Meniu

Tumora glomica: tipuri, simptome comune, tratament si recuperare

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Tatiana Popa pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Tumora glomică reprezintă o formațiune tumorală benignă rară care se dezvoltă din celulele glomice, structuri specializate implicate în reglarea temperaturii corporale. Această afecțiune se caracterizează prin apariția unor noduli dureroși, sensibili la presiune și temperatură scăzută, localizați cel mai frecvent la nivelul degetelor mâinilor și picioarelor. Deși în majoritatea cazurilor sunt benigne, tumorile glomice pot cauza disconfort semnificativ și necesită intervenție chirurgicală pentru ameliorarea simptomelor.

Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea calității vieții pacienților.

Tipurile tumorilor glomice

Tumorile glomice prezintă diverse forme și localizări, fiecare cu particularități distincte în ceea ce privește manifestările clinice și abordarea terapeutică. Clasificarea acestora se bazează pe caracteristicile histologice și localizarea anatomică.

Tumora glomică solidă

Această variantă reprezintă forma cea mai frecventă, constituind aproximativ 75% din cazuri. Se caracterizează printr-o structură compactă, formată predominant din celule glomice și o vascularizație redusă. Manifestările clinice includ durere intensă la atingere și sensibilitate crescută la modificările de temperatură. Localizarea predilectă este la nivelul extremităților, în special sub unghii.

Glomangiom

Această formă tumorală se distinge prin prezența unei componente vasculare semnificative, reprezentând aproximativ 20% din cazurile diagnosticate. Glomangiomul se prezintă ca o leziune albăstruie sau violacee, mai puțin dureroasă comparativ cu forma solidă. Apare frecvent în copilărie sau adolescență și poate fi multiplu, având uneori un caracter familial.

Glomangiomiom

Reprezintă cea mai rară variantă, întâlnită în doar 5% din cazuri. Se caracterizează printr-o structură complexă care include atât componente vasculare, cât și celule musculare netede. Această formă prezintă o evoluție lentă și simptome mai puțin intense comparativ cu celelalte tipuri.

Tipuri în funcție de localizare

Tumora glomică timpanică: Această formațiune se dezvoltă la nivelul urechii medii, provocând simptome specifice precum pierderea auzului și zgomote pulsatile în ureche. Pacienții pot experimenta disconfort și durere locală, iar diagnosticul necesită investigații imagistice specializate pentru confirmarea prezenței și extensiei tumorii.

Tumora glomică jugulară: Localizată în regiunea bulbului jugular, această variantă poate afecta structurile nervoase și vasculare din apropiere. Simptomele includ tulburări de auz, probleme de deglutiție și modificări ale vocii. Tratamentul necesită o abordare multidisciplinară datorită localizării complexe și relației cu structurile anatomice importante.

Tumori ale corpului carotidian: Aceste formațiuni se dezvoltă în regiunea gâtului, în apropierea arterei carotide. Manifestările clinice pot include apariția unei mase palpabile la nivelul gâtului, dificultăți la înghițire și modificări ale vocii. Diagnosticul și tratamentul necesită atenție deosebită datorită proximității cu structuri vasculare și nervoase vitale.

Simptome frecvente

Manifestările clinice ale tumorilor glomice variază în funcție de localizare și dimensiune, dar există anumite simptome caracteristice care ajută la stabilirea diagnosticului.

Durere și sensibilitate

Pacienții experimentează durere localizată și hipersensibilitate la atingere în zona afectată. Durerea poate fi intensă și paroxistică, fiind exacerbată de presiune sau modificări de temperatură. Sensibilitatea crescută la frig reprezintă un simptom caracteristic care ajută la diferențierea de alte afecțiuni.

Modificări ale auzului

În cazul tumorilor localizate la nivelul urechii, pacienții pot prezenta diverse modificări auditive. Acestea includ pierderea progresivă a auzului, zgomote pulsatile în ureche și senzația de presiune auriculară. Simptomele se pot agrava treptat pe măsură ce tumora crește în dimensiuni.

Modificări ale vocii

Tumorile glomice situate în regiunea gâtului sau în apropierea corzilor vocale pot determina răgușeală și modificări în calitatea vocii. Aceste simptome apar datorită compresiei sau infiltrării structurilor nervoase responsabile de fonație. Modificările vocale pot fi progresive și necesită evaluare specializată pentru diagnostic diferențial.

Dificultăți de înghițire

Tumorile glomice localizate în regiunea gâtului sau în apropierea esofagului pot cauza dificultăți semnificative la înghițire. Pacienții pot experimenta senzația de nod în gât, durere în timpul deglutiției și necesitatea de a înghiți de mai multe ori pentru a consuma alimente sau lichide. Aceste simptome apar din cauza compresiei exercitate de tumoră asupra structurilor implicate în procesul de deglutiție.

Simptome hormonale

Tensiune arterială crescută: Unele tumori glomice pot secreta catecolamine, hormoni care determină creșterea tensiunii arteriale. Această creștere poate fi bruscă și intermitentă, manifestându-se prin valori crescute ale tensiunii sistolice și diastolice. Pacienții pot prezenta dureri de cap, amețeli și palpitații asociate cu aceste episoade de hipertensiune arterială.

Bătăi rapide ale inimii: Activitatea cardiacă accelerată reprezintă un simptom frecvent în cazul tumorilor glomice secretante. Tahicardia poate apărea brusc și poate fi însoțită de anxietate și tremurături. Episoadele de tahicardie sunt adesea declanșate de stres sau efort fizic și pot dura de la câteva minute până la ore întregi.

Transpirații și amețeli: Pacienții cu tumori glomice secretante pot prezenta episoade de transpirație abundentă, însoțite de amețeli și senzație de leșin. Aceste simptome apar ca urmare a eliberării de catecolamine și pot fi mai intense în situații de stres sau în timpul nopții. Episoadele sunt de obicei tranzitorii dar pot afecta semnificativ calitatea vieții.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea tumorilor glomice necesită o abordare complexă, combinând examinarea clinică atentă cu investigații de laborator și imagistice specializate. Acuratețea diagnosticului este esențială pentru planificarea tratamentului și prevenirea complicațiilor.

Examinare fizică

Medicul efectuează o evaluare completă, acordând o atenție deosebită zonelor cu sensibilitate crescută și durere. Palparea atentă poate evidenția prezența unor formațiuni tumorale mici, iar testarea sensibilității la presiune și temperatură oferă informații valoroase pentru diagnostic. Examinarea include și evaluarea funcției nervilor cranieni și a structurilor anatomice adiacente.

Analize de sânge

Investigațiile de laborator sunt esențiale pentru evaluarea funcției endocrine și detectarea unor markeri specifici. Determinarea nivelului de catecolamine și metanefrine din sânge poate indica prezența unei tumori glomice secretante. Aceste analize ajută la diferențierea între diversele tipuri de tumori și la planificarea strategiei terapeutice optime.

Investigații imagistice

Imagistică prin rezonanță magnetică: Această metodă oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi și permite identificarea precisă a localizării și dimensiunilor tumorii. Tehnica evidențiază caracteristicile specifice ale tumorii glomice, precum vascularizația abundentă și relațiile anatomice cu structurile învecinate. Imaginile pot fi obținute în diferite planuri, facilitând planificarea intervenției chirurgicale.

Tomografie computerizată: Această investigație furnizează informații importante despre structura osoasă și extensia tumorii. Imaginile tridimensionale obținute permit evaluarea detaliată a relațiilor anatomice și identificarea eventualelor zone de eroziune osoasă. Substanța de contrast administrată ajută la evidențierea vascularizației tumorale.

Angiografie: Această procedură specializată permite vizualizarea detaliată a vascularizației tumorii și a relațiilor sale cu vasele sangvine importante. Tehnica este esențială pentru planificarea intervenției chirurgicale și poate fi utilizată și în scop terapeutic pentru embolizarea preoperatorie a tumorii. Angiografia oferă informații cruciale despre aportul sangvin al tumorii.

Opțiuni de tratament

Managementul tumorilor glomice necesită o abordare individualizată, bazată pe caracteristicile tumorii, simptomatologie și starea generală a pacientului. Strategia terapeutică optimă este stabilită în urma unei evaluări complete și poate include diverse modalități de tratament.

Protocol de observație

Pentru tumorile glomice de dimensiuni mici, asimptomatice sau la pacienții vârstnici cu multiple comorbidități, monitorizarea atentă poate reprezenta opțiunea optimă. Această abordare implică evaluări periodice prin examene clinice și investigații imagistice pentru urmărirea evoluției tumorii. Frecvența controalelor este stabilită individual, în funcție de caracteristicile tumorii și ritmul de creștere observat.

Radioterapie

Radioterapia reprezintă o opțiune terapeutică importantă pentru tumorile glomice, fiind utilizată fie ca tratament principal, fie în combinație cu intervenția chirurgicală. Această metodă folosește radiații ionizante pentru a distruge celulele tumorale și a reduce dimensiunea tumorii. Tratamentul este planificat cu precizie pentru a maximiza efectul asupra țesutului tumoral și a minimiza expunerea țesuturilor sănătoase înconjurătoare.

Radiochirurgie stereotactică

Această tehnică modernă de tratament utilizează radiații foarte precise, direcționate către tumora glomică cu ajutorul unui sistem computerizat avansat. Procedura permite administrarea unor doze mari de radiații într-o singură ședință sau în mai multe fracții, cu o precizie submilimetrică. Această abordare este deosebit de utilă pentru tumorile localizate în zone anatomice dificil accesibile chirurgical.

Proceduri chirurgicale

Chirurgie tradițională: Această procedură implică îndepărtarea completă a tumorii glomice prin abord chirurgical deschis. Intervenția necesită o incizie amplă pentru a permite accesul la tumoră și structurile anatomice adiacente. Chirurgul utilizează tehnici microchirurgicale pentru a diseca cu atenție tumora de țesuturile învecinate, acordând o atenție deosebită prezervării nervilor și vaselor sangvine importante.

Tehnica de prezervare a nervului facial: Această abordare chirurgicală inovatoare se concentrează pe păstrarea integrității nervului facial în timpul îndepărtării tumorii. Procedura implică identificarea și izolarea atentă a nervului facial, urmată de disecția meticuloasă a tumorii în jurul acestuia. Tehnica reduce semnificativ riscul de paralizie facială postoperatorie și îmbunătățește rezultatele funcționale.

Embolizare endovasculară: Această procedură minim invazivă implică introducerea unor materiale speciale în vasele sangvine care alimentează tumora, cu scopul de a bloca fluxul sangvin către aceasta. Procedura se realizează prin intermediul unui cateter introdus prin arterele periferice și ghidat până la vasele tumorale. Embolizarea poate fi utilizată ca tratament de sine stătător sau ca pregătire preoperatorie pentru reducerea sângerării intraoperatorii.

Recuperare și monitorizare

Perioada post-tratament necesită o atenție deosebită pentru optimizarea rezultatelor terapeutice și prevenirea complicațiilor. Recuperarea implică o abordare multidisciplinară și un program personalizat de monitorizare pe termen lung.

Îngrijiri post-tratament: Perioada de recuperare necesită monitorizare atentă a zonei tratate și gestionarea simptomelor post-procedurale. Pacienții primesc recomandări specifice pentru îngrijirea plăgii chirurgicale, administrarea medicației și reluarea treptată a activităților zilnice. Programul de recuperare include exerciții specializate pentru reabilitarea funcțiilor afectate și terapie ocupațională când este necesar.

Protocol de monitorizare: Urmărirea post-terapeutică se realizează conform unui program strict, cu evaluări regulate pentru detectarea precoce a eventualelor recidive sau complicații. Controalele includ examinări clinice complete, investigații imagistice periodice și evaluarea funcțiilor neurologice. Frecvența vizitelor de monitorizare este adaptată în funcție de tipul tratamentului efectuat și răspunsul individual al pacientului.

Complicații potențiale: Tratamentul tumorilor glomice poate fi asociat cu diverse complicații, precum disfuncții neurologice temporare sau permanente, tulburări de deglutiție sau modificări ale vocii. Pacienții pot experimenta dureri postoperatorii, infecții locale sau formarea de cicatrici. Monitorizarea atentă și intervenția promptă sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a acestor complicații.

Rate de succes: Rezultatele tratamentului tumorilor glomice sunt în general favorabile, cu rate de vindecare ce depășesc 90% în cazurile tratate adecvat. Succesul terapeutic depinde de mai mulți factori, inclusiv dimensiunea și localizarea tumorii, tipul de tratament ales și experiența echipei medicale. Monitorizarea pe termen lung arată rate scăzute de recidivă și îmbunătățirea semnificativă a calității vieții pacienților.

Întrebări frecvente

Cât de rare sunt tumorile glomice?

Tumorile glomice sunt considerate rare, reprezentând mai puțin de 2% din toate tumorile țesuturilor moi. Acestea apar cel mai frecvent la nivelul extremităților, dar pot fi întâlnite și în alte regiuni ale corpului.

Sunt tumorile glomice de obicei canceroase?

Majoritatea tumorilor glomice sunt benigne și nu prezintă caracteristici canceroase. Cu toate acestea, în cazuri extrem de rare, ele pot dezvolta trăsături maligne și pot necesita o evaluare atentă.

Care este cea mai comună localizare pentru tumorile glomice?

Tumorile glomice se dezvoltă cel mai frecvent la nivelul mâinilor, în special sub unghii, dar pot apărea și la nivelul picioarelor sau în alte zone cu concentrații mari de corpuri glomice.

Cât de reușită este chirurgia pentru tumorile glomice?

Chirurgia pentru tumorile glomice are o rată de succes ridicată, cu peste 90% dintre pacienți raportând ameliorarea simptomelor după intervenție. Succesul depinde de dimensiunea și localizarea tumorii, precum și de experiența echipei chirurgicale.

Pot tumorile glomice să recidiveze după îndepărtare?

Există o posibilitate redusă ca tumorile glomice să recidiveze după îndepărtare, mai ales dacă excizia inițială nu a fost completă. Monitorizarea postoperatorie este esențială pentru detectarea precoce a oricărei recurențe.

Ce declanșează durerea provocată de tumorile glomice?

Durerea asociată cu tumorile glomice este adesea declanșată de presiune sau expunerea la temperaturi scăzute. Aceasta poate fi intensă și paroxistică, afectând calitatea vieții pacienților.

Cât durează perioada de recuperare după tratamentul pentru tumorile glomice?

Perioada de recuperare variază în funcție de tipul de tratament efectuat, dar majoritatea pacienților își revin complet în câteva săptămâni. Recuperarea completă poate dura mai mult dacă au fost efectuate proceduri chirurgicale complexe.

Există alternative la chirurgie pentru tumorile glomice?

Pentru tumorile glomice mici și asimptomatice, monitorizarea atentă poate fi o alternativă viabilă. Radioterapia și radiochirurgia stereotactică reprezintă alte opțiuni terapeutice pentru cazurile care nu necesită intervenție chirurgicală imediată.

Ce se întâmplă dacă o tumoare glomică nu este tratată?

Lăsate netratate, tumorile glomice pot continua să crească, provocând durere și disconfort semnificativ. În cazuri rare, acestea pot afecta funcția nervilor sau a altor structuri adiacente.

Cum se diferențiază tumorile glomice de alte tumori ale bazei craniului?

Tumorile glomice sunt distincte prin originea lor din corpuri glomice și prin simptomele specifice, cum ar fi durerea intensă la presiune și sensibilitatea la frig. Acestea sunt adesea benigne și au o prezentare clinică diferită față de alte tumori ale bazei craniului.

Concluzie

Tumorile glomice sunt leziuni benigne rare care apar frecvent la nivelul extremităților și pot provoca durere semnificativă. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. Chirurgia reprezintă opțiunea terapeutică principală, având o rată ridicată de succes. Alternativele terapeutice includ radioterapia și monitorizarea atentă pentru cazurile asimptomatice. Monitorizarea pe termen lung este crucială pentru detectarea recurenței și menținerea calității vieții pacienților.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Gombos, Z., & Zhang, P. J. (2008). Glomus tumor. Archives of pathology & laboratory medicine, 132(9), 1448-1452.

https://meridian.allenpress.com/aplm/article/132/9/1448/460578/Glomus-Tumor

McDermott, E. M., & Weiss, A. P. C. (2006). Glomus tumors. The Journal of hand surgery, 31(8), 1397-1400.

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S036350230600699X

Dr. Tatiana Popa

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.