretele abdominal. Chirurgul va împinge țesuturile sau organele protruzionate înapoi în cavitatea abdominală și va repara locul slăbit al peretelui abdominal cu suturi. În unele cazuri, se poate utiliza o plasă sintetică pentru a întări zona reparată și a reduce riscul de recurență. Această procedură este adesea preferată pentru herniile complexe sau recurente, deoarece permite o vizualizare clară și acces facil la zona afectată. Pacienții pot necesita o perioadă de recuperare mai lungă comparativ cu alte metode, dar rezultatele sunt adesea durabile și eficiente.

Tehnici de întărire cu plasă: Tehnicile de întărire cu plasă sunt frecvent utilizate în repararea herniilor incizionale pentru a reduce riscul de recurență. În cadrul acestei proceduri, o plasă sintetică sau biologică este plasată peste sau sub locul slăbit al peretelui abdominal pentru a oferi suport suplimentar și a întări zona reparată. Plasa acționează ca un suport structural, distribuind presiunea uniform și prevenind ieșirea organelor sau țesuturilor prin locul slăbit. Utilizarea plasei poate reduce semnificativ riscul de recurență comparativ cu repararea primară prin suturi. Există diferite tehnici de plasare a plasei, inclusiv poziționarea acesteia sub peretele abdominal (sublay) sau între straturile peretelui abdominal (inlay). Alegerea tehnicii depinde de dimensiunea și localizarea herniei, precum și de preferințele chirurgului.

Repararea chirurgicală laparoscopică a herniei

Procedura laparoscopică: Aceasta este o abordare minim invazivă, care implică utilizarea unor incizii mici prin care sunt introduse instrumente chirurgicale speciale și o cameră video pentru a vizualiza și repara hernia. Această metodă permite chirurgului să efectueze operația cu o perturbare minimă a țesuturilor înconjurătoare. Procedura laparoscopică oferă avantaje semnificative comparativ cu chirurgia deschisă. Cu toate acestea, nu toate herniile pot fi reparate laparoscopic, iar decizia finală depinde de evaluarea individuală a fiecărui pacient.

Avantaje și limitări: Repararea laparoscopică a herniei incizionale oferă numeroase avantaje, inclusiv o recuperare mai rapidă, durere post-operatorie redusă și cicatrici mai mici. Pacienții pot reveni la activitățile normale într-un timp mai scurt comparativ cu chirurgia deschisă. Cu toate acestea, există și limitări ale acestei metode. Procedura necesită abilități tehnice avansate din partea chirurgului și poate să nu fie adecvată pentru herniile foarte mari sau complicate. În plus, costurile asociate echipamentului laparoscopic pot fi mai mari. Evaluarea atentă a fiecărui caz este esențială pentru a determina cea mai bună abordare chirurgicală.

Repararea herniei asistată robotic

Repararea herniei asistată robotic este o tehnică avansată care utilizează brațe robotice controlate de chirurg pentru a efectua operația cu precizie ridicată. Această metodă combină avantajele abordării laparoscopice cu tehnologia robotică, oferind o vizualizare excelentă și control precis al instrumentelor chirurgicale. Chirurgul operează de la o consolă, utilizând imagini tridimensionale pentru a ghida brațele robotice. Repararea asistată robotic este deosebit de utilă în cazurile complexe sau atunci când este necesară o precizie suplimentară. Cu toate acestea, costurile ridicate și disponibilitatea limitată a echipamentului robotic pot fi factori limitativi.

Reconstrucția complexă a peretelui abdominal

Reconstrucția complexă a peretelui abdominal este necesară în cazurile severe de hernie incizională, unde există pierderi semnificative de țesut sau defecte mari ale peretelui abdominal. Această procedură implică tehnici avansate pentru a repara și întări peretele abdominal, inclusiv utilizarea plasei și separarea componentelor musculare pentru a crea un suport structural durabil. Reconstrucția complexă poate implica multiple etape și necesită o echipă chirurgicală experimentată. Scopul acestei proceduri este de a restabili funcționalitatea peretelui abdominal și de a preveni recurența herniei, oferind pacienților o calitate îmbunătățită a vieții.

Îngrijirea postoperatorie și recuperarea

Gestionarea durerii: Medicii pot prescrie analgezice pentru a ameliora durerea și disconfortul resimțit după operație. Acestea pot include medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau, în cazuri mai severe, opioide. Este important ca pacienții să urmeze indicațiile medicului privind administrarea medicamentelor și să raporteze orice efecte secundare sau probleme. În plus, tehnicile non-farmacologice, cum ar fi aplicarea de comprese reci sau calde și practicarea unor exerciții de respirație profundă, pot ajuta la reducerea durerii și la îmbunătățirea confortului general.

Restricționarea activităților și revenirea la activitățile normale: După o intervenție chirurgicală pentru hernia incizională, pacienții trebuie să respecte anumite restricții în ceea ce privește activitățile lor pentru a permite vindecarea adecvată a peretelui abdominal. Este recomandat să evite ridicarea de greutăți și activitățile fizice intense timp de câteva săptămâni după operație. Medicul va oferi instrucțiuni specifice privind momentul în care pacienții pot reveni treptat la activitățile normale. De asemenea, este important să se acorde atenție semnelor de complicații și să se consulte medicul în cazul apariției unor simptome neobișnuite. Respectarea acestor recomandări contribuie la prevenirea recurenței herniei și la asigurarea unei recuperări complete și sigure.

Complicațiile herniei incizionale

Hernia incizională poate duce la diverse complicații, inclusiv încarcerarea, strangularea și obstrucția intestinală.

Încarcerarea

Capturarea conținutului herniei: Încarcerarea herniei apare atunci când conținutul herniat, cum ar fi o porțiune a intestinului, devine prins în locul slăbit al peretelui abdominal și nu poate fi împins înapoi în cavitatea abdominală. Aceasta poate provoca dureri severe și disconfort, iar capturarea prelungită poate duce la complicații grave. Încarcerarea poate împiedica fluxul normal al conținutului intestinal, ducând la simptome precum greață, vărsături și constipație. Este esențial ca pacienții să caute asistență medicală imediată dacă suspectează o încarcerare a herniei pentru a preveni complicațiile suplimentare.

Ireductibilitatea și obstrucția potențială: Ireductibilitatea herniei indică faptul că proeminența nu poate fi împinsă înapoi în cavitatea abdominală, ceea ce poate duce la obstrucția intestinală. Obstrucția apare atunci când intestinul este blocat, împiedicând trecerea normală a conținutului intestinal. Aceasta poate cauza simptome severe, cum ar fi dureri abdominale intense, balonare, vărsături și incapacitatea de a elimina gazele sau scaunul. Obstrucția intestinală reprezintă o urgență medicală care necesită intervenție chirurgicală imediată pentru a elibera blocajul și a preveni complicațiile grave, cum ar fi necroza intestinală. Pacienții trebuie să fie conștienți de aceste simptome și să solicite ajutor medical prompt.

Strangularea

Aprovizionarea sanguină compromisă a țesutului herniat: Strangularea herniei apare atunci când aprovizionarea cu sânge a țesutului herniat este întreruptă. Aceasta se întâmplă atunci când o porțiune a intestinului sau alt țesut este prinsă atât de strâns în locul slăbit al peretelui abdominal încât fluxul sanguin nu mai poate ajunge la acea zonă. Fără o aprovizionare adecvată cu sânge, țesutul începe să moară (necroză). Strangularea este o complicație gravă și necesită intervenție medicală imediată. Simptomele pot include dureri abdominale severe, greață, vărsături și o umflătură dureroasă care nu poate fi împinsă înapoi în abdomen.

Riscul de necroză și perforație a țesutului: Dacă strangularea nu este tratată prompt, țesutul herniat poate suferi necroză, adică moartea țesutului din cauza lipsei de sânge. Necroza poate duce la perforația intestinului, ceea ce permite conținutului intestinal să se scurgă în cavitatea abdominală, provocând peritonită, o infecție gravă și potențial fatală a peritoneului. Perforația și necroza necesită intervenție chirurgicală de urgență pentru a îndepărta țesutul mort și a repara problema.

Recurența după reparare

Factorii de risc pentru recurență: Chiar și după repararea chirurgicală, hernia incizională poate reveni. Factorii de risc pentru recurență includ obezitatea, fumatul, diabetul și utilizarea pe termen lung a steroizilor sau a altor medicamente imunosupresoare. De asemenea, tehnica chirurgicală utilizată și calitatea materialelor de sutură pot influența riscul de recurență. Pacienții care nu respectă recomandările postoperatorii privind restricțiile activităților fizice sau care nu gestionează eficient afecțiunile medicale preexistente sunt, de asemenea, mai susceptibili la recurență.

Strategii pentru reducerea ratei de recurență: Pentru a reduce riscul de recurență a herniei incizionale, medicii pot recomanda utilizarea plasei pentru întărirea peretelui abdominal în timpul reparării chirurgicale. De asemenea, alegerea unei tehnici chirurgicale adecvate și utilizarea unor materiale de calitate sunt esențiale. Pacienții sunt sfătuiți să mențină o greutate corporală sănătoasă, să renunțe la fumat și să gestioneze eficient afecțiunile cronice precum diabetul. Respectarea instrucțiunilor postoperatorii privind activitățile fizice și purtarea unor dispozitive de susținere, cum ar fi benzile abdominale, pot contribui, de asemenea, la prevenirea recurenței. Monitorizarea regulată și consultarea periodică cu medicul sunt esențiale pentru detectarea timpurie a oricăror semne de recurență.

Prevenirea herniei incizionale

Prevenirea herniei incizionale implică optimizarea perioadei preoperatorii a pacientului și utilizarea unor tehnici chirurgicale adecvate pentru a minimiza riscul de recurență.

Optimizarea perioadei preoperatorii

Gestionarea greutății: Excesul de greutate exercită o presiune suplimentară asupra peretelui abdominal, slăbindu-l și făcându-l mai susceptibil la formarea unei hernii. Pacienții sunt sfătuiți să adopte o dietă echilibrată și să participe la activități fizice regulate pentru a pierde în greutate înainte de intervenția chirurgicală. Medicul sau un dietetician poate oferi recomandări personalizate pentru gestionarea greutății, contribuind astfel la reducerea riscului de complicații postoperatorii.

Renunțarea la fumat: Fumatul afectează negativ vindecarea rănilor prin reducerea fluxului sanguin și a oxigenului către țesuturi. Renunțarea la fumat înainte de intervenția chirurgicală poate îmbunătăți semnificativ capacitatea organismului de a vindeca incizia și de a preveni formarea unei hernii incizionale. Pacienții sunt încurajați să renunțe la fumat cu cel puțin câteva săptămâni înainte de operație și să evite expunerea la fumul de țigară în perioada postoperatorie. Există diverse resurse și programe de suport disponibile pentru a ajuta pacienții să renunțe la fumat.

Controlul bolilor cronice: Diabetul necontrolat poate afecta vindecarea rănilor și poate crește riscul de infecții, în timp ce hipertensiunea arterială poate exercita o presiune suplimentară asupra peretelui abdominal. Pacienții trebuie să urmeze tratamentele prescrise de medici și să monitorizeze constant starea lor de sănătate pentru a menține afecțiunile cronice sub control. Colaborarea strânsă cu medicii specialiști este esențială pentru a asigura o gestionare adecvată a acestor condiții înainte și după intervenția chirurgicală.

Tehnici chirurgicale pentru prevenire

Selecția materialelor de sutură: Suturile trebuie să fie suficient de puternice pentru a menține marginile inciziei strâns unite până la vindecarea completă a peretelui abdominal. Materialele de sutură moderne, cum ar fi suturile absorbabile lent, pot oferi suport pe termen lung și pot reduce riscul de slăbire a peretelui abdominal. De asemenea, utilizarea tehnicilor de sutură corecte, cum ar fi aplicarea unei tensiuni uniforme și evitarea traumatizării excesive a țesuturilor, contribuie la formarea unei cicatrici robuste și durabile. Alegerea materialelor și tehnicilor potrivite este esențială pentru succesul pe termen lung al intervenției chirurgicale.

Tehnici de închidere (raportul lungime sutură/lungime rană): Studiile au arătat că un raport de cel puțin 4:1 (adică lungimea suturii trebuie să fie de patru ori lungimea rănii) poate reduce semnificativ riscul de hernie incizională. Acest raport asigură o distribuție uniformă a tensiunii pe toată lungimea inciziei, prevenind astfel slăbirea și deschiderea prematură a rănilor. Tehnicile corecte de închidere, cum ar fi utilizarea unor suturi continue și evitarea suturilor prea strânse, sunt esențiale pentru a asigura o vindecare adecvată și durabilă a peretelui abdominal.

Plasarea profilactică a plasei în cazurile cu risc crescut: În cazurile cu risc crescut de hernie incizională, cum ar fi pacienții obezi sau cei cu multiple intervenții chirurgicale abdominale anterioare, plasarea profilactică a unei plase poate fi o strategie eficientă de prevenire. Plasa este pusă sub peretele abdominal în timpul intervenției chirurgicale inițiale pentru a întări zona și a reduce riscul de formare a herniei. Această tehnică poate preveni recurența herniei și poate oferi suport suplimentar în zonele slăbite. Alegerea materialului plasei și tehnica de plasare sunt esențiale pentru succesul pe termen lung al acestei metode preventive.

Îngrijirea și gestionarea rănilor postoperatorii

Prevenirea infecțiilor: Pacienții trebuie să urmeze instrucțiunile medicului privind igiena și îngrijirea rănilor, inclusiv curățarea regulată a zonei și evitarea atingerii inciziei cu mâinile murdare. Utilizarea pansamentelor sterile și schimbarea regulată a acestora pot reduce riscul de infecții. De asemenea, medicii pot prescrie antibiotice profilactice pentru a preveni infecțiile bacteriene în perioada postoperatorie. Monitorizarea atentă a semnelor de infecție, cum ar fi roșeața, umflătura și secrețiile purulente, este esențială pentru intervenția promptă în caz de complicații.

Evitarea efortului excesiv sau a activităților intense: În perioada postoperatorie, pacienții trebuie să evite efortul excesiv și activitățile fizice intense care pot exercita presiune asupra peretelui abdominal și pot compromite vindecarea inciziei. Ridicarea de greutăți, exercițiile fizice intense și activitățile care implică încordarea mușchilor abdominali trebuie evitate timp de câteva săptămâni după operație. Medicul va oferi instrucțiuni specifice privind momentul în care pacienții pot reveni treptat la activitățile normale. Respectarea acestor recomandări contribuie la prevenirea recurenței herniei și la asigurarea unei recuperări complete și sigure. Pacienții trebuie să fie conștienți de limitele lor fizice și să solicite sfatul medicului înainte de a relua activitățile fizice intense.

Întrebări frecvente

Cât de frecvente sunt herniile incizionale după o operație abdominală?

Herniile incizionale sunt destul de comune, afectând aproximativ o treime dintre pacienți după intervenții chirurgicale abdominale. Riscul crește în funcție de diferiți factori, inclusiv tehnica chirurgicală și condițiile individuale de sănătate.

Pot herniile incizionale să apară ani de zile după operație?

Da, herniile incizionale pot apărea chiar și la mulți ani după o intervenție chirurgicală, deși cel mai adesea se dezvoltă în primele luni după operație. Monitorizarea atentă pe termen lung este importantă pentru detectarea timpurie.

Este întotdeauna utilizată plasa în repararea herniei incizionale?

Nu întotdeauna, dar utilizarea plasei în repararea herniei incizionale este o practică comună și se consideră că reduce semnificativ riscul de recurență a herniei.

Cât timp durează recuperarea după o operație de hernie incizională?

Timpul de recuperare variază în funcție de amploarea intervenției chirurgicale și de starea generală de sănătate a pacientului, dar în mod obișnuit poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni pentru a reveni la activitățile obișnuite.

Pot herniile incizionale să recidiveze după repararea chirurgicală?

Da, există un risc de recidivă, chiar și după repararea chirurgicală. Factorii de risc pentru recidivă includ obezitatea, fumatul și tehnica chirurgicală utilizată.

Există tratamente non-chirurgicale pentru herniile incizionale?

Tratamentele non-chirurgicale, cum ar fi purtarea unor benzi sau corsete abdominale, pot ameliora simptomele, dar nu vindecă hernia. Intervenția chirurgicală este adesea necesară pentru o soluție pe termen lung.

Cum pot preveni o hernie incizională după o operație abdominala?

Prevenirea implică gestionarea greutății, renunțarea la fumat și controlul afecțiunilor cronice. De asemenea, respectarea tehnicilor chirurgicale corecte și a instrucțiunilor postoperatorii sunt esențiale.

Când ar trebui să solicit atenție medicală pentru o hernie incizională suspectată?

Este important să consultați un medic dacă observați o umflătură nou apărută sau dacă aveți simptome precum durere sau disconfort în zona cicatricei chirurgicale.

Ce se întâmplă dacă o hernie incizională este lăsată netratată?

Neluate în considerare, herniile incizionale pot duce la complicații serioase, inclusiv încarcerare sau strangulare, necesitând tratament medical urgent.

Există schimbări ale stilului de viață pe care le pot face pentru a gestiona o hernie incizională?

Menținerea unei greutăți sănătoase, evitarea ridicării greutăților și a efortului excesiv și controlul afecțiunilor cronice sunt pași importanți în gestionarea unei hernii incizionale.

Concluzie

Hernia incizională reprezintă o provocare semnificativă pentru pacienți, atât din punct de vedere al simptomelor cât și al tratamentului. Prevenirea este esențială și implică optimizarea perioadei preoperatorii și utilizarea unor tehnici chirurgicale adecvate. În cazul apariției unei hernii, opțiunile de tratament variază de la gestionare conservatoare la reparare chirurgicală, fiecare având avantajele și limitările sale. Complicațiile pot fi grave și necesită intervenție promptă. Prin urmare, este vital ca pacienții să fie conștienți de riscuri și să colaboreze îndeaproape cu medicii lor pentru a asigura cele mai bune rezultate posibile.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Santora, T. A., & Roslyn, J. J. (1993). Incisional hernia. Surgical Clinics of North America, 73(3), 557-570.

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0039610916460378

Kingsnorth, A. (2006). The management of incisional hernia. The Annals of The Royal College of Surgeons of England, 88(3), 252-260.

https://publishing.rcseng.ac.uk/doi/full/10.1308/003588406X106324

Dr. Crina Pop

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.