Infectie piercing nas: cauze, tratament, prevenire si vindecare

Majoritatea infecțiilor sunt minore și pot fi tratate acasă, dar infecțiile severe necesită intervenție medicală. Prevenirea infecțiilor începe cu alegerea unui profesionist calificat pentru realizarea piercingului și continuă cu îngrijirea corespunzătoare în timpul procesului de vindecare, care poate dura între 2 și 4 luni.

Semne și simptome ale unui piercing de nas infectat

Identificarea corectă a semnelor de infecție este crucială pentru tratamentul prompt. Piercingurile de nas infectate prezintă simptome distincte care diferă de procesul normal de vindecare și necesită atenție imediată.

Vindecare normală vs. semne de infecție: În timpul procesului normal de vindecare, este obișnuit să apară o ușoară roșeață, umflătură minimă și o secreție clară care formează cruste în jurul bijuteriei. Aceste simptome ar trebui să se amelioreze în câteva zile. Infecția, în schimb, se manifestă prin simptome care se agravează în timp, nu se ameliorează. Diferența principală constă în intensitatea și durata simptomelor – o roșeață care se extinde, umflătură care se mărește și secreții purulente sunt indicii clare că piercingul este infectat și nu parcurge un proces normal de vindecare.

Durere și disconfort: Durerea asociată cu un piercing de nas infectat este intensă și pulsatilă, diferită de disconfortul inițial resimțit după procedură. Pacienții descriu adesea o senzație de arsură constantă sau o durere ascuțită care se intensifică la atingere. Acest tip de durere nu răspunde la analgezice obișnuite și tinde să se agraveze în timp, nu să se amelioreze. Disconfortul poate iradia către zonele adiacente, afectând sinusurile sau întreaga parte laterală a feței, făcând dificile activitățile zilnice precum masticația sau vorbirea.

Roșeață și umflătură: Un piercing de nas infectat va prezenta o zonă de roșeață intensă care se extinde dincolo de locul piercingului. Umflătura poate fi semnificativă, provocând deformarea vizibilă a nasului și afectând respirația. Pielea din jurul piercingului apare lucioasă, întinsă și poate avea un aspect strălucitor din cauza inflamației severe. Spre deosebire de umflătura normală post-piercing care se diminuează în 24-48 de ore, umflătura cauzată de infecție persistă sau se agravează, indicând prezența unui proces inflamator activ care necesită tratament.

Secreții și puroi: Prezența puroiului galben-verzui reprezintă unul dintre cele mai evidente semne de infecție. Aceste secreții au consistență groasă, culoare închisă și un miros neplăcut, distinct de secrețiile clare sau alb-lăptoase normale din perioada de vindecare. Puroiul se poate acumula sub piele, formând un abces mic, sau poate curge constant din locul piercingului. Cantitatea de secreție purulentă tinde să crească pe măsură ce infecția progresează, iar crustele formate pot avea o culoare galbenă sau verzuie, în loc de culoarea maro-deschis caracteristică crustelor normale.

Căldură în jurul locului piercingului: Zona infectată va emana căldură perceptibilă la atingere, un semn clasic al inflamației. Această căldură localizată este cauzată de fluxul sanguin crescut în zona afectată, parte a răspunsului imunitar al organismului la infecție. Diferența de temperatură poate fi observată comparând zona piercingului cu pielea din jur sau cu partea opusă a nasului. Căldura excesivă, în special când este însoțită de alte simptome precum roșeață extinsă și umflătură, indică o infecție activă care necesită tratament prompt.

Febră și simptome sistemice: În cazurile severe de infecție, pot apărea simptome sistemice precum febră, frisoane, oboseală și stare generală de rău. Aceste simptome indică faptul că infecția s-a extins dincolo de zona locală și afectează întregul organism. Febra peste 38°C, însoțită de dureri de cap, greață sau ganglioni limfatici măriți în zona gâtului, reprezintă un semn de alarmă care necesită atenție medicală imediată. Infecțiile severe netratate pot evolua către septicemie, o complicație potențial letală care necesită tratament medical de urgență.

Cauzele infecțiilor piercingurilor de nas

Infecțiile piercingurilor de nas apar din diverse motive, de la practici de igienă deficitare până la tehnici improprii de piercing sau probleme legate de bijuterii. Înțelegerea acestor cauze este esențială pentru prevenirea complicațiilor.

Practici de igienă deficitare: Neglijarea igienei reprezintă principala cauză a infecțiilor piercingurilor de nas. Atingerea frecventă a piercingului cu mâinile murdare introduce bacterii în rana deschisă. Curățarea insuficientă sau utilizarea produselor neadecvate poate permite bacteriilor să se înmulțească. Utilizarea prosoapelor sau lenjeriei de pat murdare, expunerea la medii cu praf sau fum, precum și aplicarea machiajului în zona piercingului contribuie la contaminarea bacteriană. Rutina de curățare trebuie respectată riguros de două ori pe zi, folosind soluții saline sterile.

Tehnici improprii de piercing: Calitatea procedurii de piercing influențează direct riscul de infecție. Utilizarea instrumentelor nesterilizate sau a pistoalelor de piercing (care nu pot fi sterilizate complet) introduce bacterii direct în rană. Piercerii neprofesioniști pot cauza traume excesive țesuturilor, prelungind timpul de vindecare și crescând riscul de infecție. Plasarea incorectă a piercingului prin zone cu vascularizație redusă întârzie vindecarea. Piercingurile realizate în condiții improvizate sau acasă prezintă un risc semnificativ mai mare de complicații infecțioase comparativ cu cele efectuate în saloane profesionale.

Probleme legate de bijuterii: Materialul și calitatea bijuteriilor influențează semnificativ riscul de infecție. Bijuteriile din materiale de calitate inferioară, precum nichelul sau alamă, pot provoca reacții alergice care mimează sau predispun la infecții. Bijuteriile prea strânse restricționează fluxul sanguin și împiedică drenajul secrețiilor, creând un mediu ideal pentru dezvoltarea bacteriilor. Dimensiunea necorespunzătoare a bijuteriei poate cauza presiune și iritație constantă. Bijuteriile cu suprafețe aspre sau neregulate pot traumatiza țesutul din jur, prelungind vindecarea și facilitând pătrunderea bacteriilor.

Afecțiuni care cresc riscul de infecție: Anumite condiții medicale predispun la infecții ale piercingurilor. Diabetul afectează circulația sanguină și funcția imunitară, întârziind vindecarea și crescând susceptibilitatea la infecții. Afecțiunile autoimune precum lupusul sau artrita reumatoidă, precum și tratamentele imunosupresoare, compromit capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor. Dermatita sau eczemele în zona nasului creează o barieră cutanată compromisă. Deficiențele nutriționale, în special de zinc și vitamina C, afectează procesul de vindecare. Persoanele cu aceste afecțiuni ar trebui să consulte un medic înainte de a-și face un piercing de nas.

Opțiuni de tratament pentru piercingurile de nas infectate

Tratamentul prompt și adecvat al infecțiilor piercingurilor de nas este esențial pentru a preveni complicațiile și a asigura vindecarea corectă. Există mai multe abordări terapeutice, de la remedii casnice simple până la intervenții medicale.

Curățarea cu soluție salină: Soluția salină reprezintă prima linie de tratament pentru infecțiile minore ale piercingurilor de nas. Aceasta curăță eficient zona infectată fără a irita țesuturile sau a încetini procesul de vindecare. Pentru prepararea soluției saline acasă, se dizolvă un sfert de linguriță de sare neiodată în 240 ml de apă distilată călduță. Zona infectată trebuie curățată de două sau trei ori pe zi, înmuind un tampon de bumbac în soluție și aplicându-l ușor pe piercing timp de 5-10 minute pentru a îndepărta crustele și secrețiile. După curățare, zona trebuie uscată blând cu un șervețel de hârtie curat.

Comprese calde: Compresele calde reprezintă o metodă eficientă de a reduce inflamația și durerea asociate cu piercingurile de nas infectate. Căldura dilată vasele de sânge, îmbunătățind circulația și facilitând drenajul puroiului. Pentru aplicare, se înmoaie un prosop curat în apă caldă (nu fierbinte), se stoarce excesul de apă și se aplică ușor pe zona afectată timp de 10-15 minute, de trei sau patru ori pe zi. Compresele calde sunt deosebit de utile pentru infecțiile care au format abcese mici, ajutând la drenarea naturală a acestora. Această metodă trebuie utilizată în combinație cu curățarea regulată cu soluție salină.

Unguente antibiotice fără prescripție medicală: Unguentele antibiotice topice pot fi eficiente pentru tratarea infecțiilor superficiale ale piercingurilor de nas. Produsele care conțin bacitracină, neomicină sau polimixină B combat eficient bacteriile comune care cauzează infecții. Unguentul trebuie aplicat în strat subțire după curățarea zonei cu soluție salină, folosind un bețișor cu vată pentru a evita contaminarea tubului. Este important de menționat că utilizarea excesivă sau prelungită a unguentelor antibiotice poate încetini procesul de vindecare prin menținerea unui mediu prea umed și poate duce la dezvoltarea rezistenței bacteriene sau a dermatitei de contact.

Medicamente antiinflamatorii: Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene precum ibuprofenul sau naproxenul pot reduce durerea, umflătura și inflamația asociate cu piercingurile de nas infectate. Acestea funcționează prin blocarea enzimelor care produc prostaglandine, substanțe implicate în procesul inflamator. Dozele recomandate pentru adulți sunt de 200-400 mg de ibuprofen la fiecare 4-6 ore sau 220-550 mg de naproxen la fiecare 12 ore, fără a depăși dozele maxime zilnice. Aceste medicamente trebuie luate după masă pentru a reduce riscul de iritație gastrică. Paracetamolul poate fi o alternativă pentru persoanele care nu pot lua antiinflamatoare nesteroidiene din cauza alergiilor, ulcerului gastric sau a problemelor renale.

Situații când să solicitați tratament medical: Asistența medicală trebuie solicitată imediat dacă infecția nu se ameliorează după 2-3 zile de tratament la domiciliu sau dacă simptomele se agravează. Semnele care necesită atenție medicală urgentă includ: febră peste 38°C, linii roșii care se extind de la locul piercingului, umflătură severă care afectează respirația, secreții purulente abundente sau durere intensă care nu răspunde la analgezice. Medicii pot prescrie antibiotice orale mai puternice, pot drena abcesele formate sau pot recomanda îndepărtarea temporară a bijuteriei în cazurile severe. Ignorarea unei infecții grave poate duce la complicații precum abcese, cicatrici permanente sau chiar septicemie.

Îndepărtarea bijuteriei: Contrar intuiției, îndepărtarea bijuteriei dintr-un piercing infectat nu este recomandată în majoritatea cazurilor. Scoaterea bijuteriei poate permite canalului piercingului să se închidă, captând bacteriile în interior și ducând la formarea unui abces. Bijuteria menține deschis un canal pentru drenajul secrețiilor și puroiului, facilitând vindecarea. Excepțiile includ cazurile în care bijuteria exercită presiune excesivă din cauza umflăturii severe sau când medicul recomandă specific îndepărtarea. Dacă bijuteria trebuie schimbată din cauza materialului alergenic, procedura trebuie efectuată de un profesionist, folosind bijuterii din materiale hipoalergenice precum titanul sau oțelul chirurgical de înaltă calitate.

Umflături de piercing de nas vs. infecții

Deși pot părea similare la prima vedere, umflăturile și infecțiile piercingurilor de nas sunt afecțiuni diferite care necesită abordări terapeutice specifice. Diferențierea corectă între aceste probleme este esențială pentru tratamentul adecvat.

Pustule: Pustulele sunt mici vezicule umplute cu puroi care apar la locul piercingului ca răspuns la o infecție minoră sau iritație. Acestea au aspect de coș, cu un centru alb-gălbui înconjurat de o zonă roșie inflamată. Spre deosebire de infecțiile severe, pustulele sunt localizate și nu cauzează simptome sistemice precum febra. Ele apar frecvent în primele săptămâni după piercing din cauza traumei inițiale sau a colonizării bacteriene superficiale. Pustulele se pot sparge spontan, eliberând o cantitate mică de puroi, dar nu trebuie stoarse intenționat deoarece acest lucru poate împrăștia infecția și agrava inflamația.

Granuloame: Granuloamele piogene sunt excrescențe de țesut roșu-aprins, moale și friabil care se dezvoltă ca răspuns la traumă sau inflamație cronică. Acestea apar când organismul produce țesut de granulație în exces în încercarea de a vindeca piercingul. Granuloamele au aspect umed, strălucitor și sângerează ușor la atingere, putând atinge dimensiuni de 5-10 mm. Ele nu conțin puroi și nu sunt dureroase, dar pot cauza disconfort prin dimensiunea lor. Granuloamele apar de obicei la câteva săptămâni sau luni după piercing și sunt mai frecvente în piercingurile nazale din cauza vascularizației bogate a acestei zone. Factorii predispozanți includ fricțiunea constantă, bijuterii neadecvate sau reacții alergice la materialul bijuteriei.

Keloide și cicatrici hipertrofice: Keloidele și cicatricile hipertrofice reprezintă răspunsuri anormale ale organismului la vindecarea rănilor, rezultând în formarea excesivă de țesut cicatricial. Cicatricile hipertrofice sunt ridicate, roșii sau roz, dar rămân limitate la zona originală a piercingului. Keloidele, în schimb, depășesc marginile rănii inițiale, crescând progresiv și invadând pielea sănătoasă din jur. Ambele tipuri de cicatrici au aspect ferm, neted și lucios, dar keloidele pot deveni dureroase, pruriginoase sau hipersensibile. Predispoziția genetică joacă un rol important, persoanele cu pielea mai închisă la culoare având risc mai mare de dezvoltare a keloidelor. Spre deosebire de infecții, acestea nu prezintă puroi sau secreții și apar de obicei la câteva luni după piercing.

Tratament pentru diferite tipuri de umflături: Abordarea terapeutică diferă în funcție de tipul de umflături. Pustulele răspund bine la comprese calde și curățare regulată cu soluție salină, care facilitează drenajul natural și reduce inflamația. Granuloamele necesită adesea intervenție profesională, opțiunile incluzând cauterizarea cu nitrat de argint, injecții cu corticosteroizi sau îndepărtarea chirurgicală în cazurile persistente. Pentru cicatricile hipertrofice, aplicarea de silicon medical sub formă de gel sau foi, masajul cicatricei și injecțiile cu corticosteroizi pot reduce dimensiunea și aspectul acestora. Keloidele sunt mai dificil de tratat, necesitând adesea o combinație de terapii precum injecții intralezionale cu corticosteroizi, crioterapie, terapie cu presiune sau, în cazuri severe, excizie chirurgicală urmată de radioterapie pentru a preveni recurența. În toate cazurile, identificarea și eliminarea factorilor iritanți, precum bijuteriile neadecvate, este esențială.

Prevenirea infecțiilor piercingurilor de nas

Prevenirea infecțiilor este mult mai ușoară decât tratarea lor. Adoptarea unor practici corecte înainte, în timpul și după procedura de piercing poate reduce semnificativ riscul complicațiilor infecțioase.

Alegerea unui piercer profesionist: Selectarea unui profesionist calificat reprezintă primul și cel mai important pas în prevenirea infecțiilor. Un piercer bun trebuie să dețină certificări recunoscute și să respecte standardele de igienă. Salonul trebuie să fie curat, bine iluminat și să dispună de un autoclav pentru sterilizarea instrumentelor. Profesionistul trebuie să poarte mănuși noi pentru fiecare client, să folosească ace sterile de unică folosință și să deschidă ambalajele sterile în prezența clientului. Este recomandată vizitarea prealabilă a salonului pentru a evalua condițiile de igienă și a verifica portofoliul piercer-ului. Recenziile și recomandările altor clienți pot oferi informații valoroase despre profesionalismul și atenția la detalii a piercer-ului.

Protocol zilnic de curățare: Menținerea unei igiene riguroase este esențială pentru prevenirea infecțiilor. Piercingul trebuie curățat de două ori pe zi folosind soluție salină sterilă sau preparată acasă (un sfert de linguriță de sare neiodată în 240 ml de apă distilată). Procedura de curățare implică spălarea mâinilor cu săpun antibacterian, înmuierea unui tampon de bumbac în soluția salină și aplicarea ușoară pe piercing pentru a îndepărta crustele și secrețiile. După curățare, zona trebuie uscată blând cu un șervețel de hârtie curat. Este important să se evite rotirea sau mișcarea excesivă a bijuteriei în timpul curățării, deoarece acest lucru poate irita țesuturile și întârzia vindecarea. Curățarea trebuie continuată pe toată durata procesului de vindecare, chiar dacă piercingul pare vindecat la exterior.

Produse de utilizat și de evitat: Utilizarea produselor corecte este la fel de importantă ca și curățarea regulată. Soluția salină sterilă sau cea preparată acasă este cea mai sigură opțiune pentru curățarea piercingurilor. Trebuie evitate produsele agresive precum alcoolul, peroxidul de hidrogen, povidonul iodinat sau săpunurile antibacteriene, care pot irita pielea și întârzia vindecarea. De asemenea, trebuie evitate cremele antibiotice, care pot crea un mediu prea umed și pot favoriza dezvoltarea bacteriilor rezistente. Produsele cosmetice precum fondurile de ten, pudra sau blush-ul trebuie ținute departe de zona piercingului până la vindecarea completă. Parfumurile, uleiurile esențiale și produsele pe bază de alcool pot cauza iritații și reacții alergice, fiind contraindicate în perioada de vindecare.

Restricții privind înotul: Apa din piscine, lacuri, râuri sau mare conține microorganisme care pot infecta un piercing proaspăt. Clorul din piscinele publice poate irita pielea și întârzia vindecarea. Este recomandat să se evite complet înotul în primele două săptămâni după piercing. După această perioadă, înotul în piscine clorinate poate fi permis pentru perioade scurte, cu condiția curățării imediate a piercingului cu soluție salină după ieșirea din apă. Înotul în ape naturale precum lacuri, râuri sau mare trebuie evitat până la vindecarea completă a piercingului (2-4 luni), deoarece aceste ape conțin o varietate de bacterii care pot cauza infecții grave. Dacă înotul nu poate fi evitat, se recomandă acoperirea piercingului cu un bandaj impermeabil și curățarea minuțioasă după activitate.

Evitarea traumei la piercing: Protejarea piercingului de traume și iritații este esențială pentru prevenirea infecțiilor. Trebuie evitată atingerea frecventă a piercingului cu mâinile, chiar și cele curate, pentru a reduce riscul de contaminare bacteriană. În timpul somnului, se recomandă utilizarea unei fețe de pernă curate și evitarea poziției pe partea cu piercingul. Activitățile sportive intense sau contactul fizic trebuie limitate în primele săptămâni. Hainele cu guler înalt, fularele sau măștile faciale pot agăța sau irita piercingul și trebuie purtate cu atenție. Machiajul, cremele și loțiunile trebuie aplicate cu grijă, evitând zona piercingului. De asemenea, este important să se evite expunerea la temperaturi extreme, precum sauna sau băile fierbinți, care pot dilata vasele de sânge și exacerba inflamația.

Cronologia vindecării piercingurilor de nas

Procesul de vindecare a unui piercing de nas parcurge mai multe etape distincte, fiecare cu propriile caracteristici și necesități de îngrijire. Înțelegerea acestei cronologii ajută la monitorizarea progresului și identificarea potențialelor probleme.

Prima săptămână după piercing: Imediat după procedură, zona piercingului va prezenta roșeață, umflătură și sensibilitate, reacții normale ale organismului la traumă. Poate apărea o ușoară sângerare în primele 24-48 de ore, iar zona va fi caldă la atingere din cauza afluxului crescut de sânge. Secreția clară sau ușor sanguinolentă este normală și va forma cruste mici în jurul bijuteriei. În această perioadă, curățarea de două ori pe zi cu soluție salină este esențială pentru prevenirea infecțiilor. Disconfortul poate fi gestionat cu analgezice fără prescripție medicală precum paracetamolul sau ibuprofenul. Este crucial să se evite atingerea piercingului cu mâinile murdare și să nu se schimbe bijuteria originală, indiferent cât de tentant ar fi.

Săptămânile 2-4 de vindecare: În această perioadă, inflamația inițială ar trebui să se diminueze semnificativ, iar roșeața să se atenueze. Crustele vor continua să se formeze, dar în cantitate mai redusă. Sensibilitatea la atingere va scădea treptat, deși zona rămâne delicată. Canalul piercingului începe să se formeze, dar este încă fragil și predispus la iritații. Curățarea regulată rămâne esențială, deși frecvența poate fi redusă la o dată pe zi dacă nu există semne de infecție. În această fază pot apărea umflături mici de granulație, care de obicei se rezolvă spontan cu îngrijire adecvată. Este important să se evite în continuare schimbarea bijuteriei și să se mențină precauțiile pentru prevenirea traumelor. Orice agravare a simptomelor precum creșterea durerii, roșeții sau apariția secrețiilor purulente necesită evaluare medicală.

Perioada completă de vindecare: Vindecarea completă a unui piercing de nas durează între 2 și 4 luni, deși acest interval poate varia în funcție de tipul de piercing și factorii individuali. În această perioadă, canalul piercingului se maturizează, formând un strat epitelial complet. Roșeața și sensibilitatea dispar complet, iar formarea crustelor încetează. Deși piercingul poate părea vindecat la exterior, țesuturile interioare continuă să se vindece. După aproximativ 3 luni, bijuteria inițială poate fi schimbată cu una de mărime sau stil diferit, dar procedura trebuie efectuată cu grijă pentru a evita traumatizarea canalului. Chiar și după vindecarea completă, piercingul necesită curățare regulată pentru a preveni acumularea de sebum și bacterii care pot cauza mirosuri neplăcute sau iritații.

Factori care afectează timpul de vindecare: Numeroși factori influențează durata procesului de vindecare. Vârsta joacă un rol important, persoanele tinere vindecându-se de obicei mai rapid decât cele în vârstă. Starea generală de sănătate și eficiența sistemului imunitar afectează direct capacitatea organismului de a combate infecțiile și de a regenera țesuturile. Fumatul încetinește semnificativ vindecarea prin reducerea fluxului sanguin și a oxigenării țesuturilor. Consumul excesiv de alcool deshidratează organismul și suprimă funcția imunitară. Diabetul, afecțiunile autoimune și tratamentele imunosupresoare prelungesc timpul de vindecare. Stresul cronic crește nivelul de cortizol, care inhibă procesele inflamatorii necesare vindecării. Nutriția inadecvată, în special deficiențele de vitamina C, zinc și proteine, compromite capacitatea organismului de a forma țesut nou. Respectarea strictă a protocoalelor de îngrijire și evitarea traumelor accelerează vindecarea.

Complicații ale infecțiilor netratate ale piercingurilor de nas

Infecțiile piercingurilor de nas lăsate netratate pot evolua către complicații serioase, unele cu potențial periculos. Recunoașterea și tratarea promptă a infecțiilor sunt esențiale pentru prevenirea acestor probleme.

Cicatrici și leziuni tisulare: Infecțiile severe sau prelungite pot duce la formarea de cicatrici permanente în zona piercingului. Inflamația cronică stimulează producția excesivă de colagen, rezultând în cicatrici hipertrofice sau cheloide, în special la persoanele cu predispoziție genetică. Infecțiile care formează abcese pot necesita drenaj chirurgical, lăsând cicatrici vizibile. În cazuri extreme, necroza tisulară poate apărea când infecția obstrucționează fluxul sanguin către zona afectată, ducând la moartea țesutului și deformări permanente ale nasului. Leziunile cartilajului nazal sunt deosebit de problematice, deoarece cartilajul are vascularizație redusă și capacitate limitată de regenerare, putând rezulta în deformări structurale permanente ale nasului.

Răspândirea infecției: O infecție localizată la nivelul piercingului nazal se poate extinde către structurile adiacente, cauzând complicații semnificative. Infecția se poate răspândi către sinusurile paranazale, provocând sinuzită acută cu simptome precum durere facială, congestie nazală și secreții nazale purulente. Celulita, o infecție a țesuturilor moi, poate afecta pielea din jurul nasului și a obrajilor, manifestându-se prin roșeață difuză, umflătură și sensibilitate. Deosebit de îngrijorătoare este răspândirea infecției către zona periculoasă a feței – triunghiul nazolabial – care are conexiuni vasculare directe cu sinusurile cavernoase ale creierului. Infecțiile în această zonă pot duce la tromboza sinusului cavernos, o complicație rară dar potențial letală.

Riscuri de infecție sistemică: În cazuri severe, bacteriile din infecția localizată pot pătrunde în fluxul sanguin, cauzând bacteriemie sau septicemie. Această complicație gravă se manifestă prin febră înaltă, frisoane, tahicardie, hipotensiune și confuzie. Septicemia reprezintă o urgență medicală care necesită tratament imediat cu antibiotice intravenoase și, posibil, internare în secția de terapie intensivă. Persoanele cu sistem imunitar compromis, precum cele cu HIV/SIDA, diabet necontrolat sau cele aflate sub tratament imunosupresor, prezintă risc crescut pentru această complicație. De asemenea, infecțiile cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) sunt deosebit de îngrijorătoare, fiind dificil de tratat și putând cauza abcese multiple sau infecții sistemice severe.