Hernie inghinala

Actualizat pe: 16.02.24

Scris de Dr. Crina Pop

O hernie inghinală apare atunci când un țesut, cum ar fi o parte a intestinului, iese în afară printr-un punct slab al mușchilor abdominali. Umflătura rezultată poate fi dureroasă, în special atunci când o persoană tușește, se apleacă sau ridică un obiect greu. Cu toate acestea, multe hernii nu provoacă durere.

Ce este o hernie inghinală?

O hernie este prezentă atunci când există o deschidere în peretele abdominal prin care iese un sac. O hernie inghinală este o umflătură care apare în regiunea inghinală, zona dintre partea inferioară a abdomenului și coapsă. Hernia inghinală apare din cauza unei slăbiciuni a mușchilor din partea inferioară a abdomenului.

Trei straturi protejează intestinele în interiorul abdomenului inferior, primul este o membrană subțire numită peritoneu, al doilea este alcătuit din mușchii abdominali, iar al treilea este pielea. O hernie inghinală se formează atunci când intestinele și peritoneul împing prin mușchi și apar ca o umflătură sub piele. Hernia inghinală este periculoasă, deoarece tinde să se mărească în continuare, iar intestinul poate rămâne blocat în interiorul umflăturii și își poate pierde alimentarea cu sânge. Acest lucru se numește hernie inghinală strangulată și poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a corecta problema.

Hernia inghinală poate să apară pe una sau pe ambele părți ale corpului și este mult mai frecventă la bărbați decât la femei. Aceasta se poate dezvolta în timp, dacă presiunea asupra pereților mușchilor abdominali crește prin activități cum ar fi forțarea pentru a merge la toaletă, tusea pe o perioadă lungă de timp, excesul de greutate sau ridicarea de greutăți mari. De asemenea, persoanele care au un istoric familial de hernie inghinală și bebelușii născuți înainte de data nașterii, au un risc mai mare de a avea una.

Tipuri de hernie inghinală

Herniile inghinale sunt de două tipuri:

Hernia inghinală indirectă
Acesta este cel mai frecvent tip de hernie și unul cu care o persoană se poate naște. Hernia inghinală indirectă este una congenitală și este mult mai frecventă la bărbați decât la femei din cauza modului în care se dezvoltă bărbații în uter. La un făt de sex masculin, cordonul spermatic și ambele testicule – pornind de la o locație intraabdominală – coboară în mod normal prin canalul inghinal în scrot, sacul care conține testiculele. Dacă acest orificiu nu se închide la naștere, se dezvoltă o hernie. Grăsimea sau o parte a intestinului subțire alunecă prin slăbiciune în canalul inghinal, provocând o hernie. La femei, o hernie inghinală indirectă este cauzată de organele feminine sau de intestinul subțire care alunecă în zona inghinală printr-o slăbiciune a peretelui abdominal. Herniile indirecte sunt cele mai frecvente, bebelușii prematuri fiind deosebit de expuși riscului de de a dezvolta una, deoarece există mai puțin timp în care canalul inghinal se închide.
Hernia inghinală directă
Aceasta este cauzată de degenerarea țesutului conjunctiv al mușchilor abdominali, care provoacă slăbirea mușchilor în timpul anilor de adult. Hernia inghinală directă apare numai la bărbați și implică grăsime sau intestinul subțire care alunecă prin mușchii slabi în zona inghinală. O hernie directă se dezvoltă treptat din cauza stresului continuu asupra mușchilor. Orice activitate sau afecțiune care crește presiunea în cavitatea intraabdominală poate contribui la formarea unei hernii, inclusiv: obezitatea, ridicarea de greutăți, tusea, eforturile la urinare sau defecație, boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), ascita, dializa peritoneală, șuntul ventriculo-peritoneal.

Hernia inghinală la copii

La pacienții pediatrici este, în general, o anomalie congenitală și nu ceva care se dezvoltă după naștere. La adulți, acestea pot apărea din cauza slăbiciunii progresive a peretelui abdominal, dar acest lucru este rareori adevărat la sugari, copii sau adolescenți. O hernie va fi evidentă dacă există o umflătură moale fie în zona inghinală (pliul dintre abdomen și partea superioară a piciorului), fie în scrot. Hernia inghinală apare la 2 la sută din toți copiii, dar este mai frecventă la băieți decât la fete. Ele pot apărea pe ambele părți, dar sunt mai frecvente pe partea dreaptă. O hernie inghinală poate apărea la orice vârstă. Bebelușii se pot naște cu una care nu se manifestă până când devin adulți. Aproximativ cinci din fiecare 100 de copii se nasc cu această afecțiune.

Care sunt cauzele herniei inghinale?

Unele hernii inghinale nu au o cauză aparentă, dar de obicei apar atunci când există o slăbiciune sau o deschidere în peretele abdominal inferior care permite țesutului abdominal să treacă prin el. Factorii care influențează apariția herniei inghinale sunt:

Creșterea presiunii în interiorul abdomenului
Un punct slab preexistent în peretele abdominal
Forțare în timpul mișcărilor intestinale sau a urinării
O deschidere sau un punct slab care este prezent la naștere
Diferențe congenitale în ceea ce privește rezistența țesutului conjunctiv (colagen)
O deschidere sau un punct slab de la o intervenție chirurgicală abdominală anterioară
Tuse sau strănut cronic
Exerciții fizice intense frecvente sau muncă manuală
Anii de sarcină și purtarea copiilor mici
Locuri de muncă care necesită statul în picioare timp de multe ore la un moment dat
Presiune intrabdominală din cauza obezității cronice
Degenerarea normală a țesuturilor legată de vârstă

La mulți oameni, slăbiciunea peretelui abdominal care duce la o hernie inghinală apare înainte de naștere, când o slăbiciunea mușchiului peretelui abdominal nu se închide corect. Alte hernii inghinale se dezvoltă mai târziu în viață, când mușchii slăbesc sau se deteriorează din cauza îmbătrânirii, a activității fizice intense sau a tusei care însoțește fumatul. De asemenea, slăbiciunile pot apărea în peretele abdominal mai târziu în viață, în special după o accidentare sau o intervenție chirurgicală abdominală.

La bărbați, punctul slab apare, de obicei, în canalul inghinal, unde cordonul spermatic intră în scrot. La femei, canalul inghinal poartă un ligament care ajută la menținerea uterului la locul lui, iar herniile apar uneori acolo unde țesutul conjunctiv al uterului se atașează de țesutul care înconjoară osul pubian.

Factorii de risc ai herniei inghinale

Factorii de risc care contribuie la apariția unei hernii inghinale includ:

Sexul.Bărbații au de opt ori mai multe șanse de a dezvolta o hernie inghinală decât femeile.
Vârsta. Mușchii slăbesc pe măsură ce o persoană îmbătrânește.
Culoarea.
Antecedentele familiale. Existența unor rude apropiate, cum ar fi un părinte sau un frate sau o soră, care au această afecțiune.
Tusea cronică, cum ar fi din cauza fumatului.
Constipația cronică. Constipația provoacă eforturi în timpul scaunelor.
Sarcina. Faptul de a fi însărcinată poate slăbi mușchii abdominali și poate provoca o presiune crescută în interiorul abdomenului.
Nașterea prematură și greutate mică la naștere. Hernia inghinală este mai frecventă la copiii care se nasc prematur sau cu o greutate mică la naștere.
Hernia inghinală anterioară sau repararea herniei. Chiar dacă hernia anterioară a avut loc în copilărie, există un risc mai mare de a dezvolta o altă hernie inghinală.

Complicații ale herniei inghinale

Extinderea în timp
Presiunea exercitată de o hernie existentă asupra țesuturilor slăbite poate avea un efect de bulgăre de zăpadă, înrăutățind lucrurile. În cazul bărbaților, o hernie testiculară mărită care coboară în scrot poate provoca umflături dureroase.
Încarcerarea
O hernie încarcerată este una care nu poate fi “redusă” – mutată fizic înapoi la locul ei. O hernie prinsă are mai multe șanse de a se strânge pe măsură ce se mărește, provocând durere și alte complicații.
Obstrucția intestinului subțire
Dacă o parte a intestinului subțire este herniată și rămâne prinsă, aceasta poate cauza un blocaj. De asemenea, poate provoca dificultăți atunci când se merge la baie sau când sunt eliminate gaze, provocând dureri abdominale severe, greață și vărsături.
Strangularea
O hernie strangulată apare atunci când intestinul este lipsit de alimentarea cu sânge. Acest lucru poate duce la inflamarea și infectarea țesutului și, în cele din urmă, la moartea acestuia (gangrena). Strangularea este o urgență medicală.

Care sunt simptomele herniei inghinale?

Principalul simptom este o umflătură vizibilă în zona inghinală. La bărbați, o hernie inghinală se poate extinde în jos, în scrot și poate provoca un scrot mărit. Herniile mici pot aluneca înainte și înapoi prin deschiderea din abdomen și nu pot provoca niciun simptom. Cele mai mari pot fi masate înapoi în abdomen. Simptomele herniilor care merg înainte și înapoi includ:

O umflătură care crește în dimensiune atunci când o persoană se încordează și dispare atunci când se întinde.
Durere bruscă în zona inghinală sau a scrotului atunci când o persoană face exerciții fizice.
O senzație de slăbiciune, presiune, arsură sau durere în zona inghinală sau a scrotului.
O senzație de greutate în zona inghinală.
Ocazional, durere și umflături în jurul testiculelor atunci când intestinul proeminent coboară în scrot.

O hernie inghinală reprezintă o urgență medicală, iar simptomele specifice acesteia sunt:

Durere severă și roșeață
Durere care se înrăutățește continuu
Febră
Ritm cardiac rapid
Greață și vărsături

Semne și simptome la copii

Hernia inghinală la nou-născuți și la copii este rezultatul unei slăbiciuni a peretelui abdominal care este prezentă la naștere. Uneori, hernia va fi vizibilă doar atunci când un copil plânge, tușește sau se încordează în timpul unei mișcări intestinale. Aceștia ar putea fi iritabili și pot avea un apetit mai scăzut decât de obicei. La un copil mai mare, este probabil ca hernia să fie mai evidentă atunci când acesta tușește, se încordează când merge la baie sau stă în picioare o perioadă lungă de timp.

Cum este diagnosticată hernia inghinală?

Hernia inghinală este cel mai adesea diagnosticată prin intermediul anamnezei medicale și al examenului fizic. Medicul va pune întrebări despre simptomele herniei, iar în timpul examinării, va căuta și va pipăi o umflătură în zona inghinală sau scrotală. Este posibil ca pacientului să i se ceară să stea în picioare și să tușească pentru a face să apară hernia. Hernia inghinală la copii poate fi văzută sau simțită doar atunci când copilul plânge.

Dacă aveți simptome ale herniei inghinale este recomandat să mergeți la medic, deoarece aceștia pot verifica cel mai bine umflătura. Iar în cazul în care după examenul fizic nu se depistează nimic, aceștia pot recomanda teste imagistice, cum ar fi o ecografie abdominală, o tomografie computerizată sau un RMN.

Cum se tratează hernia inghinală?

Modalitatea de a trata o hernie inghinală este, de obicei, printr-o procedură chirurgicală. La adulții cu hernii mici care nu provoacă simptome, tratamentul poate fi doar de supraveghere. Adulții cu simptome și majoritatea copiilor sunt de obicei supuși unei intervenții chirurgicale pentru a preveni posibila complicație a unei hernii strangulate în viitor. De asemenea, herniile încarcerate sau strangulate reprezintă o urgență și necesită mereu o intervenție chirurgicală.

Obiectivul operației de reparare a herniei este de a muta conținutul herniei înapoi în cavitatea abdominală și de a închide golul, numită herniorafie. Uneori, chirurgii întăresc punctul slab cu țesut din altă parte a corpului sau cu o plasă sintetică fină, iar acest lucru se numește hernioplastie. Repararea herniei este una dintre cele mai frecvente intervenții chirurgicale efectuate în întreaga lume și poate fi adesea efectuată în ambulatoriu sub anestezie generală, regională sau locală. Însă metoda anestezică poate fi discutată cu medicul.

Anestezia generală adoarme pacientul pentru procedură, iar acesta nu va fi conștient.
Anestezia regională amorțește corpul de la brâu în jos.
Anestezia locală amorțește doar partea corpului care este operată, în acest caz, zona inghinală.

Majoritatea operațiilor de hernie inghinală pot fi efectuate prin metode chirurgicale minim invazive, dar cele mai complicate pot necesita o intervenție chirurgicală deschisă. Aproximativ 5% dintre operațiile herniei inghinale sunt urgențe. Tipul de intervenție chirurgicală pe care o va suferi o persoană va depinde de afecțiune, de istoricul chirurgical anterior și de experiența și părerea chirurgului.

Chirurgia laparoscopică este o tehnică minim invazivă.
Chirurgul face câteva incizii mici, de jumătate de centimetru, în abdomen, care se vindecă relativ repede. Printr-o incizie, acesta introduce un laparoscop, un tub subțire la care este atașată o cameră video. Acesta va face operația prin celelalte găuri, folosind instrumente lungi și subțiri și ghidat de camera video.
Repararea robotică a herniei folosește, de asemenea, un laparoscop.
Diferența constă în faptul că chirurgul este așezat la o consolă în sala de operație și manevrează instrumentele chirurgicale de la consolă.
Chirurgia deschisă este metoda tradițională de reparare a herniei.
Se face o incizie prin piele în zona inghinală. Chirurgul mută hernia înapoi în interiorul abdomenului și închide peretele abdominal cu copci. Plasarea unei plase poate fi utilizată pentru a întări închiderea și a reduce riscul de reapariție a herniei.

Dacă pacientul are un intestin strangulat, este posibil ca chirurgul să fie nevoit să îndepărteze secțiunea afectată (rezecție intestinală). De asemenea, este posibil să fie necesară o stomie temporară în timp ce intestinul se vindecă în urma operației. Intestinul va fi reconectat și ostomia va fi închisă într-o a doua intervenție chirurgicală ulterioară.

Care sunt posibilele complicații ale operației herniei inghinale?

Toate intervențiile chirurgicale prezintă un risc scăzut de anumite complicații generale. Acestea apar în 1% dintre operațiile herniei inghinale și includ:

Riscul de anestezie generală
Înainte de operație, anestezistul trece în revistă riscurile anesteziei cu pacientul și îl întreabă despre istoricul medical și despre alergiile la medicamente. Complicațiile apar cel mai probabil la persoanele în vârstă și la cele cu alte afecțiuni medicale. Complicațiile frecvente includ greață, vărsături, retenție urinară, dureri de gât și dureri de cap. Probleme mai grave includ atac de cord, accident vascular cerebral, pneumonie și cheaguri de sânge în picioare. Ridicarea din pat după operație și mișcarea imediat ce medicul permite vor ajuta la reducerea riscului de complicații precum pneumonia și cheagurile de sânge.
Reapariția herniei inghinale
O hernie poate recidiva până la câțiva ani după operație. Recidiva este cea mai frecventă complicație a operației herniei inghinale, determinând pacienții să fie supuși unei a doua operații.
Sângerarea
Sângerarea în interiorul inciziei este o altă complicație a operației herniei inghinale. Aceasta poate provoca o umflătură severă și o decolorare albăstruie a pielii din jurul inciziei. În acest caz, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a deschide incizia și a opri sângerarea. Totuși, această complicație, este rară și apare la mai puțin de 2 la sută dintre pacienți.
Infecția rănilor
Riscul de infecție a plăgii este mic – mai puțin de 2% – și este mai probabil să apară la adulții mai în vârstă și la persoanele care sunt supuse unei operații mai complexe a herniei. Persoana poate prezenta febră, secreții din incizie și roșeață, umflături sau sensibilitate în jurul inciziei. Infecția postoperatorie necesită antibiotice și, ocazional, o altă procedură care necesită anestezie locală pentru a face o mică deschidere în incizie și a drena infecția.
Cicatricea dureroasă
Uneori, oamenii resimt dureri ascuțite, furnicături într-o anumită zonă din apropierea inciziei după ce aceasta s-a vindecat. De obicei, durerea se rezolvă cu timpul, însă pot fi injectate medicamente în zonă dacă durerea continuă.
Leziunile organelor interne
Deși extrem de rar, în timpul operației de hernie pot apărea leziuni la nivelul intestinului, vezicii urinare, rinichilor, nervilor și vaselor de sânge care duc la picioare, organelor interne feminine și vaselor deferente (tubul care transportă sperma) și pot duce la mai multe operații.
Retenția urinară
Unele persoane au dificultăți în a urina după operație, însă acest lucru este temporar. În unele situații, medicul este nevoit să dreneze vezica urinară.
Durerea cronică
Durerea inghinală cronică pe termen lung după repararea herniei inghinale apare la 10% dintre persoane. Aceasta se poate datora unei leziuni nervoase sau unei reacții la plasa sintetică dacă a avut loc o hernioplastie.

Ce trebuie făcut după operația de hernie inghinală?

Dacă o persoană a suferit o intervenție chirurgicală pentru hernie inghinală, este important să urmeze toate instrucțiunile medicului și să respecte programările de control. Ridicarea din pat și mersul pe jos sunt o parte importantă a recuperării și ajută la prevenirea complicațiilor. Se poate contribui la împiedicarea revenirii herniei inghinale după operație evitând ridicarea de greutăți și alte activități intense. Se poate întreba medicul ce tipuri de activități sunt sigure și când se poate întoarce la muncă o persoană. Dacă o persoană are o hernie mică care este supravegheată sau o hernie operată, trebuie luate măsuri pentru a evita constipația. Consumul de fibre, lichide, practicarea exercițiilor fizice și mergerea la baie atunci când se simte nevoia, contribuie la o recuperare rapidă.

Prevenție

Deși nu poate fi prevenit defectul congenital care face o persoană susceptibilă la o hernie inghinală, poate fi redusă tensiunea asupra mușchilor și țesuturilor abdominale prin:

Menținerea unei greutăți sănătoase. Medicul poate recomanda un plan optim de exerciții fizice și de dietă pentru fiecare pacient în parte.
Consumul alimentelor bogate în fibre. Fructele, legumele și cerealele integrale conțin fibre care pot ajuta la prevenirea constipației și a încordării specifice herniei inghinale.
Ridicarea cu atenție a obiectelor grele sau evitarea ridicării acestora. Dacă trebuie să ridicați ceva greu, îndoiți întotdeauna genunchii.
Excluderea fumatului. Pe lângă rolul său în multe boli grave, fumatul cauzează adesea o tuse cronică care poate duce la sau agrava o hernie inghinală.

Întrebări frecvente

Pe cine afectează hernia inghinală?
Din motive de anatomie, herniile inghinale afectează de obicei persoanele de sex masculin, într-un raport de 10:1. Testiculul începe deasupra peretelui abdominal inferior și coboară prin canalul inghinal în scrot. Locul prin care trece testiculul este mai susceptibil la o hernie, deoarece este o deschidere preexistentă, care se redeschide mai ușor și, uneori, nu se închide până la capăt în timpul dezvoltării. La femei, canalul inghinal este mai îngust și începe sub peretele abdominal. Acesta poartă ligamentul rotund care susține uterul și ajută la întărirea peretelui muscular. Cu toate acestea, femeile cu boli ale țesutului conjunctiv pot fi mai predispuse la hernii în cazul în care acesta atașează uterul de canalul inghinal.
Cât de frecvente sunt herniile inghinale?
Până la 75% din toate herniile sunt hernii inghinale. Aproximativ 25% dintre bărbați vor avea o una pe parcursul vieții, în comparație cu 2% dintre femei. Hernia inghinală directă este mai frecventă la bărbații de vârstă mijlocie și la cei mai în vârstă. Herniile inghinale indirecte afectează până la 4,5% dintre copii, inclusiv 2% dintre băieți și 1% dintre fetițe. Bebelușii prematuri au cu până la 30% mai multe șanse de a avea una.
Care sunt simptomele unei hernii inghinale?
Nu toate herniile inghinale au simptome, iar uneori, simptomele apar și dispar. O hernie poate aluneca înăuntru și în afara orificiului sau o persoană o poate simți doar în timpul anumitor activități. La copii, puteți vedea o umflătură în zona inghinală care pare mai mare atunci când plâng și dispare când aceștia dorm. Este posibil ca o hernie inghinală indirectă să nu fie palpabilă (să poată fi simțită) la atingere, deoarece poate fi ascunsă în spatele fibrelor musculare. Ați putea observa:
– O umflătură în zona inghinală, de o parte și de alta a osului pubian, care poate intra în scrot sau în labii.
– O senzație de presiune sau greutate în zona inghinală.
– Durere în zona inghinală, în special atunci când mergeți la baie, ridicați, tușiți sau vă aplecați.
– O senzație de arsură sau de ciupitură care poate iradia prin pelvis sau în josul piciorului.
Cât de gravă este o hernie inghinală?
Herniile nu sunt întotdeauna grave, dar au tendința de a se agrava în timp. Pe măsură ce deschiderea devine mai slabă și mai largă, mai mult țesut poate împinge prin ea. Cu cât mai mult țesut împinge prin ea, cu atât este mai probabil ca acesta să rămână blocat. Acest lucru poate fi dureros și, în cazuri extreme, poate fi periculos. Odată prinsă, o bucată de intestin ar putea fi blocată sau țesutul ar putea fi izolat de alimentarea cu sânge. Dacă hernia cauzează deja disconfort, medicul va recomanda, probabil, operarea ei în cadrul unei intervenții chirurgicale înainte de a se agrava. Dacă o persoană nu are încă simptome, ar putea să aștepte și să o urmărească o vreme, dar majoritatea herniilor inghinale vor deveni simptomatice cu timpul. În general, medicii pediatri recomandă tratarea imediată a copiilor cu hernii inghinale, deoarece riscul de complicații este mai mare.
Ce ar trebui să facă un părinte dacă crede că copilul sau el ar putea avea o hernie inghinală?
Solicitați asistență medicală pentru orice semn de hernie sau orice fel de umflătură sau agitație la copil. O hernie inghinală la un copil este, de obicei, tratată cât mai curând posibil. Chiar dacă aceasta nu vă deranjează, este important să o diagnosticați și să excludeți alte cauze posibile de durere inghinală, noduli sau umflături scrotale.
Cum este diagnosticată o hernie inghinală?
Un examen fizic este de obicei suficient pentru a diagnostica o hernie inghinală. Medicul va încerca să o palpeze pentru a o analiza și poate cere pacientului să tușească ca aceasta să iasă la suprafață. Uneori hernia inghinală poate fi masată pentru a fi pusă la loc dacă nu este încarcerată. În cazul în care hernia nu poate fi analizată printr-un examen fizic, medicul va solicita un test imagistic, cum ar fi o ecografie sau tomografie computerizată, pentru a o vedea din interior.
Care este cel mai bun tratament pentru hernia inghinală?
Medicii recomandă intervenția chirurgicală pentru majoritatea herniilor inghinale și pentru toate la copii. Majoritatea herniilor inghinale vor provoca în cele din urmă simptome, iar copiii și femeile sunt mai expuși riscului de complicații periculoase. În cazul bărbaților cu hernii mici care nu provoacă simptome, medicii pot adopta o abordare de observare, dar majoritatea vor avea nevoie de tratament în cele din urmă. Dacă aveți condiții de sănătate care fac ca intervenția chirurgicală să fie mai puțin sigură, dvs. și medicul va trebui să cântăriți împreună riscurile și beneficiile. În unele cazuri mai puțin severe, medicul ar putea fi capabil să vă maseze hernia la loc. În acest caz, s-ar putea să vă sugereze să purtați o centură sau un bandaj pentru a ține hernia înăuntru în timp ce faceți anumite activități. Acest lucru o poate împiedica să continue să crească.
Ce se va întâmpla dacă o hernie inghinală este lăsată netratată?
Hernia inghinală nu se ameliorează de la sine, ci de obicei se agravează. Nu veți avea neapărat complicații, dar riscul crește în timp, fiind mai mare în cazul copiilor, deoarece aceștia sunt încă în creștere și herniile lor se vor mări într-un ritm mai rapid. De asemenea, copiii tind să aibă hernii indirecte, care au mai multe șanse să ajungă în scrot. Herniile inghinale la femei sunt mai rare, dar tind să fie mai grave. Unele dintre acestea pot fi femurale, ascunsă în spate, care vor fi descoperite doar prin intervenție chirurgicală. Hernia femurală are un risc mai mare de complicații, iar 50% dintre acestea necesită o intervenție chirurgicală de urgență.
Cum se poate reduce riscul de a avea o hernie inghinală?
Nu există nicio modalitate de a preveni o hernie inghinală congenitală (una cu care vă nașteți), dar vă puteți reduce riscul de a dobândi o hernie inghinală directă prin reducerea uzurii peretelui abdominal inferior. De exemplu:
– Ridicați obiecte grele de pe picioare, nu de pe stomac sau de pe spate.
– Dacă ridicați greutăți la sala de sport, cereți unui expert să vă verifice tehnica.
– Căutați un tratament pentru afecțiunile care provoacă tuse sau strănut cronic.
– Căutați tratament pentru constipație cronică. Schimbările în regimul alimentar și în stilul de viață ajută adesea.
– Reduceți greutatea în zona abdomenului.
– Faceți exerciții fizice pentru a vă dezvolta forța centrală și pentru a vă menține mușchii abdominali în formă.
Care este prognosticul după operarea herniei inghinale?
Este posibil să aveți nevoie de medicamente pentru durere timp de câteva săptămâni după operație. Veți fi sfătuit să nu faceți eforturi și să nu ridicați nimic în timp ce vă recuperați. Medicul vă poate recomanda, de asemenea, modificări ale stilului de viață pe termen mai lung pentru a vă ajuta să preveniți revenirea herniei. Până la 10% dintre adulți pot vedea că herniile lor revin cu timpul, necesitând o altă operație, însă acestea nu reapar la copii.
Cum ar trebui să se gestioneze o hernie inghinală activă?
Dacă trăiți cu o hernie inghinală și nu ați tratat-o, va trebui să aveți grijă să nu o lăsați să se agraveze. Este posibil să doriți să evitați anumite exerciții sau activități care vă solicită mușchii abdominali, să luați în considerare reducerea greutății, renunțarea la fumat sau schimbarea dietei pentru a vă îmbunătăți funcția intestinală și pentru a preveni încordarea la toaletă. Discutați cu medicul dvs. despre îngrijirea herniei.
Când ar trebui să vă sunați medicul în legătură cu o hernie?
Contactați imediat medicul dacă prezentați oricare dintre aceste complicații înainte sau după operație:
– Febră sau frisoane
– Greață și vărsături
– Dificultăți la urinare
– Dificultăți la defecație
– Durere, umflături sau roșeață în creștere
– Hernia pare mai mare sau nu poate fi împinsă înapoi înăuntru.
Se poate trăi cu o hernie ani de zile?
Pe baza datelor epidemiologice, aproximativ 20% dintre pacienții cu hernie inghinală nedureroasă vor trăi mulți ani înainte de agravarea simptomelor sau de necesitatea urgentă a unei intervenții chirurgicale. Motivul pentru operarea herniei este creșterea disconfortului, a durerii sau mărirea acesteia.
Este hernia inghinală canceroasă?
Hernia inghinală este o boală frecventă, cu toate acestea, o tumoare malignă în sacul herniar inghinal este rară, iar cancerul de colon perforat în sacul herniar este extrem de rar.
Ce alimente micșorează o hernie?
Deși aceste alimente nu vor micșora o hernie în mod direct acestea pot contribui la ameliorarea simptomelor:
– Fructele fără citrice. Fructele precum bananele, merele, perele și pepenii sunt surse excelente de nutrienți și fibre
– Verdețurile bogate în fibre
– Legumele bogate în fibre
– Proteinele slabe
– Uleiurile sănătoase
– Cerealele integrale
– Fulgii de ovăz
– Apa
Cum poate să dispară o hernie inghinală fără operație?
Hernia inghinală se aplatizează sau dispare, de obicei, atunci când este împinsă ușor înapoi la locul ei sau când vă întindeți. În timp, herniile au tendința de a crește în dimensiune pe măsură ce peretele muscular abdominal devine mai slab și mai mult țesut se umflă prin el.

Concluzie

Hernia inghinală este una dintre cele mai frecvente afecțiuni care poate apărea la toate persoanele, inclusiv 25% dintre bărbați. Operarea herniei inghinale este la fel de frecventă și multe tehnici diferite au fost dezvoltate și perfecționate pentru a o gestiona. Dacă sunteți diagnosticat cu o hernie inghinală, cel mai bine este să o tratați imediat, înainte ca aceasta să devină mai complicată. Dacă suferiți de simptome specifice herniei inghinale și doriți să beneficiați de un diagnostic sau de un tratament, verificați clinicile și medicii de încredere din zona dvs.