Tipuri de hernii: de la cele inghinale si interne, la cele mai rare

Simptomele variază în funcție de tipul și localizarea herniei, de la disconfort și durere până la complicații severe care necesită intervenție chirurgicală de urgență. Diagnosticarea și tratamentul timpuriu sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea prognosticului.

Hernii inghinale

Herniile inghinale reprezintă cele mai frecvente tipuri de hernii, apărând preponderent la bărbați din cauza particularităților anatomice ale regiunii inghinale. Acestea se dezvoltă când țesutul abdominal străpunge peretele muscular slăbit din zona inghinală.

Hernia inghinală: Această afecțiune apare când o porțiune din intestin sau țesut adipos pătrunde prin canalul inghinal, formând o proeminență vizibilă în regiunea inghinală. Simptomele includ durere și disconfort la ridicarea greutăților sau în timpul efortului fizic. Hernia poate fi redusă spontan în poziție culcată, dar riscul de complicații impune evaluare medicală promptă.

Hernia femurală: Acest tip de hernie apare mai frecvent la femei și se manifestă prin protruziunea țesutului abdominal prin canalul femural, situat în apropierea arterei și venei femurale. Deși mai puțin comună decât hernia inghinală, hernia femurală prezintă un risc mai mare de strangulare și necesită tratament chirurgical prompt.

Hernii ale peretelui abdominal

Herniile peretelui abdominal pot apărea în diverse locații ale abdomenului și prezintă caracteristici și riscuri specifice. Acestea se dezvoltă când țesuturile abdominale străpung zonele slăbite ale peretelui muscular abdominal.

Hernia ombilicală

Această hernie se dezvoltă în regiunea ombilicului când țesutul intestinal sau grăsimea abdominală străpunge peretele abdominal prin sau lângă ombilic. Este frecventă la nou-născuți și se poate vindeca spontan până la vârsta de 4-5 ani. La adulți, apare mai des la femei, în special după sarcini multiple sau la persoanele obeze.

Hernia epigastrică

Apare în linia mediană a abdomenului, între stern și ombilic. Această hernie se manifestă prin protruziunea țesutului adipos prin fascia liniei albe și poate cauza durere și disconfort, în special la aplecarea în față sau la efort fizic.

Hernia ventrală

Reprezintă orice hernie care apare pe peretele anterior al abdomenului. Poate fi congenitală sau dobândită și se caracterizează prin slăbirea progresivă a peretelui abdominal, permițând organelor interne să protruzioneze sub piele.

Hernia incizională

Hernie postoperatorie: Apare la nivelul unei cicatrici chirurgicale anterioare, unde țesutul muscular slăbit permite protruziunea organelor abdominale. Riscul este mai mare la pacienții cu vindecare deficitară sau infecții postoperatorii.

Hernie post-chirurgie de urgență: Se dezvoltă după intervențiile chirurgicale efectuate în regim de urgență, unde tehnicile de închidere pot fi compromise de condițiile specifice operației. Riscul este mai mare în cazul operațiilor complicate sau contaminate.

Hernie post-plagă infectată: Apare când procesul de vindecare este compromis de o infecție la nivelul plăgii chirurgicale. Țesutul cicatricial slăbit devine vulnerabil la dezvoltarea herniei, necesitând adesea reconstrucție chirurgicală complexă.

Hernii interne

Herniile interne reprezintă o categorie distinctă care afectează structurile anatomice din interiorul cavității abdominale sau toracice. Acestea pot fi mai dificil de diagnosticat și necesită o atenție deosebită.

Hernia hiatală

Apare când o parte din stomac se deplasează în cavitatea toracică prin hiatul esofagian al diafragmului. Poate cauza reflux gastroesofagian, dureri în piept și dificultăți la înghițire. Este mai frecventă la persoanele în vârstă și poate necesita tratament chirurgical în cazurile severe.

Hernia diafragmatică

Hernie congenitală: Această afecțiune apare în timpul dezvoltării fetale când diafragma nu se formează complet, permițând organelor abdominale să pătrundă în cavitatea toracică. Această condiție poate afecta dezvoltarea plămânilor și poate cauza probleme respiratorii severe la nou-născuți. Diagnosticul se poate face încă din perioada prenatală prin ecografie, iar tratamentul chirurgical este necesar imediat după naștere pentru a preveni complicațiile severe.

Hernie dobândită: Acest tip de hernie diafragmatică apare la adulți în urma traumatismelor, accidentelor sau intervențiilor chirurgicale anterioare care afectează integritatea diafragmului. Simptomele pot include dificultăți de respirație, dureri toracice și probleme digestive. Tratamentul chirurgical este necesar pentru a repoziționa organele și a repara defectul diafragmatic.

Tipuri rare de hernii

Există mai multe tipuri rare de hernii care, deși mai puțin frecvente, pot prezenta riscuri semnificative pentru sănătate și necesită o atenție medicală specială pentru diagnosticarea și tratamentul corect. Aceste hernii pot fi mai dificil de identificat și pot necesita tehnici chirurgicale specializate.

Hernia Spigelian: Această hernie rară apare lateral de mușchii drepți abdominali, în zona liniei semilunare Spiegel. Simptomele pot fi subtile și diagnosticul este adesea dificil din cauza localizării profunde sub stratul muscular. Pacienții pot prezenta durere abdominală și disconfort, iar examinarea imagistică este esențială pentru confirmarea diagnosticului și planificarea intervenției chirurgicale.

Hernia perineală: Această hernie apare în regiunea perineală, între rect și organele genitale, când țesuturile și organele abdominale străpung mușchii planșeului pelvian. Este mai frecventă la femei după intervențiile chirurgicale pelvine sau nașteri multiple. Simptomele includ disconfort în poziția șezândă și probleme la defecație, necesitând intervenție chirurgicală pentru corectare.

Hernia obturatorie: Această hernie rară apare când țesutul intestinal pătrunde prin canalul obturator al pelvisului. Este mai frecventă la femeile în vârstă, subponderale, și poate cauza dureri severe în coapsă și probleme intestinale. Diagnosticul este adesea întârziat din cauza simptomelor nespecifice, dar necesită intervenție chirurgicală urgentă pentru prevenirea complicațiilor.

Factori de risc în funcție de tipul herniei

Dezvoltarea herniilor este influențată de numeroși factori care pot crește susceptibilitatea unei persoane la această afecțiune. Identificarea și înțelegerea acestor factori este crucială pentru prevenție și managementul eficient al bolii.

Riscuri legate de vârstă: Înaintarea în vârstă aduce o slăbire naturală a țesuturilor conjunctive și musculare, crescând riscul apariției herniilor. La vârstnici, pereții abdominali devin mai puțin elastici și mai predispuși la rupturi. Copiii pot dezvolta hernii congenitale, în special în regiunea ombilicală, dar acestea se pot vindeca spontan în primii ani de viață.

Riscuri specifice genului: Bărbații sunt mai predispuși la hernii inghinale din cauza particularităților anatomice ale canalului inghinal, în timp ce femeile prezintă un risc crescut pentru hernii femurale și ombilicale. Diferențele anatomice și hormonale între genuri influențează tipul și frecvența herniilor, necesitând abordări terapeutice specifice.

Factori legați de stilul de viață: Activitățile fizice intense, ridicarea frecventă a greutăților și munca fizică solicitantă pot crește presiunea intraabdominală și riscul de hernie. Obezitatea exercită o presiune constantă asupra peretelui abdominal, iar fumatul afectează calitatea țesutului conjunctiv, ambele crescând riscul dezvoltării herniilor.

Afecțiuni medicale: Bolile care afectează țesutul conjunctiv, precum sindromul Ehlers-Danlos, pot crește riscul herniilor. Tusea cronică din bronșită sau astm, constipația cronică și retenția urinară exercită presiune asupra peretelui abdominal, favorizând apariția herniilor. Diabetul zaharat poate afecta vindecarea țesuturilor și crește riscul herniilor incizionale.

Riscuri legate de sarcină: Sarcina exercită o presiune crescută asupra peretelui abdominal, putând cauza hernii ombilicale sau incizionale. Modificările hormonale din timpul sarcinii afectează elasticitatea țesuturilor, iar nașterile multiple cresc riscul de hernie. Recuperarea postpartum necesită atenție specială pentru prevenirea herniilor.