În unele cazuri, pot fi semne ale unor afecțiuni neurologice sau efecte secundare ale anumitor medicamente. Deși de obicei nu sunt grave, aceste simptome pot fi deranjante și pot afecta calitatea vieții. Este important să se identifice cauza exactă pentru a putea aplica tratamentul adecvat. Hidratarea corespunzătoare, menținerea unui nivel echilibrat al zahărului din sânge și evitarea factorilor declanșatori pot ajuta la prevenirea episoadelor. În cazul în care simptomele persistă sau se agravează, se recomandă consultarea unui medic pentru o evaluare completă.
Înțelegerea senzației de leșin și a tremuratului
Senzația de leșin și tremuratul sunt experiențe fizice distincte, dar adesea interconectate, care pot apărea simultan sau separat. Aceste simptome pot fi cauzate de o varietate de factori fiziologici și pot indica dezechilibre în organism.
Definiția senzației de leșin: Senzația de leșin, cunoscută medical sub numele de presincopă, se manifestă ca o stare de slăbiciune generalizată, însoțită de senzația iminentă de pierdere a conștienței. Persoanele afectate pot simți că lumea se învârte în jurul lor, că vederea li se încețoșează sau că sunetele devin distante. Această senzație este adesea precedată de paloare, transpirație rece și greață. Fiziologic, senzația de leșin este cauzată de o reducere temporară a fluxului sanguin către creier, ceea ce poate fi declanșat de diverși factori precum scăderea bruscă a tensiunii arteriale, deshidratare sau reacții vasovagale.
Definiția tremuratului: Tremuratul reprezintă mișcări ritmice, involuntare ale unei părți a corpului. Acesta poate varia în intensitate, de la o ușoară vibrație abia perceptibilă până la oscilații puternice care interferează cu activitățile zilnice. Tremuratul poate afecta mâinile, brațele, capul, vocea sau alte părți ale corpului. Din punct de vedere fiziologic, tremuratul este rezultatul contracțiilor alternative ale grupurilor musculare antagoniste. Cauzele pot fi multiple, de la stres și anxietate până la dezechilibre hormonale sau afecțiuni neurologice.
Simptome comune asociate ambelor: Senzația de leșin și tremuratul sunt adesea însoțite de o serie de simptome asociate care pot apărea simultan sau în succesiune rapidă. Acestea includ amețeală, vedere încețoșată, palpitații, transpirație excesivă și senzație de slăbiciune generalizată. Persoanele afectate pot experimenta, de asemenea, o senzație de instabilitate sau dezechilibru, dificultăți de concentrare și o stare generală de disconfort. În cazuri mai severe, pot apărea greață, vărsături sau chiar pierderea temporară a conștienței. Aceste simptome asociate pot varia în intensitate și durată, fiind influențate de cauza subiacentă și de factorii individuali ai fiecărei persoane.
Cauzele senzației de leșin și ale tremuratului
Senzația de leșin și tremuratul pot fi declanșate de o varietate de factori fiziologici și patologici. Înțelegerea acestor cauze este esențială pentru diagnosticarea corectă și gestionarea eficientă a simptomelor.
Glicemie scăzută (Hipoglicemie): Hipoglicemia, sau scăderea nivelului de zahăr din sânge sub valorile normale, poate provoca atât senzația de leșin, cât și tremuratul. Când nivelul de glucoză scade, creierul și sistemul nervos nu primesc suficientă energie pentru a funcționa optim. Acest lucru poate duce la eliberarea de hormoni de stres, precum adrenalina, care cauzează tremuratul. Simptomele hipoglicemiei includ, de asemenea, transpirație, palpitații și confuzie. Persoanele cu diabet zaharat sunt în mod special predispuse la episoade de hipoglicemie, dar acestea pot apărea și la indivizi sănătoși în condiții de post prelungit sau efort fizic intens.
Tensiune arterială scăzută (Hipotensiune): Hipotensiunea arterială reprezintă o scădere a presiunii sângelui în artere sub valorile considerate normale. Aceasta poate duce la o reducere a fluxului sanguin către creier, provocând senzația de leșin. Hipotensiunea poate fi cauzată de deshidratare, anumite medicamente, afecțiuni cardiace sau poate apărea ca o reacție la schimbarea bruscă a poziției corpului (hipotensiune ortostatică). Simptomele asociate includ amețeală, vedere încețoșată și, în cazuri severe, pierderea cunoștinței. Tremuratul poate apărea ca o reacție compensatorie a organismului la scăderea tensiunii arteriale.
Deshidratare: Deshidratarea, definită ca pierderea excesivă de lichide din organism, poate provoca atât senzația de leșin, cât și tremuratul. Când corpul pierde prea multă apă, volumul sanguin scade, ceea ce poate duce la scăderea tensiunii arteriale și a fluxului sanguin către creier. Acest lucru poate cauza amețeală și senzație de leșin. Deshidratarea poate fi cauzată de transpirație excesivă, diaree, vărsături sau consum insuficient de lichide. Tremuratul poate apărea ca urmare a dezechilibrului electrolitic asociat deshidratării, în special în cazul pierderii de sodiu și potasiu.
Tulburări ale ritmului cardiac: Aritmiile cardiace, sau tulburările de ritm cardiac, pot fi o cauză semnificativă a senzației de leșin și a tremuratului. Acestea includ tahicardia (bătăi rapide ale inimii), bradicardia (bătăi lente ale inimii) sau bătăi neregulate. Când ritmul cardiac este perturbat, fluxul sanguin către creier poate fi compromis, ducând la senzația de leșin. Palpitațiile asociate aritmiilor pot fi percepute ca un tremurat intern. Fibrilația atrială, o formă comună de aritmie, poate cauza atât senzația de leșin, cât și tremuratul, datorită bătăilor rapide și neregulate ale inimii.
Afecțiuni neurologice: Diverse afecțiuni neurologice pot sta la baza senzației de leșin și a tremuratului. Boala Parkinson, de exemplu, este caracterizată de tremur în repaus, care poate fi însoțit de episoade de amețeală și senzație de leșin. Scleroza multiplă poate afecta echilibrul și coordonarea, ducând la senzații similare. Epilepsia, în special crizele de absență, poate provoca episoade scurte de pierdere a conștienței, care pot fi precedate de senzația de leșin. Neuropatiile periferice pot cauza tremurături și senzații anormale în extremități, care pot fi interpretate greșit ca senzație de leșin.
Medicamente și substanțe: Anumite medicamente și substanțe pot induce senzația de leșin și tremuratul ca efecte secundare. Medicamentele antihipertensive, de exemplu, pot cauza hipotensiune și amețeală, în special la începutul tratamentului sau la modificarea dozei. Betablocantele, utilizate pentru tratarea hipertensiunii și a unor aritmii, pot provoca tremurături ca efect secundar. Antidepresivele și anxioliticele pot, de asemenea, induce aceste simptome la unii pacienți. Consumul excesiv de cafeină sau nicotină poate duce la tremurături și palpitații, care pot fi însoțite de senzația de leșin. Alcoolul, în special în faza de sevraj, poate provoca tremurături severe și instabilitate.
Simptome asociate cu senzația de leșin și tremurat
Senzația de leșin și tremuratul sunt adesea însoțite de o serie de alte simptome care pot ajuta la identificarea cauzei subiacente și la evaluarea severității stării.
Amețeală și vertij: Acestea sunt simptome frecvent asociate cu senzația de leșin și tremurat. Amețeala se manifestă ca o senzație de dezechilibru sau instabilitate, în timp ce vertijul implică o senzație falsă de mișcare sau rotație a mediului înconjurător. Aceste simptome pot fi cauzate de probleme ale urechii interne, tulburări neurologice sau cardiovasculare. Vertijul poate fi însoțit de greață și vărsături, exacerbând senzația de disconfort. În cazuri severe, amețeala și vertijul pot interfera semnificativ cu activitățile zilnice, crescând riscul de căderi și accidente.
Slăbiciune și oboseală: Slăbiciunea generalizată și oboseala sunt simptome comune care însoțesc adesea senzația de leșin și tremurat. Acestea pot varia de la o ușoară lipsă de energie până la o epuizare profundă care interferează cu activitățile zilnice. Slăbiciunea poate fi localizată în anumite grupe musculare sau poate afecta întregul corp. Oboseala cronică poate fi un semn al unor afecțiuni subiacente precum anemia, hipotiroidismul sau sindromul de oboseală cronică. Aceste simptome pot fi exacerbate de stres, lipsa de somn sau dezechilibre nutriționale. Este important să se identifice cauza slăbiciunii și oboselii pentru a aborda problema de bază și a îmbunătăți calitatea vieții pacientului.
Bătăi rapide sau neregulate ale inimii: Palpitațiile, sau senzația de bătăi rapide sau neregulate ale inimii, sunt frecvent asociate cu senzația de leșin și tremurat. Acestea pot fi percepute ca o bătaie puternică a inimii, o senzație de fluturare în piept sau o accelerare bruscă a ritmului cardiac. Palpitațiile pot fi cauzate de stres, anxietate, consum excesiv de cafeină sau nicotină, sau pot indica prezența unor aritmii cardiace. În unele cazuri, palpitațiile pot preceda un episod de leșin, în special în cazul tahicardiilor supraventriculare sau al fibrilației atriale. Este important să se evalueze frecvența, durata și contextul în care apar palpitațiile pentru a determina dacă acestea necesită investigații cardiologice suplimentare.
Transpirație și piele umedă: Transpirația excesivă și senzația de piele umedă și rece sunt simptome frecvent asociate cu starea de leșin și tremurat. Acestea apar ca urmare a activării sistemului nervos simpatic, care răspunde la stresul fiziologic. În cazul hipoglicemiei sau al hipotensiunii, corpul eliberează adrenalină, determinând dilatarea vaselor de sânge și stimularea glandelor sudoripare. Această reacție poate fi însoțită de paloare și senzație de frig, contribuind la disconfortul general al persoanei afectate.
Greață și vărsături: Acestea pot însoți senzația de leșin și tremurat, fiind cauzate de activarea sistemului nervos autonom. Aceste simptome pot fi declanșate de scăderea fluxului sanguin către tractul digestiv sau de stimularea centrului vomei din creier. În cazul hipoglicemiei severe sau al unor tulburări de ritm cardiac, greața poate precede pierderea conștienței. Prezența acestor simptome poate agrava deshidratarea și dezechilibrele electrolitice, contribuind la perpetuarea stării de rău.
Confuzie și dezorientare: Acestea sunt simptome importante asociate cu starea de leșin și tremurat, indicând o posibilă afectare a funcției cerebrale. Confuzia și dezorientarea pot fi cauzate de reducerea fluxului sanguin către creier sau de perturbări metabolice precum hipoglicemia. Persoana afectată poate avea dificultăți în a-și aminti evenimentele recente, în a se concentra sau în a răspunde coerent la întrebări. Aceste simptome pot varia în intensitate, de la o ușoară confuzie până la dezorientare severă, și necesită evaluare medicală promptă.
Diagnosticarea stării de leșin și tremurat
Diagnosticarea corectă a cauzelor care stau la baza stării de leșin și tremurat implică o abordare complexă și multidisciplinară. Aceasta include o evaluare detaliată a istoricului medical, examinare fizică și o serie de teste specifice pentru a identifica factorii declanșatori și afecțiunile subiacente.
Istoric medical și examinare fizică: Evaluarea inițială a pacientului cu stare de leșin și tremurat începe cu o anamneză detaliată și o examinare fizică completă. Medicul va întreba despre frecvența și durata episoadelor, factorii declanșatori, simptomele asociate și antecedentele medicale. Examinarea fizică include măsurarea semnelor vitale, evaluarea neurologică și cardiovasculară. Se acordă o atenție deosebită tensiunii arteriale în diferite poziții pentru a detecta hipotensiunea ortostatică. Această abordare holistică permite medicului să formuleze ipoteze diagnostice și să ghideze investigațiile ulterioare.
Analize de sânge: Acestea sunt esențiale în evaluarea pacienților cu stare de leșin și tremurat, oferind informații valoroase despre posibilele cauze metabolice sau sistemice. Analizele de sânge includ hemoleucograma completă pentru a evalua anemia sau infecțiile, profilul metabolic pentru a verifica nivelurile de electroliți și funcția renală, și glicemia pentru a detecta hipoglicemia. Testele tiroidiene și nivelul de cortizol pot fi indicate pentru a evalua disfuncțiile endocrine. În unele cazuri, se pot efectua și markeri cardiaci sau teste toxicologice, în funcție de suspiciunea clinică.
Electrocardiograma (ECG): Aceasta este un test non-invaziv esențial în evaluarea pacienților cu stare de leșin și tremurat, în special când se suspectează o cauză cardiacă. ECG-ul oferă informații despre ritmul cardiac, conducerea electrică și posibilele anomalii structurale ale inimii. ECG-ul poate evidenția aritmii, blocuri de conducere sau modificări ischemice care ar putea explica simptomele. În unele cazuri, poate fi necesară monitorizarea ECG pe termen lung (Holter) pentru a detecta aritmii intermitente sau evenimente care nu sunt vizibile pe un ECG standard.
Teste suplimentare pentru afecțiuni subiacente: În funcție de suspiciunea clinică și de rezultatele testelor inițiale, pot fi necesare investigații suplimentare pentru a identifica afecțiunile subiacente care cauzează starea de leșin și tremurat. Acestea pot include: testul mesei înclinate pentru evaluarea sincopei vasovagale, ecografia cardiacă pentru a examina structura și funcția inimii, teste de efort pentru a evalua răspunsul cardiovascular la exercițiu, și studii neurologice precum electroencefalograma sau imagistica cerebrală. În cazuri selectate, se pot efectua teste endocrinologice avansate sau studii de medicină nucleară pentru a investiga cauze mai rare ale simptomelor.
Opțiuni de tratament
Tratamentul stării de leșin și tremurat se concentrează pe abordarea cauzei subiacente și ameliorarea simptomelor. Strategiile terapeutice sunt personalizate în funcție de diagnosticul specific, severitatea simptomelor și starea generală de sănătate a pacientului.
Abordarea cauzei subiacente: Identificarea și tratarea cauzei primare a stării de leșin și tremurat este esențială pentru managementul eficient al acestei condiții. În cazul hipoglicemiei, se recomandă ajustarea tratamentului pentru diabet și educația pacientului privind gestionarea nivelului de zahăr din sânge. Pentru hipotensiunea ortostatică, pot fi necesare modificări ale medicației antihipertensive sau introducerea de medicamente care cresc tensiunea arterială. Afecțiunile cardiace, cum ar fi aritmiile, pot necesita tratament medicamentos specific sau intervenții precum implantarea unui stimulator cardiac.
Modificări dietetice: Adaptarea dietei joacă un rol crucial în managementul stării de leșin și tremurat, în special când cauza este legată de fluctuațiile glicemiei sau de deshidratare. Se recomandă consumul regulat de mese echilibrate, bogate în proteine și carbohidrați complecși, pentru a menține un nivel stabil al zahărului din sânge. Creșterea aportului de sare poate fi benefică pentru pacienții cu hipotensiune, sub supravegherea medicului. Evitarea alcoolului și limitarea consumului de cafeină pot ajuta la prevenirea episoadelor de leșin și tremurat la persoanele sensibile.
Ajustări ale medicației: Revizuirea și ajustarea schemei de tratament sunt esențiale în managementul stării de leșin și tremurat, în special când acestea sunt efecte secundare ale medicamentelor. Medicul poate decide reducerea dozelor, schimbarea orarului de administrare sau înlocuirea anumitor medicamente cu alternative mai potrivite. În cazul pacienților cu diabet, poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină sau a medicamentelor antidiabetice orale. Pentru persoanele cu hipotensiune, se pot introduce medicamente care cresc tensiunea arterială sau se pot ajusta dozele medicamentelor antihipertensive existente.
Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unor schimbări în stilul de viață poate avea un impact semnificativ asupra reducerii frecvenței și severității episoadelor de leșin și tremurat. Acestea includ: practicarea regulată a exercițiilor fizice pentru îmbunătățirea circulației și a tonusului muscular, tehnici de ridicare lentă din poziția culcat sau șezut pentru a preveni hipotensiunea ortostatică, și evitarea statului prelungit în picioare. Gestionarea stresului prin tehnici de relaxare, meditație sau yoga poate ajuta la reducerea episoadelor declanșate de anxietate. De asemenea, asigurarea unui somn adecvat și menținerea unui program regulat de odihnă sunt esențiale.
Intervenții medicale pentru afecțiuni specifice: În cazurile în care starea de leșin și tremurat este cauzată de afecțiuni specifice, pot fi necesare intervenții medicale specializate. Pentru aritmiile cardiace, opțiunile pot include ablația prin cateter, implantarea unui defibrilator cardiac sau a unui stimulator cardiac. În cazul afecțiunilor neurologice, precum epilepsia, se pot prescrie medicamente antiepileptice. Pentru pacienții cu tulburări ale sistemului nervos autonom, pot fi necesare terapii specifice, cum ar fi fludrocortizonul pentru creșterea volumului sanguin. În situații rare, când simptomele sunt severe și refractare la tratamentele convenționale, se pot lua în considerare intervenții chirurgicale, cum ar fi simpatectomia pentru hiperhidroza severă.
Strategii de prevenție și gestionare
Prevenirea și gestionarea eficientă a stării de leșin și tremurat implică o abordare holistică, concentrată pe identificarea și controlul factorilor declanșatori, precum și pe îmbunătățirea stării generale de sănătate.
Menținerea unei hidratări adecvate: Hidratarea corespunzătoare este esențială în prevenirea episoadelor de leșin și tremurat, în special în situațiile cauzate de deshidratare sau hipotensiune. Se recomandă consumul regulat de lichide pe parcursul zilei, cu accent pe apa plată. În cazul persoanelor predispuse la hipotensiune, poate fi benefică adăugarea unei cantități moderate de sare în dietă, sub supravegherea medicului. Este important să se acorde o atenție specială hidratării în condiții de căldură excesivă, în timpul exercițiilor fizice sau în cazul bolilor care cauzează pierderi de lichide. Monitorizarea culorii urinei poate fi un indicator util al nivelului de hidratare.
Consumul de mese regulate și echilibrate: Adoptarea unui regim alimentar echilibrat și consumul regulat de mese sunt esențiale în prevenirea stării de leșin și a tremuratului. Mesele trebuie să conțină o combinație adecvată de proteine, carbohidrați complecși și grăsimi sănătoase pentru a menține nivelul glicemiei stabil. Este recomandată consumarea a trei mese principale și două-trei gustări pe zi, evitând perioadele lungi de post. Includerea alimentelor cu indice glicemic scăzut, precum cereale integrale, legume și fructe, ajută la prevenirea fluctuațiilor bruște ale zahărului din sânge. Pentru persoanele predispuse la hipoglicemie, este important să aibă întotdeauna la îndemână o gustare rapidă, bogată în carbohidrați.
Monitorizarea nivelului glicemiei (pentru diabetici): Pentru persoanele cu diabet, monitorizarea atentă a nivelului glicemiei este crucială în prevenirea episoadelor de leșin și tremurat. Utilizarea regulată a glucometrului permite identificarea rapidă a tendințelor de scădere a glicemiei și luarea măsurilor preventive. Este recomandată verificarea glicemiei înainte de mese, înainte de culcare și în situații de efort fizic intens sau stres. Păstrarea unui jurnal al valorilor glicemiei și al simptomelor asociate poate ajuta la identificarea tiparelor și ajustarea tratamentului în colaborare cu medicul diabetolog. Educația continuă privind gestionarea diabetului și recunoașterea semnelor precoce ale hipoglicemiei sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.
Evitarea factorilor declanșatori: Identificarea și evitarea factorilor care pot declanșa starea de leșin și tremurat sunt esențiale pentru prevenirea episoadelor. Aceștia pot include expunerea prelungită la căldură, statul în picioare pentru perioade lungi, consumul excesiv de alcool sau cafeină și anumite medicamente. Pentru persoanele sensibile la schimbările de poziție, se recomandă ridicarea lentă din poziția culcat sau șezut. Evitarea spațiilor aglomerate și bine ventilate poate preveni episoadele de sincopă vasovagală. Este important să se identifice și să se gestioneze factorii de stres emoțional care pot contribui la apariția simptomelor. Purtarea hainelor comode și menținerea unei temperaturi ambientale confortabile pot, de asemenea, ajuta la prevenirea episoadelor.
Gestionarea stresului și anxietății: Stresul și anxietatea pot fi factori declanșatori majori pentru starea de leșin și tremurat, făcând esențială implementarea unor strategii eficiente de gestionare a acestora. Tehnicile de relaxare, precum respirația profundă, meditația și yoga, pot ajuta la reducerea nivelului de stres și la îmbunătățirea controlului asupra răspunsului corpului la situații anxiogene. Terapia cognitiv-comportamentală poate fi benefică în dezvoltarea unor mecanisme de adaptare sănătoase. Stabilirea unei rutine zilnice care include timp pentru relaxare și activități plăcute poate contribui la reducerea nivelului general de stres. În cazuri severe, consultarea unui specialist în sănătate mentală poate fi necesară pentru gestionarea anxietății cronice.
Practicarea regulată a activității fizice: Exercițiul fizic regulat joacă un rol crucial în prevenirea stării de leșin și a tremuratului prin îmbunătățirea circulației sanguine, creșterea tonusului muscular și reglarea nivelului de zahăr din sânge. Se recomandă practicarea a cel puțin 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână, cum ar fi mersul rapid, înotul sau ciclismul. Este important să se înceapă gradual și să se crească intensitatea treptat pentru a evita epuizarea. Exercițiile de rezistență pot ajuta la îmbunătățirea forței musculare și a stabilității posturale. Hidratarea adecvată înainte, în timpul și după exercițiu este esențială pentru prevenirea deshidratării și a hipotensiunii. Pentru persoanele cu afecțiuni medicale preexistente, este recomandată consultarea unui medic înainte de începerea unui nou program de exerciții.
Când trebuie solicitată asistență medicală
Recunoașterea momentului potrivit pentru a solicita ajutor medical este crucială în gestionarea stării de leșin și a tremuratului. Anumite simptome sau situații necesită evaluare medicală imediată pentru a preveni complicații grave și pentru a asigura un tratament adecvat.
Episoade persistente sau recurente: Episoadele frecvente sau persistente de stare de leșin și tremurat necesită atenție medicală promptă. Dacă simptomele apar de mai multe ori pe săptămână sau persistă timp de mai multe zile consecutive, este esențial să se consulte un medic. Recurența acestor episoade poate indica o afecțiune subiacentă neidentificată sau necesitatea ajustării tratamentului existent. Medicul va evalua istoricul medical complet, va efectua un examen fizic amănunțit și va recomanda investigații suplimentare pentru a determina cauza exactă și a elabora un plan de tratament personalizat. Monitorizarea îndeaproape a frecvenței și intensității episoadelor poate oferi informații valoroase pentru diagnostic.
Simptome severe sau în agravare: Agravarea simptomelor sau apariția unor manifestări severe asociate stării de leșin și tremuratului necesită evaluare medicală urgentă. Acestea pot include intensificarea semnificativă a tremuratului, care interferează cu activitățile zilnice, sau o senzație de leșin atât de puternică încât persoana nu se poate ridica sau merge. Alte semne de alarmă sunt durata prelungită a episoadelor, recuperarea lentă după un episod sau apariția unor simptome noi, precum confuzie severă sau dificultăți de vorbire. În aceste situații, se recomandă contactarea imediată a serviciilor medicale de urgență sau prezentarea la camera de gardă pentru evaluare și tratament prompt.
Durere în piept sau dificultăți de respirație asociate: Prezența durerii în piept sau a dificultăților de respirație în asociere cu starea de leșin și tremurat reprezintă o urgență medicală care necesită atenție imediată. Aceste simptome pot indica probleme cardiace grave, precum un infarct miocardic sau o embolie pulmonară. Durerea în piept poate fi descrisă ca o presiune, o strângere sau o senzație de arsură, iar dificultățile de respirație pot varia de la o ușoară lipsă de aer până la senzația de sufocare. În astfel de situații, se recomandă apelarea imediată la serviciul de urgență și evitarea oricărei activități fizice până la sosirea ajutorului medical. Poziționarea în șezut sau semi-șezut poate ajuta la ameliorarea dificultăților de respirație.
Pierderea conștienței (leșin): Pierderea completă a conștienței, cunoscută și sub numele de sincopă, reprezintă o situație medicală serioasă care necesită evaluare imediată. Chiar dacă episodul este de scurtă durată și persoana își revine rapid, este esențial să se solicite asistență medicală. Leșinul poate fi un semn al unor probleme cardiace, neurologice sau metabolice grave. Este important să se noteze durata pierderii cunoștinței, eventualele convulsii sau mișcări involuntare și circumstanțele în care a avut loc episodul. Dacă leșinul se produce în timp ce persoana este în picioare, există riscul de cădere și rănire, ceea ce face și mai importantă evaluarea medicală. După un episod de leșin, persoana trebuie așezată în poziție culcată cu picioarele ridicate și monitorizată până la sosirea ajutorului medical.
Simptome neurologice: Apariția simptomelor neurologice în asociere cu starea de leșin și tremurat necesită evaluare medicală urgentă. Acestea pot include: dificultăți de vorbire sau înțelegere, vedere încețoșată sau pierderea vederii, slăbiciune sau amorțeală pe o parte a corpului, pierderea echilibrului sau coordonării, dureri de cap severe și bruște sau confuzie marcată. Aceste simptome pot indica probleme neurologice grave, precum un accident vascular cerebral sau o criză epileptică. În astfel de situații, fiecare minut contează, iar intervenția medicală promptă poate preveni leziuni cerebrale permanente. Se recomandă apelarea imediată la serviciul de urgență și evitarea oricărei mișcări a persoanei afectate până la sosirea ajutorului medical calificat.