Somnul: beneficii, etape, tulburari comune si obiceiuri sanatoase

Studiile arată că un adult are nevoie de 7-9 ore de somn pe noapte, în timp ce copiii și adolescenții necesită mai multe ore pentru a susține dezvoltarea lor. Somnul traversează mai multe stadii distincte, fiecare cu funcții specifice pentru organism, de la somnul profund care restaurează energia fizică până la faza REM care consolidează memoria și stimulează creativitatea.

Importanța somnului

Somnul nu este doar o perioadă de inactivitate, ci un proces activ esențial pentru sănătatea fizică și mentală. Cercetările științifice moderne au dezvăluit complexitatea acestui fenomen și rolul său crucial în menținerea echilibrului organismului.

Necesitatea pentru supraviețuire: Somnul reprezintă o necesitate biologică fundamentală, la fel de importantă precum hrana și apa. Studiile de laborator au demonstrat că privarea completă de somn poate duce la deces la animalele experimentale. La oameni, lipsa prelungită de somn provoacă deteriorarea severă a funcțiilor cognitive și fizice. Organismul uman nu poate funcționa fără perioadele regulate de somn, deoarece acestea permit refacerea resurselor energetice, repararea țesuturilor și reglarea proceselor metabolice vitale pentru supraviețuire.

Funcția creierului și comunicarea neurală: În timpul somnului, creierul continuă să funcționeze activ, deși într-un mod diferit față de starea de veghe. Neuronii comunică intens, consolidând conexiunile sinaptice formate în timpul zilei. Acest proces este esențial pentru învățare și memorie. Somnul facilitează reorganizarea informațiilor acumulate și transferul acestora din memoria pe termen scurt în memoria pe termen lung. Fără somn adecvat, capacitatea de concentrare scade dramatic, iar procesarea informațiilor devine deficitară.

Eliminarea toxinelor și rolul de curățare: Una dintre descoperirile recente importante este că somnul joacă un rol crucial în eliminarea deșeurilor metabolice din creier. În timpul somnului, sistemul glimfatic al creierului devine mai activ, permițând eliminarea proteinelor toxice și a altor metaboliți care se acumulează în timpul stării de veghe. Acest proces de „curățare” este fundamental pentru sănătatea neuronală și poate preveni dezvoltarea bolilor neurodegenerative precum Alzheimer, în care acumularea de proteine toxice joacă un rol important.

Impactul asupra sănătății generale: Somnul influențează practic fiecare sistem și țesut din organism. Un somn insuficient sau de calitate slabă crește riscul de hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, obezitate, diabet și depresie. De asemenea, afectează sistemul imunitar, făcând organismul mai vulnerabil la infecții. Studiile epidemiologice arată o corelație clară între durata și calitatea somnului și speranța de viață, subliniind rolul fundamental al somnului în menținerea sănătății generale.

Scopul biologic: Deși știința a făcut progrese semnificative în înțelegerea somnului, scopul său biologic fundamental rămâne parțial un mister. Teoriile evolutive sugerează că somnul s-a dezvoltat ca un mecanism de conservare a energiei și de protecție împotriva prădătorilor în perioadele de întuneric. Alte ipoteze propun că somnul a evoluat pentru a optimiza procesele metabolice și cognitive. Indiferent de originile sale evolutive, somnul rămâne un proces biologic complex și fascinant, esențial pentru viață și încă nu complet elucidat de știință.

Etapele și ciclurile somnului

Somnul nu este o stare uniformă, ci un proces dinamic care implică mai multe etape distincte, fiecare cu caracteristici fiziologice și funcții specifice. Aceste etape formează cicluri care se repetă pe parcursul nopții, contribuind la calitatea generală a odihnei.

Etapele somnului non-REM: Somnul non-REM (fără mișcări rapide ale ochilor) cuprinde trei etape distincte care reprezintă aproximativ 75-80% din timpul total de somn. Prima etapă este tranziția de la starea de veghe la somn, caracterizată prin relaxare musculară și încetinirea ritmului cardiac și respirator. A doua etapă reprezintă somnul ușor, în care temperatura corporală scade și activitatea cerebrală se modifică, apărând unde cerebrale specifice numite complexe K și fusuri de somn. A treia etapă este somnul profund sau somnul cu unde lente, esențial pentru recuperarea fizică, în care activitatea cerebrală este dominată de unde delta de frecvență joasă și amplitudine mare.

Somnul REM: Faza REM reprezintă aproximativ 20-25% din timpul total de somn și este caracterizată prin mișcări rapide ale ochilor sub pleoapele închise, activitate cerebrală intensă similară cu cea din starea de veghe și paralizie musculară temporară. În această etapă apar cele mai vii și complexe vise. Somnul REM joacă un rol crucial în procesarea emoțională, consolidarea memoriei și învățarea. Pe măsură ce noaptea avansează, perioadele de somn REM devin mai lungi, ultima putând dura până la o oră.

Modelele ciclurilor de somn: Un ciclu complet de somn durează aproximativ 90-110 minute și include toate etapele non-REM urmate de o perioadă de somn REM. Pe parcursul unei nopți obișnuite de 8 ore, o persoană experimentează 4-5 astfel de cicluri. Primele cicluri ale nopții conțin perioade mai lungi de somn profund, în timp ce spre dimineață, somnul REM predomină. Acest model ciclic nu este întâmplător, ci reflectă necesitățile biologice ale organismului, prioritizând recuperarea fizică în prima parte a nopții și procesarea cognitivă spre dimineață.

Activitatea cerebrală în timpul somnului: Creierul rămâne remarcabil de activ în timpul somnului, deși modelele de activitate diferă semnificativ față de starea de veghe. În somnul non-REM, activitatea neuronală devine mai sincronizată și mai lentă, permițând economisirea energiei și repararea celulară. În contrast, în somnul REM, activitatea cerebrală este intensă și asemănătoare cu cea din starea de veghe, cu excepția faptului că semnalele motorii sunt blocate, împiedicând corpul să acționeze conform viselor. Această activitate cerebrală complexă facilitează procesarea informațiilor, consolidarea memoriei și reglarea emoțională.

Durata recomandată a somnului

Necesarul de somn variază considerabil în funcție de vârstă, fiind influențat de procesele de dezvoltare și de schimbările fiziologice specifice fiecărei etape de viață. Recomandările privind durata optimă a somnului sunt bazate pe studii extensive și reflectă nevoile biologice ale organismului.

Nou-născuți și sugari (0-12 luni): Bebelușii au nevoie de cea mai mare cantitate de somn dintre toate grupele de vârstă. Nou-născuții (0-3 luni) necesită între 14 și 17 ore de somn în 24 de ore, distribuite în mai multe perioade pe parcursul zilei și nopții. Sugarii (4-12 luni) au nevoie de aproximativ 12-16 ore, inclusiv somnul de noapte și 2-3 somnuri de zi. Această cantitate mare de somn susține dezvoltarea rapidă a creierului și creșterea fizică accelerată. În această perioadă, ritmul circadian începe să se formeze, iar bebelușii încep treptat să doarmă perioade mai lungi noaptea.

Copii mici (1-5 ani): Copiii de vârstă preșcolară necesită între 10 și 14 ore de somn în 24 de ore. Copiii de 1-2 ani au nevoie de aproximativ 11-14 ore, incluzând un somn de zi, în timp ce cei de 3-5 ani necesită 10-13 ore. În această perioadă, somnul de zi tinde să se reducă treptat, majoritatea copiilor renunțând la el în jurul vârstei de 5 ani. Somnul adecvat în această etapă este crucial pentru dezvoltarea cognitivă, emoțională și comportamentală. Lipsa de somn poate afecta capacitatea de învățare și poate duce la probleme de comportament.

Copii de vârstă școlară (6-12 ani): Copiii de vârstă școlară au nevoie de 9-12 ore de somn pe noapte. În această perioadă, somnul susține procesele de învățare, memoria și dezvoltarea abilităților sociale. Un somn insuficient poate afecta performanța școlară, atenția și capacitatea de reglare emoțională. Factori precum programul școlar, activitățile extrașcolare și utilizarea dispozitivelor electronice pot influența negativ durata și calitatea somnului la această vârstă, fiind necesară o atenție specială pentru menținerea unei rutine sănătoase de somn.

Adolescenți (13-18 ani): Adolescenții au nevoie de 8-10 ore de somn pe noapte, deși mulți nu reușesc să atingă această cantitate. În perioada pubertății, ritmul circadian suferă modificări, determinând o tendință naturală spre un program de somn mai târziu. Acest fenomen, combinat cu orele de începere timpurie a școlii și presiunile academice și sociale, contribuie la deficitul cronic de somn observat la mulți adolescenți. Lipsa de somn în adolescență este asociată cu probleme de sănătate mintală, comportamente de risc și performanță academică scăzută.

Adulți (18+ ani): Majoritatea adulților au nevoie de 7-9 ore de somn pe noapte pentru a funcționa optim. Adulții tineri (18-25 ani) tind să se situeze în partea superioară a acestui interval, în timp ce adulții mai în vârstă pot avea nevoie de puțin mai puțin somn. După vârsta de 60 de ani, durata recomandată este de 7-8 ore. Odată cu înaintarea în vârstă, calitatea somnului tinde să se deterioreze, cu mai multe treziri pe parcursul nopții și o reducere a somnului profund. Este important de menționat că nevoile individuale pot varia, unele persoane funcționând bine cu mai puțin somn, iar altele necesitând mai mult.

Beneficiile pentru sănătate ale somnului de calitate

Somnul de calitate reprezintă un pilon fundamental al sănătății optime, influențând pozitiv numeroase aspecte ale funcționării fizice și psihice. Cercetările științifice evidențiază tot mai mult legătura dintre un somn adecvat și starea generală de bine.

Beneficii cognitive: Un somn de calitate îmbunătățește semnificativ funcțiile cognitive. Memoria, atât cea de scurt cât și cea de lung termen, este consolidată în timpul somnului, permițând o mai bună reținere și integrare a informațiilor noi. Capacitatea de concentrare și atenția sunt mult mai ascuțite după o noapte de somn odihnitor. Creativitatea și rezolvarea problemelor beneficiază de asemenea, deoarece somnul facilitează conexiuni neuronale noi și perspective inovatoare. Persoanele care dorm suficient demonstrează o capacitate mai bună de luare a deciziilor și o eficiență cognitivă superioară în sarcinile zilnice.

Beneficii pentru sănătatea fizică: Somnul adecvat joacă un rol vital în menținerea sănătății fizice. În timpul somnului profund, organismul eliberează hormoni de creștere care stimulează repararea și regenerarea țesuturilor, inclusiv a mușchilor, oaselor și pielii. Sistemul cardiovascular beneficiază de perioadele de relaxare din timpul somnului, reducând tensiunea arterială și stresul asupra inimii. Metabolismul este reglat mai eficient, contribuind la menținerea unei greutăți sănătoase. Studiile arată că persoanele care dorm suficient prezintă niveluri mai echilibrate ale hormonilor care controlează apetitul, reducând riscul de obezitate.

Beneficii pentru sănătatea emoțională și mentală: Somnul de calitate este esențial pentru echilibrul emoțional și sănătatea mentală. Un somn adecvat contribuie la reglarea stărilor emoționale, reducând iritabilitatea și instabilitatea afectivă. Riscul de dezvoltare a tulburărilor de anxietate și depresie este semnificativ redus la persoanele care mențin un program regulat de somn. Procesarea emoțională care are loc în timpul somnului, în special în faza REM, ajută la integrarea experiențelor dificile și la reducerea impactului emoțional al evenimentelor stresante. Reziliența psihologică și capacitatea de adaptare la stres sunt îmbunătățite considerabil prin menținerea unui somn de calitate.

Prevenirea bolilor: Un somn adecvat joacă un rol crucial în prevenirea numeroaselor afecțiuni. Sistemul imunitar este consolidat în timpul somnului, crescând rezistența organismului la infecții și accelerând procesele de vindecare. Riscul de dezvoltare a bolilor cardiovasculare, inclusiv hipertensiunea arterială, bolile coronariene și accidentele vasculare cerebrale, este redus semnificativ la persoanele care dorm suficient. Studiile epidemiologice arată o corelație inversă între durata somnului și incidența diabetului de tip 2, parțial datorită efectelor somnului asupra sensibilității la insulină. De asemenea, somnul adecvat este asociat cu un risc redus de anumite tipuri de cancer și cu încetinirea progresiei bolilor neurodegenerative precum Alzheimer și Parkinson.

Consecințele privării de somn

Lipsa cronică de somn reprezintă o problemă de sănătate publică tot mai răspândită, cu efecte profunde asupra funcționării fizice, mentale și emoționale. Consecințele privării de somn variază de la disconfort minor până la probleme grave de sănătate.

Efecte pe termen scurt: Privarea de somn produce efecte imediate și vizibile asupra funcționării zilnice. Somnolența diurnă reprezintă cel mai evident simptom, afectând capacitatea de a rămâne alert și vigilent. Funcțiile cognitive sunt semnificativ diminuate, cu dificultăți de concentrare, atenție redusă și timp de reacție prelungit. Memoria de scurtă durată este afectată, făcând dificilă reținerea informațiilor noi. Pe plan emoțional, lipsa de somn duce la iritabilitate crescută, schimbări de dispoziție și dificultăți în gestionarea stresului. Coordonarea motorie devine mai puțin precisă, crescând riscul de accidente și erori în activitățile cotidiene.

Riscuri pentru sănătate pe termen lung: Privarea cronică de somn are consecințe serioase asupra sănătății pe termen lung. Sistemul cardiovascular este afectat semnificativ, cu creșterea tensiunii arteriale și a riscului de boli coronariene, infarct miocardic și accident vascular cerebral. Metabolismul este perturbat, ducând la rezistență la insulină și risc crescut de diabet de tip 2. Sistemul imunitar este compromis, făcând organismul mai vulnerabil la infecții și prelungind timpul de recuperare. Studiile epidemiologice indică o asociere între somnul insuficient și obezitate, parțial datorită dereglării hormonilor care controlează apetitul și sațietatea. De asemenea, există dovezi tot mai numeroase că privarea cronică de somn poate contribui la dezvoltarea anumitor tipuri de cancer.

Impactul asupra funcționării zilnice: Efectele privării de somn se extind asupra tuturor aspectelor vieții cotidiene. Performanța profesională și academică scade semnificativ, cu productivitate redusă și calitate inferioară a muncii. Relațiile interpersonale sunt afectate de iritabilitatea crescută și capacitatea redusă de empatie și comunicare eficientă. Capacitatea de a lua decizii raționale este compromisă, ducând la alegeri impulsive și potențial dăunătoare. Somnolența la volan reprezintă un pericol major, fiind comparabilă cu conducerea sub influența alcoolului în ceea ce privește riscul de accidente. Calitatea generală a vieții scade, cu satisfacție redusă în activitățile recreative și sociale.

Relația dintre somn și boală: Relația dintre somn și boală este bidirecțională, creând adesea un cerc vicios. Pe de o parte, privarea de somn poate contribui la dezvoltarea sau agravarea unor afecțiuni precum hipertensiunea arterială, diabetul și depresia. Pe de altă parte, numeroase boli și tulburări pot perturba somnul, exacerbând atât simptomele afecțiunii, cât și problemele de somn. Afecțiunile dureroase cronice, bolile respiratorii precum apneea în somn, tulburările de anxietate și depresia sunt frecvent asociate cu perturbări ale somnului. Această relație complexă subliniază importanța abordării integrate a problemelor de somn și a afecțiunilor medicale coexistente pentru optimizarea rezultatelor terapeutice.

Igiena somnului și obiceiuri sănătoase de somn

Igiena somnului se referă la practicile și obiceiurile care promovează un somn de calitate și previn tulburările de somn. Adoptarea acestor strategii poate îmbunătăți semnificativ calitatea și durata somnului, contribuind la starea generală de sănătate.

Crearea unui program de somn: Menținerea unui orar regulat de somn reprezintă fundamentul unei bune igiene a somnului. Culcarea și trezirea la aceleași ore, inclusiv în weekend, ajută la sincronizarea ceasului biologic intern al organismului. Această regularitate consolidează ritmul circadian natural, facilitând adormirea mai rapidă și îmbunătățind calitatea somnului. Este recomandat să se stabilească un interval de somn care să permită obținerea numărului necesar de ore de odihnă, în funcție de nevoile individuale. Respectarea consecventă a acestui program contribuie la formarea unui obicei sănătos, corpul anticipând perioadele de somn și pregătindu-se corespunzător.

Optimizarea mediului de somn: Mediul în care dormim influențează profund calitatea somnului. Camera de dormit ideală este răcoroasă (18-20°C), întunecată și liniștită. Utilizarea perdelelor opace sau a măștilor pentru ochi poate bloca lumina nedorită, în timp ce dopurile de urechi sau aparatele de zgomot alb pot masca sunetele perturbatoare. Confortul patului este esențial, fiind recomandată utilizarea unei saltele și a unor perne adecvate preferințelor personale și necesităților posturale. Aerisirea regulată a camerei și menținerea unui nivel optim de umiditate contribuie la crearea unui mediu propice pentru somn. De asemenea, rezervarea dormitorului exclusiv pentru somn și intimitate ajută creierul să asocieze acest spațiu cu relaxarea și odihna.

Rutine înainte de culcare: Dezvoltarea unei rutine relaxante înainte de culcare semnalează corpului că se apropie momentul somnului. Această rutină poate include activități liniștitoare precum cititul, ascultarea muzicii relaxante, meditația sau practicarea unor tehnici de respirație profundă. Este benefic să se aloce 30-60 de minute pentru această tranziție graduală de la activitățile zilnice la somn. Băile calde pot fi deosebit de eficiente, deoarece scăderea temperaturii corporale după ieșirea din apă mimează procesul natural care facilitează adormirea. Evitarea activităților stimulatoare sau stresante înainte de culcare previne activarea sistemului nervos simpatic, care ar putea întârzia instalarea somnului.

Considerații legate de dietă și exerciții fizice: Alimentația și activitatea fizică influențează semnificativ calitatea somnului. Este recomandat să se evite mesele copioase cu 2-3 ore înainte de culcare, deoarece digestia activă poate interfera cu adormirea. Cafeina, alcoolul și nicotina trebuie evitate în a doua parte a zilei, având efecte negative asupra somnului. Cafeina este un stimulant care poate rămâne activ în organism până la 6-8 ore, alcoolul perturbă structura somnului reducând fazele REM, iar nicotina are efecte stimulatoare. Exercițiile fizice regulate îmbunătățesc calitatea somnului, însă este preferabil ca activitatea intensă să fie programată cu cel puțin 3-4 ore înainte de culcare, pentru a permite organismului să se relaxeze.

Gestionarea utilizării dispozitivelor electronice: Dispozitivele electronice emit lumină albastră care suprimă producția de melatonină, hormonul care reglează somnul. Este recomandat să se limiteze utilizarea telefoanelor, tabletelor, calculatoarelor și televizoarelor cu cel puțin o oră înainte de culcare. Dacă utilizarea acestor dispozitive este inevitabilă, se pot folosi filtre pentru lumina albastră sau ochelari speciali care blochează acest tip de lumină. De asemenea, notificările și alertele sonore trebuie dezactivate în timpul nopții pentru a preveni trezirile nedorite. Înlocuirea timpului petrecut pe dispozitive electronice cu activități relaxante tradiționale, precum cititul cărților tipărite, contribuie la pregătirea minții și a corpului pentru un somn odihnitor.

Tulburări comune de somn

Tulburările de somn afectează milioane de persoane la nivel global, având un impact semnificativ asupra calității vieții și sănătății generale. Identificarea și tratarea acestor afecțiuni este esențială pentru restabilirea unui somn sănătos și odihnitor.

Insomnia: Insomnia reprezintă cea mai frecventă tulburare de somn, caracterizată prin dificultăți de adormire, de menținere a somnului sau trezire prea devreme, însoțite de consecințe negative în timpul zilei. Poate fi acută (de scurtă durată) sau cronică (persistând trei luni sau mai mult). Cauzele insomniei sunt multiple, incluzând stresul, anxietatea, depresia, medicamente, afecțiuni medicale sau obiceiuri nesănătoase de somn. Tratamentul variază în funcție de cauză și severitate, cuprinzând terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie (TCC-I), considerată abordarea de primă linie, tehnici de relaxare, îmbunătățirea igienei somnului și, în anumite cazuri, medicație prescrisă de specialist.

Apneea în somn: Apneea în somn este o tulburare caracterizată prin pauze repetate în respirație sau episoade de respirație superficială în timpul somnului. Tipul cel mai comun, apneea obstructivă în somn, apare când mușchii gâtului se relaxează excesiv, blocând parțial sau complet căile respiratorii. Simptomele includ sforăitul zgomotos, treziri bruște cu senzație de sufocare, somnolență diurnă excesivă și oboseală cronică. Netratată, apneea în somn crește riscul de hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, accident vascular cerebral și diabet. Tratamentul poate include utilizarea aparatelor CPAP (presiune pozitivă continuă în căile respiratorii), dispozitive orale, modificări ale stilului de viață sau, în cazuri severe, intervenții chirurgicale pentru corectarea obstrucțiilor anatomice.

Sindromul picioarelor neliniștite: Această tulburare neurologică se manifestă prin nevoia irezistibilă de a mișca picioarele, adesea însoțită de senzații neplăcute precum furnicături, arsuri sau senzație de târâre. Simptomele se agravează în repaus și seara, interferând semnificativ cu adormirea și menținerea somnului. Cauzele nu sunt pe deplin înțelese, dar pot include factori genetici, deficiențe de fier sau alte afecțiuni medicale. Tratamentul poate include suplimente de fier (în cazul deficiențelor), medicamente care cresc nivelul de dopamină, anticonvulsivante sau opioide în cazuri severe. Modificările stilului de viață, precum exercițiile moderate, masajul picioarelor și evitarea cofeinei, pot ameliora simptomele.

Narcolepsia: Narcolepsia este o tulburare neurologică cronică caracterizată prin somnolență diurnă excesivă și episoade bruște de somn. Multe persoane cu narcolepsie experimentează și cataplexie (pierderea bruscă a tonusului muscular declanșată de emoții puternice), paralizie în somn, halucinații hipnagogice și somn fragmentat. Afecțiunea este cauzată de pierderea neuronilor care produc hipocretină, un neurotransmițător implicat în reglarea stării de veghe. Diagnosticul implică adesea studii de somn specializate, inclusiv polisomnografia și testul de latență multiplă a somnului. Tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor prin medicamente stimulante pentru combaterea somnolenței, antidepresive pentru cataplexie și adaptări ale stilului de viață, precum programarea de scurte perioade de somn pe parcursul zilei.

Parasomniile: Parasomniile sunt comportamente anormale sau experiențe fiziologice care apar în timpul somnului sau în tranziția dintre somn și starea de veghe. Acestea includ somnambulismul (mersul în timpul somnului), terorile nocturne (episoade de trezire parțială cu manifestări de panică intensă), tulburarea de comportament în somnul REM (acțiuni fizice în timpul viselor) și vorbitul în somn. Aceste tulburări apar adesea în timpul tranziției între diferitele etape ale somnului sau în timpul somnului profund. Factorii de risc includ predispoziția genetică, stresul, privarea de somn, anumite medicamente și afecțiuni neurologice. Tratamentul poate include îmbunătățirea igienei somnului, terapie comportamentală, măsuri de siguranță pentru prevenirea accidentărilor și, în anumite cazuri, medicație specifică prescrisă de specialiști.

Diagnosticarea problemelor de somn

Identificarea corectă a tulburărilor de somn este esențială pentru implementarea unui tratament eficient. Procesul de diagnosticare implică adesea o abordare multidisciplinară și utilizarea unor metode specializate de evaluare.

Situații când ar trebui să soliciți ajutor medical: Este recomandat să se consulte un medic atunci când problemele de somn persistă și afectează funcționarea zilnică. Semnalele de alarmă includ dificultăți frecvente de adormire sau de menținere a somnului, somnolență diurnă excesivă care interferează cu activitățile cotidiene, sforăit zgomotos însoțit de pauze în respirație, senzații neplăcute la nivelul picioarelor care perturbă somnul, comportamente neobișnuite în timpul somnului sau treziri bruște cu senzație de panică. Simptomele care persistă mai mult de trei săptămâni, în ciuda îmbunătățirii igienei somnului, necesită evaluare medicală. De asemenea, tulburările de somn care apar brusc sau se agravează rapid pot indica probleme medicale subiacente care necesită atenție imediată.

Studii de somn și polisomnografie: Polisomnografia reprezintă standardul de aur în diagnosticarea tulburărilor de somn. Acest test complex se desfășoară într-un laborator specializat, unde pacientul doarme o noapte sub monitorizare atentă. În timpul studiului, sunt înregistrați multipli parametri fiziologici, inclusiv activitatea cerebrală (EEG), mișcările oculare (EOG), activitatea musculară (EMG), ritmul cardiac (ECG), fluxul respirator, efortul respirator și saturația oxigenului din sânge. Aceste măsurători permit identificarea structurii somnului, a perturbărilor respiratorii, a mișcărilor anormale și a altor anomalii. Polisomnografia este esențială pentru diagnosticarea apneei în somn, narcolepsiei, sindromului picioarelor neliniștite și a diverselor parasomnii, oferind informații detaliate care ghidează deciziile terapeutice.

Opțiuni de monitorizare a somnului la domiciliu: Pentru situațiile în care polisomnografia în laborator nu este accesibilă sau necesară, există dispozitive portabile care permit monitorizarea somnului în confortul propriului cămin. Aceste dispozitive variază în complexitate, de la monitoare simple care măsoară doar saturația oxigenului și fluxul respirator, până la sisteme mai avansate care înregistrează multiple canale fiziologice. Deși mai puțin comprehensive decât polisomnografia standard, testele la domiciliu sunt utile pentru screeningul apneei obstructive în somn la pacienții cu risc ridicat și simptome clare. Aplicațiile pentru smartphone și dispozitivele purtabile de tip fitness tracker oferă, de asemenea, informații despre durata și calitatea generală a somnului, mișcările din timpul nopții și, în unele cazuri, estimări ale etapelor somnului. Aceste tehnologii, deși nu sunt instrumente diagnostice validate medical, pot oferi informații preliminare valoroase și pot ajuta la monitorizarea progresului în urma intervențiilor terapeutice.