Sistemul nervos: structura si rolul acestuia in organism

Funcționând prin transmiterea rapidă a impulsurilor electrice și chimice, sistemul nervos permite adaptarea la stimuli externi și interni, asigurând supraviețuirea și buna desfășurare a activităților zilnice.

Sistemul nervos central (SNC)

Sistemul nervos central este pilonul principal al întregului sistem nervos, fiind responsabil pentru integrarea informațiilor senzoriale și inițierea răspunsurilor corespunzătoare.

Creier

Emisferele cerebrale: Acestea reprezintă cea mai mare și mai complexă parte a creierului, fiind împărțite în două jumătăți simetrice. Acestea sunt sediul funcțiilor superioare, precum gândirea, memoria, percepția, vorbirea și capacitatea de a lua decizii. Cortexul cerebral, stratul exterior al emisferelor, este locul unde se procesează informațiile senzoriale și unde se generează comenzi motorii. Fiecare emisferă controlează mișcările și senzațiile din partea opusă a corpului, iar împreună coordonează abilitățile cognitive complexe și personalitatea individului.

Cerebelul: Cerebelul, situat sub emisferele cerebrale, este esențial pentru coordonarea mișcărilor și menținerea echilibrului și posturii. Deși mai mic în dimensiune, cerebelul conține aproximativ jumătate din totalul neuronilor din creier, ceea ce subliniază importanța sa în reglarea fină a activității motorii. Acesta primește informații din diverse părți ale corpului și ajustează continuu forța și poziția mișcărilor, asigurând o mișcare potrivită și precisă.

Trunchiul cerebral: Acesta este structura care conectează creierul cu măduva spinării și este implicat în reglarea funcțiilor vitale automate, cum ar fi respirația, ritmul cardiac și presiunea arterială. De asemenea, trunchiul cerebral joacă un rol crucial în controlul reflexelor, precum înghițirea, strănutul și clipitul. Este alcătuit din bulb, punte și mezencefal, fiecare având funcții specifice în menținerea stării de veghe și în procesarea informațiilor senzoriale și motorii între SNC și restul corpului.

Talamusul: Acesta funcționează ca principalul centru de retransmitere pentru majoritatea informațiilor senzoriale care ajung în creier, cu excepția mirosului. Situat în centrul creierului, talamusul filtrează și direcționează impulsurile nervoase către cortexul cerebral, unde vor fi procesate. Acesta are un rol crucial în reglarea stării de conștiență, somnului și vigilenței. De asemenea, talamusul este implicat în percepția durerii, atenție și în alte funcții senzoriale și motorii, facilitând interacțiunea eficientă între diversele regiuni ale creierului.

Hipotalamusul: Acesta este o structură mică, situată sub talamus, având un rol esențial în reglarea multor funcții homeostatice ale corpului. Acesta controlează sistemul endocrin prin intermediul glandei pituitare, influențând eliberarea hormonilor care reglează creșterea, metabolismul și răspunsul la stres. Hipotalamusul este, de asemenea, centrul controlului poftei de mâncare, setei, ritmurilor circadiene și al temperaturii corpului. Prin conexiunile sale extinse, hipotalamusul integrează activitățile autonome și comportamentale, asigurând supraviețuirea și adaptarea organismului la mediu.

Măduva spinării

Structura și funcția: Măduva spinării este o structură cilindrică, continuarea directă a trunchiului cerebral, care se întinde de la baza craniului până în regiunea lombară inferioară. Aceasta este protejată de coloana vertebrală și este compusă din materie cenușie, care conține corpurile neuronale, și materie albă, formată din fascicule de fibre nervoase. Măduva spinării joacă un rol esențial în transmiterea impulsurilor nervoase între creier și restul corpului și este implicată în coordonarea reflexelor spinale, procese automate care se produc fără implicarea conștientă a creierului.

Nervii spinali: Aceștia sunt structuri periferice care se ramifică din măduva spinării și se extind către toate părțile corpului. Acești nervi sunt responsabili pentru transmiterea informațiilor senzoriale de la periferie către SNC și pentru conducerea impulsurilor motorii de la SNC către mușchi. Nervii spinali sunt esențiali pentru funcționarea normală a sistemului nervos, permițând organismului să simtă și să răspundă la mediul înconjurător.

Reflexele: Acestea sunt răspunsuri rapide și involuntare la stimuli, care sunt mediate de măduva spinării și nu necesită implicarea conștientă a creierului. Acestea sunt mecanisme de protecție esențiale, cum ar fi retragerea rapidă a mâinii în cazul contactului cu un obiect fierbinte. Reflexele spinale sunt fundamentale pentru supraviețuire, permițând organismului să răspundă imediat la pericole potențiale și să mențină postura și echilibrul corpului.

Meningele și lichidul cefalorahidian

Meningele sunt trei straturi de țesuturi protectoare care înconjoară creierul și măduva spinării: dura mater, arahnoida și pia mater. Aceste membrane oferă protecție mecanică și structurală, menținând sistemul nervos central într-un mediu stabil. Lichidul cefalorahidian (LCR) circulă în spațiul subarahnoidian, între arahnoidă și pia mater, având rolul de a amortiza șocurile, de a transporta nutrienți și de a elimina deșeurile metabolice. LCR-ul contribuie la menținerea presiunii intracraniene și servește ca un mediu de schimb între sânge și țesutul nervos, fiind esențial pentru funcționarea optimă a creierului și măduvei spinării.

Bariera hematoencefalică

Aceasta este un sistem de filtrare selectivă care protejează creierul de substanțele potențial dăunătoare din sânge, menținând în același timp un mediu controlat pentru activitatea neuronală. Aceasta este formată din celule endoteliale strâns unite, permițând trecerea selectivă a moleculelor esențiale, cum ar fi glucoza și aminoacizii, în timp ce restricționează accesul toxinelor și patogenilor. Bariera hematoencefalică joacă un rol crucial în menținerea homeostaziei cerebrale și în protejarea țesutului nervos de fluctuațiile compoziției chimice a sângelui.

Sistemul nervos periferic (SNP)

Sistemul nervos periferic este extensia sistemului nervos central, conectând creierul și măduva spinării cu restul corpului și mediul înconjurător.

Sistemul nervos somatic

Nervii senzoriali (aferenți): Aceștia sunt responsabili pentru transmiterea informațiilor de la organele de simț și alte părți ale corpului către sistemul nervos central. Acești nervi colectează date despre mediul intern și extern, cum ar fi temperatura, durerea, atingerea și poziția corpului, și le trimit către creier pentru procesare. Prin această funcție, nervii senzoriali permit organismului să perceapă și să răspundă adecvat la stimuli, asigurând adaptarea la schimbările din mediu.

Nervii motori (eferenți): Aceștia transmit comenzi de la sistemul nervos central către mușchi, permițând mișcările voluntare și coordonarea activităților fizice. Acești nervi sunt esențiali pentru realizarea acțiunilor deliberate, de la cele mai simple, cum ar fi mersul, până la cele mai complexe, precum vorbirea sau scrierea. Prin intermediul nervilor motori, creierul controlează și reglează forța și precizia mișcărilor, facilitând interacțiunea eficientă cu lumea înconjurătoare.

Sistemul nervos autonom

Sistemul nervos simpatic: Acesta este componenta sistemului nervos autonom care pregătește corpul pentru acțiune și răspuns rapid în situații de stres sau pericol, activând reacția de luptă sau fugă. Acesta accelerează ritmul cardiac, mărește presiunea arterială, dilată bronhiile și eliberează glucoza stocată pentru energie, pregătind astfel organismul pentru un efort fizic imediat. De asemenea, sistemul inhibă procesele care nu sunt esențiale în situații de urgență, cum ar fi digestia și activitatea reproductivă.

Sistemul nervos parasimpatic: Acesta este partea sistemului nervos autonom care promovează starea de odihnă și digestie, contrabalansând activarea sistemului simpatic. Acesta încetinește ritmul cardiac, scade presiunea arterială și stimulează activitățile digestive și procesele de recuperare. Parasimpaticul este responsabil pentru conservarea energiei și susținerea activităților corporale în timpul stărilor de relaxare și restabilire.

Sistemul nervos enteric: Acesta este cunoscut ca „al doilea creier” datorită rețelei sale extinse de neuroni încorporați în pereții tractului gastrointestinal. Acesta operează independent de sistemul nervos central pentru a regla procesele digestive, inclusiv motilitatea intestinală, secreția de enzime și fluxul sanguin la nivelul intestinelor. Sistemul enteric este esențial pentru funcționarea optimă a digestiei și pentru comunicarea cu sistemul nervos central prin intermediul axei intestin-creier.

Nervii

Nervii cranieni: Aceștia sunt un set de douăsprezece perechi de nervi care originează direct în creier și trec prin orificii ale craniului pentru a inerva regiuni ale capului și gâtului. Acești nervi sunt responsabili pentru transmiterea informațiilor senzoriale, cum ar fi văzul, auzul și gustul, precum și pentru controlul mișcărilor musculaturii faciale și a altor funcții vitale, inclusiv respirația, bătăile inimii și deglutiția. Nervii cranieni sunt esențiali pentru percepția senzorială și pentru executarea unor funcții motorii precise.

Nervii spinali: Aceștia sunt structuri nervoase care se ramifică din măduva spinării și se extind către diferite părți ale corpului. Aceștia sunt grupați în 31 de perechi și sunt responsabili pentru transmiterea impulsurilor senzoriale de la piele și mușchi către sistemul nervos central, precum și pentru transmiterea impulsurilor motorii de la sistemul nervos central către mușchi. Nervii spinali joacă un rol crucial în coordonarea mișcărilor și în percepția senzorială, fiind fundamentali pentru realizarea activităților zilnice și pentru răspunsul la stimuli externi.