Meniu

Hernie strangulata: simptome si interventia de urgenta

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Crina Pop pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Hernia strangulată reprezintă o urgență medicală gravă care necesită intervenție chirurgicală imediată. Această afecțiune apare atunci când o porțiune de țesut, de obicei, de intestin, rămâne blocată într-o hernie, iar fluxul sanguin către acea zonă este întrerupt.

Fără tratament prompt, țesutul afectat poate suferi necroză, ducând la complicații severe și potențial fatale. Simptomele includ durere intensă și bruscă, greață, vărsături, febră și imposibilitatea de a reduce hernia. Diagnosticul rapid și intervenția chirurgicală de urgență sunt esențiale pentru a preveni complicațiile și pentru a salva țesutul afectat. Recuperarea post-operatorie implică o perioadă de spitalizare și limitarea activităților fizice, dar cu îngrijire adecvată, majoritatea pacienților se recuperează complet.

Definiție și prezentare generală

Protuberanțe sau deschideri anormale în fascia peretelui abdominal: Herniile apar atunci când un organ sau țesut adipos împinge prin puncte slabe ale peretelui muscular abdominal, creând o proeminență vizibilă sub piele. Aceste puncte slabe pot fi congenitale sau dobândite în urma unor intervenții chirurgicale, traume sau efort fizic excesiv. În cazul herniilor strangulate, orificiul prin care iese conținutul herniar este, de obicei, îngust, ceea ce crește riscul de compresie a țesuturilor herniate. Localizările frecvente includ regiunea inghinală, femurală, ombilicală sau incizională post-operatorie. Identificarea precoce a acestor protuberanțe anormale este crucială pentru prevenirea complicațiilor severe asociate herniilor strangulate.

Compromiterea fluxului sanguin către țesutul herniat: În cazul unei hernii strangulate, țesutul care a ieșit prin defectul muscular este strâns atât de puternic încât fluxul sanguin este întrerupt. Acest lucru duce la ischemie, o stare în care țesuturile nu primesc oxigen și nutrienți suficienți. Dacă situația persistă, poate apărea necroza (moartea țesutului), ceea ce reprezintă o urgență medicală extremă. Compromiterea fluxului sanguin se manifestă inițial prin congestie venoasă, urmată de obstrucția arterială. Acest proces poate evolua rapid, în câteva ore, de la disconfort ușor la durere severă și simptome sistemice. Restabilirea promptă a circulației sangvine prin intervenție chirurgicală este esențială pentru a preveni deteriorarea ireversibilă a țesuturilor și complicațiile potențial fatale.

Tipuri de hernii predispuse la strangulare

Hernia inghinală: Acest tip de hernie apare în regiunea inghinală, unde peretele abdominal este mai slab. Herniile inghinale sunt cele mai frecvente tipuri de hernii și pot afecta atât bărbații, cât și femeile, deși sunt mai comune la bărbați. În cazul acestora, o porțiune de intestin sau țesut adipos iese prin canalul inghinal. Deși multe hernii inghinale sunt asimptomatice și pot fi reduse manual, ele prezintă un risc semnificativ de strangulare, în special dacă sunt lăsate netratate pentru o perioadă îndelungată. Simptomele unei hernii inghinale strangulate includ durere severă și bruscă în zona inghinală, greață, vărsături și imposibilitatea de a reduce hernia. Intervenția chirurgicală promptă este esențială pentru a preveni complicațiile grave asociate cu strangularea, cum ar fi necroza intestinală sau peritonita.

Hernia femurală: Acest tip de hernie apare în partea superioară a coapsei, chiar sub pliul inghinal. Herniile femurale sunt mai frecvente la femei și prezintă un risc mai mare de strangulare comparativ cu alte tipuri de hernii. Ele se formează atunci când țesutul abdominal sau intestinal iese prin canalul femural, o deschidere îngustă situată lângă artera și vena femurală. Din cauza dimensiunii reduse a acestui canal, herniile femurale au o tendință crescută de a deveni încarcerate sau strangulate. Simptomele pot include o umflătură dureroasă în partea superioară a coapsei, disconfort în timpul mișcării și, în cazuri severe, greață, vărsături și febră. Diagnosticarea precoce și tratamentul chirurgical prompt sunt esențiale pentru a preveni complicațiile potențial fatale asociate cu strangularea.

Hernia ombilicală: Această formă de hernie se dezvoltă în zona ombilicului (buricului) și este frecventă atât la nou-născuți, cât și la adulți. La copii, majoritatea herniilor ombilicale se închid spontan până la vârsta de 3-4 ani. La adulți, însă, acestea necesită adesea intervenție chirurgicală. Herniile ombilicale apar când o porțiune de intestin sau țesut adipos iese prin fascia slăbită din jurul ombilicului. Factorii de risc includ obezitatea, sarcina multiplă și ascita. Simptomele pot varia de la o umflătură nedureroasă vizibilă în zona buricului până la durere severă și greață în cazul strangulării. Deși mai puțin predispuse la strangulare comparativ cu herniile femurale, herniile ombilicale netratate pot totuși dezvolta această complicație, necesitând intervenție chirurgicală de urgență.

Hernia incizională: Acest tip de hernie se formează la locul unei incizii chirurgicale anterioare pe peretele abdominal. Ele apar când țesutul cicatricial sau fascia slăbită permit organelor interne sau țesutului adipos să iasă prin zona operată. Herniile incizionale sunt o complicație relativ frecventă a intervențiilor chirurgicale abdominale, afectând până la 20% din pacienți. Factorii de risc includ infecțiile postoperatorii, obezitatea și tehnicile de închidere inadecvate. Simptomele pot varia de la o umflătură vizibilă și disconfort până la durere severă și obstrucție intestinală în cazul strangulării. Dimensiunea și localizarea herniei incizionale pot influența riscul de strangulare. Tratamentul implică, de obicei, repararea chirurgicală, adesea cu utilizarea plasei chirurgicale pentru a întări peretele abdominal și a preveni recurența.

Hernii încarcerate vs. Hernii strangulate

Hernia încarcerată (Țesut prins fără compromiterea aportului sangvin): Această condiție apare atunci când conținutul herniar (de obicei intestin sau țesut adipos) rămâne blocat în sacul herniar și nu poate fi împins înapoi în cavitatea abdominală. Deși fluxul sangvin nu este încă compromis, hernia încarcerată prezintă un risc semnificativ de a evolua către strangulare. Simptomele includ o umflătură dureroasă și fermă care nu poate fi redusă manual, disconfort abdominal și, posibil, greață sau constipație. Pacienții cu hernie încarcerată necesită evaluare medicală promptă pentru a preveni complicațiile. Tratamentul poate implica încercări de reducere manuală sub supraveghere medicală sau, în cazurile în care acest lucru nu este posibil, intervenție chirurgicală pentru a elibera țesutul prins și a repara defectul herniar.

Hernia strangulată (Țesut prins cu compromiterea aportului sangvin): Aceasta reprezintă o complicație severă și potențial fatală a herniilor, în care țesutul herniat este atât de strâns încarcerat încât aprovizionarea cu sânge este întreruptă. Fără intervenție imediată, țesutul afectat poate suferi ischemie și necroză în câteva ore. Simptomele includ durere bruscă și intensă, greață, vărsături, febră și, în cazuri severe, șoc septic. Zona herniată poate apărea roșie, violacee sau neagră, indicând deteriorarea tisulară. Hernia strangulată este o urgență chirurgicală absolută, necesitând intervenție imediată pentru a restabili fluxul sangvin, a îndepărta eventualul țesut necrotic și a repara defectul herniar. Întârzierea tratamentului poate duce la perforație intestinală, peritonită și alte complicații care pun viața în pericol.

Simptomele herniei strangulate

Hernia strangulată prezintă o serie de simptome distinctive și severe care necesită atenție medicală imediată. Aceste manifestări clinice sunt rezultatul întreruperii fluxului sangvin către țesutul herniat și pot evolua rapid, punând în pericol viața pacientului dacă nu sunt tratate prompt.

Protuberanță sau umflătură vizibilă

Prezența unei protuberanțe sau umflături vizibile este adesea primul și cel mai evident semn al unei hernii strangulate. Această umflătură apare, de obicei, brusc și este localizată în zona afectată, cum ar fi regiunea inghinală, femurală, ombilicală sau la nivelul unei incizii chirurgicale anterioare. În cazul herniei strangulate, umflătura devine de obicei mai fermă, mai dureroasă și nu poate fi redusă manual, spre deosebire de herniile necomplicate. Culoarea pielii din jurul protuberanței se poate schimba, devenind roșie, violacee sau chiar neagră în cazurile severe, indicând compromiterea circulației sangvine și potențiala necroză tisulară. Dimensiunea și aspectul umflăturii pot varia în funcție de tipul și severitatea herniei strangulate.

Durere acută și severă

Debut brusc: Durerea asociată cu o hernie strangulată se caracterizează printr-un debut brusc și intens. Pacienții descriu adesea o senzație de durere ascuțită sau de arsură care apare fără avertisment. Acest debut brusc este cauzat de întreruperea bruscă a fluxului sangvin către țesutul herniat, ceea ce duce la ischemie acută. Intensitatea durerii poate fi atât de severă încât pacientul să nu poată găsi o poziție confortabilă. Localizarea durerii corespunde, de obicei, cu zona herniei, dar poate iradia și în regiunile adiacente. Debutul brusc al durerii severe este un semnal de alarmă care necesită evaluare medicală imediată pentru a preveni complicațiile potențial fatale ale herniei strangulate.

Progresie rapidă: După debutul brusc, durerea asociată cu hernia strangulată progresează rapid în intensitate. Această evoluție rapidă reflectă agravarea ischemiei tisulare și începutul procesului de necroză. În primele ore, durerea poate deveni constantă și insuportabilă, nefiind ameliorată de analgezice obișnuite. Pe măsură ce starea se agravează, pacienții pot experimenta dureri abdominale difuze, care indică posibila implicare a peritoneului. Progresia rapidă a durerii este adesea însoțită de alte simptome sistemice, cum ar fi greața, vărsăturile și febra. Această escaladare rapidă a simptomelor subliniază natura urgentă a herniei strangulate și necesitatea intervenției chirurgicale imediate pentru a preveni complicațiile grave, inclusiv perforația intestinală și septicemia.

Greață și vărsături

Greața și vărsăturile sunt simptome frecvente și semnificative ale herniei strangulate, reflectând impactul acesteia asupra tractului gastrointestinal. Aceste manifestări apar ca urmare a obstrucției intestinale parțiale sau complete cauzate de țesutul herniat și strangulat. Inițial, pacienții pot experimenta o senzație de greață persistentă, care evoluează rapid spre episoade de vărsături. Conținutul vomei poate progresa de la alimente nedigerate la bilă și, în cazuri severe, la vărsături fecaloide, indicând o obstrucție completă. Persistența greței și a vărsăturilor poate duce la deshidratare și dezechilibre electrolitice, complicând și mai mult starea pacientului. Prezența acestor simptome, în special în combinație cu durerea severă și umflătura herniară, necesită evaluare medicală urgentă pentru a preveni complicațiile potențial fatale ale herniei strangulate.

Febră și frisoane

Febra și frisoanele sunt simptome sistemice importante ale herniei strangulate, indicând o reacție inflamatorie acută a organismului. Acestea apar ca răspuns la ischemia și potențiala necroză a țesutului herniat, precum și la riscul de infecție bacteriană. Temperatura corporală poate crește rapid, atingând adesea valori de peste 38°C. Frisoanele, caracterizate prin tremurături involuntare ale corpului, pot preceda sau însoți febra. Aceste simptome reflectă activarea sistemului imunitar și eliberarea de pirogeni endogeni. Persistența febrei și a frisoanelor poate indica o agravare a stării, posibil semnalând dezvoltarea unei peritonite sau a unei septicemii. Prezența acestor simptome, în special în combinație cu alte semne ale herniei strangulate, necesită evaluare medicală de urgență și intervenție promptă pentru a preveni complicațiile potențial fatale.

Constipație sau incapacitatea de a elimina gaze

Constipația sau incapacitatea de a elimina gaze sunt simptome frecvente ale herniei strangulate, reflectând obstrucția mecanică a tractului gastrointestinal. Aceste manifestări apar ca urmare a compresiei intestinului în sacul herniar, împiedicând trecerea normală a conținutului intestinal. Pacienții pot experimenta o senzație de plenitudine abdominală, balonare și disconfort crescut. Incapacitatea de a elimina gaze poate duce la distensie abdominală progresivă, agravând durerea și disconfortul. În cazuri severe, poate apărea o obstrucție intestinală completă, care se manifestă prin absența totală a tranzitului intestinal și vărsături cu conținut fecaloid. Aceste simptome, în special când sunt însoțite de durere severă și alte semne ale herniei strangulate, indică necesitatea unei intervenții medicale urgente pentru a preveni complicațiile grave, inclusiv perforația intestinală și peritonita.

Modificări ale pielii în zona herniei

Roșeață: Apariția roșeții în zona herniei strangulate este un semn vizibil al inflamației și al compromiterii circulației sangvine locale. Această modificare de culoare a pielii este cauzată de dilatarea vaselor de sânge superficiale și de răspunsul inflamator al țesuturilor. Roșeața poate fi inițial localizată în jurul protuberanței herniare, dar se poate extinde treptat pe măsură ce starea se agravează. Intensitatea roșeții poate varia de la o nuanță ușoară până la un roșu intens, indicând severitatea strangulării. Prezența roșeții, în special când este însoțită de căldură locală și sensibilitate la atingere, sugerează o reacție inflamatorie acută și necesită evaluare medicală imediată pentru a preveni progresia către complicații mai grave.

Închiderea la culoare: Închiderea la culoare a pielii în zona herniei strangulate este un semn alarmant, care indică o compromitere severă a circulației sangvine și posibila necroză a țesuturilor. Această modificare de culoare progresează de la roșu sau violet închis până la nuanțe de maro sau negru în cazurile avansate. Închiderea la culoare reflectă lipsa oxigenării adecvate a țesuturilor și acumularea de sânge dezoxigenat în zona afectată. Acest proces poate evolua rapid, în câteva ore, indicând urgența situației medicale. Prezența unei colorații închise a pielii în zona herniei necesită intervenție chirurgicală imediată pentru a salva țesutul afectat și a preveni complicații potențial fatale, cum ar fi necroza extinsă, perforația intestinală sau septicemia.

Sensibilitate și inflamație: Sensibilitatea se caracterizează prin durere intensă la atingere sau la presiune ușoară asupra zonei afectate. Inflamația se manifestă prin umflare locală, căldură și posibil edem al țesuturilor înconjurătoare. Aceste simptome sunt cauzate de răspunsul inflamator al organismului la ischemia și potențiala necroză a țesuturilor herniate. Intensitatea sensibilității și a inflamației poate crește rapid pe măsură ce starea se agravează. Prezența acestor semne, în special când sunt însoțite de alte modificări ale pielii și simptome sistemice, indică necesitatea unei evaluări medicale urgente și a unei posibile intervenții chirurgicale imediate pentru a preveni complicațiile severe ale herniei strangulate.

Creșterea frecvenței cardiace

Creșterea frecvenței cardiace, sau tahicardia, este un simptom sistemic important al herniei strangulate, reflectând răspunsul organismului la stresul fiziologic și durerea severă. În cazul unei hernii strangulate, frecvența cardiacă poate crește semnificativ, depășind adesea 100 de bătăi pe minut în repaus. Această accelerare a ritmului cardiac este cauzată de eliberarea de catecolamine ca răspuns la durere și la potențiala dezvoltare a șocului. Tahicardia poate fi însoțită de alte modificări cardiovasculare, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale, în special în cazurile avansate. Persistența unei frecvențe cardiace crescute, în special când este asociată cu alte simptome ale herniei strangulate, indică necesitatea unei intervenții medicale urgente pentru a preveni complicațiile cardiovasculare și metabolice severe.

Oboseală

Oboseala în contextul unei hernii strangulate este un simptom sistemic care reflectă impactul profund al acestei afecțiuni asupra întregului organism. Pacienții pot experimenta o senzație copleșitoare de slăbiciune și epuizare, care nu este ameliorată de odihnă. Această stare de oboseală extremă este cauzată de mai mulți factori, inclusiv durerea constantă, răspunsul inflamator al organismului și posibila deshidratare sau dezechilibre electrolitice rezultate din greață și vărsături. În cazurile avansate, oboseala poate fi un semn de dezvoltare a septicemiei sau a șocului. Prezența oboselii severe, în special când este însoțită de alte simptome ale herniei strangulate, subliniază gravitatea situației și necesitatea unei intervenții medicale imediate pentru a preveni deteriorarea stării generale a pacientului.

Factori de risc pentru herniile strangulate

Slăbiciuni ale peretelui abdominal: Aceste zone de vulnerabilitate pot fi congenitale sau dobândite și includ regiuni precum canalul inghinal, zona ombilicală și locurile unor intervenții chirurgicale anterioare. Slăbiciunea țesutului conjunctiv, care poate fi genetică sau cauzată de îmbătrânire, contribuie la reducerea integrității structurale a peretelui abdominal. Factori precum obezitatea, sarcina multiplă și ascita pot exercita presiune suplimentară asupra acestor zone slăbite, crescând riscul de hernie. Identificarea și monitorizarea acestor slăbiciuni sunt esențiale pentru prevenirea herniilor și a complicațiilor lor severe, cum ar fi strangularea.

Sarcina: Sarcina reprezintă un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea herniilor și potențiala lor strangulare, în special în trimestrul al treilea și în perioada postpartum. Creșterea dimensiunii uterului și a presiunii intra-abdominale exercită o tensiune considerabilă asupra peretelui abdominal, putând exacerba slăbiciunile preexistente sau crea noi puncte de vulnerabilitate. Hormonii specifici sarcinii, cum ar fi relaxina, contribuie la relaxarea țesuturilor conjunctive, inclusiv a fasciei abdominale, crescând susceptibilitatea la formarea herniilor. Herniile ombilicale și inghinale sunt cele mai frecvente în timpul sarcinii. Monitorizarea atentă și îngrijirea prenatală adecvată sunt esențiale pentru identificarea precoce și managementul herniilor la femeile gravide, prevenind astfel complicații severe precum strangularea.

Activitate fizică intensă: Activitatea fizică intensă poate reprezenta un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea și agravarea herniilor, inclusiv pentru apariția herniilor strangulate. Exercițiile care implică ridicarea de greutăți mari, mișcări bruște sau eforturi prelungite pot crește dramatic presiunea intra-abdominală. Această presiune crescută poate forța țesuturile să iasă prin punctele slabe ale peretelui abdominal, ducând la formarea sau extinderea herniilor. Sporturile de contact sau activitățile care implică lovituri în zona abdominală pot, de asemenea, să predispună la apariția herniilor. Este esențial ca persoanele cu predispoziție la hernii sau cu hernii preexistente să fie atent monitorizate și să primească sfaturi adecvate privind tipurile și intensitatea activităților fizice pe care le pot practica în siguranță.

Antecedente de intervenții chirurgicale abdominale sau naștere prin cezariană: Antecedentele de intervenții chirurgicale abdominale sau naștere prin cezariană reprezintă un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea herniilor și potențiala lor strangulare. Inciziile chirurgicale creează zone de slăbiciune în peretele abdominal, care pot deveni puncte vulnerabile pentru formarea herniilor. Procesul de vindecare poate duce la formarea de țesut cicatricial, care este mai puțin elastic și rezistent decât țesutul original. În cazul nașterilor prin cezariană, presiunea intra-abdominală crescută în timpul sarcinii și travaliului poate exacerba aceste vulnerabilități. Herniile incizionale, care apar la locul inciziilor chirurgicale anterioare, sunt deosebit de predispuse la strangulare din cauza marginilor rigide ale defectului fascial. Monitorizarea atentă și îngrijirea post-operatorie adecvată sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung, inclusiv a herniilor strangulate.

Efort în timpul defecației: Acest efort crește semnificativ presiunea intra-abdominală, exercitând o forță considerabilă asupra peretelui abdominal. În cazul persoanelor cu constipație cronică sau alte tulburări gastrointestinale care necesită efort prelungit la defecație, riscul de a dezvolta o hernie crește substanțial. Presiunea repetată și susținută poate slăbi treptat țesuturile conjunctive și musculare ale peretelui abdominal, creând sau exacerbând puncte de vulnerabilitate. În plus, efortul intens poate provoca ieșirea bruscă a conținutului abdominal prin defectele existente, crescând riscul de încarcerare și strangulare. Gestionarea adecvată a problemelor digestive și adoptarea unor obiceiuri sănătoase de defecație sunt esențiale pentru prevenirea acestor complicații.

Tuse cronică: Episoadele frecvente și intense de tuse generează o creștere bruscă și repetată a presiunii intra-abdominale, exercitând o forță considerabilă asupra peretelui abdominal. Această presiune constantă poate slăbi treptat țesuturile conjunctive și musculare, creând sau exacerbând puncte de vulnerabilitate în peretele abdominal. Afecțiunile respiratorii cronice, cum ar fi bronșita cronică, emfizemul sau astmul sever, cresc semnificativ riscul de hernie. În plus, tusea violentă poate provoca ieșirea bruscă a conținutului abdominal prin defectele existente, mărind riscul de încarcerare și strangulare. Gestionarea eficientă a afecțiunilor respiratorii subiacente și evitarea factorilor care agravează tusea sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor herniare.

Diagnosticul herniilor strangulate

Diagnosticul prompt și precis al herniilor strangulate este crucial pentru prevenirea complicațiilor severe și potențial fatale. Acesta se bazează pe o combinație de evaluare clinică atentă, examinare fizică detaliată și, în multe cazuri, investigații imagistice specifice.

Examinarea fizică

Medicul va evalua cu atenție zona suspectă, căutând semne vizibile și palpabile ale herniei. Se va observa prezența unei umflături sau proeminențe în regiunea afectată, care poate fi dureroasă la atingere și nu poate fi redusă manual. Pielea din jurul herniei poate prezenta modificări de culoare, fiind roșie, violacee sau chiar închisă la culoare în cazurile severe. Palparea abdomenului poate releva sensibilitate difuză și posibil distensie. Medicul va evalua, de asemenea, semnele vitale ale pacientului, căutând indicii de șoc sau sepsis, cum ar fi tahicardia sau hipotensiunea. Ascultarea abdomenului poate evidenția sunete intestinale modificate sau absente, sugerând o posibilă obstrucție intestinală. Această examinare detaliată este esențială pentru stabilirea diagnosticului și determinarea urgenței intervenției.

Investigații imagistice

Ecografia: Această metodă neinvazivă și rapidă este adesea prima alegere în evaluarea herniilor suspecte de strangulare. Ecografia oferă imagini în timp real ale țesuturilor moi, permițând vizualizarea conținutului herniar și evaluarea fluxului sangvin. În cazul herniilor strangulate, ecografia poate evidenția edem al țesuturilor, lichid liber în sacul herniar și absența fluxului sangvin în vasele implicate. De asemenea, poate detecta semne de ischemie intestinală, cum ar fi îngroșarea peretelui intestinal sau absența peristaltismului. Avantajele ecografiei includ lipsa radiațiilor ionizante, costul redus și posibilitatea de a fi efectuată la patul pacientului, făcând-o ideală pentru evaluarea inițială și monitorizarea herniilor suspecte de complicații.

Radiografiile: Deși mai puțin specifice pentru diagnosticul herniilor strangulate, radiografiile abdominale pot oferi informații valoroase despre complicațiile asociate. Acestea pot evidenția semne de obstrucție intestinală, cum ar fi niveluri hidroaerice sau dilatarea anselor intestinale. În cazuri avansate, se pot observa semne de perforație, cum ar fi prezența aerului liber sub diafragmă. Radiografiile pot fi, de asemenea, utile în identificarea altor cauze potențiale ale durerii abdominale acute. Limitările includ expunerea la radiații și sensibilitatea redusă pentru detectarea directă a herniei strangulate. Cu toate acestea, radiografiile rămân o investigație de bază în evaluarea inițială a pacienților cu suspiciune de hernie strangulată, oferind o imagine de ansamblu rapidă a situației abdominale.

Tomografia computerizată: Aceasta este considerată standardul de aur în diagnosticul imagistic al herniilor strangulate. Tehnica respectivă oferă imagini detaliate ale structurilor anatomice, permițând vizualizarea clară a conținutului herniar, a modificărilor țesuturilor moi și a complicațiilor asociate. TC poate evidenția semne specifice de strangulare, cum ar fi îngroșarea peretelui intestinal, edemul mezenterului și absența contrastului în vasele implicate. De asemenea, poate detecta complicații precum perforația intestinală sau peritonita. Avantajele TC includ capacitatea de a evalua întreaga cavitate abdominală, oferind informații despre posibile cauze alternative ale simptomelor. Deși implică expunere la radiații și necesită uneori administrarea unei substanțe de contrast, TC rămâne esențială în planificarea intervenției chirurgicale și evaluarea severității herniei strangulate.

Evaluarea obstrucției intestinale

Medicii utilizează o combinație de metode clinice și imagistice pentru a determina prezența și severitatea obstrucției. Examinarea fizică poate releva distensie abdominală, sunete intestinale modificate (hiperactive sau absente) și sensibilitate la palpare. Radiografiile abdominale pot evidenția niveluri hidroaerice și dilatarea anselor intestinale, în timp ce tomografia computerizată oferă informații detaliate despre localizarea și cauza obstrucției. Semnele și simptomele obstrucției, cum ar fi greața, vărsăturile, constipația și incapacitatea de a elimina gaze, sunt evaluate în contextul clinic general. Prezența obstrucției intestinale în asociere cu o hernie strangulată indică necesitatea intervenției chirurgicale de urgență pentru a preveni complicații severe, cum ar fi necroza intestinală sau perforația.

Tratamentul herniilor strangulate

Tratamentul herniilor strangulate necesită intervenție chirurgicală de urgență pentru a preveni complicațiile severe și potențial fatale. Abordarea terapeutică implică reducerea herniei, evaluarea și tratarea țesuturilor afectate, precum și repararea defectului herniar pentru a preveni recurența.

Intervenția chirurgicală de urgență

Reducerea herniei strangulate: Primul pas crucial în tratamentul chirurgical al herniei strangulate este reducerea acesteia. Procedura implică eliberarea conținutului herniar din sacul herniar și readucerea sa în cavitatea abdominală. Chirurgul va efectua o incizie în zona herniei și va examina cu atenție țesuturile implicate. Procesul de reducere necesită o manipulare delicată pentru a evita lezarea suplimentară a țesuturilor deja compromise. În cazurile în care reducerea manuală nu este posibilă din cauza edemului sau a aderențelor, poate fi necesară lărgirea inelului herniar. După reducere, chirurgul va evalua viabilitatea țesuturilor pentru a determina necesitatea rezecției.

Îndepărtarea țesutului afectat: După reducerea herniei, este esențială evaluarea atentă a țesuturilor implicate pentru a identifica zonele de necroză sau ischemie severă. Țesutul grav afectat, în special segmentele de intestin necrozate, trebuie îndepărtat pentru a preveni complicațiile post-operatorii, cum ar fi peritonita sau septicemia. Procesul de rezecție implică îndepărtarea porțiunilor de țesut neviabil și restabilirea continuității tractului gastrointestinal prin anastomoză. În cazurile în care există dubii privind viabilitatea țesutului, chirurgul poate opta pentru o abordare conservatoare, urmată de o reevaluare la 24-48 de ore.

Repararea herniei: Ultima etapă esențială a intervenției chirurgicale este repararea defectului herniar pentru a preveni recurența. Tehnica de reparare depinde de localizarea și dimensiunea herniei, precum și de starea țesuturilor înconjurătoare. În cazurile necomplicate, se poate efectua o reparare primară prin suturarea marginilor defectului fascial. Pentru hernii mai mari sau în cazuri cu țesuturi slăbite, se poate utiliza o plasă chirurgicală pentru a întări reparația. Alegerea între repararea cu sau fără plasă depinde de gradul de contaminare a câmpului operator și de riscul de infecție. În situații cu contaminare semnificativă, repararea definitivă poate fi amânată pentru o intervenție ulterioară, după rezolvarea infecției.

Tehnici chirurgicale

Chirurgia deschisă: Această abordare tradițională rămâne metoda preferată pentru tratamentul herniilor strangulate, oferind acces direct și vizualizare optimă a țesuturilor afectate. Chirurgia deschisă implică o incizie mai mare în zona herniei, permițând chirurgului să manipuleze și să evalueze cu precizie conținutul herniar. Această tehnică este deosebit de utilă în cazurile complicate, cu aderențe extinse sau necroză tisulară, facilitând reducerea herniei, rezecția țesutului afectat și repararea defectului. Avantajele includ posibilitatea de a efectua proceduri complexe de reconstrucție și de a gestiona complicații neprevăzute. Deși recuperarea post-operatorie poate fi mai lungă comparativ cu tehnicile minim invazive, chirurgia deschisă rămâne esențială în managementul urgent al herniilor strangulate, oferind flexibilitate și control maxim în situații critice.

Chirurgia laparoscopică: Această tehnică minim invazivă implică efectuarea intervenției chirurgicale prin incizii mici, utilizând instrumente speciale și o cameră video. În cazul herniilor strangulate, chirurgia laparoscopică poate fi utilizată în situații selectate, în special pentru hernii de dimensiuni mici sau medii, fără semne de necroză intestinală extinsă. Avantajele includ o recuperare mai rapidă, durere postoperatorie redusă și un risc mai mic de infecții ale plăgii. Cu toate acestea, în cazul herniilor strangulate, abordarea laparoscopică poate fi limitată de dificultatea manipulării țesuturilor edemațiate și de riscul de lezare a intestinului compromis. Decizia de a utiliza tehnica laparoscopică depinde de experiența chirurgului, severitatea strangulării și starea generală a pacientului.

Antibiotice și fluide intravenoase

Antibioticele cu spectru larg sunt administrate prompt pentru a preveni și trata potențialele infecții asociate cu ischemia și necroza tisulară. Alegerea antibioticelor se bazează pe acoperirea agenților patogeni comuni ai tractului gastrointestinal. Fluidele intravenoase sunt esențiale pentru corectarea dezechilibrelor hidroelectrolitice cauzate de vărsături, obstrucție intestinală și posibil sepsis. Terapia cu fluide ajută la menținerea perfuziei tisulare adecvate și susține funcția renală. Monitorizarea atentă a statusului volemic și a parametrilor biochimici ghidează ajustarea terapiei, asigurând o stabilizare hemodinamică optimă înainte, în timpul și după intervenția chirurgicală.

Îngrijirea postoperatorie și recuperarea

Perioada de spitalizare: După intervenția chirurgicală pentru hernia strangulată, pacientul necesită o perioadă de spitalizare pentru monitorizare atentă și îngrijire postoperatorie. Durata spitalizării variază în funcție de severitatea cazului și de eventualele complicații, putând fi de la câteva zile până la câteva săptămâni în cazurile complexe. În această perioadă, se monitorizează constant semnele vitale, funcția intestinală și vindecarea plăgii, se administrează analgezice pentru controlul durerii și se continuă terapia cu antibiotice conform protocolului. Nutriția parenterală poate fi necesară inițial, urmată de reintroducerea treptată a alimentației orale. Mobilizarea precoce este încurajată pentru a preveni complicațiile tromboembolice și pentru a facilita recuperarea funcției intestinale.

Restricții de activitate: În perioada de recuperare post-operatorie, pacienții trebuie să respecte anumite restricții de activitate pentru a facilita vindecarea și a preveni complicațiile. Acestea includ evitarea ridicării de greutăți și a eforturilor fizice intense timp de cel puțin 4-6 săptămâni. Activitățile zilnice ușoare pot fi reluate treptat, sub îndrumarea medicului. Este important să se evite creșterea bruscă a presiunii intra-abdominale, care ar putea afecta vindecarea și crește riscul de recurență a herniei. Pacienții sunt sfătuiți să-și monitorizeze atent nivelul de activitate și să raporteze orice disconfort sau durere neobișnuită. Revenirea la activitățile normale, inclusiv la locul de muncă, se face gradual, în funcție de tipul de intervenție și de evoluția individuală a pacientului.

Programări de urmărire: Programările de urmărire sunt esențiale pentru monitorizarea procesului de vindecare și pentru detectarea precoce a eventualelor complicații post-operatorii. Prima vizită de control are loc de obicei la 1-2 săptămâni după externare, pentru evaluarea plăgii chirurgicale și îndepărtarea suturilor, dacă este cazul. Următoarele programări pot fi stabilite la intervale de 4-6 săptămâni, 3 luni și 6 luni post-operator. În cadrul acestor vizite, medicul evaluează recuperarea generală, funcția intestinală și integritatea reparației herniare. De asemenea, se discută despre reluarea activităților normale și se oferă recomandări pentru prevenirea recurenței herniei. Pacienții sunt încurajați să raporteze orice simptome neobișnuite între vizitele programate. Urmărirea pe termen lung poate continua anual pentru a asigura menținerea rezultatelor chirurgicale.

Complicațiile herniilor strangulate netratate

Moartea țesutului (Gangrena): Moartea țesutului, cunoscută și sub numele de gangrenă, reprezintă una dintre cele mai grave complicații ale herniilor strangulate netratate. Această condiție apare ca urmare a întreruperii prelungite a fluxului sangvin către țesuturile herniate, în special către segmentele de intestin prinse în sacul herniar. Fără aport de oxigen și nutrienți, celulele încep să moară, ducând la necroză tisulară. Gangrena se manifestă prin schimbarea culorii țesutului afectat, care devine inițial roșu-violaceu, apoi negru, și prin apariția unui miros caracteristic. Țesutul gangrenos nu mai poate fi salvat și necesită rezecție chirurgicală imediată. Prezența gangrenei crește semnificativ riscul de complicații sistemice, inclusiv septicemie, și poate duce la necesitatea unor rezecții intestinale extinse, afectând calitatea vieții pacientului pe termen lung.

Perforația intestinală: Perforația intestinală apare atunci când necroza țesutului intestinal progresează până la punctul în care peretele intestinal se rupe. Această ruptură permite conținutului intestinal, inclusiv bacteriilor și toxinelor, să se scurgă în cavitatea abdominală. Perforația intestinală se manifestă prin durere abdominală severă și bruscă, febră ridicată, greață și vărsături. Pacienții pot dezvolta rapid semne de șoc septic, inclusiv hipotensiune și tahicardie. Diagnosticul se face, de obicei, prin imagistică de urgență, cum ar fi tomografia computerizată. Tratamentul implică intervenție chirurgicală imediată pentru rezecția segmentului intestinal afectat, lavajul cavității peritoneale și, adesea, crearea temporară a unei stome. Perforația intestinală reprezintă o urgență medicală extremă, cu un risc semnificativ de morbiditate și mortalitate.

Peritonita: Peritonita reprezintă inflamația severă a peritoneului, membrana care căptușește cavitatea abdominală și organele interne. În contextul herniilor strangulate, peritonita apare ca o complicație a perforației intestinale sau a translocării bacteriene prin peretele intestinal compromis. Simptomele includ durere abdominală intensă și difuză, rigiditate abdominală, febră ridicată, greață și vărsături. Pacienții pot prezenta semne de șoc septic, inclusiv hipotensiune și tahicardie. Diagnosticul se bazează pe examinarea clinică, analize de sânge care arată markeri inflamatori crescuți și imagistică abdominală. Tratamentul peritonitei necesită intervenție chirurgicală de urgență pentru controlul sursei de infecție, lavaj peritoneal extensiv și administrarea de antibiotice cu spectru larg. Peritonita este o condiție potențial fatală care necesită management intensiv și monitorizare atentă post-operatorie.

Sepsis: Sepsisul reprezintă răspunsul exagerat al organismului la infecție. Această condiție apare când bacteriile și toxinele din țesuturile necrotice sau din conținutul intestinal pătrund în fluxul sangvin. Sepsisul se manifestă prin febră sau hipotermie, tahicardie, tahipnee, leucocitoză sau leucopenie și disfuncție de organe. Pacienții pot evolua rapid către șoc septic, caracterizat prin hipotensiune refractară și insuficiență multiplă de organe. Diagnosticul se bazează pe criterii clinice și de laborator, inclusiv niveluri crescute de lactat seric și markeri inflamatori. Tratamentul sepsisului necesită o abordare agresivă, incluzând resuscitare volemică, antibioterapie cu spectru larg, suport vasopresor și intervenție chirurgicală pentru controlul sursei de infecție. Sepsisul rămâne o cauză majoră de mortalitate în cazul herniilor strangulate complicate.

Consecințe care pun viața în pericol: Consecințele herniilor strangulate netratate, care pun viața în pericol, sunt multiple și severe, reprezentând culminarea complicațiilor descrise anterior. Acestea includ șocul septic refractar, sindromul de disfuncție multiplă de organe și coagularea intravasculară diseminată. Pacienții pot dezvolta insuficiență respiratorie acută necesitând ventilație mecanică, insuficiență renală acută care poate necesita dializă și insuficiență hepatică. Complicațiile cardiovasculare, inclusiv aritmiile și infarctul miocardic, pot apărea ca urmare a instabilității hemodinamice și a dezechilibrelor metabolice. În cazurile severe, poate surveni edemul cerebral și encefalopatia, ducând la alterarea stării de conștiență. Aceste consecințe amenințătoare de viață necesită îngrijire în unitatea de terapie intensivă, cu suport multidisciplinar. Prognosticul în aceste situații este adesea rezervat, cu o rată ridicată de mortalitate, subliniind importanța crucială a intervenției precoce în cazul herniilor strangulate.

Prevenirea și intervenția precoce

Prevenirea herniilor strangulate și intervenția precoce sunt esențiale pentru evitarea complicațiilor severe. Acestea implică o combinație de vigilență medicală, modificări ale stilului de viață și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale profilactice pentru herniile necomplicate.

Solicitarea promptă a atenției medicale pentru herniile suspectate

Recunoașterea precoce a semnelor și simptomelor unei hernii și solicitarea imediată a atenției medicale sunt cruciale pentru prevenirea complicațiilor severe, inclusiv strangularea. Pacienții trebuie să fie conștienți de semnele de avertizare, cum ar fi apariția unei umflături sau proeminențe în abdomen sau zona inghinală, durere sau disconfort în aceste zone, în special la efort fizic sau tuse. Chiar și în absența durerii, orice umflătură suspectă trebuie evaluată de un medic. Consultația medicală promptă permite diagnosticarea precoce și stabilirea unui plan de tratament adecvat, care poate include monitorizare, modificări ale stilului de viață sau intervenție chirurgicală electivă. Întârzierea solicitării atenției medicale crește riscul de complicații și poate duce la necesitatea unei intervenții chirurgicale de urgență, cu riscuri și rezultate potențial mai puțin favorabile.

Modificări ale stilului de viață

Menținerea unei greutăți corporale sănătoase: Excesul de greutate exercită o presiune suplimentară asupra peretelui abdominal, crescând riscul de dezvoltare a herniilor și complicarea celor existente. Menținerea unei greutăți corporale sănătoase prin dietă echilibrată și exerciții fizice regulate poate reduce semnificativ acest risc. O alimentație bogată în fibre ajută la prevenirea constipației și a efortului excesiv în timpul defecației, factori care pot contribui la formarea herniilor. Exercițiile care întăresc musculatura abdominală, cum ar fi plăcile sau exercițiile de stabilizare a trunchiului, pot îmbunătăți suportul pentru organele interne, reducând riscul de hernie. Este important ca programul de exerciții să fie adaptat necesităților individuale și să evite exercițiile care pot crește excesiv presiunea intra-abdominală.

Evitarea ridicării greutăților mari: Ridicarea incorectă sau excesivă a greutăților reprezintă un factor de risc major pentru dezvoltarea herniilor și agravarea celor existente. Este esențial să se folosească tehnici corecte de ridicare, implicând mai mult picioarele decât spatele și abdomenul. Greutățile trebuie ridicate aproape de corp, evitând răsucirile bruște. În cazul persoanelor cu predispoziție la hernii sau cu hernii existente, se recomandă limitarea greutăților ridicate și solicitarea ajutorului pentru obiecte grele. Utilizarea echipamentelor de asistență, cum ar fi cărucioarele sau centurile de suport, poate fi benefică în anumite situații. Este important să se respecte limitele personale și să se evite suprasolicitarea, în special în activitățile profesionale sau sportive care implică ridicări frecvente.

Tratarea tusei cronice: Tusea cronică reprezintă un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea și agravarea herniilor, datorită creșterii repetate a presiunii intra-abdominale. Gestionarea eficientă a afecțiunilor respiratorii cronice, cum ar fi astmul, bronșita cronică sau refluxul gastroesofagian, este esențială pentru reducerea frecvenței și intensității episoadelor de tuse. Tratamentul poate include medicamente, cum ar fi, bronhodilatatoare, corticosteroizi inhalatori, modificări ale stilului de viață, de exemplu, renunțarea la fumat, evitarea iritanților și terapii complementare, precum, fizioterapia respiratorie. În cazul tusei persistente, este important să se identifice și să se trateze cauza de bază. Pacienții cu hernii preexistente trebuie să fie deosebit de vigilenți în gestionarea tusei cronice pentru a preveni complicațiile.

Repararea chirurgicală a herniilor nestrangulate

Repararea chirurgicală a herniilor nestrangulate reprezintă o măsură preventivă importantă pentru evitarea complicațiilor severe, inclusiv strangularea. Această procedură este recomandată în cazul herniilor simptomatice sau care cresc în dimensiune, chiar dacă nu prezintă semne de strangulare. Intervenția chirurgicală electivă permite o planificare atentă, reducând riscurile asociate cu chirurgia de urgență. Tehnicile moderne includ repararea prin abord deschis sau laparoscopic, adesea cu utilizarea plasei chirurgicale pentru întărirea peretelui abdominal. Beneficiile includ ameliorarea simptomelor, prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea calității vieții. Recuperarea după chirurgia electivă este, de obicei, mai rapidă și mai puțin complicată comparativ cu intervențiile de urgență. Decizia de a efectua repararea chirurgicală trebuie luată în urma unei evaluări atente a riscurilor și beneficiilor pentru fiecare pacient în parte.

Întrebări frecvente

Se poate vindeca singură o hernie strangulată?

O hernie strangulată nu se poate vindeca singură și necesită intervenție medicală de urgență. Fără tratament prompt, această afecțiune poate duce la complicații severe, inclusiv necroză tisulară și septicemie.

Cât de repede trebuie tratată o hernie strangulată?

O hernie strangulată trebuie tratată cât mai repede posibil pentru a preveni complicațiile grave. Intervenția chirurgicală de urgență este esențială pentru a restabili fluxul sangvin și a salva țesuturile afectate.

Care sunt șansele ca o hernie să devină strangulată?

Șansele ca o hernie să devină strangulată variază în funcție de tipul și dimensiunea herniei, precum și de localizarea acesteia. Herniile femurale și ombilicale prezintă un risc mai mare de strangulare comparativ cu alte tipuri.

Poate o hernie strangulată să cauzeze moartea?

Da, o hernie strangulată netratată poate duce la complicații care pun viața în pericol, inclusiv necroză tisulară, perforație intestinală, peritonită și septicemie, toate acestea putând fi fatale fără intervenție medicală promptă.

Cât durează recuperarea după operația pentru o hernie strangulată?

Recuperarea după operația pentru o hernie strangulată variază, dar majoritatea pacienților revin la activitățile normale în câteva săptămâni. Este important să respectați recomandările medicului privind restricțiile de activitate și îngrijirea post-operatorie.

Există tratamente non-chirurgicale pentru o hernie strangulată?

Nu există tratamente non-chirurgicale eficiente pentru o hernie strangulată. Aceasta este o urgență medicală care necesită intervenție chirurgicală imediată pentru a preveni complicațiile severe.

Poate recidiva o hernie strangulată după repararea chirurgicală?

Deși rare, există posibilitatea ca o hernie să recidiveze după repararea chirurgicală. Utilizarea plasei chirurgicale și respectarea recomandărilor post-operatorii pot reduce semnificativ riscul de recurență.

Ce ar trebui să fac dacă suspectez că am o hernie strangulată?

Dacă suspectați că aveți o hernie strangulată, trebuie să solicitați imediat asistență medicală de urgență. Simptomele includ durere severă, umflătură care nu se reduce, greață și vărsături.

Concluzie

Hernia strangulată reprezintă o urgență medicală gravă care necesită intervenție chirurgicală imediată pentru a preveni complicațiile severe și potențial fatale. Recunoașterea precoce a simptomelor și solicitarea promptă a atenției medicale sunt esențiale pentru un rezultat favorabil. Modificările stilului de viață și monitorizarea atentă a herniilor existente pot contribui la prevenirea acestei afecțiuni periculoase. Printr-o combinație de vigilență și intervenție medicală adecvată, riscurile asociate cu herniile strangulate pot fi semnificativ reduse.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Pastorino, A., & Alshuqayfi, A. A. (2022). Strangulated hernia. In StatPearls [Internet]. StatPearls Publishing.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK555972/

Dr. Crina Pop

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.