Lesinul: cauze comune, primul ajutor, tratament si prevenire

Deși majoritatea episoadelor de leșin sunt inofensive, unele pot semnala probleme de sănătate grave, necesitând evaluare medicală. Tratamentul depinde de cauza subiacentă și poate include modificări ale stilului de viață, medicamente sau, în cazuri severe, intervenții chirurgicale. Este esențial să se acorde primul ajutor corespunzător persoanelor care leșină și să se solicite asistență medicală de urgență atunci când leșinul este însoțit de simptome alarmante.

Înțelegerea sincopei (leșinului)

Sincopa reprezintă un fenomen complex care implică o serie de mecanisme fiziologice ce duc la reducerea temporară a fluxului sanguin cerebral. Această tulburare poate afecta persoane de toate vârstele și, deși adesea nu reprezintă un pericol, necesită înțelegerea cauzelor și mecanismelor pentru gestionarea corectă.

Definiție și mecanismul de bază: Leșinul sau sincopa reprezintă pierderea bruscă și temporară a conștienței, urmată de recuperare spontană completă. Acest fenomen apare atunci când fluxul sanguin către creier scade sub nivelul necesar pentru funcționarea normală a celulelor cerebrale. Creierul are nevoie constantă de oxigen și glucoză, iar când aportul acestora scade din cauza reducerii fluxului sanguin, funcțiile cerebrale se deteriorează rapid. Mecanismul principal implică scăderea tensiunii arteriale, reducerea ritmului cardiac sau ambele, ceea ce duce la diminuarea perfuziei cerebrale și, în consecință, la pierderea temporară a conștienței.

Simptomele pre-sincopă: Înainte de a leșina, majoritatea persoanelor experimentează o serie de simptome de avertizare, cunoscute sub numele de pre-sincopă. Acestea includ amețeală, senzație de cap ușor sau gol, vedere încețoșată sau înnegrită, auz înfundat sau țiuit în urechi, greață, transpirații reci și paloare. Unele persoane pot simți și palpitații, anxietate sau o senzație de căldură bruscă. Recunoașterea acestor simptome permite luarea unor măsuri preventive, cum ar fi așezarea în poziție culcată sau șezând cu capul între genunchi, ceea ce poate preveni leșinul complet prin îmbunătățirea fluxului sanguin către creier.

Diferențierea sincopei de alte afecțiuni: Leșinul trebuie diferențiat de alte afecțiuni care pot cauza pierderea conștienței, cum ar fi crizele epileptice, accidentele vasculare cerebrale, hipoglicemia sau intoxicațiile. Spre deosebire de sincopa tipică, aceste condiții au caracteristici distincte. În timpul unei crize epileptice, persoana poate prezenta convulsii, mușcarea limbii sau incontinență urinară. Accidentele vasculare cerebrale sunt adesea însoțite de slăbiciune pe o parte a corpului, dificultăți de vorbire sau confuzie persistentă după eveniment. Hipoglicemia severă poate fi precedată de transpirații abundente, tremor și senzație de foame intensă. Durata pierderii conștienței este, de asemenea, un factor important de diferențiere, sincopa durând de obicei doar câteva secunde până la un minut, cu recuperare rapidă și completă a conștienței.

Cauzele comune ale sincopei

Sincopa poate fi provocată de numeroși factori care interferează cu fluxul sanguin normal către creier. Identificarea cauzei exacte este esențială pentru tratamentul adecvat și prevenirea episoadelor viitoare.

Hipotensiunea ortostatică

Această afecțiune se caracterizează prin scăderea bruscă a tensiunii arteriale atunci când o persoană își schimbă poziția, în special când se ridică din poziția culcată sau șezândă. Hipotensiunea ortostatică apare când mecanismele normale de reglare a tensiunii arteriale nu funcționează corespunzător, permițând sângelui să se acumuleze în membrele inferioare în loc să circule eficient către creier. Aceasta este frecventă la vârstnici, la persoanele deshidratate sau la cele care iau medicamente care afectează tensiunea arterială, cum ar fi diureticele sau medicamentele antihipertensive. Simptomele includ amețeală, vedere încețoșată și senzație de slăbiciune la ridicarea în picioare, care pot progresa până la leșin complet dacă nu sunt luate măsuri preventive.

Sindromul de tahicardie posturală ortostatică (POTS)

POTS este o afecțiune în care ritmul cardiac crește anormal de mult atunci când o persoană își schimbă poziția din culcat în picioare. Această creștere excesivă a frecvenței cardiace, de obicei cu cel puțin 30 de bătăi pe minut în primele 10 minute de ortostatism, nu este însoțită de o creștere corespunzătoare a tensiunii arteriale, ceea ce duce la simptome de pre-sincopă sau sincopă. POTS afectează predominant femeile tinere și poate fi declanșat de o infecție virală, traumă sau sarcină. Simptomele includ palpitații, amețeală, oboseală cronică și intoleranță la efort fizic. Diagnosticul necesită adesea teste specializate, cum ar fi testul mesei înclinate, iar tratamentul implică creșterea aportului de sare și lichide, exerciții fizice regulate și, în unele cazuri, medicamente.

Sincopa cardiacă

Aceasta este cauzată de probleme ale inimii care reduc capacitatea acesteia de a pompa sânge eficient către creier. Aritmiile, cum ar fi bradicardia severă sau tahicardia ventriculară, pot reduce debitul cardiac și pot duce la sincopa. De asemenea, obstrucțiile structurale, cum ar fi stenoza aortică sau cardiomiopatia hipertrofică, pot limita fluxul sanguin și pot provoca leșin, în special în timpul efortului fizic. Sincopa cardiacă tinde să apară brusc, fără simptome de avertizare, și reprezintă o urgență medicală, deoarece poate semnala un risc crescut de moarte subită cardiacă. Persoanele cu istoric de boli cardiace, cele care leșină în timpul efortului fizic sau cele care au antecedente familiale de moarte subită trebuie să solicite imediat evaluare medicală.

Sincopa reflexă (sincopa mediată neural)

Sincopa vasovagală (leșinul comun): Aceasta reprezintă cea mai frecventă formă de sincopa, cunoscută și sub numele de „leșinul comun”. Apare când sistemul nervos reacționează excesiv la anumiți stimuli, provocând o dilatare bruscă a vaselor sanguine și o încetinire a ritmului cardiac. Această reacție duce la scăderea tensiunii arteriale și a fluxului sanguin către creier. Factorii declanșatori includ stresul emoțional, durerea, vederea sângelui, statul prelungit în picioare, deshidratarea sau căldura excesivă. Sincopa vasovagală este de obicei precedată de simptome de avertizare precum amețeală, greață, transpirații reci și paloare, oferind persoanei timp să se așeze sau să se întindă pentru a preveni leșinul complet.

Sincopa situațională: Acest tip de sincopa reflexă apare în situații specifice care stimulează reflexul vagal. Aceste situații includ tusea puternică, strănutul, râsul intens, urinarea (sincopa micțională, mai frecventă la bărbați), defecarea, înghițirea sau după o masă copioasă. Mecanismul este similar cu cel al sincopei vasovagale, implicând o activare excesivă a nervului vag, care duce la bradicardie și vasodilatație. Sincopa situațională poate fi prevenită prin identificarea și evitarea situațiilor declanșatoare sau prin adoptarea unor măsuri preventive, cum ar fi schimbarea lentă a poziției corpului și menținerea unei hidratări adecvate.

Sincopa de sinus carotidian: Această formă mai rară de sincopa reflexă apare când receptorii de presiune din arterele carotide (situate în gât) sunt stimulați excesiv. Aceasta poate fi declanșată de rotirea bruscă a capului, purtarea unui guler strâmt sau apăsarea pe zona gâtului. Este mai frecventă la persoanele vârstnice și poate fi asociată cu anumite afecțiuni cardiovasculare. Stimularea sinusului carotidian duce la o scădere bruscă a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, provocând leșin. Diagnosticul implică adesea masajul sinusului carotidian sub supraveghere medicală, iar tratamentul poate include evitarea factorilor declanșatori sau, în cazuri severe, implantarea unui stimulator cardiac.

Diagnosticul sincopei

Stabilirea cauzei exacte a sincopei este esențială pentru un tratament adecvat și prevenirea episoadelor viitoare. Procesul de diagnostic implică o evaluare complexă și, adesea, multiple teste pentru a exclude cauzele potențial periculoase.

Evaluarea inițială: Procesul de diagnostic al sincopei începe cu o anamneză detaliată și un examen fizic complet. Medicul va solicita informații despre circumstanțele în care a avut loc leșinul, simptomele care l-au precedat, durata pierderii conștienței și recuperarea ulterioară. De asemenea, vor fi evaluate antecedentele medicale personale și familiale, cu accent pe bolile cardiovasculare și neurologice. Examenul fizic include măsurarea tensiunii arteriale în poziție culcată și în picioare pentru a detecta hipotensiunea ortostatică, evaluarea ritmului cardiac și a suflurilor cardiace, precum și testarea neurologică de bază. Această evaluare inițială oferă indicii importante despre cauza probabilă a sincopei și ghidează investigațiile ulterioare.

Teste diagnostice la fața locului: După evaluarea inițială, medicul poate recomanda teste diagnostice imediate pentru a identifica cauza sincopei. Electrocardiograma este esențială pentru detectarea aritmiilor cardiace, blocurilor de conducere sau altor anomalii electrice ale inimii. Testul mesei înclinate este utilizat pentru a reproduce simptomele sincopei vasovagale sau ortostatice, monitorizând tensiunea arterială și ritmul cardiac în timp ce pacientul este înclinat progresiv de la poziția orizontală la cea verticală. Testul de stres la efort poate fi indicat pentru persoanele care au prezentat sincopă în timpul activității fizice, pentru a detecta aritmii induse de efort sau ischemie miocardică. Ecocardiografia evaluează structura și funcția inimii, putând identifica anomalii structurale care predispun la sincopă.

Monitoare diagnostice la domiciliu: Pentru pacienții cu episoade recurente de sincopă sau pre-sincopă, monitorizarea ambulatorie poate fi esențială pentru captarea evenimentelor aritmice intermitente. Monitorul Holter înregistrează activitatea electrică a inimii continuu timp de 24-48 de ore, fiind util pentru detectarea aritmiilor frecvente. Monitoarele de evenimente cardiace sunt purtate pentru perioade mai lungi, de la câteva săptămâni până la luni, și înregistrează ritmul cardiac fie continuu, fie atunci când pacientul activează dispozitivul în momentul apariției simptomelor. Înregistratoarele de bucle implantabile sunt dispozitive mici inserate subcutanat care pot monitoriza ritmul cardiac până la trei ani, fiind ideale pentru pacienții cu episoade rare de sincopă la care investigațiile anterioare nu au fost concludente.

Primul ajutor pentru sincopă

Cunoașterea măsurilor adecvate de prim ajutor în caz de sincopă poate preveni complicațiile și poate facilita recuperarea rapidă a persoanei afectate.

Ce să faci dacă simți că vei leșina: Atunci când apar simptomele pre-sincopă, cum ar fi amețeala, vederea încețoșată sau transpirațiile reci, este esențial să se acționeze rapid pentru a preveni leșinul complet. Prima măsură este întreruperea activității curente și așezarea într-o poziție sigură, preferabil culcat pe spate cu picioarele ușor ridicate pentru a favoriza întoarcerea sângelui către creier. Dacă nu este posibilă poziția culcată, persoana ar trebui să se așeze și să își aplece capul între genunchi. Respirația profundă și lentă poate ajuta la stabilizarea tensiunii arteriale. Slăbirea hainelor strâmte de la gât, piept sau talie poate îmbunătăți circulația. Hidratarea cu apă sau băuturi care conțin electroliți este benefică, în special dacă deshidratarea este un factor contribuitor.

Ajutarea unei persoane care a leșinat: Când cineva leșină, primul pas este asigurarea siguranței acesteia prin prevenirea căderii sau îndepărtarea obiectelor periculoase din jur. Persoana trebuie așezată în poziția de siguranță, pe spate, cu picioarele ridicate la aproximativ 30 de grade pentru a îmbunătăți fluxul sanguin către creier. Verificarea respirației și a pulsului este esențială pentru a se asigura că nu există complicații mai grave. Hainele strâmte trebuie slăbite, iar camera trebuie aerisită. Nu se recomandă oferirea de lichide până când persoana nu își revine complet și poate înghiți în siguranță. După ce își recapătă conștiența, persoana ar trebui încurajată să rămână culcată pentru cel puțin 10-15 minute înainte de a încerca să se ridice, iar ridicarea trebuie făcută treptat pentru a evita un nou episod de sincopă.

Contactarea serviciilor de urgență: Deși majoritatea episoadelor de sincopă sunt benigne, anumite situații necesită asistență medicală imediată. Serviciile de urgență trebuie contactate dacă persoana nu își recapătă conștiența în decurs de un minut, dacă respirația sau pulsul sunt absente sau anormale, dacă leșinul a fost precedat de dureri toracice, palpitații severe sau dificultăți de respirație. De asemenea, este necesară intervenția medicală de urgență dacă leșinul a apărut în timpul efortului fizic, dacă persoana s-a lovit la cap în timpul căderii sau dacă prezintă confuzie persistentă, vorbire neclară sau slăbiciune pe o parte a corpului după ce și-a revenit. Femeile însărcinate, persoanele cu diabet zaharat sau cele cu istoric cunoscut de boli cardiace ar trebui să primească asistență medicală după orice episod de sincopă.

Opțiuni de tratament pentru sincopă

Abordarea terapeutică a sincopei variază în funcție de cauza subiacentă, severitatea simptomelor și riscul de recurență. Tratamentul vizează atât prevenirea episoadelor viitoare, cât și gestionarea afecțiunilor medicale asociate.

Modificări ale stilului de viață

Pentru multe persoane cu sincopă vasovagală sau ortostatică, schimbările în stilul de viață reprezintă prima linie de tratament. Creșterea aportului de lichide la 2-3 litri pe zi și consumul adecvat de sare (în absența contraindicațiilor) ajută la menținerea volumului sanguin și la prevenirea hipotensiunii. Evitarea factorilor declanșatori cunoscuți, cum ar fi statul prelungit în picioare, expunerea la căldură excesivă sau consumul de alcool, poate reduce semnificativ frecvența episoadelor. Tehnicile de contrapresiune, cum ar fi încordarea mușchilor picioarelor și abdomenului sau strângerea pumnilor atunci când apar simptomele pre-sincopă, pot preveni scăderea tensiunii arteriale. Ridicarea treptată din poziția culcată sau șezândă, în special dimineața sau după perioade lungi de repaus, este esențială pentru a permite adaptarea sistemului cardiovascular.

Tratamente medicale

Medicamentele sunt recomandate atunci când măsurile nefarmacologice nu sunt suficiente pentru controlul simptomelor. Pentru sincopa vasovagală recurentă, midodrina, un vasoconstrictor care crește tensiunea arterială, poate fi eficientă la pacienții fără hipertensiune. Fludrocortizonul, care crește retenția de sodiu și apă, poate fi util în hipotensiunea ortostatică. Beta-blocantele sunt uneori prescrise pentru a reduce răspunsul cardiac la stimularea adrenergică, deși eficacitatea lor în sincopa vasovagală este controversată. Pentru pacienții cu sincopa cauzată de aritmii cardiace, tratamentul medicamentos specific aritmiei subiacente este esențial. Medicamentele care pot contribui la sincopă, cum ar fi diureticele, antihipertensivele sau antidepresivele, pot necesita ajustarea dozei sau înlocuirea sub supraveghere medicală.

Proceduri intervenționale

Implantarea stimulatorului cardiac: Stimulatoarele cardiace sunt dispozitive electronice implantate sub piele care monitorizează și reglează ritmul cardiac. Acestea sunt indicate în special pentru pacienții cu sincopa cauzată de bradicardie semnificativă, boala nodului sinusal sau blocuri atrioventriculare avansate. Dispozitivul detectează scăderile anormale ale ritmului cardiac și emite impulsuri electrice pentru a stimula inima să bată la o frecvență adecvată, prevenind astfel episoadele de sincopă. Procedura de implantare este minim invazivă, realizată sub anestezie locală, și implică plasarea unor electrozi în inimă, conectați la un generator de impulsuri amplasat subcutanat, de obicei în regiunea pectorală. Pacienții cu stimulator cardiac necesită monitorizare regulată pentru a asigura funcționarea optimă a dispozitivului.

Defibrilatoarele cardiace implantabile (DCI): Aceste dispozitive avansate sunt similare stimulatoarelor cardiace, dar au capacitatea suplimentară de a detecta și trata aritmiile ventriculare potențial letale. DCI sunt recomandate pentru pacienții cu sincopa cauzată de tahicardie ventriculară sau fibrilație ventriculară, precum și pentru cei cu risc crescut de moarte subită cardiacă. Când dispozitivul detectează o aritmie periculoasă, poate livra un șoc electric pentru a restabili ritmul normal al inimii. Implantarea DCI este similară cu cea a stimulatorului cardiac, dar dispozitivul este programat să recunoască și să răspundă la o gamă mai largă de aritmii. Pacienții cu DCI trebuie să respecte anumite precauții privind expunerea la câmpuri electromagnetice puternice și să efectueze controale regulate pentru verificarea dispozitivului.

Ablația cu cateter: Această procedură intervențională este utilizată pentru tratarea sincopei cauzate de anumite tipuri de aritmii, în special tahicardia supraventriculară și tahicardia ventriculară. Ablația implică introducerea unor catetere subțiri prin vasele sanguine până la inimă, unde țesutul cardiac responsabil de inițierea sau menținerea aritmiei este identificat și distrus selectiv prin aplicarea energiei de radiofrecvență sau prin crioablație. Procedura se realizează sub anestezie locală, cu sedare conștientă, și necesită monitorizare cardiacă continuă. Rata de succes variază în funcție de tipul aritmiei tratate, dar poate depăși 90% pentru anumite aritmii supraventriculare. Ablația cu cateter oferă adesea vindecarea definitivă a aritmiei subiacente, eliminând necesitatea tratamentului medicamentos pe termen lung și prevenind episoadele recurente de sincopă.

Strategii de prevenire a sincopei

Prevenirea episoadelor de sincopă implică o abordare multifacetorială, adaptată cauzei subiacente și factorilor de risc individuali. Implementarea acestor strategii poate reduce semnificativ frecvența și severitatea episoadelor.

Hidratarea și considerente dietetice: Menținerea unei hidratări adecvate este fundamentală pentru prevenirea sincopei, în special a celei vasovagale și ortostatice. Consumul a 2-3 litri de lichide zilnic ajută la menținerea volumului sanguin și la prevenirea hipotensiunii. Distribuirea aportului de lichide pe parcursul zilei, cu accent pe perioada de dimineață și înainte de activități fizice, este recomandată. Consumul moderat de sare, în absența contraindicațiilor medicale precum hipertensiunea sau insuficiența cardiacă, poate ajuta la retenția de lichide și la menținerea tensiunii arteriale. Mesele frecvente și mai mici pot preveni hipotensiunea postprandială, care apare după consumul de alimente copioase. Limitarea consumului de alcool și cafeină este indicată, deoarece acestea pot provoca deshidratare și pot afecta reglarea tensiunii arteriale.

Factori de mediu: Condițiile de mediu pot influența semnificativ riscul de sincopă. Expunerea prelungită la temperaturi ridicate crește riscul de deshidratare și vasodilatație, predispunând la sincopă vasovagală. Este recomandată evitarea spațiilor aglomerate, supraîncălzite sau prost ventilate, precum și adaptarea treptată la schimbările climatice, în special la căldură. Purtarea hainelor lejere, din materiale naturale, facilitează termoreglarea și previne supraîncălzirea. În zilele caniculare, este indicată limitarea activităților fizice intense la orele răcoroase ale zilei și utilizarea climatizării sau a ventilatorului pentru menținerea unei temperaturi confortabile. Pentru persoanele predispuse la sincopă ortostatică, evitarea dușurilor sau băilor fierbinți prelungite poate reduce riscul de vasodilatație excesivă.

Tehnici de gestionare a stresului: Stresul emoțional și anxietatea pot declanșa episoade de sincopă vasovagală prin activarea sistemului nervos autonom. Tehnicile de relaxare, cum ar fi respirația profundă, meditația mindfulness sau yoga, pot ajuta la reglarea răspunsului la stres și la prevenirea reacțiilor vasovagale excesive. Terapia cognitiv-comportamentală poate fi benefică pentru persoanele la care frica sau anxietatea legate de leșin devin ele însele factori declanșatori. Expunerea graduală și controlată la situații care au provocat anterior sincopă, sub supraveghere medicală, poate ajuta la desensibilizare și la reducerea răspunsului vasovagal. Asigurarea unui somn adecvat și a unor perioade regulate de relaxare contribuie la menținerea echilibrului sistemului nervos autonom.

Schimbări graduale de poziție: Pentru persoanele cu sincopă ortostatică sau vasovagală, modul în care își schimbă poziția corpului poate face diferența între a rămâne conștiente sau a leșina. Ridicarea treptată din poziția culcată, cu o pauză intermediară în poziție șezândă înainte de a sta în picioare, permite sistemului cardiovascular să se adapteze la schimbările gravitaționale. Exercițiile izometrice, cum ar fi încordarea mușchilor abdominali și ai picioarelor înainte de ridicare, pot stimula întoarcerea venoasă și pot preveni acumularea sângelui în membrele inferioare. Evitarea ridicării bruște din pat, în special dimineața când riscul de hipotensiune ortostatică este mai mare, reprezintă o măsură preventivă importantă. Pentru perioadele lungi de stat în picioare, schimbarea frecventă a poziției, contractarea intermitentă a mușchilor picioarelor sau utilizarea ciorapilor compresivi poate preveni acumularea sângelui în membrele inferioare.

Considerații speciale pentru diferite grupe de vârstă

Manifestările, cauzele și abordarea sincopei variază semnificativ în funcție de vârsta pacientului, necesitând considerații specifice pentru fiecare grup de vârstă.

Sincopa la copii și adolescenți: La această grupă de vârstă, sincopa vasovagală este cauza predominantă, reprezentând peste 75% din cazuri. Factorii declanșatori frecvenți includ statul prelungit în picioare, în special în spații aglomerate sau calde, stresul emoțional, vederea sângelui sau procedurile medicale. Deshidratarea, asociată adesea cu activitățile sportive intense, reprezintă un alt factor important. Sincopa la copii și adolescenți este rareori cauzată de probleme cardiace, dar când acestea există, pot indica afecțiuni congenitale precum sindromul QT lung, cardiomiopatia hipertrofică sau anomalii ale arterelor coronare. Evaluarea inițială trebuie să includă o anamneză detaliată, cu accent pe circumstanțele leșinului, simptomele asociate și istoricul familial de moarte subită prematură. Electrocardiograma este recomandată pentru toți copiii cu sincopă neexplicată, iar investigații suplimentare sunt indicate când există suspiciunea unei cauze cardiace.

Sincopa la vârstnici: La persoanele în vârstă, sincopa prezintă caracteristici distincte și cauze multiple, adesea suprapuse. Hipotensiunea ortostatică este frecventă, fiind cauzată de modificările legate de vârstă în reglarea tensiunii arteriale, deshidratare, efectele medicamentelor sau boli neurologice precum boala Parkinson. Sincopa carotidiană, declanșată de stimularea sinusului carotidian prin rotirea capului sau purtarea gulerelor strâmte, este mai frecventă la vârstnici. Cauzele cardiace, inclusiv aritmiile, boala coronariană sau stenoza aortică, trebuie considerate cu prioritate la această grupă de vârstă. Sincopa la vârstnici este asociată cu un risc crescut de căderi, fracturi și pierderea independenței. Evaluarea trebuie să fie cuprinzătoare, incluzând revizuirea medicației, evaluarea cognitivă și a mobilității, precum și investigații cardiovasculare și neurologice. Abordarea terapeutică necesită adesea o echipă multidisciplinară și trebuie să țină cont de comorbidități și de riscul de efecte adverse ale medicamentelor.

Asistență medicală

Deși majoritatea episoadelor de sincopă sunt benigne, anumite situații necesită evaluare medicală promptă pentru a exclude cauzele potențial grave.

Semne de alarmă care necesită îngrijire imediată: Leșinul care apare în timpul efortului fizic reprezintă un semnal de alarmă major, putând indica probleme cardiace structurale precum cardiomiopatia hipertrofică, stenoza aortică sau aritmii maligne. Sincopa precedată de dureri toracice, palpitații severe sau dificultăți de respirație necesită evaluare medicală de urgență, acestea putând semnala un infarct miocardic, embolie pulmonară sau aritmii periculoase. Pierderea conștienței însoțită de convulsii, incontinență urinară sau fecală, sau urmată de confuzie prelungită sugerează o posibilă cauză neurologică precum epilepsia sau accidentul vascular cerebral. Leșinul la persoanele cu istoric cunoscut de boli cardiace sau cu antecedente familiale de moarte subită prematură reprezintă, de asemenea, o urgență medicală. Episoadele frecvente de sincopă într-o perioadă scurtă de timp sau leșinul care duce la traumatisme semnificative necesită evaluare medicală imediată.

Îngrijirea ulterioară după un episod de leșin: După un prim episod de sincopă, este recomandată consultarea medicului de familie pentru evaluare inițială. Acesta va decide necesitatea trimiterii către un specialist, în funcție de circumstanțele leșinului și de factorii de risc individuali. Pacienții trebuie să fie pregătiți să ofere informații detaliate despre episod, inclusiv activitățile desfășurate înainte de leșin, simptomele premonitorii, durata pierderii conștienței și recuperarea ulterioară. Lista completă a medicamentelor utilizate, inclusiv cele fără prescripție medicală, este esențială pentru evaluare. În funcție de cauza suspectată, medicul poate recomanda monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu, ținerea unui jurnal al simptomelor sau evitarea temporară a anumitor activități precum conducerea autovehiculelor sau înotul nesupravegheat. Respectarea recomandărilor medicale și prezentarea la controalele programate sunt cruciale pentru prevenirea episoadelor recurente și a complicațiilor asociate.