Meniu

RMN cu protocol endometrioza

Actualizat pe:
Scris de Dr. Aurora Albu

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este o tehnică de imagistică medicală care utilizează un câmp magnetic și unde radio generate de calculator pentru a crea imagini detaliate ale organelor și țesuturilor din corpul dumneavoastră.

Endometrioza este o boală cronică dependentă de estrogen care afectează aproximativ 10% dintre femeile de vârstă reproductivă, cu simptome precum dureri pelviene și infertilitate. Din punct de vedere patologic, este definită prin prezența țesutului endometrial în afara cavității uterine, responsabil de un proces inflamator cronic.

Ce este un protocol RMN cu endometrioză?

Metoda exploratorie a RMN-ului pentru evaluarea endometriozei pelvine este un studiu similar cu studiul altor afecțiuni ginecologice, deși pentru o detectare adecvată a implanturilor pelvine, este important să se aibă grijă de detalii de dragul tehnicii de studiu și al interpretării imaginilor.

Evaluarea endometriozei cunoscute cu RMN necesită un protocol ușor diferit față de un RMN pelvin de rutină și ar trebui probabil să fie rezervat mai degrabă pentru cazurile cunoscute de endometrioză decât pentru evaluarea durerii pelvine.

O persoană care face un RMN pelvin poate avea un RMN închis tradițional, care presupune să stea întinsă pe o masă îngustă care alunecă într-un aparat RMN. Dacă o persoană se teme de spațiile închise, medicul poate recomanda un tip deschis.

Ce arată aceasta?

Un RMN cu protocol de endometrioză arată creșteri endometriale pe structurile din pelvis. Aceasta include organele sexuale, cum ar fi ovarele, vaginul și trompele uterine. De asemenea, include organe și țesuturi care nu sunt conectate la sistemul reproducător, cum ar fi vezica urinară și colonul.

Următoarele sunt câteva semne de endometrioză pe care le poate evidenția un RMN pelvin:

  • Implanturi peritoneale: Acestea sunt creșteri de-a lungul peretelui abdomenului.
  • Adeziuni: Acestea sunt benzi de țesut conjunctiv dens care pot părea să lege structurile pelviene.
  • Leziuni ale tractului urinar: Aceste leziuni afectează până la 20% a persoanelor cu endometrioză. Leziunile de la nivelul vezicii urinare pot cauza îngroșarea peretelui vezicii urinare, care este identificabilă la un RMN.
  • Endometrioame: Aceste mase sunt colecții mari de sânge și lichid.

În plus, un RMN-ul pelvin poate arăta modificări ale poziției anatomice a structurilor pelvine din cauza creșterilor endometriale. Acestea pot include:

  • ovarele care se ating sau se află în imediata apropiere una de cealaltă
  • deplasarea uterului mai adânc în cavitatea pelviană
  • ridicarea unei părți a vaginului
  • curburi, curbe sau bucle anormale ale intestinului
  • îngroșarea ligamentelor, a mușchilor sau a tendoanelor din cadrul pelvisului

Cât costă un RMN cu protocol de endometrioză?

Costurile unui RMN cu protocol de endometrioză sunt de aproximativ 2000 RON.

Cum să vă pregătiți

Pentru pregătirea pacientului, se recomandă 3-6 ore de post și golirea vezicii urinare cu o oră înainte de examinare. Este preferabilă o vezică moderat distinsă, deoarece o vezică prea distinsă ar putea duce la o omisiune în detectarea endometriozelor mici ale vezicii urinare. În ceea ce privește momentul ciclului menstrual, nu există nicio diferență semnificativă între examinările RMN efectuate în timpul menstruației și cele efectuate în afara ciclului menstrual pentru evaluarea extinderii sau severității endometriozei. Se recomandă un agent antiperistaltic pentru a preveni artefactele de mișcare intestinală, cu excepția cazului în care este contraindicat. Opacifierea vaginală sau rectală cu un gel este considerată „opțională”. Distensia vaginului sau a rectului de către un gel ar putea face ca endometrioza pelviană să fie mai ușor de găsit, în special în cazul endometriozei de pungă Douglas sau de colon rectosigmoidian.

La ce să vă așteptați

Înainte ca o persoană să intre în sala de examinare, personalul spitalului îi va cere să scoată orice obiect metalic, cum ar fi bijuterii sau haine metalice. Aceștia pot cere persoanei să poarte un halat de spital care nu are închizători metalice.

Odată intrată în sala de examinare, persoana se va întinde pe spate pe o masă în fața aparatului RMN. Un tehnician îi va cere persoanei să poarte dopuri de urechi, care ajută la anularea zgomotului aparatului RMN.

Tehnicianul va plasa dispozitive mici în jurul zonei șoldului pentru a trimite și primi unde radio. În unele cazuri, o persoană poate primi o substanță de contrast intravenoasă înainte de începerea testului. Aceasta îl ajută pe tehnician să identifice structurile și țesuturile interne ale corpului.

Atunci când persoana și tehnicianul sunt pregătiți, masa va aluneca în centrul aparatului RMN în formă de inel. Tehnicianul va ieși pentru a intra într-o cameră alăturată. Un interfon permite persoanei și tehnicianului să comunice în timpul RMN-ului cu protocol de endomentrioză.

Alte modalități de diagnosticare a endometriozei

Alte instrumente de diagnosticare a endometriozei includ ecografia și laparoscopia.

Ecografie

O ecografie este tehnica imagistică de primă linie pentru diagnosticarea endometriozei. La fel ca un RMN, aceasta utilizează unde sonore pentru a produce o imagine a organelor interne ale unei persoane. Procedura implică introducerea unui scaner în formă de baghetă în vagin sau deplasarea unui scaner de-a lungul abdomenului.

Laparoscopie

Intervenția chirurgicală este singura modalitate prin care medicii pot confirma un caz suspect de endometrioză. Cea mai frecventă procedură chirurgicală este laparoscopia, deși un diagnostic de endometrioză nu necesită întotdeauna o astfel de procedură.

O laparoscopie presupune introducerea unui dispozitiv numit laparoscop printr-o mică incizie în abdomen. Un laparoscop este un tub subțire cu o cameră atașată. Camera permite chirurgului să caute semne de endometrioză în interiorul pelvisului.

Dacă un chirurg identifică zone de țesut anormal, acesta poate introduce mici instrumente chirurgicale în abdomen pentru a face o biopsie de țesut. Un tehnician de laborator va vizualiza ulterior proba la microscop pentru a confirma diagnosticul.

Semiologia RMN a endometriozei pelvine

Dintre cele trei tipuri de endometrioză pelvină care există, cel mai dificil de diagnosticat la RMN sunt implanturile de pe suprafața peritoneală care în laparoscopie pot avea dimensiuni milimetrice. La RMN pot fi diagnosticate corect doar atunci când prezintă un conținut hemoragic ca focare hiperintezante în ponderarea T1 cu suprimarea grăsimii. Implanturile peritoneale pot determina aderențe între organele pelviene și ansele intestinale. În RMN-ul pelvin la femeile cu endometrioză este o constatare frecventă faptul că ovarele sunt situate într-o poziție mai joasă, centrată în pelvis, în timp ce uterul rămâne în retroflexie. De asemenea, putem găsi benzi hipointense între organe, ”vârfuri” de retracție în peretele intestinal sau localizări în lichidul peritoneal. La ecografia transvaginală, diagnosticul este și mai greu, chiar dacă, în mâini experte, pot fi detectate aderențe la mișcarea organelor pelviene.

Endometrioza anexială

Ovarul este cea mai frecventă localizare a endometriozei, iar cele mai frecvente constatări imagistice sunt endometrioamele sau chisturile endometriotice. Aceste chisturi se datorează sângerării ciclice a țesutului endometrial, iar conținutul lor este în concordanță cu produsele de descompunere a sângelui în diferite stadii evolutive. Endometriomii pot fi diagnosticați prin ecografie, dar semiologia RMN este mai specifică: de obicei chisturi hiperinestetice în imaginile ponderate în T1 cu suprimarea grăsimii și umbrire în imaginile ponderate în T2.

Endometrioza pelviană profundă

Implanturile profunde pot fi utile în RMN, deoarece componenta fibroasă este predominantă (hipointensivă în imaginile ponderate în T2 și intermediară în imaginile ponderate în T1), cu puține sau niciun focar glandular sau hemoragic. Deși endometrioza profundă poate fi prezentă în toate localizările pelvisului, cea mai frecventă afectare este cea retrouterină localizată în compartimentul posterior al pelvisului.

Concluzie

RMN-ul pelvisului este utilizat pe scară mai largă în evaluarea femeilor cu endometrioză. Studiul imagistic inițial la suspiciunea de endometrioză trebuie să fie o explorare ecografică detaliată. Studiile RMN sunt benefice pentru caracterizarea unor leziuni anexiale detectate la ecografie și, de asemenea, pentru diagnosticul și stadializarea completă a afectării datorate endometriozei pelvine. Implanturile endometriotice profunde sunt, de obicei, cele mai simptomatice dintre toate, iar diagnosticul lor clinic și ecografic poate să nu fie ușor.