Moartea in glioblastom: cauze, semne si ingrijire in stadiul terminal

În stadiile finale ale bolii, pacienții prezintă semne specifice precum modificări ale semnelor vitale, scăderea apetitului și dificultăți de comunicare. Înțelegerea acestor aspecte este esențială pentru oferirea îngrijirilor paliative adecvate și pentru pregătirea familiei în vederea momentului final.

Cauzele principale ale decesului

Decesul în glioblastom survine prin multiple mecanisme care afectează funcțiile cerebrale vitale. Progresia tumorală și complicațiile asociate duc la deteriorarea ireversibilă a țesutului cerebral și la insuficiența multiplelor sisteme.

Progresia clinică tumorală: Creșterea progresivă a masei tumorale determină compresia țesutului cerebral adiacent și creșterea presiunii intracraniene. Edemul cerebral și efectul de masă duc la herniere cerebrală și compromiterea centrilor vitali din trunchiul cerebral. Infiltrarea difuză a țesutului cerebral normal perturbă circuitele neuronale esențiale pentru menținerea funcțiilor vitale.

Infecțiile: Pacienții cu glioblastom prezintă un risc crescut de infecții din cauza imunosupresiei induse de boală și tratament. Pneumonia de aspirație este o complicație frecventă în stadiile avansate, când reflexul de deglutiție este afectat. Infecțiile urinare și septicemia pot accelera deteriorarea stării generale și precipita decesul.

Hemoragia intratumorală: Ruptura vaselor sangvine fragile din interiorul tumorii poate duce la hemoragie intratumorală masivă. Sângerarea bruscă în masa tumorală determină creșterea rapidă a presiunii intracraniene și deteriorare neurologică fulminantă. Această complicație are prognostic foarte rezervat și poate fi cauză directă de deces.

Embolia pulmonară: Imobilizarea prelungită și starea de hipercoagulabilitate asociată cancerului cresc riscul de tromboză venoasă profundă și embolie pulmonară. Embolia pulmonară masivă poate fi fatală prin insuficiență respiratorie și șoc cardiogen acut.

Insuficiența autonomă: Infiltrarea tumorală a centrilor autonomi din trunchiul cerebral duce la dereglarea funcțiilor vegetative vitale. Apare instabilitate tensională, aritmii cardiace și tulburări ale respirației care pot precipita decesul prin stop cardio-respirator.

Semnele sfârșitului vieții

În ultimele săptămâni de viață apar modificări specifice care indică apropierea momentului final. Recunoașterea acestor semne permite adaptarea îngrijirilor paliative și pregătirea familiei.

Modificări ale semnelor vitale

Respirația devine neregulată, cu perioade de apnee alternând cu tahipnee. Tensiunea arterială fluctuează, iar pulsul devine instabil. Temperatura corporală poate crește din cauza disfuncției centrilor hipotalamici.

Scăderea apetitului

Pacienții își pierd treptat interesul pentru hrană și lichide. Dificultățile de deglutiție și greața persistentă duc la reducerea aportului alimentar. Deshidratarea și malnutriția se instalează progresiv.

Dificultăți de comunicare

Capacitatea de comunicare verbală se deteriorează. Pacienții devin tot mai puțin receptivi la stimuli verbali și fizici. Expresia facială și limbajul corporal rămân principalele modalități de comunicare în stadiile finale.

Modificări comportamentale

Apar perioade de agitație alternând cu somnolență profundă. Starea de confuzie se accentuează, iar pacienții pot prezenta halucinații și delir. Anxietatea și agitația necesită sedare pentru confortul pacientului.

Simptome neurologice

Declinul cognitiv: Deteriorarea funcțiilor cognitive devine tot mai pronunțată în stadiile finale ale glioblastomului. Pacienții prezintă dificultăți severe de memorie, probleme de concentrare și incapacitatea de a procesa informații noi. Gândirea abstractă și capacitatea de rezolvare a problemelor sunt sever afectate, iar orientarea în timp și spațiu devine tot mai dificilă.

Modificări ale stării de conștiență: Pe măsură ce boala progresează, nivelul de conștiență fluctuează semnificativ. Pacienții alternează între perioade de somnolență profundă și momente de agitație extremă. Starea de confuzie se accentuează progresiv, ducând la pierderea contactului cu realitatea și dezorientare completă.

Convulsii: În fazele terminale ale bolii, crizele epileptice devin mai frecvente și mai greu de controlat medicamentos. Acestea pot varia de la episoade focale subtile până la convulsii generalizate severe. Statusul epileptic reprezintă o complicație gravă care poate precipita deteriorarea neurologică rapidă.

Modificări ale vederii: Tulburările vizuale se agravează progresiv, manifestându-se prin vedere dublă, reducerea câmpului vizual și pierderea acuității vizuale. Presiunea intracraniană crescută poate cauza edem papilar și afectarea nervilor optici, ducând în unele cazuri la orbire completă.

Locul decesului

Alegerea locului unde pacientul își petrece ultimele zile depinde de multiple factori, incluzând preferințele personale, suportul familial disponibil și accesul la servicii specializate de îngrijire paliativă.

Îngrijirea la domiciliu cu suport paliativ: Majoritatea pacienților preferă să rămână în mediul familiar al propriei case în stadiile finale ale bolii. Serviciile de îngrijire paliativă la domiciliu oferă asistență medicală specializată, suport psihologic și ajutor practic pentru pacient și familie, permițând gestionarea simptomelor și menținerea demnității în confortul căminului.

Centre specializate de îngrijiri paliative: Aceste unități oferă îngrijire specializată pentru pacienții cu nevoi complexe de management al simptomelor. Personalul medical specializat asigură monitorizare continuă și ajustarea promptă a tratamentului pentru controlul durerii și al altor simptome severe.

Spitale de urgență: Unele cazuri necesită internare în spitale de urgență pentru managementul complicațiilor acute sau al simptomelor severe necontrolabile în alte medii. Echipele medicale multidisciplinare pot interveni prompt în situații critice și pot oferi tratamente specializate pentru stabilizarea pacientului.

Centre de îngrijire medicală: Aceste facilități oferă îngrijire medicală continuă pentru pacienții care necesită supraveghere permanentă dar nu au nevoie de intervenții medicale intensive. Personalul specializat asigură confort și îngrijire de bază, menținând totodată legătura cu medicii specialiști pentru ajustarea tratamentului când este necesar.

Îngrijirea în stadiul terminal

Îngrijirea paliativă în stadiul terminal al glioblastomului se concentrează pe ameliorarea suferinței și menținerea calității vieții, prin abordarea holistică a nevoilor fizice, emoționale și spirituale ale pacientului.

Managementul durerii

Controlul durerii reprezintă o prioritate în îngrijirea paliativă a pacienților cu glioblastom. Tratamentul include analgezice opioide puternice, antiinflamatoare și medicamente adjuvante pentru diferite tipuri de durere. Dozele sunt ajustate frecvent pentru a menține un nivel optim de confort, iar căile de administrare sunt adaptate în funcție de starea pacientului.

Măsuri de confort

Îngrijirea de confort include poziționare adecvată pentru prevenirea escarelor, hidratare și igienă orală regulată, precum și managementul secrețiilor respiratorii. Mediul pacientului este adaptat pentru a reduce stimulii neplăcuți și a promova relaxarea, cu atenție specială acordată temperaturii, luminii și zgomotelor din încăpere.

Intervenții de urgență

Situațiile acute în glioblastom necesită intervenție medicală imediată pentru stabilizarea pacientului. Protocoalele de urgență includ administrarea de medicamente anticonvulsivante pentru controlul crizelor epileptice, corticosteroizi pentru reducerea edemului cerebral și tratamente specifice pentru complicații precum hemoragia intratumorală sau infecțiile severe. Echipele medicale trebuie să fie pregătite pentru gestionarea rapidă a deteriorării neurologice acute.

Opțiuni de îngrijire paliativă

Managementul medicației: Schema terapeutică în îngrijirea paliativă include multiple clase de medicamente adaptate simptomelor specifice. Corticosteroizii reduc edemul cerebral și ameliorează cefaleea, anticonvulsivantele previn crizele epileptice, iar antiemeticele controlează greața. Medicația este ajustată frecvent în funcție de evoluția simptomelor și necesitățile pacientului, cu accent pe menținerea confortului și minimizarea efectelor adverse.

Controlul simptomelor: Abordarea simptomelor în stadiul terminal necesită o evaluare continuă și intervenție promptă. Strategiile terapeutice vizează ameliorarea durerii, controlul grețurilor și vărsăturilor, gestionarea convulsiilor și reducerea anxietății. Tehnicile non-farmacologice, precum terapia ocupațională și fizioterapia, completează tratamentul medicamentos pentru optimizarea calității vieții.

Suportul familial: Familiile pacienților cu glioblastom necesită sprijin complex pentru gestionarea aspectelor practice și emoționale ale îngrijirii. Consilierea psihologică ajută membrii familiei să facă față stresului și să se pregătească pentru pierderea iminentă. Educația privind îngrijirea pacientului și accesul la resurse comunitare consolidează capacitatea familiei de a oferi îngrijire optimă la domiciliu.