Meniu

Poliomielita: simptome si tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Nicoleta pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Poliomielita, cunoscută și sub numele de paralizie infantilă, este o boală infecțioasă gravă provocată de poliovirus. Afectând în principal copiii sub 5 ani, virusul poate invada sistemul nervos central și poate duce la paralizie ireversibilă sau chiar deces.

În ciuda faptului că nu există un tratament specific pentru poliomielita paralitică, vaccinarea a redus semnificativ incidența bolii la nivel global.

Ce este poliomielita?

Boală infecțioasă cauzată de poliovirus: Poliomielita este o afecțiune virală acută care se transmite de la persoană la persoană, majoritar prin contact fecal-oral. Virusul se multiplică în intestinul gazdei și poate migra către sistemul nervos central, unde afectează neuronii motori, putând duce la paralizie. Inițial, simptomele pot fi nespecifice, cum ar fi febra și durerile de gât, dar în cazuri severe, pot evolua spre complicații neurologice grave. Vaccinarea rămâne cea mai eficientă metodă de prevenire a bolii, iar în ultimele decenii, campaniile de imunizare au contribuit semnificativ la scăderea incidenței poliomielitei la nivel mondial.

Simptome și evoluția poliomielitei

Poliomielita poate prezenta un spectru larg de manifestări, de la infecții asimptomatice până la simptome severe și paralizie. Înțelegerea simptomelor și a progresiei bolii este crucială pentru diagnosticarea timpurie și pentru intervenția medicală adecvată.

Infecția Asimptomatică (Cele mai multe cazuri)

Majoritatea persoanelor infectate cu poliovirus nu dezvoltă simptome vizibile, fiind purtători asimptomatici. Această formă asimptomatică reprezintă aproximativ 70-90% din toate cazurile de infecție cu poliovirus. Deși nu prezintă un risc imediat pentru sănătatea individului, purtătorii asimptomatici sunt o sursă semnificativă de răspândire a virusului în comunitate. Acest fapt evidențiază importanța vaccinării ca măsură de prevenție, chiar și în absența simptomelor, pentru a reduce transmiterea virusului și pentru a proteja persoanele vulnerabile la forme mai grave ale bolii.

Simptome ușoare, asemănătoare gripei

Febra, dureri în gât, oboseală: Un număr semnificativ de persoane infectate cu poliovirus experimentează simptome ușoare, care pot fi confundate cu o răceală sau gripă obișnuită. Febra, durerile în gât și oboseala sunt printre primele semne ale infecției, indicând răspunsul imunitar al organismului la prezența virusului. Aceste simptome pot varia ca intensitate și de obicei se rezolvă fără tratament specific în decurs de câteva zile. Cu toate acestea, chiar și simptomele ușoare pot fi un semnal de alarmă, mai ales în zonele cu cazuri cunoscute de poliomielită, și ar trebui să determine persoanele afectate să caute sfatul medical pentru evaluare și supraveghere.

Dureri de cap, greață, vărsături: Pe lângă febra și durerile în gât, durerile de cap, greața și vărsăturile sunt simptome frecvente în cazurile ușoare de poliomielită. Acestea pot afecta starea generală de bine și pot interfera cu activitățile zilnice ale persoanei infectate. Deși aceste simptome sunt adesea temporare, ele pot fi destul de deranjante și pot necesita măsuri de ameliorare, cum ar fi hidratarea adecvată și repausul.

Rigiditatea gâtului și spatelui: Rigiditatea în zona gâtului și a spatelui poate apărea ca o manifestare a inflamației meningelor, stratul protector al creierului și măduvei spinării. Deși această condiție este mai des asociată cu forme mai severe ale bolii, poate apărea și în cazurile ușoare. Rigiditatea poate limita mobilitatea și poate fi însoțită de disconfort sau durere la mișcare, necesitând atenție medicală pentru a exclude alte cauze posibile și pentru a monitoriza evoluția simptomelor.

Dureri în membre: Durerile musculare în brațe și picioare sunt alte simptome comune ale poliomielitei ușoare. Acestea pot varia de la o senzație de disconfort ușor până la dureri intense care afectează capacitatea de mișcare. Deși aceste dureri în membre sunt de obicei temporare, ele pot fi un semn al progresiei virusului către sistemul nervos și, prin urmare, necesită evaluare medicală pentru a determina cel mai bun curs de acțiune și pentru a preveni complicațiile.

Simptome severe care afectează sistemul nervos

Meningita: Aceasta reprezintă una dintre complicațiile serioase ale poliomielitei, manifestându-se prin inflamația meningelor, care sunt straturile de protecție ale creierului și măduvei spinării. Simptomele includ febră mare, dureri de cap intense și rigiditatea gâtului, care pot progresa rapid și necesită intervenție medicală de urgență. Meningita asociată cu poliomielita poate avea consecințe grave, inclusiv riscul de leziuni permanente ale sistemului nervos, dacă nu este tratată corespunzător și la timp.

Paralizia sau slăbiciunea în brațe, picioare sau ambele: Paralizia este cel mai grav simptom al poliomielitei și poate apărea brusc, afectând capacitatea de mișcare a pacientului. Slăbiciunea musculară poate varia de la ușoară la completă, lăsând persoanele afectate incapabile să folosească membrele implicate. Paralizia poate fi temporară sau permanentă, iar recuperarea depinde de severitatea infecției și de răspunsul la tratamentul de reabilitare.

Dificultăți la respirație și înghițire: Când poliovirusul afectează neuronii care controlează mușchii respiratori și ai gâtului, pacienții pot întâmpina dificultăți serioase la respirație și înghițire. Aceasta poate duce la necesitatea suportului respirator sau a alimentației prin tuburi, și poate crește riscul de pneumonie de aspirație. Monitorizarea funcțiilor vitale și intervenția rapidă sunt esențiale pentru gestionarea acestor simptome.

Paralizia poate duce la dizabilitate permanentă sau deces: În cazurile severe de poliomielită, paralizia mușchilor respiratori poate fi fatală dacă nu se intervine rapid cu suport ventilator. Pe termen lung, paralizia poate duce la dizabilitate permanentă, afectând calitatea vieții și independența pacientului. Aceste perspective subliniază importanța prevenirii poliomielitei prin vaccinare și a răspunsului prompt la primele semne ale bolii.

Sindromul Post-Polio

Dureri musculare noi, slăbiciune sau paralizie la 15-40 de ani după infecția inițială: Sindromul post-polio este o afecțiune care poate afecta supraviețuitorii poliomielitei după decenii de la recuperarea inițială. Simptomele includ apariția de noi dureri musculare, slăbiciune sau chiar paralizie. Aceste manifestări pot fi debilitante și pot afecta semnificativ calitatea vieții. Deși mecanismele exacte ale sindromului nu sunt pe deplin înțelese, se crede că sunt legate de suprasolicitarea neuronilor motori rămași funcționali după atacul inițial al virusului.

Oboseală și atrofie musculară: Oboseala persistentă și pierderea masei musculare sunt simptome comune ale sindromului. Acestea pot limita capacitatea de a efectua activități zilnice și pot contribui la scăderea independenței. Managementul simptomelor și terapiile de susținere, cum ar fi fizioterapia și exercițiile adaptate, pot ajuta la îmbunătățirea funcției musculare și la reducerea oboselii.

Dificultăți la respirație și înghițire: Persoanele afectate de sindromul post-polio pot experimenta probleme respiratorii și dificultăți la înghițire datorită slăbiciunii musculaturii toracice și a gâtului. Aceste probleme pot crește riscul de complicații, cum ar fi pneumoniile de aspirație, și pot necesita intervenții medicale, inclusiv suport respirator sau modificări ale dietei pentru a asigura o nutriție adecvată.

Intoleranță la frig: Unii pacienți afectați de sindrom dezvoltă o sensibilitate crescută la temperaturi scăzute, cunoscută sub numele de intoleranță la frig. Aceasta poate duce la disconfort și la dificultăți în gestionarea activităților cotidiene în medii răcoroase. Înțelegerea și abordarea acestei sensibilități sunt importante pentru îmbunătățirea confortului și calității vieții persoanelor afectate.

Tratament și Managementul Poliomielitei

Nu există un tratament specific disponibil

În prezent, nu există un tratament specific care să vindece poliomielita. Managementul bolii se bazează pe îngrijirea suportivă și pe intervenții care să ajute la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții pacienților. Eforturile de cercetare continuă pentru a înțelege mai bine boala și pentru a dezvolta tratamente noi, dar până în prezent, prevenția prin vaccinare rămâne cea mai eficientă strategie împotriva poliomielitei.

Îngrijire suportivă

Managementul durerii: Acesta este o componentă esențială în tratamentul pacienților cu poliomielită. Medicamentele analgezice pot fi utilizate pentru a reduce disconfortul cauzat de durerile musculare, spasmele și rigiditatea. În cazurile severe, pot fi necesare terapii mai complexe pentru gestionarea durerii cronice sau a disconfortului asociat cu sindromul post-polio.

Repaus la pat: În faza acută a bolii, repausul la pat poate fi recomandat pentru a minimiza stresul asupra sistemului nervos și a musculaturii afectate. Această măsură poate ajuta la prevenirea agravării simptomelor și la stabilizarea stării pacientului. Durata și strictețea repausului la pat vor fi determinate de severitatea simptomelor și de răspunsul individual la tratament.

Fizioterapia: Aceasta joacă un rol crucial în recuperarea pacienților cu poliomielită. Prin exerciții specializate și programe de reabilitare, fizioterapia poate ajuta la îmbunătățirea forței musculare, la creșterea mobilității și la prevenirea sau reducerea atrofiei musculare. În plus, fizioterapia poate contribui la îmbunătățirea funcției respiratorii și la prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Terapia ocupațională: Aceasta este esențială pentru pacienții cu poliomielită, ajutându-i să își recâștige independența și să își îmbunătățească calitatea vieții. Prin activități și exerciții specifice, terapeuții ocupaționali lucrează pentru a dezvolta abilitățile motorii fine, coordonarea și forța musculară, permițând pacienților să își desfășoare activitățile zilnice. De asemenea, terapia ocupațională poate include adaptarea mediului de acasă și a locului de muncă pentru a facilita autonomia pacientului.

Suport nutrițional: O nutriție adecvată este vitală pentru pacienții cu poliomielită, în special pentru cei care se confruntă cu dificultăți de înghițire sau cu pierderea masei musculare. Dieteticienii pot oferi planuri de alimentație personalizate pentru a asigura un aport suficient de calorii și nutrienți, contribuind astfel la menținerea stării de sănătate și la susținerea procesului de recuperare.

Managementul Complicațiilor

Suport respirator pentru dificultăți de respirație: În cazurile de poliomielită care afectează mușchii respiratori, suportul respirator poate fi necesar pentru a ajuta pacienții să respire. Acesta poate varia de la oxigenoterapie la utilizarea unor dispozitive de asistență respiratorie non-invazive, cum ar fi masca CPAP sau BiPAP, în funcție de severitatea simptomelor.

Ventilație mecanică în cazuri severe: În situațiile în care pacienții nu pot respira independent din cauza paraliziei musculaturii respiratorii, ventilația mecanică poate deveni necesară. Aceasta implică utilizarea unui ventilator pentru a menține funcția respiratorie și pentru a preveni insuficiența respiratorie, o complicație potențial fatală a poliomielitei.

Prevenirea infecțiilor secundare: Pacienții cu poliomielită sunt vulnerabili la infecții secundare, inclusiv pneumonii și infecții ale tractului urinar. Prevenirea acestor infecții implică menținerea unei igiene riguroase, utilizarea tehnicilor aseptice în îngrijirea rănilor și a cateterelor, și monitorizarea atentă pentru semnele timpurii ale infecției pentru a iniția rapid tratamentul antibiotic, dacă este necesar.

Managementul paraliziei și al deformărilor: Managementul paraliziei pe termen lung și al deformărilor rezultate din poliomielită necesită o abordare multidisciplinară. Ortezele și dispozitivele de asistență pot îmbunătăți mobilitatea și pot preveni agravarea deformărilor. În cazuri selectate, intervențiile chirurgicale pot fi necesare pentru corectarea deformărilor sau pentru îmbunătățirea funcției musculare. Managementul pe termen lung include și suport psihologic pentru a ajuta pacienții să se adapteze la schimbările în stilul de viață și la provocările emoționale asociate cu dizabilitatea.

Întrebări frecvente

Pot adulții să facă poliomielită?

Da, adulții pot contracta poliomielita, deși majoritatea cazurilor afectează copiii sub 5 ani. Adulții nevaccinați sau cu un sistem imunitar slăbit sunt la risc.

Mai reprezintă poliomielita o amenințare astăzi?

Deși cazurile de poliomielită au scăzut semnificativ datorită vaccinării, boala rămâne o amenințare în anumite regiuni unde vaccinarea nu este universală.

Cât de eficient este vaccinul polio?

Vaccinul polio este extrem de eficient și oferă protecție pe termen lung împotriva poliomielitei atunci când sunt administrate toate dozele recomandate.

Care sunt efectele secundare ale vaccinului polio?

Efectele secundare ale vaccinului polio sunt în general ușoare și pot include roșeață și durere la locul injecției. Reacțiile severe sunt rare.

Poate vaccinul oral polio să cauzeze poliomielita?

Există un risc foarte mic ca vaccinul oral polio să cauzeze poliomielita, cunoscută ca poliomielita asociată vaccinului, dar acest risc este considerabil mai mic decât riscul asociat cu poliomielita sălbatică.

Care este diferența dintre poliovirusul sălbatic și poliovirusul derivat din vaccin?

Poliovirusul sălbatic este cauza naturală a poliomielitei, în timp ce poliovirusul derivat din vaccin este o formă mutată a virusului din vaccinul oral care poate cauza boala în populațiile cu rate scăzute de vaccinare.

Cât de aproape suntem de eradicarea globală a poliomielitei?

Suntem foarte aproape de eradicarea globală a poliomielitei, cu doar câteva țări rămase endemice, dar eforturile trebuie să continue pentru a preveni reapariția bolii.

Ce pot face indivizii pentru a ajuta la eradicarea poliomielitei?

Indivizii pot ajuta la eradicarea poliomielitei prin susținerea și participarea la campaniile de vaccinare și prin promovarea conștientizării importanței vaccinării.

Există efecte pe termen lung ale poliomielitei?

Da, efectele pe termen lung ale poliomielitei pot include slăbiciune musculară, oboseală, dificultăți de respirație și sindromul post-polio.

Care este tratamentul pentru sindromul post-polio?

Tratamentul pentru sindromul post-polio se concentrează pe ameliorarea simptomelor și poate include terapie fizică, medicamente pentru durere și modificări ale stilului de viață.

Cât timp durează pentru ca vaccinul polio să ofere protecție?

Protecția împotriva poliomielitei începe imediat după vaccinare, dar imunitatea completă se dezvoltă după administrarea tuturor dozelor recomandate.

Poate cineva cu poliomielită să ducă o viață normală?

Mulți supraviețuitori ai poliomielitei pot duce o viață normală, deși unii pot avea nevoie de asistență sau adaptări pentru a gestiona dizabilitățile.

Cum a afectat pandemia COVID-19 eforturile globale de eradicare a poliomielitei?

Pandemia COVID-19 a afectat temporar programele de vaccinare și supravegherea poliomielitei, dar eforturile de eradicare au fost reluate și adaptate pentru a continua progresul.

Care este rolul supravegherii mediului în eradicarea poliomielitei?

Supravegherea mediului, inclusiv testarea apelor uzate, este esențială pentru detectarea prezenței poliovirusului în comunități și pentru a răspunde rapid la eventualele focare.

Concluzie

Eradicarea poliomielitei este un obiectiv global la îndemână, datorită eforturilor susținute de vaccinare și supraveghere. Continuarea acestor acțiuni și răspunsul eficient la provocările emergente sunt esențiale pentru a asigura un viitor fără poliomielită pentru toată lumea.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Nathanson, N., & Kew, O. M. (2010). From emergence to eradication: the epidemiology of poliomyelitis deconstructed. American journal of epidemiology, 172(11), 1213-1229.

https://academic.oup.com/aje/article/172/11/1213/194806

Dr. Nicoleta

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.