Amigdalita pultacee: simptome, cauze, tratament si complicatii

Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și ameliorarea rapidă a simptomelor. În majoritatea cazurilor, tratamentul implică administrarea de antibiotice și măsuri de suport pentru ameliorarea durerii și a disconfortului.

Simptomele amigdalitei pultacee

Această afecțiune se manifestă printr-o serie de simptome caracteristice care variază ca intensitate de la persoană la persoană. Recunoașterea acestora permite diagnosticarea și inițierea promptă a tratamentului adecvat.

Simptome principale

Depozite alb-gălbui pe amigdale: La examinarea vizuală a gâtului, se observă prezența unor pete sau straturi de culoare alb-gălbuie pe suprafața amigdalelor. Aceste depozite sunt formate din celule moarte și puroi, reprezentând un semn distinctiv al infecției bacteriene severe.

Durere severă în gât: Pacienții experimentează o senzație intensă de durere și arsură la nivelul gâtului. Această durere se intensifică în timpul înghițirii și poate iradia către urechi, făcând dificilă alimentația și hidratarea adecvată.

Dificultăți la înghițire: Procesul de înghițire devine extrem de dureros și dificil. Pacienții pot prezenta refuz alimentar și evită chiar și înghițirea salivei din cauza durerii intense. Această situație poate duce la deshidratare și scădere în greutate.

Amigdale inflamate: Amigdalele apar mărite în volum, roșii și inflamate. Această inflamație poate fi atât de severă încât reduce spațiul disponibil în gât, provocând dificultăți de respirație și modificări ale vocii.

Respirație urât mirositoare: Prezența bacteriilor și a țesutului infectat determină apariția unei respirații urât mirositoare persistente, care nu se ameliorează prin simpla igienă orală.

Simptome secundare

Febră și frisoane: Temperatura corporală crește frecvent peste 38°C, fiind însoțită de frisoane și stare generală de rău. Aceste manifestări indică răspunsul organismului la infecția bacteriană.

Ganglioni limfatici măriți: Ganglionii limfatici din zona gâtului și a maxilarului devin măriți și dureroși la palpare. Această reacție reprezintă răspunsul sistemului imunitar la infecție.

Modificări ale vocii: Vocea poate deveni răgușită sau nazală din cauza inflamației și a edemului din zona amigdalelor. Unii pacienți pot avea dificultăți în articularea cuvintelor.

Dureri de cap: Cefaleea apare frecvent ca simptom asociat, fiind cauzată de inflamația și infecția din zona gâtului, precum și de febră.

Pierderea poftei de mâncare: Pacienții cu amigdalită pultacee prezintă frecvent o diminuare semnificativă a apetitului alimentar, cauzată de durerea intensă resimțită în timpul masticației și deglutiției. Această situație poate duce la scădere în greutate și deshidratare, mai ales la copii și vârstnici, unde riscul de complicații este mai mare.

Cauzele și factorii de risc

Amigdalita pultacee apare ca rezultat al unei infecții bacteriene severe, fiind adesea o complicație a unei amigdalite netratate sau tratate necorespunzător. Sistemul imunitar slăbit și expunerea la diverși agenți patogeni pot crește susceptibilitatea la această afecțiune.

Infecții streptococice netratate

Streptococul beta-hemolitic de grup A reprezintă principalul agent patogen responsabil pentru dezvoltarea amigdalitei pultacee. Când infecția streptococică inițială nu este tratată prompt sau adecvat cu antibiotice, bacteria se multiplică și colonizează țesutul amigdalian, ducând la formarea de depozite purulente caracteristice.

Infecții bacteriene

Pe lângă streptococ, alte bacterii precum Staphylococcus aureus și diverse specii de streptococi pot cauza amigdalită pultacee. Acești agenți patogeni pot pătrunde în țesutul amigdalian și pot declanșa un răspuns inflamator sever, rezultând în formarea de puroi și deteriorarea țesutului local.

Infecții dentare sau gingivale

Problemele dentare netratate și infecțiile gingivale pot constitui o sursă de bacterii care migrează către țesutul amigdalian. Proximitatea anatomică dintre cavitatea bucală și amigdale facilitează răspândirea infecției, mai ales în cazul unei igiene orale precare sau al unor afecțiuni dentare cronice.

Inflamația glandelor Weber

Glandele salivare minore Weber, localizate în spatele amigdalelor, pot deveni inflamate și infectate, contribuind la dezvoltarea amigdalitei pultacee. Această inflamație poate complica tabloul clinic și poate prelungi perioada de recuperare.

Grupuri cu risc crescut

Copii și adolescenți: Această grupă de vârstă prezintă un risc mai mare de dezvoltare a amigdalitei pultacee din cauza sistemului imunitar în dezvoltare și a expunerii frecvente la agenți patogeni în colectivități. Amigdalele hipertrofiate specifice acestei vârste pot reține mai ușor bacteriile și facilita dezvoltarea infecției.

Adulți tineri: Persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani sunt predispuse la dezvoltarea amigdalitei pultacee, în special dacă au istoric de infecții recurente ale gâtului sau sistem imunitar compromis. Stresul și oboseala cronică specifice acestei grupe de vârstă pot contribui la vulnerabilitatea crescută.

Susceptibilitate sezonieră: Perioada rece a anului aduce o creștere semnificativă a cazurilor de amigdalită pultacee. Temperaturile scăzute, aerul uscat și petrecerea timpului în spații închise, aglomerate, favorizează transmiterea bacteriilor și dezvoltarea infecțiilor respiratorii.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea corectă a amigdalitei pultacee necesită o evaluare clinică atentă și teste specifice pentru identificarea agentului patogen cauzal. Aceste investigații permit inițierea unui tratament țintit și eficient.

Examinarea fizică: Medicul efectuează o inspecție detaliată a cavității bucale și a gâtului, observând prezența depozitelor purulente caracteristice pe amigdale, gradul de inflamație și posibilele complicații locale. Palparea ganglionilor limfatici cervicali și evaluarea temperaturii corporale completează examinarea clinică.

Cultura faringiană: Această procedură implică recoltarea unei probe din zona amigdaliană cu ajutorul unui tampon steril. Proba este apoi analizată în laborator pentru identificarea precisă a bacteriilor responsabile și stabilirea sensibilității la antibiotice, permițând alegerea celui mai eficient tratament.

Analize de sânge: Testele de sânge oferă informații valoroase despre severitatea infecției și răspunsul organismului la aceasta. Hemoleucograma completă poate evidenția prezența unei infecții bacteriene prin creșterea numărului de leucocite, în special a neutrofilelor. Proteina C reactivă și viteza de sedimentare a hematiilor sunt markeri inflamatori care ajută la monitorizarea evoluției bolii și a răspunsului la tratament.

Investigații imagistice: În cazurile severe sau atunci când există suspiciunea unor complicații, medicul poate recomanda radiografia cervicală sau tomografia computerizată. Aceste investigații pot evidenția extinderea infecției în țesuturile adiacente, prezența abceselor periamigdaliene sau retrofaringiene și pot ghida intervențiile chirurgicale când acestea sunt necesare.

Analiza puroiului: Examinarea microscopică și cultura din secrețiile purulente prelevate de pe amigdale permit identificarea precisă a bacteriilor responsabile și stabilirea sensibilității acestora la antibiotice. Această analiză este crucială pentru alegerea antibioticului potrivit și ajustarea tratamentului în funcție de rezultate.

Opțiuni de tratament

Tratamentul amigdalitei pultacee necesită o abordare complexă, care combină terapia medicamentoasă cu măsuri de suport și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale. Scopul principal este eliminarea infecției și prevenirea complicațiilor.

Terapia cu antibiotice

Administrarea antibioticelor constituie piatra de temelie în tratamentul amigdalitei pultacee. Penicilina și derivații săi reprezintă prima linie de tratament, fiind eficienți împotriva streptococului beta-hemolitic de grup A. Durata tratamentului este de obicei 10 zile, iar respectarea strictă a schemei terapeutice este esențială pentru prevenirea recidivelor și a complicațiilor.

Controlul durerii

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene și paracetamolul sunt utilizate pentru ameliorarea durerii și reducerea febrei. Acestea pot fi administrate oral sau, în cazurile severe, pe cale intravenoasă. Gargara cu soluții saline și utilizarea spray-urilor anestezice locale pot oferi un confort suplimentar.

Necesarul de hidratare

Menținerea unui nivel adecvat de hidratare este crucială în recuperare. Pacienții trebuie să consume lichide în cantități suficiente, preferabil băuturi răcoritoare și supe calde, care pot ameliora și durerea locală. În cazurile severe, când hidratarea orală este dificilă, poate fi necesară administrarea de lichide intravenos.

Recomandări de odihnă

Odihna este esențială pentru recuperarea optimă și trebuie respectată cel puțin până la dispariția febrei și ameliorarea semnificativă a simptomelor. Pacienții trebuie să evite efortul fizic și să își limiteze activitățile sociale pentru a preveni transmiterea infecției și pentru a permite organismului să se concentreze pe vindecarea.

Intervenții chirurgicale

Amigdalectomia: Îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor este recomandată în cazurile de amigdalită pultacee recurentă sau când tratamentul conservator nu dă rezultate. Procedura se efectuează sub anestezie generală și implică excizia completă a țesutului amigdalian. Perioada de recuperare durează aproximativ două săptămâni, în care pacientul trebuie să respecte un regim alimentar special și să evite activitățile fizice intense.

Drenajul abcesului: În cazul formării unui abces periamigdalian, drenajul chirurgical devine necesar. Procedura implică incizia și evacuarea colecției purulente sub anestezie locală sau generală. După drenaj, simptomele se ameliorează rapid, dar tratamentul antibiotic trebuie continuat conform recomandărilor medicului pentru a preveni reapariția infecției.

Complicații

Amigdalita pultacee netratată sau tratată necorespunzător poate evolua spre complicații severe care necesită intervenție medicală de urgență. Recunoașterea precoce a semnelor de agravare este esențială pentru prevenirea situațiilor critice.

Probleme respiratorii: Inflamația severă a amigdalelor poate determina obstrucția căilor respiratorii superioare, manifestată prin dificultăți de respirație și modificări ale vocii. În cazurile extreme, edemul local poate compromite permeabilitatea căilor aeriene, necesitând intervenție medicală urgentă pentru asigurarea unei ventilații adecvate.

Răspândirea infecției: Infecția se poate extinde dincolo de zona amigdaliană, afectând țesuturile și structurile anatomice învecinate. Procesul infecțios poate avansa către spațiile profunde ale gâtului, sinusurile paranazale sau urechea medie prin conexiunile anatomice existente. În cazuri severe, infecția poate ajunge la nivelul mediastinului, reprezentând o urgență medicală care necesită intervenție chirurgicală imediată.

Formarea abceselor: Acumularea de puroi în țesuturile din jurul amigdalelor poate duce la formarea abceselor periamigdaliene sau retrofaringiene. Acestea se manifestă prin durere severă, dificultăți majore la înghițire și deschiderea gurii, precum și prin deplasarea amigdalei afectate către linia mediană. Prezența unui abces necesită drenaj chirurgical de urgență pentru prevenirea complicațiilor severe.

Complicații sistemice: Netratată corespunzător, amigdalita pultacee poate determina complicații la distanță prin diseminarea bacteriilor în circulația sangvină. Acestea includ endocardita bacteriană, glomerulonefrita post-streptococică și febra reumatică. Toxinele bacteriene pot afecta multiple organe și sisteme, ducând la manifestări sistemice severe care necesită tratament complex și monitorizare îndelungată.