Nervul ulnar: functii, afectiuni, simptome, tratament si preventie

Lezarea acestui nerv poate duce la dificultăți semnificative în efectuarea activităților zilnice care necesită dexteritate manuală. Nervul ulnar este deosebit de vulnerabil la compresie în zona cotului, unde trece printr-un canal îngust numit tunelul cubital.

Traseul anatomic al nervului ulnar

Nervul ulnar parcurge un traseu complex de la umăr până la mână, trecând prin mai multe puncte anatomice importante unde poate fi expus la diverse tipuri de leziuni sau compresie. Acesta își începe traseul în regiunea axilară și coboară prin braț, cot și antebraț până ajunge la nivelul mâinii.

Traseul prin braț: Nervul ulnar coboară prin partea medială a brațului, inițial fiind situat anterior de septul intermuscular medial. În porțiunea distală a brațului, nervul străpunge acest sept și trece în compartimentul posterior, unde se găsește într-o poziție mai superficială. Această poziționare îl face mai vulnerabil la traumatisme și compresie în această regiune.

Traseul prin cot: La nivelul cotului, nervul ulnar trece posterior de epicondilul medial al humerusului, printr-un canal fibros numit tunelul cubital. Această zonă este deosebit de importantă deoarece reprezintă unul dintre punctele cele mai frecvente de compresie a nervului. Tunelul cubital este format din țesut fibros și oase, oferind un spațiu relativ îngust pentru trecerea nervului.

Traseul prin antebraț: După ce părăsește regiunea cotului, nervul ulnar intră în antebraț trecând printre cele două capete ale mușchiului flexor ulnar al carpului. În această regiune, nervul coboară pe partea medială a antebrațului, fiind însoțit de artera ulnară. Pe parcursul său prin antebraț, nervul oferă ramuri motorii pentru mușchii flexori profunzi ai degetelor.

Traseul prin mână: În regiunea mâinii, nervul ulnar intră prin canalul Guyon, situat pe partea medială a încheieturii mâinii. După ce părăsește acest canal, nervul se împarte în ramuri superficiale și profunde care inervează mușchii intrinseci ai mâinii și oferă sensibilitate pentru degetul mic și jumătatea medială a degetului inelar.

Funcțiile nervului ulnar

Nervul ulnar îndeplinește atât funcții motorii cât și senzitive, fiind esențial pentru funcționarea normală a mâinii și realizarea mișcărilor fine ale degetelor. Acesta controlează majoritatea mușchilor intrinseci ai mâinii și oferă sensibilitate pentru o parte importantă din palmă și degete.

Funcții senzitive

Zone de sensibilitate în mână: Nervul ulnar asigură sensibilitatea pentru partea medială a palmei și a dorsului mâinii. Această zonă include regiunea hipotenară (eminența medială a palmei) și se extinde până la nivelul degetului mic. Sensibilitatea include percepția tactilă fină, temperatura, durerea și propriocepția acestor regiuni.

Zone de sensibilitate în degete: La nivelul degetelor, nervul ulnar este responsabil pentru sensibilitatea degetului mic în totalitate și a jumătății mediale a degetului inelar, atât pe partea palmară cât și pe cea dorsală. Această inervație include atât pielea cât și țesuturile profunde, permițând percepția tactilă fină necesară pentru manipularea obiectelor.

Funcții motorii

Controlul mușchilor antebrațului: Nervul ulnar inervează mușchiul flexor ulnar al carpului și partea medială a mușchiului flexor profund al degetelor. Acești mușchi sunt esențiali pentru flexia încheieturii mâinii și flexia degetelor, în special a degetului mic și inelar.

Controlul mușchilor mâinii: La nivelul mâinii, nervul ulnar controlează majoritatea mușchilor intrinseci, incluzând mușchii interosoși, lombricali mediali și mușchii hipotenari. Acești mușchi sunt esențiali pentru mișcările fine ale degetelor și pentru menținerea stabilității articulațiilor.

Controlul mișcărilor degetelor: Prin inervarea mușchilor intrinseci ai mâinii, nervul ulnar permite realizarea mișcărilor fine și precise ale degetelor. Aceasta include abducția și abducția degetelor, flexia primei falange și extensia falangelor distale, mișcări esențiale pentru manipularea obiectelor și realizarea activităților care necesită dexteritate manuală.

Afecțiuni comune ale nervului ulnar

Nervul ulnar poate fi afectat de diverse patologii care interferează cu funcționarea sa normală. Aceste afecțiuni pot apărea în diferite puncte de-a lungul traseului nervului, de la cot până la încheietura mâinii, cauzând simptome care variază în funcție de localizarea și severitatea leziunii.

Sindromul de tunel cubital: Această afecțiune apare când nervul ulnar este comprimat la nivelul cotului, în tunelul cubital format între epicondilul medial și olecran. Compresia poate fi cauzată de poziționarea prelungită a cotului în flexie, traumatisme repetitive sau modificări anatomice. Pacienții prezintă amorțeală și furnicături în degetul mic și inelarul mâinii, care se agravează noaptea sau la flexia prelungită a cotului. În cazurile severe, poate apărea slăbiciune musculară și atrofie a mușchilor mâinii.

Sindromul de canal Guyon: Reprezintă compresia nervului ulnar la nivelul încheieturii mâinii, în canalul Guyon. Această afecțiune poate fi cauzată de activități repetitive care exercită presiune asupra încheieturii mâinii, precum mersul pe bicicletă sau utilizarea uneltelor cu vibrații. Simptomele includ amorțeală și slăbiciune în zona hipothenară și degetele inervate de nervul ulnar.

Dislocarea nervului ulnar: Această condiție apare când nervul ulnar își părăsește poziția sa normală din șanțul epicondilului medial al cotului. Dislocarea poate fi congenitală sau dobândită în urma traumatismelor. Pacienții pot simți sau auzi un pocnet la nivelul cotului în timpul mișcării de flexie-extensie, însoțit de senzații neplăcute și instabilitate a nervului.

Leziuni prin compresie: Compresia nervului ulnar poate apărea în diverse puncte de-a lungul traseului său, fiind cauzată de poziții prelungite care exercită presiune asupra nervului, utilizarea prelungită a uneltelor, sau prezența unor formațiuni tumorale. Simptomele variază în funcție de locul compresiei și pot include amorțeală, furnicături și slăbiciune musculară în teritoriul inervat de nervul ulnar.

Leziuni traumatice: Traumatismele directe asupra nervului ulnar pot rezulta din fracturi, luxații sau plăgi penetrante în regiunea cotului sau a încheieturii mâinii. Severitatea simptomelor depinde de gradul leziunii, variind de la neuropraxie (leziune ușoară și reversibilă) până la neurotmesis (secționarea completă a nervului). Recuperarea poate necesita intervenție chirurgicală și reabilitare îndelungată.

Simptomatologie

Afectarea nervului ulnar se manifestă printr-o varietate de simptome care pot apărea izolat sau în combinație, în funcție de localizarea și severitatea leziunii. Recunoașterea precoce a acestor manifestări este esențială pentru diagnosticul și tratamentul prompt.

Amorțeală și furnicături: Aceste senzații apar frecvent în teritoriul de inervație senzitivă a nervului ulnar, afectând în special degetul mic și jumătatea medială a degetului inelar. Simptomele se pot extinde și în partea medială a palmei și a feței dorsale a mâinii. Intensitatea variază de la ușoară până la severă și se poate agrava noaptea sau în timpul activităților care implică flexia cotului.

Tipare ale durerii: Durerea asociată cu afectarea nervului ulnar poate varia ca intensitate și caracter, manifestându-se ca o senzație de arsură, înțepătură sau durere surdă. Aceasta poate fi localizată la nivelul cotului, poate iradia de-a lungul traseului nervului sau poate fi resimțită în zona mâinii și a degetelor. Durerea se accentuează adesea în timpul activităților care solicită nervul ulnar.

Slăbiciune musculară: Afectarea componentei motorii a nervului ulnar duce la slăbiciunea mușchilor intrinseci ai mâinii, în special a celor responsabili pentru mișcările fine ale degetelor. Pacienții pot observa dificultăți în realizarea mișcărilor de precizie, precum scrisul sau manipularea obiectelor mici. În cazurile severe, poate apărea atrofia musculară vizibilă în regiunea hipothenară.

Modificări ale forței de prindere: Forța de prindere poate fi semnificativ afectată din cauza slăbiciunii musculare și a dificultății de coordonare a degetelor. Pacienții pot observa scăderea capacității de a strânge obiecte cu putere sau tendința de a scăpa obiectele din mână. Această modificare afectează în special precizia prinderii fine și manipularea obiectelor mici.

Deformări ale mâinii: În cazurile severe sau cronice de afectare a nervului ulnar, pot apărea deformări caracteristice ale mâinii. Cea mai frecventă este „mâna în gheară”, caracterizată prin hiperextensia articulațiilor metacarpo-falangiene și flexia articulațiilor interfalangiene ale degetului mic și inelar. Această deformare rezultă din dezechilibrul muscular cauzat de paralizia mușchilor intrinseci ai mâinii.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea afecțiunilor nervului ulnar necesită o abordare complexă, care combină examinarea clinică detaliată cu investigații paraclinice specifice. Aceste metode permit localizarea precisă a leziunii și evaluarea severității afectării nervului.

Examinarea fizică: Medicul evaluează forța musculară, sensibilitatea și reflexele în zona inervată de nervul ulnar. Sunt efectuate teste specifice precum semnul Froment, care evaluează funcția mușchiului adductor al policelui, și semnul Wartenberg, care testează capacitatea de a apropia degetul mic de inelar. De asemenea, se verifică prezența atrofiei musculare în regiunea hipothenară și se observă posibile deformări ale mâinii.

Studii de conducere nervoasă: Această investigație măsoară viteza și calitatea transmiterii impulsurilor nervoase prin nervul ulnar. Electrozi speciali sunt plasați de-a lungul traseului nervului pentru a înregistra viteza de conducere și amplitudinea potențialelor de acțiune. Rezultatele anormale pot indica localizarea și severitatea compresiei sau leziunii nervului ulnar.

Electromiografia: Această tehnică implică introducerea unor electrozi fini în mușchii inervați de nervul ulnar pentru a măsura activitatea electrică musculară. Investigația oferă informații despre funcționarea conexiunii dintre nerv și mușchi, putând evidenția denervarea musculară și severitatea afectării nervului. Rezultatele ajută la diferențierea între diferite tipuri de leziuni nervoase.

Investigații imagistice: Tehnicile moderne de imagistică, precum rezonanța magnetică, ultrasonografia și radiografia, permit vizualizarea detaliată a nervului ulnar și a structurilor anatomice înconjurătoare. Aceste investigații pot identifica prezența compresiilor, tumorilor, chisturilor sau modificărilor osoase care afectează nervul ulnar.

Opțiuni terapeutice

Tratamentul afecțiunilor nervului ulnar este adaptat în funcție de cauza și severitatea simptomelor, variind de la măsuri conservative până la intervenții chirurgicale. Scopul principal este ameliorarea simptomelor și prevenirea deteriorării permanente a funcției nervului.

Tratamente conservative

Abordarea inițială include modificarea activităților care agravează simptomele și evitarea pozițiilor care comprimă nervul ulnar. Utilizarea ortezelor pentru cot sau încheietura mâinii poate preveni flexia excesivă și compresia nervului în timpul somnului. Aplicarea de comprese reci și perioadele de repaus pot reduce inflamația și durerea.

Terapie fizică

Programul de recuperare include exerciții specifice pentru menținerea mobilității articulare și prevenirea rigidității. Tehnicile de mobilizare nervoasă și exercițiile de întindere controlată ajută la îmbunătățirea circulației și reducerea tensiunii în jurul nervului. Terapia ocupațională poate ajuta pacienții să învețe noi modalități de a efectua activitățile zilnice.

Medicație

Tratamentul medicamentos include antiinflamatoare nesteroidiene pentru reducerea durerii și inflamației. În cazurile severe, pot fi prescrise medicamente pentru durerea neuropată, precum gabapentina sau pregabalina. Injecțiile locale cu corticosteroizi pot fi utilizate în cazuri selectate pentru a reduce inflamația în jurul nervului.

Proceduri chirurgicale

Decompresia nervului: Această procedură implică eliberarea nervului ulnar din zonele de compresie prin secționarea țesuturilor care exercită presiune asupra sa. Intervenția este frecvent efectuată la nivelul cotului în sindromul de tunel cubital sau la nivelul încheieturii mâinii în sindromul de canal Guyon. Tehnica chirurgicală este adaptată în funcție de localizarea și cauza compresiei.

Transpoziția nervului: Această tehnică chirurgicală implică mutarea nervului ulnar într-o poziție nouă, anterior de epicondilul medial al cotului. Procedura este indicată când decompresia simplă nu este suficientă sau când nervul are tendința de a se disloca din șanțul său natural. Transpoziția poate fi subcutanată, intramusculară sau submusculară, alegerea tehnicii depinzând de anatomia locală și preferințele chirurgului.

Perioada de recuperare: Recuperarea după intervenția chirurgicală necesită timp și răbdare, putând dura între trei și șase luni pentru revenirea completă a funcției. În primele săptămâni post-operatorii, mâna trebuie protejată și mobilizată gradual conform indicațiilor medicului. Exercițiile de recuperare și terapia fizică sunt esențiale pentru optimizarea rezultatului și prevenirea complicațiilor precum rigiditatea articulară sau formarea de aderențe.

Prevenție și îngrijire personală

Prevenirea afecțiunilor nervului ulnar implică adoptarea unor măsuri protective și modificarea obiceiurilor zilnice care pot pune presiune excesivă asupra nervului. O atenție deosebită trebuie acordată pozițiilor și mișcărilor care pot afecta nervul ulnar în activitățile cotidiene.

Poziționarea corectă a brațului: Poziția brațului joacă un rol crucial în prevenirea compresiei nervului ulnar. Cotul trebuie menținut într-o poziție ușor flexată, evitând flexia extremă sau menținerea prelungită a acestuia în aceeași poziție. În timpul activităților care necesită utilizarea brațelor, acestea trebuie poziționate astfel încât să se evite presiunea directă asupra nervului ulnar la nivelul cotului sau încheieturii mâinii.

Ergonomia la locul de muncă: Organizarea spațiului de lucru trebuie să permită menținerea unei poziții naturale a brațelor și mâinilor. Scaunul și biroul trebuie ajustate la înălțimea potrivită pentru a menține coatele aproape de corp și antebrațele sprijinite pe suprafața de lucru. Tastatura și mouse-ul trebuie poziționate astfel încât să permită menținerea încheieturilor într-o poziție neutră, evitând extensia sau flexia excesivă.

Ajustarea poziției în timpul somnului: Poziția de dormit poate influența semnificativ presiunea exercitată asupra nervului ulnar. Este recomandată evitarea dormirii cu coatele îndoite excesiv sau cu brațele sub cap. Utilizarea unei perne suplimentare pentru sprijinirea brațului poate preveni flexia excesivă a cotului în timpul somnului. De asemenea, poate fi utilă folosirea unei orteze de cot pentru a menține articulația într-o poziție ușor flexată.

Recomandări pentru exerciții: Exercițiile specifice pentru nervul ulnar includ mișcări de alunecare nervoasă și întinderi ușoare care ajută la menținerea mobilității nervului și prevenirea aderențelor. Aceste exerciții trebuie efectuate cu blândețe, evitând mișcările bruște sau forțate. Programul de exerciții trebuie să includă și stretching pentru mușchii antebrațului și mâinii, precum și exerciții de mobilizare a articulațiilor cotului și încheieturii mâinii.

Modificarea activităților: Activitățile care implică mișcări repetitive sau poziții prelungite ale brațelor trebuie modificate pentru a reduce stresul asupra nervului ulnar. Este important să se facă pauze regulate în timpul activităților solicitante și să se alterneze diferite tipuri de mișcări. În cazul activităților care necesită utilizarea uneltelor, acestea trebuie alese și utilizate astfel încât să minimizeze presiunea asupra nervului ulnar.