Lesin: semne de avertizare, cauze frecvente si ajutor medical

Cauzele leșinului variază de la scăderea tensiunii arteriale și deshidratare până la probleme cardiace sau reacții emoționale intense. În majoritatea cazurilor, leșinul poate fi prevenit prin recunoașterea semnelor premergătoare și luarea măsurilor adecvate, cum ar fi așezarea în poziție orizontală sau ridicarea picioarelor deasupra nivelului inimii.

Semnele de avertizare înainte de leșin

Corpul transmite diverse semnale de avertizare înainte de producerea leșinului, oferind persoanei timp să ia măsuri preventive. Recunoașterea acestor semne poate ajuta la prevenirea căderii și a potențialelor accidentări.

Simptome fizice: Transpirația rece și lipicioasă reprezintă unul dintre primele semne ale unui leșin iminent. Pielea devine palidă și rece la atingere, iar pulsul poate deveni rapid sau neregulat. Persoanele pot simți o slăbiciune bruscă în picioare și genunchi, însoțită de tremurături ușoare ale membrelor. Respirația devine superficială și rapidă, iar unele persoane pot prezenta greață sau senzație de vomă.

Modificări senzoriale: Vederea suferă modificări semnificative înainte de leșin. Apare vedere încețoșată sau tunelară, uneori însoțită de puncte luminoase sau pete întunecate în câmpul vizual. Auzul poate fi afectat prin apariția unui țiuit în urechi sau senzația că sunetele devin distante sau înfundate. Multe persoane descriu o senzație de plutire sau dezorientare spațială.

Semne emoționale: Anxietatea și agitația bruscă sunt frecvent întâlnite înainte de leșin. Persoanele pot simți o teamă inexplicabilă sau un sentiment de pericol iminent. Confuzia mentală și dificultatea de concentrare apar adesea, însoțite de o senzație de detașare de realitate sau derealizare. Starea emoțională poate fluctua rapid între anxietate și apatie.

Durata simptomelor premergătoare leșinului: Semnele de avertizare pot apărea cu câteva secunde până la câteva minute înainte de pierderea cunoștinței. În general, simptomele se intensifică progresiv, devenind mai severe pe măsură ce momentul leșinului se apropie. Durata exactă variază de la persoană la persoană și poate fi influențată de cauza declanșatoare a leșinului.

Cauzele frecvente ale leșinului

Leșinul poate fi declanșat de numeroși factori fiziologici și psihologici care afectează fluxul sanguin către creier. Identificarea cauzei exacte este esențială pentru prevenirea episoadelor viitoare și tratamentul adecvat.

Modificările tensiunii arteriale

Scăderea bruscă a tensiunii arteriale reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale leșinului. Aceasta poate apărea la schimbarea rapidă a poziției corpului, în special la trecerea din poziția culcat sau șezut în poziția ortostatică. Tensiunea arterială scăzută poate fi cauzată și de deshidratare, medicamentele pentru hipertensiune arterială sau probleme ale sistemului nervos autonom.

Factorii emoționali

Stresul intens, frica sau anxietatea puternică pot declanșa un răspuns fiziologic care duce la leșin. Vederea sângelui, procedurile medicale sau situațiile care provoacă teamă intensă pot activa nervul vag, ducând la scăderea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Acest tip de leșin, numit sincopa vasovagală, este cel mai frecvent întâlnit.

Efortul fizic

Activitatea fizică intensă, în special în condiții de căldură sau umiditate ridicată, poate duce la leșin. Epuizarea, deshidratarea și dezechilibrele electrolitice asociate efortului prelungit afectează capacitatea corpului de a menține un flux sanguin adecvat către creier. Sportivii și persoanele care muncesc în condiții solicitante sunt expuși unui risc crescut.

Deshidratarea și căldura

Expunerea prelungită la temperaturi ridicate și pierderea excesivă de lichide prin transpirație pot duce la deshidratare severă. Aceasta afectează volumul sanguin și capacitatea organismului de a menține o circulație adecvată. Simptomele includ sete intensă, reducerea diurezei și uscăciunea mucoaselor.

Afecțiuni medicale

Sincopa vasovagală: Această formă de leșin apare când sistemul nervos reacționează exagerat la diverși stimuli, provocând o scădere bruscă a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Factorii declanșatori pot include stresul emoțional, durerea intensă, vederea sângelui sau statul prelungit în picioare. Episoadele sunt de obicei precedate de simptome precum amețeală, greață și transpirații reci.

Sincopa cardiacă: Acest tip de leșin apare din cauza problemelor cardiace care afectează fluxul sanguin către creier. Poate fi cauzată de aritmii cardiace, boli ale valvelor cardiace sau alte afecțiuni care reduc capacitatea inimii de a pompa sânge. Este deosebit de periculoasă și necesită evaluare medicală imediată, deoarece poate semnala probleme cardiace grave care necesită tratament specific.

Sincopa de sinus carotidian: Acest tip de leșin apare când presiunea exercitată asupra arterei carotide din gât determină o scădere bruscă a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Poate fi declanșată de mișcări bruște ale gâtului, gulere strânse sau bărbierit. Este mai frecventă la persoanele în vârstă și poate necesita ajustări ale stilului de viață sau tratament medical specific.

Strategii de prevenție

Prevenirea leșinului implică recunoașterea și gestionarea factorilor declanșatori, precum și adoptarea unor măsuri proactive pentru menținerea unei circulații sanguine adecvate la nivelul creierului. O abordare sistematică și consecventă a acestor strategii poate reduce semnificativ riscul episoadelor de leșin.

Acțiuni imediate la primele semne: La apariția semnelor premergătoare leșinului, persoana trebuie să se așeze sau să se întindă imediat pe spate cu picioarele ridicate deasupra nivelului inimii. Respirația trebuie să fie lentă și profundă, iar îmbrăcămintea strânsă trebuie desfăcută pentru a facilita circulația sanguină. Aceste măsuri rapide pot preveni pierderea completă a cunoștinței și potențialele accidentări.

Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unui program regulat de exerciții fizice moderate ajută la îmbunătățirea circulației sanguine și a tonusului vascular. Somnul suficient și gestionarea eficientă a stresului sunt esențiale pentru prevenirea episoadelor de leșin. Evitarea alcoolului, tutunului și a medicamentelor care pot afecta tensiunea arterială contribuie la reducerea riscului de leșin.

Evitarea situațiilor declanșatoare: Identificarea și evitarea factorilor care pot provoca leșinul reprezintă o strategie esențială de prevenție. Pentru persoanele sensibile la vederea sângelui sau a procedurilor medicale, tehnicile de desensibilizare și exercițiile de respirație pot fi benefice. Evitarea statului prelungit în picioare și schimbarea lentă a poziției corpului sunt măsuri importante de prevenție.

Hidratare și nutriție adecvată: Consumul regulat de lichide, în special apă, este esențial pentru menținerea unui volum sanguin optim. Mesele regulate, bogate în nutrienți și consumate la intervale regulate, ajută la menținerea unui nivel stabil al glicemiei. Un aport adecvat de sare poate fi benefic pentru persoanele cu tensiune arterială scăzută, dar doar sub supravegherea medicului.

Primul ajutor în caz de leșin

Acordarea primului ajutor în caz de leșin necesită acțiuni rapide și precise pentru a preveni accidentările și a facilita recuperarea persoanei afectate. Cunoașterea pașilor corecți de intervenție poate face diferența între o situație gestionabilă și una care necesită asistență medicală de urgență.

Ajutorul acordat unei persoane care urmează să leșine: Persoana care prezintă semne de leșin trebuie ajutată să se așeze sau să se întindă într-un loc sigur, departe de obiecte care ar putea provoca răni în caz de cădere. Îmbrăcămintea strânsă trebuie desfăcută, iar încăperea trebuie aerisită pentru a facilita respirația.

Poziționare și susținere: Poziția optimă pentru o persoană care a leșinat este culcat pe spate cu picioarele ridicate aproximativ 30 de centimetri deasupra nivelului inimii. Această poziție facilitează întoarcerea fluxului sanguin către creier. Capul trebuie protejat și întors într-o parte pentru a preveni aspirația în caz de vomă.

Îngrijirea după leșin: După ce persoana își revine, trebuie încurajată să rămână întinsă timp de cel puțin 10-15 minute. Ridicarea trebuie să fie graduală, mai întâi în poziție șezând, apoi în picioare, pentru a preveni un nou episod de leșin. Oferirea de lichide și asigurarea unui mediu liniștit sunt esențiale pentru recuperare.

Monitorizarea semnelor vitale: Verificarea respirației și a pulsului persoanei care a leșinat este crucială. Culoarea pielii și temperatura corpului trebuie monitorizate, iar orice semn de deteriorare a stării generale necesită apelarea imediată a serviciilor medicale de urgență. Persoana trebuie supravegheată continuu până la recuperarea completă.

Când trebuie consultat medicul

Deși majoritatea episoadelor de leșin sunt benigne, anumite situații necesită evaluare medicală imediată pentru a exclude cauzele grave și pentru a preveni complicațiile. Consultul medical este esențial mai ales când leșinul apare brusc, fără cauză aparentă sau este însoțit de alte simptome îngrijorătoare.

Situații de urgență: Asistența medicală de urgență este necesară când leșinul este însoțit de dureri în piept, bătăi neregulate ale inimii sau dificultăți de respirație. Pierderea cunoștinței care durează mai mult de câteva minute, convulsiile sau incontinența urinară sau fecală în timpul leșinului reprezintă urgențe medicale care necesită intervenție imediată. Traumatismele severe cauzate de cădere, în special la nivelul capului, necesită evaluare medicală promptă.

Simptome îngrijorătoare: Prezența unor simptome precum dureri severe de cap, vedere dublă sau încețoșată, dificultăți de vorbire sau confuzie după leșin necesită investigații medicale. Amețelile severe persistente, greața intensă sau vărsăturile repetate pot indica probleme neurologice subiacente. Episoadele frecvente de leșin, chiar și cele aparent minore, trebuie evaluate medical pentru identificarea cauzei.

Factori de risc: Persoanele cu vârsta peste 60 de ani, cele cu antecedente de boli cardiace sau cele care urmează tratamente pentru tensiune arterială prezintă un risc crescut de complicații. Diabetul zaharat, bolile neurologice preexistente și istoricul familial de moarte subită cardiacă reprezintă factori de risc suplimentari care necesită monitorizare atentă și evaluare medicală regulată.

Necesitatea îngrijirii ulterioare: După un episod de leșin, monitorizarea regulată și urmărirea recomandărilor medicale sunt esențiale pentru prevenirea recurențelor. Ajustarea tratamentului medicamentos existent, modificarea stilului de viață și efectuarea investigațiilor suplimentare pot fi necesare. Programul de monitorizare trebuie personalizat în funcție de cauza identificată a leșinului și de factorii de risc individuali.