Meniu

Sindrom Claude Bernard Horner: simptome si tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Nicoleta pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Sindromul Claude Bernard Horner este o afecțiune neurologică rară care afectează ochiul și zona înconjurătoare de pe o parte a feței. Aceasta apare din cauza unei leziuni a căii nervoase simpatice care conectează trunchiul cerebral la ochi și față.

Simptomele clasice includ ptoza (căderea pleoapei superioare), mioza (constricția pupilei) și anhidroza (lipsa transpirației) pe partea afectată a feței. Cauzele pot varia de la traumatisme și tumori până la accidente vasculare cerebrale și disecții ale arterei carotide. Diagnosticul și tratamentul adecvat al cauzei subiacente sunt esențiale pentru gestionarea sindromului.

Ce este sindromul Claude Bernard Horner?

Sindromul Claude Bernard Horner este o afecțiune neurologică rară caracterizată printr-o triadă de simptome: ptoza, mioza și anhidroza. Aceasta apare din cauza unei întreruperi a căii nervoase simpatice care conectează trunchiul cerebral la ochi și față. Nervii simpatici sunt responsabili pentru funcții involuntare, cum ar fi dilatarea pupilelor, transpirația și controlul pleoapelor. Întreruperea acestei căi nervoase poate fi cauzată de diverse afecțiuni, inclusiv accidente vasculare cerebrale, tumori, traumatisme sau disecții ale arterei carotide. Sindromul poate afecta persoane de orice vârstă și este uneori prezent de la naștere. În cazurile congenitale, poate apărea o diferență de culoare a irisului între ochiul afectat și cel sănătos. Diagnosticul sindromului Claude Bernard Horner se bazează pe observarea simptomelor clinice și poate necesita teste suplimentare pentru a identifica cauza subiacente. Tratamentul se concentrează pe gestionarea cauzei subiacente și poate include intervenții chirurgicale, tratamente medicamentoase sau alte forme de terapie.

Triada clasică de simptome și semne suplimentare

Mioza (Constricția pupilei): Mioza este unul dintre simptomele caracteristice ale sindromului Claude Bernard Horner și se manifestă prin constricția pupilei pe partea afectată a feței. Aceasta apare din cauza pierderii inervației simpatice care controlează dilatarea pupilei. În condiții normale, nervii simpatici stimulează dilatarea pupilei în răspuns la întuneric sau stres. În absența acestei inervații, pupila rămâne mică, chiar și în condiții de lumină scăzută. Aceasta poate duce la o diferență vizibilă de mărime între pupilele celor doi ochi, cunoscută sub numele de anizocorie. Mioza poate fi observată mai clar în condiții de lumină scăzută, când pupila afectată nu se dilată corespunzător. Acest simptom poate fi însoțit de o întârziere în dilatarea pupilei afectate în comparație cu pupila sănătoasă. Diagnosticul miozei implică examinarea pupilelor în diferite condiții de iluminare și poate necesita teste suplimentare pentru a confirma prezența sindromului Claude Bernard Horner.

Ptoza (Căderea pleoapei): Ptoza este un alt simptom caracteristic al sindromului Claude Bernard Horner și se manifestă prin căderea pleoapei superioare pe partea afectată a feței. Aceasta apare din cauza pierderii inervației simpatice a mușchiului tarsal superior, care ajută la menținerea pleoapei superioare în poziție ridicată. În absența acestei inervații, pleoapa superioară cade, acoperind parțial sau complet pupila și afectând câmpul vizual. Ptoza poate fi ușoară sau severă, în funcție de gradul de afectare a nervilor simpatici. În unele cazuri, poate fi însoțită de o ușoară ridicare a pleoapei inferioare, cunoscută sub numele de ptoza inversă. Diagnosticul ptozei implică examinarea pleoapelor și evaluarea funcției mușchilor oculari. Tratamentul ptozei poate include intervenții chirurgicale pentru corectarea poziției pleoapei sau utilizarea de picături oftalmice pentru a stimula ridicarea pleoapei.

Anhidroza (Lipsa transpirației pe partea afectată a feței): Anhidroza este un simptom caracteristic al sindromului Claude Bernard Horner și se manifestă prin lipsa transpirației pe partea afectată a feței. Aceasta apare din cauza întreruperii inervației simpatice care controlează glandele sudoripare. În mod normal, nervii simpatici stimulează transpirația ca răspuns la căldură sau stres. În absența acestei inervații, glandele sudoripare nu mai funcționează corespunzător, ceea ce duce la o reducere sau absență completă a transpirației pe partea afectată a feței. Anhidroza poate fi dificil de observat, mai ales în condiții de temperatură moderată. Cu toate acestea, în situații de căldură extremă sau efort fizic intens, diferența de transpirație între cele două părți ale feței devine evidentă. Diagnosticul anhidrozei implică evaluarea funcției glandelor sudoripare și poate necesita teste suplimentare pentru a confirma prezența sindromului Claude Bernard Horner. Tratamentul anhidrozei se concentrează pe gestionarea cauzei subiacente și poate include intervenții chirurgicale sau tratamente medicamentoase.

Semne și simptome suplimentare

Enoftalmia (Aspectul adâncit al ochiului): Enoftalmia este un simptom suplimentar al sindromului Claude Bernard Horner și se manifestă printr-un aspect adâncit al ochiului afectat. Aceasta apare din cauza pierderii tonusului mușchilor orbitali, care mențin ochiul în poziția sa normală. În absența inervației simpatice, ochiul poate părea mai adâncit în orbită, ceea ce poate afecta aspectul estetic și funcția oculară. Enoftalmia poate fi subtilă și dificil de observat în stadiile incipiente, dar devine mai evidentă pe măsură ce sindromul progresează. Diagnosticul enohtalmiei implică examinarea detaliată a ochiului și a orbitelor și poate necesita teste imagistice pentru a evalua structurile oculare. Tratamentul enoftalmiei se concentrează pe gestionarea cauzei subiacente și poate include intervenții chirurgicale pentru corectarea poziției ochiului.

Ochi roșu sau injectat: Acesta este un alt simptom suplimentar al sindromului Claude Bernard Horner și se manifestă printr-o roșeață vizibilă a ochiului afectat. Aceasta apare din cauza dilatării vaselor de sânge conjunctivale, care poate fi rezultatul pierderii inervației simpatice. În mod normal, nervii simpatici contribuie la constricția vaselor de sânge, iar în absența acestei inervații, vasele de sânge se dilată, ceea ce duce la roșeața ochiului. Ochiul roșu poate fi însoțit de senzații de disconfort sau iritație și poate afecta vederea. Diagnosticul ochiului roșu implică examinarea detaliată a ochiului și a vaselor de sânge conjunctivale și poate necesita teste suplimentare pentru a confirma prezența sindromului Claude Bernard Horner. Tratamentul ochiului roșu se concentrează pe gestionarea cauzei subiacente și poate include utilizarea de picături oftalmice pentru a reduce inflamația și disconfortul.

Heterocromia irisului în cazurile congenitale: Heterocromia irisului este un simptom suplimentar care poate apărea în cazurile congenitale de sindrom Claude Bernard Horner și se manifestă printr-o diferență de culoare între irisul ochiului afectat și cel sănătos. Aceasta apare din cauza pierderii inervației simpatice care controlează dezvoltarea pigmentului în iris. În absența acestei inervații, irisul ochiului afectat poate fi mai deschis la culoare decât cel sănătos. Heterocromia irisului este mai evidentă la copiii sub un an și poate persista pe tot parcursul vieții. Diagnosticul heterocromiei irisului implică examinarea detaliată a ochilor și a culorii irisului și poate necesita teste suplimentare pentru a confirma prezența sindromului Claude Bernard Horner. Tratamentul heterocromiei irisului se concentrează pe gestionarea cauzei subiacente și nu necesită intervenții specifice pentru corectarea culorii irisului.

Managementul și tratamentul sindromului

Acesta se concentrează pe identificarea și tratarea cauzei subiacente, precum și pe ameliorarea simptomelor specifice, cum ar fi ptoza.

Tratamentul direcționat către cauza subiacentă

Managementul accidentului vascular cerebral: Acesta implică intervenții rapide pentru a restabili fluxul sanguin către creier și pentru a minimiza leziunile cerebrale. Tratamentul poate include administrarea de medicamente trombolitice pentru a dizolva cheagurile de sânge, utilizarea de anticoagulante pentru a preveni formarea de noi cheaguri și intervenții chirurgicale pentru a îndepărta cheagurile sau pentru a repara vasele de sânge afectate. Reabilitarea post-accident vascular cerebral este esențială pentru a îmbunătăți funcția neurologică și pentru a reduce riscul de recurență. În cazul sindromului Claude Bernard Horner, restabilirea fluxului sanguin și reducerea leziunilor cerebrale pot ajuta la ameliorarea simptomelor.

Rezecția tumorii sau radioterapia: Tratamentul tumorilor care cauzează sindromul Claude Bernard Horner poate include rezecția chirurgicală a tumorii sau radioterapia pentru a reduce dimensiunea acesteia. Tumorile care afectează calea nervoasă simpatică pot fi localizate în creier, gât sau torace și pot necesita intervenții chirurgicale complexe pentru a fi îndepărtate. Radioterapia poate fi utilizată ca tratament primar sau adjuvant pentru a distruge celulele tumorale și pentru a preveni recurența. Diagnosticul precis și planificarea tratamentului necesită o colaborare strânsă între oncologi, neurochirurgi și alți specialiști medicali.

Tratamentul disecției arterei carotide (anticoagulare): Disecția arterei carotide este o afecțiune gravă care necesită tratament prompt pentru a preveni complicațiile, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale. Tratamentul anticoagulant este esențial pentru a preveni formarea de cheaguri de sânge și pentru a reduce riscul de blocare a fluxului sanguin către creier. Medicamentele anticoagulante, cum ar fi heparina, sunt utilizate pentru a subția sângele și pentru a preveni formarea de noi cheaguri. În unele cazuri, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a repara artera disecată și pentru a restabili fluxul sanguin normal. Monitorizarea atentă și tratamentul pe termen lung sunt esențiale pentru a preveni recurența și pentru a gestiona simptomele sindromului Claude Bernard Horner.

Tratamentul simptomatic pentru ptoză

Corecția chirurgicală a pleoapei căzute: Aceasta este o opțiune de tratament pentru pacienții cu sindromul Claude Bernard Horner care prezintă ptoză severă care afectează vederea sau aspectul estetic. Intervenția chirurgicală implică întărirea mușchiului pleoapei superioare sau rezecția mușchiului tarsal superior pentru a ridica pleoapa și a îmbunătăți câmpul vizual. Procedura poate varia în funcție de severitatea ptozei și de preferințele chirurgului. Recuperarea postoperatorie implică monitorizarea pentru complicații și urmărirea pe termen lung pentru a garanta rezultate optime. Tratamentul chirurgical poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților cu sindrom Claude Bernard Horner.

Rezecția mușchiului Müller și a conjunctivei: Aceasta este o procedură chirurgicală utilizată pentru corectarea ptozei în sindromul Claude Bernard Horner. Această intervenție implică îndepărtarea unei porțiuni din mușchiul Müller și din conjunctivă pentru a ridica pleoapa superioară și a îmbunătăți câmpul vizual. Procedura este adesea recomandată pacienților cu ptoză moderată până la severă care afectează vederea sau aspectul estetic. Rezecția mușchiului Müller este considerată o procedură minim invazivă, cu un timp de recuperare relativ scurt. Rezultatele sunt de obicei satisfăcătoare, cu o îmbunătățire semnificativă a poziției pleoapei și a funcției vizuale. Monitorizarea postoperatorie este esențială pentru a detecta eventualele complicații și pentru a asigura rezultate optime pe termen lung.

Întrebări frecvente

Este sindromul Claude Bernard Horner ereditar?

Sindromul Claude Bernard Horner nu este de obicei ereditar. Majoritatea cazurilor sunt dobândite și rezultă din leziuni sau afecțiuni medicale.

Poate sindromul Claude Bernard Horner să afecteze ambele părți ale feței?

Sindromul Claude Bernard Horner afectează de obicei doar o parte a feței. Este extrem de rar ca ambele părți ale feței să fie afectate simultan.

Cauzează sindromul Claude Bernard Horner pierderea vederii?

Sindromul Claude Bernard Horner nu cauzează pierderea vederii. Deși simptomele pot fi deranjante, ele nu afectează în mod semnificativ funcția vizuală.

Cât de repede apar simptomele sindromului Claude Bernard Horner după leziunea nervoasă?

Simptomele sindromului Claude Bernard Horner pot apărea imediat după leziunea nervoasă sau pot evolua treptat, în funcție de severitatea și localizarea leziunii.

Este sindromul Claude Bernard Horner mai frecvent la bărbați sau la femei?

Sindromul Claude Bernard Horner afectează în mod egal atât bărbații, cât și femeile, fără o predilecție clară pentru un anumit sex.

Poate sindromul Claude Bernard Horner să se rezolve de la sine?

În unele cazuri, sindromul Claude Bernard Horner poate să se rezolve de la sine, mai ales dacă este cauzat de o afecțiune temporară. Cu toate acestea, tratamentul cauzei subiacente este adesea necesar.

Ce specialiști sunt implicați în diagnosticarea și tratarea sindromului Claude Bernard Horner?

Diagnosticarea și tratarea sindromului Claude Bernard Horner implică adesea o echipă de specialiști, inclusiv neurologi, oftalmologi, neurochirurgi și oncologi.

Există măsuri preventive pentru sindromul Claude Bernard Horner?

Nu există măsuri preventive specifice pentru sindromul Claude Bernard Horner, dar evitarea traumelor și gestionarea promptă a afecțiunilor medicale pot reduce riscul de dezvoltare a sindromului.

Cât de des este cauza sindromului Claude Bernard Horner necunoscută (idiopatică)?

În aproximativ 35-40% din cazuri, cauza sindromului Claude Bernard Horner rămâne necunoscută, fiind clasificată ca idiopatică.

Poate sindromul Claude Bernard Horner să reapară după un tratament de succes?

Sindromul Claude Bernard Horner poate să reapară dacă cauza subiacente nu este complet tratată sau dacă apare o nouă leziune nervoasă. Monitorizarea continuă este esențială pentru a detecta eventualele recurențe.

Concluzie

Sindromul Claude Bernard Horner este o afecțiune neurologică rară care afectează ochiul și zona înconjurătoare de pe o parte a feței. Diagnosticul și tratamentul adecvat al cauzei subiacente sunt esențiale pentru gestionarea sindromului și ameliorarea simptomelor. Deși simptomele pot fi deranjante, ele nu afectează în mod semnificativ funcția vizuală. Colaborarea între diferiți specialiști medicali și monitorizarea continuă sunt cruciale pentru a asigura un prognostic favorabil și pentru a preveni complicațiile pe termen lung.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Kong, Y. X., Wright, G., Pesudovs, K., O’day, J., Wainer, Z., & Weisinger, H. S. (2007). Horner syndrome. Clinical and Experimental Optometry, 90(5), 336-344.

https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1111/j.1444-0938.2007.00177.x

Dr. Nicoleta

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.