Epilepsie copii: ce tipuri exista si cum le putem trata

Diagnosticarea corectă și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru gestionarea simptomelor și menținerea unei calități a vieții cât mai apropiate de normal. Deși cauzele epilepsiei pot fi diverse, de la factori genetici la leziuni cerebrale, majoritatea copiilor cu epilepsie pot duce o viață activă și împlinită, cu ajutorul medicației și a unui plan de management bine structurat. Impactul epilepsiei asupra dezvoltării cognitive și sociale este un aspect crucial, necesitând o atenție specială pentru a asigura o integrare optimă a copilului în activitățile cotidiene.

Tipurile de crize de epilepsie întâlnite în rândul copiilor

Diversitatea crizelor epileptice la copii necesită o înțelegere aprofundată pentru a asigura un tratament personalizat și eficient.

Crize focale (parțiale)

Crize focale simple: Aceste crize sunt caracterizate prin afectarea unei zone specifice a creierului, fără pierderea conștienței. Copilul poate experimenta senzații neobișnuite, cum ar fi amețeli, mirosuri sau sunete care nu există în realitate, sau mișcări involuntare ale unei părți a corpului, precum un braț sau un picior. Deși aceste crize sunt de obicei de scurtă durată, ele pot avea un impact semnificativ asupra copilului, provocând confuzie sau frică. Este important ca părinții să recunoască semnele crizelor focale simple pentru a putea oferi suportul necesar copilului lor.

Crize focale complexe: Acestea implică pierderea conștienței și pot include comportamente automate, cum ar fi mâncatul sau plimbatul fără scop. Copilul poate părea confuz sau dezorientat și nu își va aminti ce s-a întâmplat după ce criza a trecut. Aceste crize pot fi însoțite de senzații neplăcute înainte de debut, cunoscute sub numele de aură. Managementul acestor crize necesită o atenție specială pentru a garanta siguranța copilului în timpul episoadelor și pentru a minimiza impactul asupra activităților zilnice.

Crize generalizate

Crize de absență: Acestea sunt crize generalizate care se manifestă prin episoade scurte de pierdere a conștienței, în care copilul pare să se deconecteze de la mediul înconjurător. De obicei, nu există mișcări convulsive, iar copilul se întoarce rapid la starea normală fără să își amintească de episod. Aceste crize pot trece neobservate datorită naturii lor subtile, dar pot afecta învățarea și atenția, recunoașterea și tratamentul adecvat fiind esențiale.

Crize atonice: Crizele atonice, cunoscute și sub denumirea de „crize de cădere”, se caracterizează prin pierderea bruscă a tonusului muscular, ceea ce poate duce la căderea neașteptată a copilului. Aceste crize sunt deosebit de periculoase deoarece pot cauza leziuni prin cădere, supravegherea atentă a copilului în timpul activităților zilnice fiind esențială. Managementul crizelor atonice poate include purtarea echipamentelor de protecție și ajustarea mediului înconjurător pentru a minimiza riscul de rănire în cazul unei căderi necontrolate.

Crize tonico-clonice generalizate: Acestea reprezintă tipul cel mai frecvent asociat cu epilepsia și sunt cunoscute pentru manifestările lor dramatice. Încep cu o fază tonică, în care copilul își pierde conștiența și mușchii se contractă, urmată de o fază clonică, caracterizată prin tremurături sau convulsii ritmice. Aceste crize pot fi însoțite de pierderea controlului sfincterian și pot necesita o perioadă de recuperare post-criză, în care copilul poate fi confuz și dezorientat. Implementarea unui plan de acțiune este crucială pentru a garanta siguranța copilului în timpul unei crize tonico-clonice.

Crize mioclonice: Acestea se manifestă prin contracții musculare scurte și bruște, care pot afecta întregul corp sau doar anumite părți. Deși sunt de scurtă durată, frecvența lor poate varia, iar în unele cazuri pot apărea în serii sau pot fi un preludiu al altor tipuri de crize. Recunoașterea și tratamentul adecvat al crizelor mioclonice sunt esențiale pentru a reduce impactul lor asupra vieții de zi cu zi a copilului și pentru a preveni posibilele complicații.

Opțiuni de tratament pentru epilepsia la copii

Tratamentul epilepsiei pediatrice trebuie să fie personalizat și poate include o varietate de abordări terapeutice.

Medicamente antiepileptice

Selectarea medicamentului potrivit: Alegerea medicamentului antiepileptic adecvat este un proces complex care depinde de tipul de crize, vârsta copilului, efectele secundare potențiale și alte condiții medicale existente. Medicul va lua în considerare toate aceste aspecte pentru a prescrie cel mai eficient tratament, cu scopul de a controla crizele și de a minimiza impactul asupra dezvoltării și calității vieții copilului. Este important ca părinții să colaboreze strâns cu echipa medicală pentru a monitoriza eficacitatea medicamentului și pentru a ajusta dozajul dacă este necesar.

Efecte secundare și monitorizare: Medicamentele antiepileptice pot avea o gamă largă de efecte secundare, de la oboseală și iritabilitate la probleme de coordonare sau de concentrare. Monitorizarea atentă a copilului de către părinți și medici este esențială pentru a identifica orice efecte secundare și pentru a ajusta tratamentul dacă este necesar. În plus, anumite medicamente pot necesita teste de sânge periodice pentru a monitoriza nivelurile medicamentului și pentru a verifica funcția hepatică sau alte posibile efecte asupra sănătății copilului.

Dieta ketogenică

Aceasta este o abordare terapeutică specială pentru copiii cu epilepsie care nu răspund la medicamentele antiepileptice. Această dietă bogată în grăsimi și săracă în carbohidrați modifică sursa de energie a corpului, determinând producerea de cetone, care pot avea un efect stabilizator asupra activității neuronale. Deși poate fi eficientă în reducerea frecvenței și intensității crizelor, dieta ketogenică necesită o planificare atentă și supraveghere medicală pentru a asigura că toate nevoile nutriționale ale copilului sunt satisfăcute și pentru a evita posibilele deficiențe nutriționale.

Stimularea nervului vag

Aceasta este o opțiune de tratament pentru copiii cu epilepsie refractară, care nu răspund la medicamente. Procedura implică implantarea unui dispozitiv mic sub piele, care trimite impulsuri electrice regulate către nervul vag, cu scopul de a reduce frecvența și severitatea crizelor epileptice. VNS este considerată o alternativă sigură și eficientă pentru pacienții care nu sunt candidați pentru intervenții chirurgicale sau pentru cei care au avut o intervenție chirurgicală nereușită.

Intervenții chirurgicale

Aceasta poate fi o opțiune pentru copiii cu crize localizate în zone specifice ale creierului care nu răspund la tratamentul medicamentos. Intervenția chirurgicală vizează îndepărtarea sau izolarea zonei cerebrale responsabile pentru generarea crizelor. Succesul chirurgiei depinde de o evaluare preoperatorie riguroasă și de identificarea precisă a focarului epileptic. Intervenția poate oferi o îmbunătățire semnificativă a calității vieții și, în unele cazuri, poate duce la remisia completă a crizelor.