Faringita streptococica: simptome, transmitere, tratare si prevenire

Diagnosticul precoce și tratamentul antibiotic prompt sunt esențiale pentru vindecarea completă și prevenirea complicațiilor. Boala afectează preponderent copiii cu vârste între 5 și 15 ani, dar poate apărea la orice vârstă.

Simptomele faringitei streptococice

Manifestările clinice ale faringitei streptococice sunt intense și apar brusc, pacienții prezentând durere severă în gât și dificultate la înghițire. Simptomele se dezvoltă de obicei la 1-3 zile după expunerea la bacteria Streptococcus pyogenes.

Durere în gât și dificultate la înghițire: Durerea în gât este intensă și apare brusc, fiind adesea primul simptom remarcat. Pacienții descriu o senzație de arsură și disconfort sever la nivelul gâtului, care se accentuează în timpul înghițirii. Dificultatea la înghițire poate fi atât de pronunțată încât pacienții evită consumul de alimente și lichide, ceea ce poate duce la deshidratare.

Febră și frisoane: Temperatura corporală crește rapid, atingând frecvent valori de peste 38°C. Febra este adesea însoțită de frisoane și transpirații abundente. Acest simptom este deosebit de important pentru diagnostic, deoarece prezența febrei diferențiază faringita streptococică de alte tipuri de dureri în gât.

Amigdale inflamate cu depozite albicioase sau gălbui: Examinarea vizuală a gâtului relevă amigdale mărite și roșii, acoperite frecvent cu depozite purulente de culoare alb-gălbuie. Aceste depozite sunt distincte și pot fi observate sub forma unor pete sau dungi pe suprafața amigdalelor. Mucoasa faringiană din jur este și ea inflamată și roșie.

Ganglioni limfatici măriți: Ganglionii limfatici de la nivelul gâtului devin măriți și dureroși la palpare. Această reacție reprezintă răspunsul sistemului imunitar la infecția bacteriană. Ganglionii pot rămâne măriți pentru câteva săptămâni după dispariția celorlalte simptome.

Dureri de cap și oboseală: Pacienții experimentează frecvent dureri de cap moderate până la severe, însoțite de o stare generală de oboseală și slăbiciune. Aceste simptome sunt cauzate atât de răspunsul inflamator al organismului, cât și de febră. Oboseala poate persista câteva zile după începerea tratamentului.

Greață și dureri abdominale: Unii pacienți, în special copiii, pot prezenta simptome gastro-intestinale precum greață, vărsături și dureri abdominale. Aceste manifestări sunt mai puțin comune decât simptomele respiratorii, dar pot complica tabloul clinic și pot influența aderența la tratament.

Transmiterea și factorii de risc

Faringita streptococică este o infecție foarte contagioasă care se răspândește cu ușurință în comunități. Înțelegerea modului de transmitere și a factorilor de risc este esențială pentru prevenirea răspândirii infecției.

Transmiterea prin contact direct: Bacteria Streptococcus pyogenes se transmite prin contact direct cu o persoană infectată. Contactul apropiat, precum sărutul sau împărtășirea obiectelor personale precum pahare sau tacâmuri, reprezintă principala cale de transmitere. Bacteriile pot supraviețui pe suprafețe umede timp de mai multe ore.

Răspândirea prin picături respiratorii: Transmiterea se realizează prin intermediul picăturilor respiratorii eliminate în timpul tusei, strănutului sau vorbirii. Aceste picături pot fi inhalate direct sau pot contamina suprafețele din jur, de unde bacteriile pot fi preluate prin atingerea feței cu mâinile contaminate.

Grupele de vârstă cu risc crescut: Copiii cu vârste între 5 și 15 ani prezintă cel mai mare risc de infectare, datorită contactului strâns în mediul școlar și sistemului imunitar în dezvoltare. Adulții care lucrează cu copii sau au copii de vârstă școlară prezintă de asemenea un risc crescut.

Factori de mediu: Aglomerarea și contactul apropiat în spații închise cresc riscul de transmitere. Mediile precum școlile, grădinițele și centrele de îngrijire reprezintă focare comune de infecție. Sezonul rece favorizează răspândirea bacteriei din cauza petrecerii unui timp mai îndelungat în spații închise.

Tipare sezoniere: Faringita streptococică prezintă o incidență crescută în timpul sezonului rece, în special în lunile de iarnă și primăvară timpurie. Acest lucru se datorează petrecerii unui timp mai îndelungat în spații închise, aglomerate, unde transmiterea bacteriei este facilitată. Temperatura scăzută și umiditatea redusă din această perioadă pot afecta barierele naturale de protecție ale tractului respirator, crescând susceptibilitatea la infecții.

Metode de diagnostic

Diagnosticul faringitei streptococice necesită o evaluare clinică atentă și teste specifice de laborator pentru confirmarea prezenței bacteriei Streptococcus pyogenes. Acuratețea diagnosticului este esențială pentru inițierea unui tratament adecvat și prevenirea complicațiilor.

Examinarea fizică: Medicul evaluează aspectul gâtului și amigdalelor, observând prezența inflamației, a depozitelor purulente și a altor modificări caracteristice. Palparea ganglionilor limfatici cervicali oferă informații importante despre răspunsul imun. Temperatura corporală este măsurată, iar istoricul medical și simptomele sunt analizate pentru a exclude alte cauze ale durerii în gât.

Testul rapid de detectare a antigenului: Această metodă rapidă și eficientă permite identificarea prezenței bacteriei Streptococcus pyogenes în doar 10-15 minute. Procedura implică recoltarea unei probe din gât cu ajutorul unui tampon steril și aplicarea acesteia pe un kit special de testare. Rezultatul pozitiv confirmă diagnosticul și permite începerea promptă a tratamentului.

Cultura faringiană: Reprezintă standardul de aur în diagnosticul faringitei streptococice. Proba recoltată din gât este cultivată în laborator timp de 24-48 de ore pentru identificarea precisă a bacteriei și testarea sensibilității la antibiotice. Această metodă este deosebit de utilă în cazurile cu test rapid negativ dar suspiciune clinică ridicată.

Testarea anticorpilor: Determinarea titrului de anticorpi antistreptolizină O oferă informații despre o infecție streptococică recentă sau în curs de desfășurare. Acest test este util în special pentru monitorizarea complicațiilor post-streptococice precum febra reumatică sau glomerulonefrita acută, dar nu pentru diagnosticul inițial al faringitei acute.

Abordări terapeutice

Tratamentul faringitei streptococice combină terapia antibiotică specifică cu măsuri de ameliorare a simptomelor. Scopul principal este eradicarea infecției bacteriene și prevenirea complicațiilor potențial grave.

Opțiuni principale de antibiotice

Tratamentul cu penicilină: Penicilina V reprezintă antibioticul de primă alegere în tratamentul faringitei streptococice, datorită eficacității sale dovedite și costului redus. Tratamentul standard durează 10 zile, cu administrare orală de două până la trei ori pe zi. Penicilina acționează prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian, ducând la distrugerea bacteriei.

Opțiuni de amoxicilină: Amoxicilina reprezintă o alternativă eficientă la penicilină, având avantajul unui gust mai plăcut și al unei absorbții mai bune la nivel digestiv. Acest antibiotic se administrează timp de 10 zile, fie o dată pe zi, fie în două prize zilnice. Schema terapeutică este adaptată în funcție de vârsta și greutatea pacientului.

Antibiotice alternative pentru pacienții alergici: Pentru persoanele cu alergie la peniciline, medicii pot prescrie eritromicină, claritromicină sau azitromicină. Aceste antibiotice macrolide oferă o acoperire eficientă împotriva Streptococcus pyogenes și prezintă scheme de tratament mai scurte, de 5-7 zile. Alegerea antibioticului specific depinde de istoricul medical al pacientului și de tipul reacției alergice la peniciline.

Managementul simptomelor

Metode de ameliorare a durerii: Durerea în gât poate fi redusă prin utilizarea analgezicelor precum paracetamolul sau ibuprofenul. Gargara cu apă sărată caldă, consumul de lichide calde și utilizarea spray-urilor sau pastilelor pentru gât cu efect anestezic local pot oferi un confort suplimentar. Odihna vocală și evitarea iritanților precum fumul de țigară sunt esențiale pentru recuperare.

Controlul febrei: Temperatura corporală crescută poate fi redusă prin administrarea de medicamente antipiretice precum paracetamolul sau ibuprofenul, în dozele recomandate în funcție de vârstă și greutate. Aplicarea de comprese reci pe frunte și consumul adecvat de lichide ajută la menținerea temperaturii corporale în limite normale. Monitorizarea regulată a temperaturii este importantă pentru ajustarea tratamentului.

Importanța hidratării: Menținerea unui nivel optim de hidratare este esențială în timpul infecției streptococice. Consumul regulat de lichide ajută la calmarea durerii în gât, previne deshidratarea cauzată de febră și facilitează eliminarea secrețiilor. Apa, ceaiurile calde și supele clare sunt recomandate, în timp ce băuturile acidulate sau foarte reci trebuie evitate deoarece pot irita gâtul.

Necesitatea odihnei: Odihna adecvată este fundamentală pentru recuperare, permițând organismului să lupte eficient împotriva infecției. Perioada de repaus trebuie să dureze minimum 24 de ore după începerea tratamentului antibiotic și până la normalizarea temperaturii. Activitățile fizice intense trebuie evitate până la ameliorarea simptomelor pentru a preveni epuizarea și a accelera vindecarea.

Complicații

Faringita streptococică netratată sau tratată inadecvat poate duce la complicații severe, atât imediate cât și pe termen lung. Recunoașterea și tratamentul prompt al infecției reduc semnificativ riscul acestor complicații.

Complicații precoce

Infecții ale urechii și sinusurilor: Bacteria Streptococcus pyogenes poate migra din faringe către urechea medie sau sinusuri, cauzând otită medie sau sinuzită acută. Aceste infecții secundare se manifestă prin durere localizată, presiune facială și secreții nazale purulente. Diagnosticul și tratamentul prompt cu antibiotice sunt esențiale pentru prevenirea cronicizării.

Abces periamigdalian: Această complicație severă apare când infecția se extinde dincolo de amigdale, formând o colecție purulentă în țesuturile înconjurătoare. Pacienții prezintă durere severă unilaterală, dificultate marcată la înghițire și voce modificată. Abcesul necesită drenaj chirurgical de urgență și antibioterapie intravenoasă.

Scarlatina: Această complicație apare când bacteria streptococică produce o toxină care cauzează o erupție caracteristică pe piele. Erupția începe pe gât și torace, răspândindu-se apoi pe tot corpul, având aspect de hârtie de șmirghel. Limba devine roșie și prezintă papile proeminente, dând aspectul de „limbă zmeurie”.

Complicații tardive

Febra reumatică: Această complicație autoimună gravă poate apărea la 2-3 săptămâni după infecția streptococică netratată. Afectează multiple organe, în special articulațiile și inima. Simptomele includ dureri articulare migratoare, cardită și noduli subcutanați. Prevenția prin tratament antibiotic adecvat al infecției inițiale este crucială.

Probleme renale: Glomerulonefrita post-streptococică poate apărea la 1-2 săptămâni după infecție. Această afecțiune autoimună afectează filtrarea renală, manifestându-se prin edeme, hipertensiune arterială și urină închisă la culoare. Deși de obicei se remite spontan, necesită monitorizare atentă pentru prevenirea complicațiilor cronice.

Afectarea valvelor cardiace: Febra reumatică poate cauza leziuni permanente ale valvelor cardiace, în special valva mitrală și aortică. Inflamația cronică duce la cicatrizare și disfuncție valvulară, putând necesita intervenție chirurgicală ulterioară. Monitorizarea cardiacă regulată este esențială la pacienții cu antecedente de febră reumatică.

Strategii de prevenție

Prevenirea faringitei streptococice se bazează pe măsuri simple dar eficiente de igienă și evitarea expunerii la persoane infectate. Implementarea acestor măsuri reduce semnificativ riscul de transmitere a infecției în comunități.

Practici de igienă personală: Spălarea frecventă și corectă a mâinilor cu apă și săpun reprezintă cea mai eficientă metodă de prevenire a transmiterii bacteriei. Utilizarea batistelor de unică folosință pentru tuse și strănut, evitarea atingerii feței cu mâinile nespălate și menținerea unei igiene orale riguroase contribuie semnificativ la reducerea riscului de infecție.

Evitarea contactului cu persoanele infectate: Limitarea contactului apropiat cu persoanele diagnosticate cu faringită streptococică este esențială pentru prevenirea răspândirii infecției. Persoanele infectate trebuie să rămână acasă cel puțin 24 de ore după începerea tratamentului antibiotic. Obiectele personale precum pahare, tacâmuri sau prosoape nu trebuie împărtășite cu alte persoane.

Curățarea mediului înconjurător: Dezinfectarea regulată a suprafețelor și obiectelor frecvent atinse reprezintă o măsură esențială în prevenirea răspândirii infecției streptococice. Bacteriile pot supraviețui pe suprafețe timp de mai multe ore, astfel încât curățarea cu dezinfectanți adecvați a mânerelor, telefoanelor, tastaturilor și altor obiecte de uz comun este necesară. În instituții precum școli sau grădinițe, dezinfectarea trebuie efectuată zilnic, cu accent special pe zonele comune și obiectele frecvent utilizate.

Reîntoarcerea la școală sau serviciu: Reluarea activităților normale poate avea loc după minimum 24 de ore de la începerea tratamentului antibiotic și dispariția febrei. Pentru copiii care frecventează colectivități, este necesară prezentarea unei adeverințe medicale care să confirme că nu mai sunt contagioși. Pacienții trebuie să finalizeze întregul tratament antibiotic prescris, chiar dacă simptomele s-au ameliorat, pentru a preveni recidivele și complicațiile.