Meniu

Amigdale: functii, afectiuni frecvente si tratament

Verificat medical
Ultima verificare medicală a fost facuta de Dr. Anastasia Moraru pe data de
Scris de Echipa Editoriala Med.ro, echipa multidisciplinară.

Amigdalele reprezintă două mase de țesut limfoid situate în partea posterioară a gâtului, care joacă un rol esențial în sistemul imunitar. Aceste organe specializate acționează ca o primă linie de apărare împotriva agenților patogeni care pătrund prin gură sau nas. În cazul infecțiilor, amigdalele se pot inflama și mări, provocând durere și disconfort la înghițire.

Deși sunt importante pentru sistemul imunitar, în special la copii și adolescenți, amigdalele pot fi îndepărtate chirurgical în cazul infecțiilor severe repetate, fără a compromite semnificativ capacitatea organismului de a lupta împotriva bolilor. Sistemul imunitar dispune de alte mecanisme de apărare care pot compensa absența amigdalelor.

Anatomia amigdalelor

Amigdalele fac parte din inelul limfatic Waldeyer, o rețea complexă de țesut limfoid situată în zona faringelui. Acest țesut specializat conține celule imunitare care participă activ la apărarea organismului împotriva infecțiilor.

Localizarea în gât: Amigdalele palatine sunt poziționate simetric în partea posterioară a cavității bucale, de o parte și de alta a gâtului. Această poziționare strategică permite interceptarea eficientă a agenților patogeni care pătrund prin căile respiratorii superioare sau prin cavitatea bucală, transformându-le într-un punct crucial de filtrare a microorganismelor nocive.

Tipurile de amigdale: Organismul uman prezintă patru tipuri principale de amigdale: amigdalele palatine, amigdala faringiană, amigdalele linguale și amigdalele tubare. Fiecare tip are o localizare specifică și contribuie la protecția împotriva infecțiilor în zona respectivă. Împreună, acestea formează o barieră imunitară complexă în regiunea orofaringiană.

Dimensiunea și aspectul mediu: Amigdalele palatine au dimensiuni variabile, dar în mod normal nu depășesc 2,5 centimetri în lungime și 2 centimetri în lățime. Dimensiunea acestora atinge maximul în perioada pubertății, după care începe să se reducă treptat odată cu înaintarea în vârstă. La copiii mici, amigdalele pot părea proporțional mai mari în raport cu dimensiunea gâtului.

Culoarea și textura normală: În stare sănătoasă, amigdalele au o culoare roz-pal și o textură ușor neregulată, cu mici cripte pe suprafață. Textura lor este fermă dar elastică, iar suprafața poate prezenta mici șanțuri sau foliculi vizibili. Modificările de culoare sau textură pot indica prezența unei infecții sau a altor afecțiuni patologice.

Funcția amigdalelor

Amigdalele constituie o componentă vitală a sistemului imunitar, având multiple roluri în apărarea organismului împotriva agenților patogeni. Acestea funcționează ca organe sentinelă, monitorizând constant mediul pentru prezența potențialilor invadatori.

Rolul în sistemul imunitar: Amigdalele conțin o concentrație mare de celule imunitare specializate care identifică și neutralizează agenții patogeni. Acestea sunt capabile să recunoască diverse tipuri de microorganisme și să declanșeze răspunsuri imunitare specifice pentru combaterea lor.

Protecția împotriva infecțiilor: Prin poziționarea lor strategică, amigdalele interceptează și neutralizează microorganismele patogene înainte ca acestea să pătrundă mai adânc în organism. Ele acționează ca bariere fizice și imunologice, prevenind răspândirea infecțiilor în căile respiratorii inferioare.

Producția de celule albe: În interiorul amigdalelor se produce o cantitate semnificativă de limfocite, celule imunitare esențiale în lupta împotriva infecțiilor. Aceste celule sunt capabile să producă anticorpi specifici împotriva diferiților agenți patogeni întâlniți.

Mecanismul de apărare primară: Amigdalele reprezintă prima linie de apărare împotriva agenților patogeni care pătrund prin gură sau nas. Ele conțin țesut limfoid specializat care poate captura și procesa antigene, declanșând răspunsuri imunitare adaptative.

Afecțiuni frecvente ale amigdalelor

Problemele legate de amigdale pot varia de la infecții ușoare până la complicații severe care necesită intervenție chirurgicală. Înțelegerea acestor afecțiuni este esențială pentru diagnosticarea și tratamentul corect.

Amigdalita virală

Această formă de infecție este cauzată de virusuri și reprezintă cea mai frecventă afecțiune a amigdalelor. Simptomele includ durere în gât, dificultate la înghițire, febră și oboseală generală. Tratamentul se concentrează pe ameliorarea simptomelor și susținerea sistemului imunitar în lupta cu infecția.

Amigdalita bacteriană

Această infecție este cauzată de bacterii, cel mai frecvent de streptococul beta-hemolitic de grup A, și necesită tratament specific cu antibiotice. Simptomele includ durere severă în gât, febră ridicată, ganglioni limfatici măriți și depozite purulente alb-gălbui pe suprafața amigdalelor. Diagnosticul corect și tratamentul prompt sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor potențiale.

Pietrele amigdaliene

Acestea sunt formațiuni mici, alb-gălbui, care se dezvoltă în criptele amigdaliene când resturi celulare, bacterii și minerale se acumulează și se calcifică. Pot cauza disconfort, halenă și senzație de corp străin în gât. Dimensiunea lor variază de la câțiva milimetri până la un centimetru și pot fi eliminate prin diverse metode, de la gargarisme până la proceduri medicale specifice.

Abcesul periamigdalian

Această complicație severă apare când se formează o colecție de puroi între amigdală și țesuturile înconjurătoare. Provoacă durere intensă unilaterală, dificultate severă la înghițire, voce modificată și febră ridicată. Necesită intervenție medicală urgentă pentru drenaj și tratament antibiotic intravenos pentru prevenirea complicațiilor grave.

Amigdale mărite

Impactul asupra respirației: Amigdalele mărite pot obstrucționa semnificativ căile respiratorii superioare, ducând la respirație orală și dificultăți în inspirarea aerului. Această obstrucție poate afecta oxigenarea adecvată a organismului și poate cauza probleme în timpul activităților fizice sau chiar în repaus. Copiii sunt deosebit de vulnerabili la aceste efecte, manifestând frecvent respirație zgomotoasă și sforăit.

Efectele asupra somnului: Amigdalele hipertrofiate interferează semnificativ cu calitatea somnului prin obstrucționarea parțială sau completă a căilor respiratorii în timpul nopții. Acest lucru poate duce la apnee de somn, treziri frecvente, somn agitat și sforăit puternic. Consecințele pe termen lung includ oboseală cronică, iritabilitate și probleme de concentrare în timpul zilei.

Complicații: Amigdalele permanent mărite pot duce la multiple probleme de sănătate, incluzând dificultăți de alimentație, tulburări de creștere la copii și probleme de dezvoltare cognitivă cauzate de lipsa cronică de oxigen. Riscul de infecții recurente crește, iar sistemul imunitar poate fi suprasolicitat continuu. În cazuri severe, pot apărea modificări ale conformației faciale și probleme de dezvoltare a maxilarului.

Opțiuni de tratament

Tratamentul afecțiunilor amigdaliene variază în funcție de cauză, severitate și frecvența simptomelor. Abordarea terapeutică poate include măsuri conservative, medicație sau intervenție chirurgicală, toate având ca scop ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.

Opțiuni non-chirurgicale

Îngrijire la domiciliu: Măsurile de îngrijire la domiciliu includ gargarisme cu apă sărată caldă, consumul de lichide calde și repaus vocal. Utilizarea unui umidificator poate ameliora disconfortul, iar alimentația moale și rece ajută la calmarea durerii. Igiena orală riguroasă și evitarea iritanților precum fumul de țigară sunt esențiale pentru recuperare.

Opțiuni medicamentoase: Tratamentul medicamentos variază în funcție de cauza infecției. Pentru infecțiile bacteriene se prescriu antibiotice specifice, în timp ce infecțiile virale necesită tratament simptomatic. Antiinflamatoarele și medicamentele antipiretice ajută la reducerea inflamației și febrei, contribuind la ameliorarea simptomelor.

Managementul durerii: Controlul durerii se realizează prin administrarea de analgezice orale, spray-uri sau pastile pentru gât cu efect anestezic local. Aplicarea de comprese reci pe gât poate reduce inflamația și durerea. Alimentația lichidă sau moale, la temperatură moderată, previne iritarea suplimentară a țesuturilor inflamate.

Proceduri chirurgicale

Indicații pentru amigdalectomie: Îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor este recomandată în cazuri de infecții recurente severe, definite ca șapte sau mai multe episoade într-un an, cinci episoade pe an timp de doi ani consecutivi sau trei episoade pe an timp de trei ani consecutivi. Alte indicații includ obstrucția severă a căilor respiratorii cu apnee de somn, dificultăți de alimentație sau suspiciunea de malignitate.

Procesul de recuperare: Perioada de recuperare după amigdalectomie durează în general între 10 și 14 zile. În primele zile după operație, pacientul poate experimenta durere moderată până la severă în gât, dificultăți la înghițire și oboseală. Vocea poate fi modificată temporar, iar alimentația trebuie adaptată pentru a include exclusiv alimente moi și lichide reci. Revenirea la activitățile normale se face treptat, sub atenta supraveghere medicală.

Îngrijirea postoperatorie: Managementul durerii și hidratarea adecvată sunt esențiale în perioada de recuperare. Medicamentele prescrise trebuie administrate conform schemei stabilite de medic, iar pacientul trebuie să evite efortul fizic și activitățile intense. Monitorizarea temperaturii corporale și observarea oricăror semne de sângerare sunt cruciale în primele zile postoperatorii.

Prevenție și menținere

Menținerea sănătății amigdalelor implică o combinație de practici de igienă riguroasă, evitarea factorilor de risc și monitorizarea regulată a stării de sănătate. Aceste măsuri preventive pot reduce semnificativ riscul de infecții și complicații.

Practici de igienă: Igiena orală riguroasă include periajul dentar de două ori pe zi, folosirea apei de gură antiseptice și curățarea regulată a limbii. Spălarea frecventă a mâinilor, în special înainte de masă și după contactul cu persoane bolnave, reduce semnificativ riscul de transmitere a infecțiilor. Schimbarea periodică a periuței de dinți, mai ales după o infecție, previne recontaminarea.

Evitarea surselor de infecție: Contactul direct cu persoane care prezintă infecții ale căilor respiratorii superioare trebuie limitat. Obiectele personale precum pahare, tacâmuri sau prosoape nu trebuie împărtășite cu alte persoane. Expunerea la fum de țigară, poluanți atmosferici și alți iritanți trebuie redusă la minimum pentru a preveni inflamația amigdalelor.

Monitorizarea stării de sănătate: Examinarea regulată a cavității bucale și observarea oricăror modificări la nivelul amigdalelor sunt esențiale. Consultul medical periodic permite depistarea precoce a problemelor potențiale. Simptomele precum durerea persistentă în gât, dificultățile la înghițire sau modificările de voce trebuie evaluate prompt de către medic.

Recomandări privind stilul de viață: Adoptarea unui stil de viață sănătos include menținerea unei diete echilibrate, bogată în vitamine și minerale pentru susținerea sistemului imunitar. Hidratarea adecvată, odihna suficientă și evitarea stresului excesiv contribuie la menținerea sănătății amigdalelor. Practicarea regulată a exercițiilor fizice moderate întărește sistemul imunitar și crește rezistența organismului la infecții.

Întrebări frecvente

Care este dimensiunea normală a amigdalelor?

Dimensiunea normală a amigdalelor variază de la persoană la persoană, dar în general, ele nu depășesc 2,5 centimetri în lungime și 2 centimetri în lățime. La copii, amigdalele pot părea mai mari în raport cu dimensiunea gâtului.

Pot trăi fără amigdale?

Da, se poate trăi fără amigdale. Acestea sunt adesea îndepărtate chirurgical în caz de infecții recurente sau obstrucții severe. Organismul își poate menține apărarea imunitară prin alte structuri limfoide.

Cât de des ar trebui să-mi verific amigdalele?

Amigdalele ar trebui verificate periodic, mai ales dacă există simptome precum durere persistentă în gât sau dificultăți la înghițire. Vizitele regulate la medicul specialist pot ajuta la identificarea oricăror probleme la timp.

Ce culoare ar trebui să aibă amigdalele sănătoase?

Amigdalele sănătoase au de obicei o culoare roz-pal, iar suprafața lor este ușor neregulată. Modificările de culoare, cum ar fi roșeața intensă sau apariția petelor albe, pot indica o infecție.

Cât durează de obicei amigdalita?

Amigdalita virală durează de obicei între 3 și 7 zile, în timp ce amigdalita bacteriană poate necesita tratament cu antibiotice și poate dura până la 10 zile pentru a se vindeca complet.

Când ar trebui să iau în considerare îndepărtarea amigdalelor?

Îndepărtarea amigdalelor ar trebui luată în considerare în cazurile de infecții recurente severe sau obstrucții respiratorii care afectează somnul și calitatea vieții. Consultarea unui medic specialist este esențială pentru a decide asupra intervenției chirurgicale.

Pot amigdalele să crească la loc după îndepărtare?

Este extrem de rar ca amigdalele să crească la loc după îndepărtare, dar țesutul limfoid rezidual poate duce uneori la o mică regenerare. Acest fenomen nu este obișnuit și nu necesită de obicei intervenție.

Sunt periculoase pietrele amigdaliene?

Pietrele amigdaliene nu sunt de obicei periculoase, dar pot cauza disconfort și halenă. În cazuri rare, ele pot provoca durere sau inflamație și pot necesita îndepărtare medicală.

La ce vârstă sunt cele mai frecvente problemele cu amigdalele?

Problemele cu amigdalele sunt cele mai frecvente la copii și adolescenți, cu un vârf de incidență între 5 și 15 ani. Totuși, adulții pot experimenta și ei probleme amigdaliene, deși mai rar.

Cum pot să îmi dau seama dacă amigdalele mele sunt infectate?

Semnele unei infecții ale amigdalelor includ durere severă în gât, roșeață, umflături, pete albe pe suprafața amigdalelor și febră. Dacă prezentați aceste simptome, este indicat să consultați un medic.

Concluzie

Amigdalele joacă un rol crucial în protejarea organismului împotriva infecțiilor, dar pot deveni problematice atunci când se inflamează sau se infectează frecvent. Înțelegerea anatomiei și funcției lor ajută la recunoașterea simptomelor care necesită atenție medicală. Deși îndepărtarea amigdalelor este o soluție pentru cazurile severe, menținerea unei bune igiene și monitorizarea regulată pot preveni multe complicații. Este important ca oricine experimentează simptome persistente să caute sfatul unui specialist pentru a asigura un tratament adecvat și eficient.

Ti s-a parut folositor acest articol?

Da
Nu

Surse Articol

Perry, M., & Whyte, A. (1998). Immunology of the tonsils. Immunology today, 19(9), 414-421.

https://www.cell.com/trends/immunology/abstract/S0167-5699(98)01307-3?large_figure=true

Scadding, G. K. (1990). Immunology of the tonsil: a review. Journal of the Royal Society of Medicine, 83(2), 104-107.

https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/014107689008300216

Dr. Anastasia Moraru

Consultați întotdeauna un Specialist Medical

Informațiile furnizate în acest articol au caracter informativ și educativ, și nu ar trebui interpretate ca sfaturi medicale personalizate. Este important de înțeles că, deși suntem profesioniști în domeniul medical, perspectivele pe care le oferim se bazează pe cercetări generale și studii. Acestea nu sunt adaptate nevoilor individuale. Prin urmare, este esențial să consultați direct un medic care vă poate oferi sfaturi medicale personalizate, relevante pentru situația dvs. specifică.