Meniu

Paralizie in somn: cum se manifesta si cum se trateaza

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Nicoleta pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Paralizia în somn este o afecțiune în care o persoană este conștientă, dar nu poate să se miște sau să vorbească. Aceasta apare în timpul tranziției dintre starea de veghe și somn, fie la adormire, fie la trezire.

Deși poate fi înfricoșătoare, paralizia în somn nu este periculoasă și nu afectează funcțiile vitale. Este o experiență comună, afectând până la 60% dintre oameni cel puțin o dată în viață. Cauzele includ tulburări de somn, stresul și schimbările în programul de somn. Tratamentul se concentrează pe îmbunătățirea igienei somnului și gestionarea stresului.

Simptome și experiențe în timpul paraliziei în somn

Paralizia în somn este caracterizată printr-o serie de simptome și experiențe care pot varia în intensitate și frecvență. Acestea includ atonia (paralizia musculară), halucinațiile și emoțiile intense.

Atonia (paralizia musculară)

Incapacitatea de a mișca mușchii voluntari: Atonia, sau paralizia musculară, este un simptom definitoriu al paraliziei în somn. În timpul unui episod, persoana afectată nu poate să-și miște mușchii voluntari, cum ar fi brațele și picioarele. Aceasta se datorează faptului că mușchii sunt complet relaxați, o stare normală în timpul somnului REM, dar care devine problematică atunci când persoana devine conștientă. Incapacitatea de a se mișca poate provoca o senzație intensă de frică și neputință, mai ales dacă este însoțită de halucinații sau senzația de sufocare. Deși persoana afectată nu poate să se miște, ea poate să-și miște ochii și să respire normal.

Capacitatea păstrată de a mișca ochii și de a respira: În timpul unui episod de paralizie în somn, deși persoana afectată nu poate să-și miște mușchii voluntari, ea își păstrează capacitatea de a mișca ochii și de a respira. Aceasta se datorează faptului că mușchii responsabili pentru mișcarea ochilor și pentru respirație nu sunt afectați de atonia specifică somnului REM. Astfel, persoana poate să-și miște globii oculari și să respire normal, chiar dacă restul corpului este paralizat. Această capacitate de a respira și de a mișca ochii poate oferi un oarecare confort în timpul episoadelor de paralizie, reducând senzația de sufocare și panică. Cu toate acestea, senzația de neputință rămâne intensă și poate fi însoțită de halucinații.

Halucinațiile

Halucinațiile intrusului: Acestea sunt percepții false ale prezenței unei persoane sau entități periculoase în cameră. Aceste halucinații sunt frecvente în timpul episoadelor de paralizie în somn și pot include senzația că cineva se află lângă pat, că se aud pași sau că se simte o prezență amenințătoare. Aceste halucinații sunt adesea însoțite de o frică intensă și pot amplifica senzația de neputință și vulnerabilitate. Deși halucinațiile intrusului nu sunt reale, ele pot părea extrem de veridice și pot lăsa persoana afectată într-o stare de anxietate și confuzie după episod.

Halucinațiile incubus (presiune pe piept și sufocare): Halucinațiile incubus sunt caracterizate prin senzația de presiune pe piept și dificultăți de respirație. Persoana afectată poate simți că ceva sau cineva stă pe pieptul său, împiedicându-i respirația. Această senzație de sufocare poate fi extrem de înfricoșătoare și poate amplifica senzația de panică și neputință. Halucinațiile incubus sunt adesea asociate cu halucinațiile intrusului, creând o experiență și mai intensă și înfricoșătoare. Deși aceste halucinații nu sunt periculoase și nu afectează funcțiile vitale, ele pot lăsa persoana afectată într-o stare de anxietate și disconfort.

Halucinațiile vestibular-motorii: Acestea includ senzații de mișcare, cum ar fi plutirea sau senzația de ieșire din corp. Persoana afectată poate simți că plutește deasupra patului sau că se deplasează prin cameră, deși corpul său rămâne nemișcat. Aceste halucinații pot fi însoțite de senzații de vertij sau dezechilibru și pot crea o experiență deosebit de ciudată și dezorientantă. Deși halucinațiile vestibular-motorii nu sunt periculoase, ele pot amplifica senzația de confuzie și neputință în timpul episoadelor de paralizie în somn.

Emoții intense

Frica și panica: În timpul unui episod de paralizie în somn, frica și panica sunt emoții comune și intense. Persoana afectată poate simți o frică profundă și inexplicabilă, amplificată de incapacitatea de a se mișca sau de a vorbi. Această frică poate fi exacerbată de halucinațiile vizuale sau auditive, cum ar fi senzația de prezență a unui intrus sau de presiune pe piept. Panica poate duce la o senzație de sufocare și la o creștere a ritmului cardiac, ceea ce face ca episodul să fie și mai înfricoșător. Deși aceste emoții sunt temporare și nu pun în pericol viața, ele pot lăsa persoana afectată într-o stare de anxietate și neliniște după episod.

Senzația de iminență a morții: Un alt simptom comun în timpul paraliziei în somn este senzația de iminență a morții. Persoana afectată poate simți că este pe cale să moară, o senzație care poate fi extrem de înfricoșătoare și copleșitoare. Această senzație poate fi însoțită de halucinații vizuale sau auditive, cum ar fi senzația că cineva sau ceva îi face rău. Deși aceste senzații nu sunt reale și nu reprezintă un pericol pentru viață, ele pot provoca o stare intensă de panică și neputință. Este important ca persoanele care experimentează astfel de episoade să înțeleagă că aceste senzații sunt temporare și nu pun în pericol sănătatea lor.

Managementul și tratamentul paraliziei în somn

Acesta implică o combinație de reasigurare, educație și îmbunătățirea igienei somnului pentru a reduce frecvența și severitatea episoadelor.

Reasigurare și educație

Normalizarea experienței: Un aspect important al tratamentului paraliziei în somn este normalizarea experienței. Medicul trebuie să explice pacientului că paralizia în somn este o afecțiune comună și benignă, care nu pune în pericol viața. Înțelegerea faptului că această afecțiune este temporară și că nu afectează funcțiile vitale poate ajuta la reducerea anxietății și a fricii asociate cu episoadele. Reasigurarea pacientului că nu este singur în această experiență și că mulți oameni trec prin episoade similare poate contribui la reducerea stresului și la îmbunătățirea calității somnului.

Abordarea concepțiilor greșite și a fricilor: Este esențial să se abordeze concepțiile greșite și fricile legate de paralizia în somn. Mulți pacienți pot avea credințe eronate despre cauzele și implicațiile acestei afecțiuni, cum ar fi teama de demoni sau de entități supranaturale. Medicul trebuie să ofere informații clare și bazate pe dovezi despre fiziopatologia paraliziei în somn și să explice că halucinațiile și senzațiile experimentate sunt rezultatul activității neuronale anormale în timpul somnului REM. Abordarea acestor concepții greșite și oferirea de strategii pentru gestionarea fricii pot ajuta pacientul să se simtă mai în control și să reducă impactul negativ al episoadelor asupra calității vieții.

Îmbunătățirea igienei somnului

Menținerea unui program de somn regulat: Aceasta este esențială pentru prevenirea episoadelor de paralizie în somn. Stabilirea unei ore fixe pentru culcare și trezire, inclusiv în weekenduri, ajută la reglarea ritmului circadian și la îmbunătățirea calității somnului. Un program de somn constant poate reduce fragmentarea somnului și poate preveni trezirile bruște care pot declanșa paralizia în somn. Este recomandat să se evite activitățile stimulante înainte de culcare și să se creeze o rutină de relaxare care să includă activități liniștitoare, cum ar fi cititul sau meditația.

Crearea unui mediu propice pentru somn: Un mediu de somn confortabil și liniștit este crucial pentru un somn odihnitor. Camera de dormit ar trebui să fie întunecată, liniștită și răcoroasă. Utilizarea draperiilor opace, a dopurilor de urechi și a unui ventilator sau a unui aparat de zgomot alb poate ajuta la reducerea zgomotului și a luminii perturbatoare. De asemenea, este important să se asigure un pat confortabil cu o saltea și perne adecvate. Eliminarea dispozitivelor electronice din dormitor și evitarea utilizării acestora înainte de culcare poate contribui la crearea unui mediu propice pentru somn.

Evitarea stimulentelor și a alcoolului înainte de culcare: Consumul de stimulente, cum ar fi cofeina și nicotina, înainte de culcare poate perturba somnul și poate crește riscul de paralizie în somn. Aceste substanțe pot afecta capacitatea de a adormi și de a menține un somn profund și odihnitor. De asemenea, alcoolul, deși poate induce inițial somnul, poate duce la treziri frecvente și la fragmentarea somnului. Este recomandat să se evite consumul de stimulente și alcool cu cel puțin câteva ore înainte de culcare pentru a îmbunătăți calitatea somnului și a reduce riscul de paralizie în somn.

Terapia cognitiv-comportamentală

Reîncadrarea gândurilor și emoțiilor negative: Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este o abordare eficientă pentru gestionarea paraliziei în somn prin reîncadrarea gândurilor și emoțiilor negative. TCC ajută pacienții să identifice și să schimbe tiparele de gândire negative care pot contribui la anxietate și stres, factori care pot declanșa episoade de paralizie în somn. Prin tehnici de reîncadrare cognitivă, pacienții învață să înlocuiască gândurile negative cu gânduri mai realiste și pozitive. De asemenea, TCC poate include exerciții de expunere graduală la situații care provoacă anxietate, ajutând pacienții să-și gestioneze mai bine emoțiile și să reducă impactul negativ al paraliziei în somn asupra calității vieții.

Tehnici de relaxare și strategii de coping: Acestea includ exerciții de respirație profundă, meditație și tehnici de relaxare musculară progresivă. Exercițiile de respirație profundă pot ajuta la calmarea sistemului nervos și la reducerea anxietății, în timp ce meditația poate îmbunătăți conștientizarea și controlul asupra gândurilor și emoțiilor. Tehnicile de relaxare musculară progresivă implică tensionarea și relaxarea diferitelor grupuri musculare pentru a reduce tensiunea și a promova relaxarea generală. Implementarea acestor tehnici în rutina zilnică poate ajuta la reducerea frecvenței și intensității episoadelor de paralizie în somn.

Medicamente

Antidepresivele (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei): Antidepresivele, în special inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), pot fi utilizate pentru a trata paralizia în somn. Aceste medicamente ajută la reglarea ciclurilor de somn și la reducerea frecvenței episoadelor de paralizie în somn. ISRS-urile funcționează prin creșterea nivelului de serotonină în creier, ceea ce poate îmbunătăți starea de spirit și calitatea somnului. De asemenea, acestea pot reduce anxietatea și depresia, care sunt factori de risc pentru paralizia în somn. Este important ca medicamentele să fie prescrise și monitorizate de un medic pentru a asigura eficacitatea și siguranța tratamentului.

Medicamente pentru narcolepsie (stimulante): Persoanele cu narcolepsie pot beneficia de medicamente stimulante pentru a reduce somnolența excesivă în timpul zilei și pentru a preveni episoadele de paralizie în somn. Stimulantele, cum ar fi modafinilul și metilfenidatul, ajută la menținerea stării de veghe și la îmbunătățirea vigilenței. Aceste medicamente pot reduce frecvența episoadelor de paralizie în somn prin stabilizarea ciclurilor de somn și veghe. De asemenea, pot îmbunătăți calitatea vieții prin reducerea impactului negativ al narcolepsiei asupra activităților zilnice. Ca și în cazul antidepresivelor, medicamentele stimulante trebuie prescrise și monitorizate de un medic.

Întrebări frecvente

Este paralizia în somn periculoasă sau dăunătoare?

Paralizia în somn nu este periculoasă și nu afectează funcțiile vitale. Deși poate fi înfricoșătoare, nu reprezintă un risc pentru sănătate.

Poate fi paralizia în somn un semn al unei afecțiuni mai grave?

În majoritatea cazurilor, paralizia în somn nu este un semn al unei afecțiuni grave. Totuși, poate fi asociată cu tulburări de somn precum narcolepsia.

Cum pot preveni episoadele de paralizie în somn?

Menținerea unui program de somn regulat, reducerea stresului și evitarea stimulentelor înainte de culcare pot ajuta la prevenirea episoadelor de paralizie în somn.

Ce ar trebui să fac dacă experimentez paralizie în somn?

Rămâneți calm și încercați să mișcați degetele de la mâini sau de la picioare. Concentrarea pe respirație și relaxare poate ajuta la întreruperea episodului.

Poate fi vindecată paralizia în somn?

Nu există un tratament specific pentru paralizia în somn, dar gestionarea factorilor de risc și îmbunătățirea igienei somnului pot reduce frecvența episoadelor.

Există o componentă genetică în paralizia în somn?

Da, studiile sugerează că paralizia în somn poate avea o componentă genetică, fiind mai frecventă în anumite familii.

Pot copiii experimenta paralizie în somn?

Da, copiii pot experimenta paralizie în somn, deși este mai frecventă la adolescenți și tineri adulți.

Cât durează de obicei episoadele de paralizie în somn?

Episoadele de paralizie în somn durează de obicei între câteva secunde și câteva minute.

Este posibil să ai paralizie în somn în timp ce visezi?

Da, paralizia în somn apare adesea în timpul somnului REM, când visele sunt cele mai intense.

Poate apărea paralizia în somn în timpul somnului de după-amiază?

Da, paralizia în somn poate apărea și în timpul somnului de după-amiază, mai ales dacă somnul este fragmentat sau perturbat.

Concluzie

Paralizia în somn este o afecțiune comună și benignă, care poate fi înfricoșătoare, dar nu este periculoasă. Înțelegerea cauzelor și factorilor de risc, precum și implementarea unor strategii de gestionare și prevenire, poate ajuta la reducerea frecvenței și intensității episoadelor. Menținerea unui program de somn regulat, reducerea stresului și adoptarea unor tehnici de relaxare sunt esențiale pentru un somn odihnitor și pentru prevenirea paraliziei în somn. Dacă episoadele devin frecvente sau perturbă calitatea vieții, este recomandat să consultați un specialist în somn pentru evaluare și tratament.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Goode, G. B. (1962). Sleep paralysis. Archives of Neurology, 6(3), 228-234.

https://jamanetwork.com/journals/jamaneurology/article-abstract/563685

Dr. Nicoleta

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.