Boala Meniere: ce simptome provoaca si cum o tratam

Boala afectează în mod obișnuit o singură ureche și poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă între 40 și 60 de ani. Tratamentele disponibile vizează ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților, deși boala în sine nu poate fi vindecată. Înțelegerea factorilor de risc, a simptomelor și a opțiunilor de tratament poate ajuta persoanele afectate să gestioneze mai bine această afecțiune cronică.

Simptomele bolii Meniere

Simptomele bolii Meniere pot varia de la vertij și pierderea echilibrului, la tinitus și fluctuații ale auzului, afectând semnificativ calitatea vieții pacienților.

Episoade de vertij

Debut brusc și durată imprevizibilă: Episoadele de vertij în boala Meniere pot apărea fără avertisment, provocând o incapacitate de echilibru bruscă și adesea intensă. Durata acestor episoade variază de la câteva minute până la câteva ore, iar frecvența lor poate fi imprevizibilă. Această caracteristică a bolii necesită o atenție sporită din partea pacienților și a celor din jur, deoarece vertijul poate afecta activitățile zilnice și poate crește riscul de accidentări.

Senzația de rotație și pierderea echilibrului: Senzația de rotație este un simptom distinctiv al vertijului asociat cu boala Meniere. Pacienții descriu o senzație intensă că totul în jurul lor se învârte, ceea ce poate duce la pierderea echilibrului și la dificultăți în menținerea posturii. Această pierdere a controlului asupra echilibrului poate fi însoțită de simptome secundare, cum ar fi greața și vărsăturile, și poate necesita repaus la pat până la ameliorarea simptomelor.

Greață și vărsături: Acestea sunt reacții frecvente la vertijul sever experimentat în timpul unui atac de boala Meniere. Aceste simptome pot agrava disconfortul pacientului și pot limita capacitatea de a consuma alimente și lichide, ceea ce necesită gestionare atentă pentru a preveni deshidratarea și pentru a menține starea generală de sănătate.

Pierderea auzului

Pierderea auditivă fluctuantă: Pierderea auditivă în boala Meniere este adesea fluctuantă, ceea ce înseamnă că poate varia în intensitate de la o zi la alta sau chiar în decursul aceleiași zile. Inițial, pacienții pot observa o scădere a capacității de a auzi sunetele joase sau o dificultate în a distinge cuvintele în medii zgomotoase. Pe măsură ce boala progresează, pierderea auditivă poate deveni mai severă și poate afecta capacitatea de comunicare, necesitând utilizarea unor dispozitive auditive sau alte forme de asistență pentru a menține o calitate bună a vieții.

Progresia în timp: Evoluția bolii Meniere poate varia semnificativ de la o persoană la alta, dar în general, se observă o progresie a simptomelor pe parcursul timpului. Inițial, pierderea auditivă poate fi temporară și reversibilă după un episod de vertij, dar cu trecerea anilor, aceasta poate deveni permanentă și mai severă. De asemenea, frecvența și intensitatea episoadelor de vertij pot scădea în timp, dar acest lucru poate fi însoțit de o deteriorare progresivă a auzului și de o persistență a tinitusului și a senzației de plenitudine auriculară.

Tinitus (zgomot în ureche)

Acesta este o manifestare comună în boala Meniere, caracterizată prin percepția unor sunete interne, cum ar fi țiuitul, bâzâitul sau șuieratul, în absența unui stimul sonor extern. Aceste sunete pot varia în intensitate și pot fi temporare sau persistente. Tinitusul poate deveni mai pronunțat înaintea unui episod de vertij sau poate fi constant, afectând concentrarea și calitatea somnului pacientului.

Senzația de plenitudine auriculară

Senzatia de plenitudine auriculară, sau presiunea în ureche, este un simptom frecvent întâlnit la pacienții cu boala Meniere. Această senzație poate fi însoțită de disconfort sau durere și poate preceda sau însoți un episod de vertij. Presiunea resimțită poate fluctua și este adesea descrisă ca o umflare sau ca și cum urechea ar fi blocată.

Modificarea Simptomelor în Raport cu Etapele bolii Meniere

Stadiul incipient (Stadiul I): În stadiul incipient al bolii Meniere, pacienții experimentează atacuri de vertij care pot apărea brusc și pot fi însoțite de pierderea auditivă și tinitus. În această fază, simptomele sunt adesea reversibile între atacuri, iar pacienții pot avea perioade de remisie în care se simt normal.

Stadiul intermediar (Stadiul II): Pe măsură ce boala progresează spre stadiul intermediar, atacurile de vertij pot deveni mai puțin frecvente, dar mai severe, iar pierderea auditivă devine deranjantă. Tinitusul și senzația de plenitudine auriculară pot deveni mai persistente, iar pacienții pot începe să experimenteze dificultăți de echilibru și instabilitate chiar și în absența vertijului.

Stadiul avansat (Stadiul III): În stadiul avansat al bolii Meniere, vertijul poate deveni mai rar sau chiar să dispară, însă pacienții se confruntă adesea cu o pierdere auditivă semnificativă și permanentă. Tinitusul și senzația de plenitudine auriculară pot persista sau se pot agrava. În acest stadiu, problemele de echilibru pot deveni cronice, chiar și în absența atacurilor de vertij, afectând mobilitatea și siguranța pacientului în activitățile zilnice. Managementul bolii se concentrează pe adaptarea stilului de viață și pe utilizarea de dispozitive de asistență pentru a compensa pierderea funcțiilor auditive și de echilibru.

Opțiuni de tratament pentru boala Meniere

Tratamentele pentru boala Meniere vizează ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții, deși boala nu are un leac cunoscut.

Schimbări în stilul de viață

Dietă cu conținut scăzut de sodiu: Reducerea aportului de sodiu este adesea recomandată pentru a limita retenția de lichide, care poate contribui la acumularea de endolimfă în urechea internă. O dietă săracă în sodiu poate ajuta la diminuarea presiunii în urechea internă și la reducerea frecvenței și intensității episoadelor de vertij. Pacienții sunt încurajați să citească etichetele alimentelor pentru a identifica și evita alimentele procesate sau conservate, care sunt adesea bogate în sodiu.

Evitarea factorilor declanșatori (cofeina, alcoolul, fumatul): Identificarea și evitarea factorilor declanșatori personali pot juca un rol important în gestionarea bolii Meniere. Substanțe precum cofeina și alcoolul pot agrava simptomele, iar fumatul poate afecta circulația sângelui la nivelul urechii interne. Pacienții sunt sfătuiți să observe cum reacționează la diferite substanțe și să ajusteze consumul acestora pentru a preveni sau a reduce frecvența atacurilor de vertij.

Medicamente

Medicamente pentru vertij (anti-greață, anti-vertij, diuretice): Medicamentele pot fi prescrise pentru a controla vertijul și simptomele asociate, cum ar fi greața și vărsăturile. Diureticele pot fi folosite pentru a reduce retenția de lichide și pentru a diminua presiunea din urechea internă. Medicamentele anti-vertij  pot ajuta la stabilizarea funcției vestibulare și la reducerea severității și duratei episoadelor de vertij.

Medicamente pentru răul de mișcare: Acestea pot fi eficiente în controlul simptomelor de vertij, în special în timpul călătoriilor. Acestea pot include antihistaminice sau medicamente care suprimă activitatea sistemului vestibular, ajutând la prevenirea senzației de rotație și a pierderii echilibrului. Pacienții trebuie să consulte un medic pentru a determina cel mai potrivit medicament în funcție de simptomele și nevoile lor individuale.

Terapii și proceduri medicale minim invazive

Tratamentul cu impulsuri de presiune: Acesta implică aplicarea de presiuni scurte și controlate în canalul auditiv extern, cu scopul de a influența fluidul din urechea internă și de a reduce simptomele bolii Meniere. Această metodă poate ajuta la stabilizarea presiunii endolimfatice și la diminuarea frecvenței episoadelor de vertij. Tratamentul este adesea efectuat cu ajutorul unui dispozitiv special care se potrivește în ureche și este considerat o opțiune non-invazivă și sigură pentru pacienți.

Terapia de reeducare vestibulară: Aceasta este un program de exerciții fizice conceput pentru a îmbunătăți echilibrul și pentru a reduce simptomele de vertij. Prin antrenarea altor simțuri, cum ar fi vederea, pentru a compensa deficiențele sistemului vestibular, pacienții pot învăța să-și gestioneze mai bine simptomele și să-și îmbunătățească calitatea vieții. Terapia este personalizată pentru fiecare pacient și poate include exerciții de coordonare, de stabilizare a privirii și de îmbunătățire a posturii.

Consilierea și terapia psihologică: Având în vedere impactul emoțional și psihologic al bolii Meniere, consilierea și terapia psihologică pot juca un rol important în tratament. Prin lucrul cu un psiholog sau un consilier, pacienții pot dezvolta strategii de coping pentru a face față anxietății și depresiei asociate cu boala, pot îmbunătăți gestionarea stresului și pot găsi sprijin în abordarea provocărilor zilnice.

Injecții în urechea medie

Gentamicină: Aceasta este un antibiotic care poate fi injectat în urechea medie pentru a reduce severitatea vertijului în boala Meniere. Deși este eficientă în controlul vertijului, utilizarea gentamicinei implică un risc de pierdere auditivă suplimentară, deoarece poate afecta celulele ciliate din urechea internă. Prin urmare, această opțiune de tratament este luată în considerare doar pentru cazurile în care alte metode nu au avut succes și este efectuată sub îndrumarea strictă a unui specialist.

Steroizi: Steroizii, precum dexametazona, pot fi administrați sub formă de injecții în urechea medie pentru a reduce inflamația și a ameliora simptomele bolii Meniere. Această abordare poate fi o alternativă la gentamicină, având un risc mai scăzut de a afecta auzul. Steroizii pot ajuta la controlul episoadelor de vertij și la îmbunătățirea calității vieții pacienților, evitând efectele secundare asociate cu tratamentele mai agresive.

Opțiuni chirurgicale

Labirintectomie: Aceasta este o procedură chirurgicală radicală care implică îndepărtarea labirintului urechii interne, parte responsabilă pentru auz și echilibru. Această intervenție este de obicei rezervată pentru cazurile severe de boală Meniere, care nu răspund la alte forme de tratament și este efectuată atunci când auzul este deja grav afectat. Deși poate elimina vertijul, labirintectomia duce la pierderea completă a auzului în urechea operată.

Secționarea nervului vestibular: Această procedură implică tăierea nervului vestibular pentru a opri transmisia semnalelor de vertij de la urechea internă la creier. Poate fi eficientă în reducerea vertijului, dar este o intervenție majoră și necesită o evaluare atentă a beneficiilor și riscurilor. Pacienții pot avea nevoie de o perioadă de reabilitare pentru a se adapta la schimbările în percepția echilibrului.

Decompresia sacului endolimfatic: Această procedură chirurgicală are ca scop îmbunătățirea drenajului fluidului endolimfatic din urechea internă. Prin crearea unui nou canal de drenaj sau prin îndepărtarea unei părți din osul care înconjoară sacul endolimfatic, se poate reduce presiunea și pot fi ameliorate simptomele bolii Meniere. Decompresia sacului endolimfatic este considerată o opțiune mai puțin invazivă și poate fi eficientă în controlul vertijului și al altor simptome.

Terapii alternative

Terapiile alternative pentru boala Meniere includ o varietate de abordări, cum ar fi acupunctura, suplimentele nutritive și tehnicile de relaxare. Deși aceste metode pot oferi un comfort suplimentar pentru unii pacienți, este important să se consulte un medic înainte de a încerca astfel de tratamente, deoarece eficacitatea lor poate varia și pot interacționa cu alte medicamente sau tratamente. Pacienții sunt încurajați să abordeze terapiile alternative ca parte a unui plan de tratament mai amplu, care include și metode medicale dovedite.