Otita cronica: cauze, simptome si optiuni de tratament

Diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și păstrarea funcției auditive. Gestionarea eficientă a otitei cronice implică o combinație de tratamente medicamentoase, proceduri chirurgicale și monitorizare atentă pentru a controla infecția, ameliora simptomele și preveni deteriorarea structurilor urechii.

Tipuri de otită cronică

Otita cronică se manifestă sub diverse forme, fiecare cu caracteristici și abordări terapeutice specifice. Înțelegerea acestor tipuri este crucială pentru diagnosticarea corectă și alegerea tratamentului adecvat.

Otita medie cronică supurativă: Această formă se caracterizează prin prezența unei perforații persistente a timpanului, însoțită de scurgeri purulente intermitente sau continue. Infecția poate duce la deteriorarea progresivă a structurilor urechii medii, afectând auzul. Tratamentul implică de obicei antibiotice topice sau sistemice, curățarea atentă a urechii și, în unele cazuri, intervenție chirurgicală pentru repararea timpanului.

Otita medie cronică cu efuziune: În acest caz, lichidul se acumulează în spatele timpanului fără semne evidente de infecție acută. Pacienții pot experimenta o scădere graduală a auzului și senzație de plenitudine auriculară. Managementul poate include monitorizare, decongestionante, sau inserția de tuburi de timpanostomie pentru drenarea lichidului și echilibrarea presiunii în urechea medie.

Otita medie cronică cu colesteatom: Colesteatomul este o formațiune anormală de piele care se dezvoltă în urechea medie, putând eroda structurile osoase din jur. Această condiție necesită de obicei intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea colesteatomului și reconstrucția structurilor afectate ale urechii medii, pentru a preveni complicațiile grave și pierderea auzului.

Cauze și factori de risc

Otita cronică este rezultatul interacțiunii complexe între mai mulți factori, care contribuie la persistența inflamației și infecției în urechea medie.

Afecțiuni ale urechii

Otita medie acută persistentă: Episoadele repetate sau netratate corespunzător de otită medie acută pot evolua către o formă cronică. Infecțiile recurente slăbesc mecanismele de apărare ale urechii medii, creând un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor rezistente. Tratamentul inadecvat sau întrerupt prematur al infecțiilor acute crește riscul de cronicizare.

Disfuncția tubului Eustachian: Tubul Eustachian joacă un rol crucial în ventilarea și drenarea urechii medii. Disfuncția acestuia, cauzată de factori precum alergii, infecții ale căilor respiratorii superioare sau anomalii anatomice, poate duce la acumularea de lichid și presiune negativă în urechea medie. Acest lucru creează condiții favorabile pentru dezvoltarea infecțiilor cronice și afectează capacitatea urechii de a se vindeca după episoadele acute.

Infecții recurente ale urechii: Susceptibilitatea crescută la infecții ale urechii, mai ales la copii, poate fi determinată de factori imunologici, anatomici sau de mediu. Expunerea frecventă la patogeni, în special în medii precum creșele sau grădinițele, combinată cu un sistem imunitar imatur, poate duce la un ciclu de infecții repetate care predispun la cronicizare.

Factori de mediu

Expunerea la fum de țigară: Fumul de țigară irită mucoasa căilor respiratorii și a tubului Eustachian, afectând mecanismele de apărare naturale ale urechii. Copiii expuși la fum de țigară au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta otită cronică. Fumul interferează cu funcția cililor din tubul Eustachian, reducând capacitatea acestuia de a elimina secrețiile și de a menține o presiune adecvată în urechea medie.

Poluarea aerului: Expunerea la poluanți atmosferici poate crește susceptibilitatea la infecții respiratorii și poate exacerba inflamația cronică a căilor respiratorii superioare și a urechii medii. Particulele fine și iritanții chimici din aer pot afecta funcția mucociliară și pot compromite barierele de apărare ale tractului respirator, facilitând colonizarea bacteriană și virală.

Alergii: Alergiile respiratorii, în special rinita alergică, pot contribui semnificativ la dezvoltarea otitei cronice. Inflamația alergică a mucoasei nazale și a tubului Eustachian poate duce la obstrucția acestuia, împiedicând ventilarea și drenarea normală a urechii medii. Acumularea de lichid rezultată creează un mediu propice pentru creșterea bacteriană și infecții persistente. Managementul eficient al alergiilor poate juca un rol important în prevenirea și tratarea otitei cronice la pacienții predispuși.

Simptomele otitei cronice

Otita cronică se manifestă printr-o serie de simptome persistente care pot varia în intensitate și durată. Aceste manifestări pot afecta semnificativ calitatea vieții pacienților, afectând auzul, echilibrul și confortul general.

Scurgeri persistente din ureche: Otoreea cronică reprezintă unul dintre cele mai frecvente și evidente simptome ale otitei cronice. Aceasta se caracterizează prin eliminarea intermitentă sau continuă a unui lichid din canalul auditiv extern. Secreția poate varia în consistență și culoare, de la apoasă și clară până la purulentă și gălbuie sau verzuie. Prezența acestor scurgeri indică o infecție activă și persistentă a urechii medii, adesea asociată cu o perforație a timpanului care permite drenajul secreției.

Pierderea auzului: Diminuarea capacității auditive este o consecință frecventă a otitei cronice, putând varia de la ușoară la severă. Aceasta se datorează acumulării de lichid în urechea medie sau deteriorării structurilor responsabile de transmiterea sunetului. Pierderea auzului poate fi fluctuantă, agravându-se în perioadele de exacerbare a infecției sau când se acumulează mai mult lichid. În cazurile avansate sau netratate, deficitul auditiv poate deveni permanent, afectând semnificativ comunicarea și dezvoltarea cognitivă, mai ales la copii.

Durere de ureche: Deși mai puțin frecventă decât în otita acută, durerea poate apărea și în formele cronice ale bolii. Aceasta se manifestă de obicei ca o senzație de presiune sau disconfort în ureche, mai degrabă decât o durere acută intensă. Durerea poate fi intermitentă, exacerbându-se în perioadele de infecție activă sau când presiunea în urechea medie crește. În unele cazuri, durerea poate iradia către zona temporală sau mandibulară, afectând calitatea vieții pacientului.

Tinitus: Tinitus-ul, perceput ca un zgomot sau țiuit persistent în ureche, este un simptom frecvent întâlnit în otita cronică. Acesta poate varia în intensitate și caracter, de la un bâzâit ușor până la sunete puternice și deranjante. Tinitus-ul apare ca urmare a iritării sau deteriorării structurilor nervoase din urechea internă, cauzate de inflamația cronică sau de modificările de presiune din urechea medie. Acest simptom poate fi deosebit de supărător, afectând concentrarea și calitatea somnului pacienților.

Probleme de echilibru: Disfuncțiile de echilibru asociate otitei cronice pot varia de la o ușoară instabilitate până la vertij sever. Aceste simptome apar din cauza afectării sistemului vestibular, care este strâns legat de urechea internă. Inflamația cronică sau acumularea de lichid pot perturba funcționarea normală a aparatului vestibular, ducând la senzații de amețeală, dezorientare sau instabilitate în mers. În cazuri severe, problemele de echilibru pot limita semnificativ activitățile zilnice ale pacientului și pot crește riscul de căderi, mai ales la persoanele în vârstă.

Diagnosticarea otitei cronice

Diagnosticarea precisă a otitei cronice necesită o abordare complexă, combinând examinarea fizică cu teste specifice. Această evaluare detaliată permite medicilor să determine severitatea afecțiunii, să identifice complicațiile potențiale și să elaboreze un plan de tratament adecvat.

Examinarea fizică: Evaluarea inițială a otitei cronice implică o examinare atentă a urechilor, nasului și gâtului pacientului. Medicul va căuta semne vizibile de inflamație, scurgeri sau modificări structurale ale urechii externe și ale zonei din jurul acesteia. Palparea regiunii mastoidiene și a ganglionilor limfatici cervicali poate oferi informații suplimentare despre extinderea infecției. De asemenea, se evaluează starea generală a pacientului, inclusiv prezența febrei sau a altor simptome sistemice care ar putea indica o infecție mai severă sau complicații.

Otoscopia: Această procedură esențială în diagnosticarea otitei cronice implică examinarea directă a canalului auditiv și a membranei timpanice cu ajutorul unui otoscop. Medicul va observa aspectul, culoarea și integritatea timpanului, precum și prezența eventualelor secreții sau perforații. În otita cronică, se pot observa modificări specifice ale membranei timpanice, cum ar fi îngroșarea, opacifierea sau retracția acesteia. Prezența unui colesteatom poate fi, de asemenea, evidențiată prin otoscopie, apărând ca o masă albicioasă în spatele timpanului sau printr-o perforație a acestuia.

Timpanometria: Această tehnică non-invazivă măsoară mobilitatea membranei timpanice și presiunea din urechea medie. În timpul procedurii, se introduce o sondă în canalul auditiv, care emite un sunet și măsoară cantitatea de sunet reflectată de timpan. Rezultatele sunt reprezentate grafic, oferind informații despre funcționarea tubului Eustachian și prezența lichidului în urechea medie. În otita cronică, timpanograma poate arăta o mobilitate redusă a timpanului sau o presiune anormală în urechea medie, indicând prezența lichidului sau a țesutului cicatricial.

Audiometria: Testarea auzului este crucială în evaluarea impactului otitei cronice asupra funcției auditive. Audiometria tonală determină pragurile auditive ale pacientului pentru diferite frecvențe sonore, atât pentru conducerea aeriană, cât și pentru cea osoasă. În otita cronică, se poate observa o pierdere de auz de tip conductiv, caracterizată prin afectarea transmiterii sunetului prin urechea medie. Severitatea și tipul pierderii auditive pot oferi indicii importante despre gradul de afectare a structurilor urechii medii și pot ghida deciziile terapeutice.

Studii imagistice: În cazurile complexe de otită cronică sau atunci când se suspectează complicații, investigațiile imagistice pot oferi informații cruciale. Tomografia computerizată (CT) este deosebit de utilă pentru evaluarea structurilor osoase ale urechii medii și mastoidei, putând evidenția eroziuni osoase, formarea de colesteatom sau extinderea infecției. Rezonanța magnetică (RMN) poate fi indicată atunci când se suspectează complicații intracraniene sau pentru o mai bună vizualizare a țesuturilor moi. Aceste tehnici imagistice sunt esențiale în planificarea intervențiilor chirurgicale și în monitorizarea evoluției bolii.

Complicațiile otitei cronice netratate

Otita cronică netratată sau inadecvat gestionată poate duce la o serie de complicații grave, unele dintre acestea având potențialul de a afecta permanent sănătatea și calitatea vieții pacientului.

Pierderea auzului de tip conductiv: Această complicație frecventă a otitei cronice apare ca rezultat al interferenței cu transmiterea normală a sunetului prin urechea medie. Poate fi cauzată de acumularea persistentă de lichid, deteriorarea oscioarelor auditive sau formarea de țesut cicatricial. Pierderea auzului de tip conductiv poate varia de la ușoară la severă și, dacă nu este tratată prompt, poate deveni permanentă. Aceasta afectează în special percepția sunetelor de frecvență joasă și poate avea un impact semnificativ asupra comunicării și dezvoltării limbajului la copii.

Deteriorarea structurilor urechii medii: Inflamația cronică și infecția persistentă pot duce la eroziunea și distrugerea progresivă a structurilor delicate ale urechii medii. Oscioarele auditive (ciocanul, nicovala și scărița) pot fi afectate, ducând la fixarea sau dezarticularea lor. Membrana timpanică poate suferi perforații permanente sau îngroșări (timpanoscleroza). Aceste modificări structurale pot rezulta în pierderi auditive semnificative și pot complica opțiunile de tratament chirurgical. În cazuri severe, poate apărea și eroziunea osoasă a pereților urechii medii, crescând riscul de complicații intracraniene.

Formarea colesteatomului: Colesteatomul este o formațiune anormală, non-canceroasă, compusă din celule epiteliale descuamate, care se dezvoltă în urechea medie. Acesta poate apărea ca o complicație a otitei cronice, în special în cazurile cu perforație timpanică persistentă. Colesteatomul are un caracter eroziv, putând distruge structurile osoase din jur, inclusiv oscioarele auditive și oasele craniene adiacente. Această complicație poate duce la pierderi auditive severe, paralizie facială și, în cazuri rare, la complicații intracraniene. Tratamentul colesteatomului necesită de obicei intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea completă și prevenirea recurenței.

Mastoidita: Mastoidita reprezintă infecția și inflamația mastoidei, o structură osoasă spongioasă situată în spatele urechii. Aceasta poate apărea ca o complicație a otitei cronice netratate sau inadecvat tratate. Infecția se poate extinde din urechea medie în celulele mastoidiene, ducând la eroziunea osoasă și formarea de abcese. Simptomele includ durere severă în spatele urechii, edem și roșeață a pielii din zona mastoidei, precum și febră. Mastoidita necesită tratament urgent cu antibiotice intravenoase și, în multe cazuri, intervenție chirurgicală (mastoidectomie) pentru drenarea infecției și prevenirea complicațiilor mai grave.

Complicații rare: În cazuri excepționale, otita cronică netratată poate duce la complicații severe și potențial fatale. Acestea includ meningita (inflamația membranelor care învelesc creierul și măduva spinării), abcesul cerebral (o colecție de puroi în creier), tromboza sinusului lateral (formarea de cheaguri de sânge în venele cerebrale) și paralizia nervului facial. Aceste complicații apar atunci când infecția se extinde dincolo de structurile urechii medii, afectând țesuturile și organele adiacente. Simptomele pot include dureri de cap severe, rigiditate a gâtului, alterări ale stării de conștiență, convulsii sau slăbiciune facială. Aceste situații reprezintă urgențe medicale și necesită intervenție imediată pentru prevenirea sechelelor neurologice permanente sau a decesului.

Opțiuni de tratament

Tratamentul otitei cronice necesită o abordare multidisciplinară, adaptată fiecărui pacient în parte. Obiectivele principale includ eliminarea infecției, ameliorarea simptomelor, prevenirea complicațiilor și, acolo unde este posibil, restabilirea funcției auditive.

Îngrijirea și igiena urechii

Menținerea unei igiene adecvate a urechii este fundamentală în managementul otitei cronice. Aceasta implică curățarea atentă și regulată a canalului auditiv extern pentru îndepărtarea secrețiilor și a debrisului. În cazul perforațiilor timpanice, este esențială protejarea urechii de apă în timpul dușului sau înotului, utilizând dopuri speciale sau tampoane de vată îmbibate cu vaselină. Pacienții sunt instruiți să evite introducerea oricăror obiecte în ureche și să mențină uscată zona afectată. Aceste măsuri de igienă reduc riscul de infecții secundare și promovează vindecarea.

Managementul medical

Antibiotice topice: Acestea reprezintă prima linie de tratament în multe cazuri de otită cronică supurativă. Picăturile antibiotice aplicate local au avantajul de a livra o concentrație ridicată de medicament direct la locul infecției, minimizând efectele sistemice. Fluorochinolonele, precum ciprofloxacina sau ofloxacina, sunt frecvent utilizate datorită eficacității lor împotriva unei game largi de patogeni și a lipsei ototoxicității. Tratamentul durează de obicei 7-10 zile, cu aplicări de 2-3 ori pe zi. Este crucial ca pacienții să fie instruiți asupra tehnicii corecte de aplicare pentru a maximiza eficacitatea tratamentului.

Antibiotice orale: În cazurile de otită cronică severă sau atunci când tratamentul topic nu este suficient, pot fi necesare antibiotice administrate pe cale orală. Alegerea antibioticului se bazează pe rezultatele culturilor bacteriene și pe sensibilitatea la antibiotice, dar pot include amoxicilină cu acid clavulanic, cefalosporine sau fluorochinolone. Durata tratamentului este de obicei mai lungă decât în cazul infecțiilor acute, putând ajunge la 2-4 săptămâni. Este esențial ca pacienții să finalizeze întregul curs de tratament prescris, chiar dacă simptomele se ameliorează, pentru a preveni dezvoltarea rezistenței bacteriene și recidivele.

Tratamente antifungice: În unele cazuri, otita cronică poate fi cauzată sau complicată de infecții fungice. Diagnosticul se bazează pe examinarea microscopică și culturile din secrețiile auriculare. Tratamentul antifungic poate include preparate topice precum clotrimazol sau miconazol, aplicate sub formă de picături sau creme în canalul auditiv. În cazuri severe sau refractare, pot fi necesare antifungice sistemice, cum ar fi fluconazolul. Durata tratamentului variază în funcție de severitatea infecției și de răspunsul clinic, dar poate dura câteva săptămâni. Este important ca tratamentul antifungic să fie asociat cu măsuri de igienă strictă pentru a preveni reinfecția.

Intervenții chirurgicale

Timpanoplastia: Această procedură chirurgicală este esențială în tratamentul perforațiilor timpanice persistente asociate otitei cronice. Timpanoplastia implică reconstrucția membranei timpanice utilizând un grefon, de obicei prelevat din fascia temporală sau cartilajul tragal al pacientului. Obiectivele intervenției includ închiderea perforației, îmbunătățirea auzului și prevenirea infecțiilor recurente. Tehnica chirurgicală variază în funcție de dimensiunea și localizarea perforației, precum și de starea lanțului osicular. Recuperarea post-operatorie necesită îngrijire atentă și monitorizare, iar rezultatele în termeni de închidere a perforației și ameliorare a auzului sunt în general bune, cu rate de succes de peste 80% în multe cazuri.

Mastoidectomia: Această procedură chirurgicală implică îndepărtarea parțială sau totală a mastoidei, o structură osoasă situată în spatele urechii. Mastoidectomia este indicată în cazurile de otită cronică complicată cu mastoidită sau în prezența unui colesteatom extins. Operația are ca scop eliminarea țesutului infectat sau a colesteatomului, prevenirea complicațiilor și, în unele cazuri, îmbunătățirea auzului. Tehnica chirurgicală variază în funcție de extinderea bolii, putând fi o mastoidectomie simplă sau radicală. Recuperarea post-operatorie necesită îngrijire atentă pentru prevenirea infecțiilor și promovarea vindecării.

Reconstrucția lanțului osicular: Această intervenție chirurgicală delicată are ca scop restaurarea continuității și funcționalității lanțului osicular din urechea medie, afectat de infecția cronică sau de colesteatom. Chirurgul poate utiliza proteze artificiale sau grefe osoase autologe pentru a înlocui sau repara oscioarele deteriorate (ciocanul, nicovala, scărița). Obiectivul principal este îmbunătățirea transmiterii sunetului și, implicit, a auzului pacientului. Succesul procedurii depinde de gradul de deteriorare preexistent și de tehnica chirurgicală utilizată, iar rezultatele auditive pot varia considerabil de la caz la caz.

Îndepărtarea colesteatomului: Această procedură chirurgicală complexă este esențială în tratamentul otitei cronice complicate cu colesteatom. Operația implică excizia completă a colesteatomului, împreună cu țesutul înconjurător afectat. Tehnica chirurgicală poate varia de la o abordare prin canalul auditiv la o mastoidectomie extinsă, în funcție de localizarea și extinderea leziunii. Obiectivele principale sunt eliminarea completă a colesteatomului, prevenirea recurenței și, acolo unde este posibil, prezervarea sau reconstrucția structurilor urechii medii pentru a menține funcția auditivă. Monitorizarea post-operatorie pe termen lung este crucială pentru detectarea precoce a eventualelor recidive.

Strategii de prevenție

Prevenirea otitei cronice implică o abordare multifactorială, axată pe gestionarea factorilor de risc și intervenția precoce în cazul infecțiilor acute. Aceste strategii sunt esențiale pentru reducerea incidenței și a impactului pe termen lung al bolii.

Tratamentul prompt al infecțiilor acute ale urechii: Abordarea rapidă și eficientă a otitelor acute reprezintă un pas crucial în prevenirea cronicizării acestora. Diagnosticul precoce, urmat de administrarea promptă a tratamentului adecvat, reduce semnificativ riscul de complicații și dezvoltare a otitei cronice. Medicii recomandă monitorizarea atentă a simptomelor, în special la copii, și consultarea imediată a unui specialist în cazul apariției semnelor de infecție auriculară. Tratamentul poate include antibiotice, antiinflamatoare și măsuri de susținere a sistemului imunitar, adaptate în funcție de severitatea și cauza infecției.

Managementul alergiilor și infecțiilor tractului respirator superior: Controlul eficient al alergiilor și al infecțiilor respiratorii superioare joacă un rol esențial în prevenirea otitei cronice. Alergiile și infecțiile respiratorii pot cauza inflamarea și obstrucționarea tubului Eustachian, predispunând la acumularea de lichid în urechea medie și la infecții recurente. Strategiile de management includ tratamentul alergiilor sezoniere sau perene cu antihistaminice sau imunoterapie, precum și abordarea promptă a infecțiilor respiratorii. Menținerea unei bune igiene nazale și utilizarea spray-urilor nazale saline pot ajuta la reducerea congestiei și îmbunătățirea funcției tubului Eustachian.

Evitarea expunerii la fumul de tutun: Expunerea la fumul de tutun, fie activă, fie pasivă, reprezintă un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea otitei cronice, în special la copii. Fumul irită și inflamează mucoasa căilor respiratorii și a tubului Eustachian, crescând susceptibilitatea la infecții și interferând cu drenajul normal al urechii medii. Părinții și îngrijitorii sunt sfătuiți să mențină un mediu fără fum pentru copii, atât acasă, cât și în alte spații frecventate de aceștia. Pentru fumători, renunțarea la fumat sau, cel puțin, evitarea fumatului în prezența copiilor și în spații închise, poate reduce semnificativ riscul de otită cronică.

Controale regulate la medicul specialist ORL: Vizitele periodice la medicul specialist în otorinolaringologie sunt esențiale pentru prevenirea și managementul otitei cronice. Aceste controale permit detectarea precoce a problemelor auriculare, evaluarea funcției auditive și identificarea factorilor de risc individuali. Pentru copiii cu antecedente de infecții recurente ale urechii sau cu factori de risc cunoscuți, controalele regulate pot include examinări otoscopice, teste auditive și evaluări ale funcției tubului Eustachian. Medicul specialist poate oferi recomandări personalizate pentru prevenirea otitei cronice și poate interveni prompt în cazul apariției unor complicații.

Managementul pe termen lung și prognosticul

Otita cronică necesită o abordare comprehensivă și de durată pentru gestionarea eficientă a bolii și prevenirea complicațiilor. Prognosticul variază în funcție de severitatea afecțiunii, promptitudinea și adecvarea tratamentului, precum și de complianța pacientului la recomandările medicale.

Monitorizarea recurenței: Supravegherea atentă și regulată a pacienților cu otită cronică este esențială pentru detectarea precoce a recurențelor sau a complicațiilor. Aceasta implică controale periodice la medicul specialist ORL, care pot include examinări otoscopice, teste auditive și, dacă este necesar, investigații imagistice. Frecvența acestor evaluări variază în funcție de severitatea bolii și de istoricul medical al pacientului, putând fi lunare în fazele active ale bolii sau la intervale mai mari în perioadele de remisiune. Pacienții sunt instruiți să recunoască semnele unei posibile recurențe, cum ar fi scurgeri auriculare, durere sau modificări ale auzului, și să solicite prompt asistență medicală.

Reabilitarea auditivă: Pierderea auzului este o complicație frecventă a otitei cronice, care poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacientului. Reabilitarea auditivă este un proces complex, adaptat nevoilor individuale ale fiecărui pacient. Aceasta poate include utilizarea de proteze auditive convenționale sau implantabile, în funcție de tipul și gradul pierderii auditive. Pentru copii, reabilitarea auditivă este crucială pentru dezvoltarea limbajului și a abilităților cognitive. Programele de reabilitare pot include și terapie logopedică, strategii de adaptare la mediul școlar sau profesional și suport psihologic. Tehnologiile moderne, precum implanturile cohleare, pot oferi soluții eficiente în cazurile de pierdere auditivă severă.

Considerații privind calitatea vieții: Impactul otitei cronice asupra calității vieții pacienților este semnificativ și multidimensional. Gestionarea acestui aspect implică o abordare holistică, care să adreseze nu doar simptomele fizice, ci și consecințele psihologice și sociale ale bolii. Pacienții pot experimenta anxietate legată de recurențele bolii, frustrare datorită limitărilor auditive sau izolare socială. Strategiile de îmbunătățire a calității vieții includ educația pacientului și a familiei despre boală și opțiunile de tratament, oferirea de suport psihologic și facilitarea accesului la grupuri de sprijin. Pentru copii, este esențială colaborarea strânsă între medici, părinți și cadre didactice pentru a asigura un mediu educațional adaptat nevoilor lor specifice. Managementul eficient al otitei cronice trebuie să vizeze nu doar controlul bolii, ci și optimizarea funcționării globale și a bunăstării pacientului.