Rinita cronica: tipuri, cauze, simptome si tratament

Rinita cronică poate fi alergică sau non-alergică și are un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților. Cauzele sunt multiple, incluzând alergeni, iritanți din mediu, modificări hormonale sau anatomice. Diagnosticul se bazează pe istoricul medical, examenul fizic și teste specifice. Tratamentul combină evitarea factorilor declanșatori cu medicație topică și sistemică, vizând controlul simptomelor și îmbunătățirea calității vieții.

Înțelegerea rinitei cronice

Rinita cronică implică inflamația prelungită a mucoasei nazale, ducând la simptome persistente care afectează respirația și confortul pacientului. Această afecțiune poate avea diverse cauze și se manifestă prin congestie nazală, rinoree și alte simptome asociate, afectând semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate.

Definiție și durată: Rinita cronică se definește ca o inflamație a mucoasei nazale care persistă pentru o perioadă de cel puțin 12 săptămâni consecutive. Această durată prelungită o diferențiază de formele acute de rinită, care sunt de obicei de scurtă durată și asociate cu infecții virale sau bacteriene. Simptomele rinitei cronice pot fluctua în intensitate, dar sunt prezente în mod constant, afectând funcția respiratorie și confortul pacientului pe termen lung.

Prevalență și date demografice: Rinita cronică afectează o proporție semnificativă a populației, cu o prevalență estimată între 10% și 20% în țările industrializate. Această afecțiune poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la adulți, cu un vârf de incidență între 30 și 60 de ani. Femeile par să fie afectate mai des decât bărbații, în special în cazul rinitei non-alergice. Factorii de mediu, stilul de viață și predispoziția genetică joacă roluri importante în dezvoltarea și persistența rinitei cronice.

Tipuri de rinită cronică

Rinita alergică: Acest tip de rinită cronică este cauzat de o reacție alergică la anumiți alergeni din mediu. Când alergenii intră în contact cu mucoasa nazală, sistemul imunitar reacționează exagerat, eliberând histamină și alte substanțe inflamatorii. Acest lucru duce la simptome caracteristice precum strănut, mâncărime nazală, congestie și rinoree apoasă. Rinita alergică poate fi sezonieră, declanșată de polen sau de spori de mucegai, sau perenă, cauzată de alergeni prezenți tot anul, cum ar fi acarienii din praf sau părul de animale.

Rinita non-alergică: Această formă de rinită cronică nu implică o reacție alergică și nu este mediată de sistemul imunitar. Simptomele sunt similare cu cele ale rinitei alergice, dar fără componenta de mâncărime și strănut frecvent. Cauzele pot include sensibilitate la iritanți din mediu, schimbări de temperatură sau umiditate, anumite medicamente sau dezechilibre hormonale. Diagnosticul se stabilește prin excluderea alergiilor și prin identificarea factorilor declanșatori specifici.

Rinita mixtă: Acest tip de rinită cronică combină caracteristici ale rinitei alergice și non-alergice. Pacienții cu rinită mixtă pot prezenta simptome tipice alergiilor, dar pot avea și reacții la stimuli non-alergici. Această formă de rinită poate fi deosebit de dificil de gestionat, necesitând o abordare terapeutică complexă care să adreseze atât componentele alergice, cât și cele non-alergice ale afecțiunii.

Cauze și factori de risc

Rinita cronică poate fi declanșată sau exacerbată de o varietate de factori, atât interni, cât și externi. Înțelegerea acestor cauze și factori de risc este esențială pentru managementul eficient al afecțiunii.

Iritanți din mediu

Expunerea la diverși iritanți din mediul înconjurător poate provoca sau agrava simptomele rinitei cronice. Aceștia includ fumul de țigară, poluanții atmosferici, praful, vaporii de substanțe chimice și parfumurile puternice. Acești iritanți pot cauza inflamația mucoasei nazale chiar și în absența unei reacții alergice, ducând la congestie nazală, rinoree și disconfort. Persoanele care lucrează în medii cu expunere frecventă la astfel de substanțe pot avea un risc crescut de a dezvolta rinită cronică.

Schimbări meteorologice

Modificările bruște de temperatură, umiditate sau presiune atmosferică pot declanșa sau agrava simptomele rinitei cronice. Aerul rece și uscat poate irita mucoasa nazală, în timp ce umiditatea ridicată poate favoriza creșterea acarienilor și mucegaiului, cunoscuți factori declanșatori. Vântul puternic poate transporta alergeni și iritanți, exacerbând simptomele la persoanele sensibile. Adaptarea la schimbările sezoniere poate fi o provocare pentru pacienții cu rinită cronică, necesitând ajustări în managementul afecțiunii.

Fluctuații hormonale

Modificările nivelurilor hormonale din organism pot influența semnificativ severitatea simptomelor rinitei cronice. Perioadele de schimbări hormonale, cum ar fi sarcina, menstruația sau menopauza, pot duce la agravarea congestiei nazale și a rinoreei. Hormonii tiroidieni, de asemenea, joacă un rol în reglarea funcției nazale, iar dezechilibrele acestora pot contribui la apariția sau persistența rinitei cronice. În plus, anumite medicamente hormonale, precum contraceptivele orale, pot afecta mucoasa nazală și pot modifica severitatea simptomelor la unele persoane.

Factori anatomici

Structura anatomică a nasului și a sinusurilor poate contribui la dezvoltarea și persistența rinitei cronice. Deviația de sept nazal, hipertrofia cornetelor nazale sau prezența polipilor nazali pot obstrucționa fluxul de aer și drenajul normal al secrețiilor, favorizând inflamația cronică. Aceste anomalii structurale pot reduce eficiența mecanismelor naturale de curățare a nasului, făcând mucoasa mai susceptibilă la iritații și infecții. În unele cazuri, corectarea chirurgicală a acestor probleme anatomice poate ameliora semnificativ simptomele rinitei cronice și poate îmbunătăți calitatea vieții pacienților.

Factori alergici declanșatori

Alergeni sezonieri: Polenul plantelor reprezintă principalul alergen sezonier responsabil pentru exacerbarea rinitei cronice alergice. Acesta include polenul de la arbori (primăvara), ierburi (vara) și buruieni (toamna). Concentrația de polen în aer variază în funcție de sezon, condițiile meteorologice și locație geografică. Persoanele sensibile pot experimenta agravarea simptomelor în perioadele cu concentrații ridicate de polen, necesitând o gestionare atentă a expunerii și tratamentului în aceste intervale.

Alergeni pereniali: Aceștia sunt prezenți pe tot parcursul anului și includ acarienii din praful de casă, părul și epiteliile de animale, precum și sporii de mucegai. Acarienii se găsesc în special în saltele, perne și covoare, fiind o sursă constantă de alergeni. Animalele de companie pot produce alergeni prin salivă, piele și urină. Mucegaiul se dezvoltă în zone umede ale locuinței. Expunerea continuă la acești alergeni poate menține inflamația cronică a mucoasei nazale, necesitând măsuri de control al mediului și tratament de lungă durată.

Simptomele rinitei cronice

Rinita cronică se manifestă printr-o gamă variată de simptome nazale și asociate, care persistă pentru perioade îndelungate și pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților. Intensitatea simptomelor poate fluctua, dar prezența lor constantă definește natura cronică a afecțiunii.

Congestie nazală: Acest simptom cardinal al rinitei cronice se manifestă prin senzația de nas înfundat și dificultăți în respirația nazală. Congestia rezultă din inflamația și edemul mucoasei nazale, care reduc spațiul disponibil pentru fluxul de aer. Vasele de sânge dilatate și acumularea de lichid în țesuturile nazale contribuie la această obstrucție. Congestia poate alterna între nări și se poate agrava noaptea sau în poziție culcată, afectând calitatea somnului și respirația normală.

Rinoree (secreție nazală): Rinoreea se caracterizează prin producerea excesivă de mucus nazal, care poate fi apos, vâscos sau purulent, în funcție de cauza subiacentă. În rinita alergică, secreția este de obicei fluidă și transparentă, în timp ce în formele non-alergice poate fi mai groasă. Acest simptom rezultă din stimularea glandelor mucoase nazale și poate fi declanșat de diverși factori, inclusiv alergeni, iritanți sau schimbări de temperatură. Rinoreea constantă poate duce la iritarea pielii din jurul nasului și la disconfort social.

Scurgere postnazală: Acest simptom implică scurgerea mucusului din partea posterioară a nasului către gât. Secreția în exces, produsă de glandele mucoase nazale și sinusale, se acumulează și se scurge pe peretele posterior al faringelui. Pacienții descriu adesea o senzație de „ceva în gât” și nevoia frecventă de a-și curăța gâtul. Scurgerea postnazală poate provoca tuse cronică, iritație faringiană și modificări ale vocii. În timp, aceasta poate duce la inflamația cronică a gâtului și la disconfort persistent.

Strănut: Strănutul reprezintă un reflex de protecție al căilor respiratorii superioare, declanșat de iritarea mucoasei nazale. În rinita cronică, acest reflex poate deveni hipersensibil, ducând la episoade frecvente și intense de strănut. Strănutul este cauzat de stimularea terminațiilor nervoase din mucoasa nazală de către alergeni, iritanți sau schimbări de temperatură. Episoadele repetate de strănut pot fi epuizante și pot interfera cu activitățile zilnice, afectând calitatea vieții pacientului și productivitatea.

Mâncărime nazală, oculară sau faringiană: Senzația de mâncărime sau iritație în nas, ochi sau gât este un simptom caracteristic, în special în rinita alergică. Aceasta rezultă din eliberarea de histamină și alți mediatori inflamatori ca răspuns la expunerea la alergeni. Mâncărimea nazală poate duce la frecarea sau scărpinarea nasului, un gest cunoscut ca „salutul alergic”, care poate agrava inflamația. Iritația oculară se poate manifesta prin lăcrimare, înroșire și senzație de arsură, în timp ce mâncărimea faringiană poate provoca tuse și disconfort la înghițire.

Diminuarea simțului olfactiv: Reducerea capacității de a percepe mirosurile, cunoscută și sub numele de hiposmie, este o consecință frecventă a rinitei cronice. Aceasta poate fi cauzată de obstrucția fizică a fluxului de aer către receptorii olfactivi, datorită congestiei și edemului mucoasei nazale. De asemenea, inflamația cronică poate afecta direct funcționarea celulelor senzoriale olfactive. Pierderea parțială sau totală a mirosului poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții, afectând gustul alimentelor și capacitatea de a detecta mirosuri potențial periculoase.

Impactul asupra calității vieții: Rinita cronică poate avea consecințe semnificative asupra bunăstării generale a pacienților. Simptomele persistente pot perturba somnul, ducând la oboseală diurnă și scăderea performanței la locul de muncă sau la școală. Disconfortul social cauzat de simptome vizibile precum rinoreea sau strănutul frecvent poate duce la izolare și afectare emoțională. Activitățile fizice și recreative pot fi limitate, iar costurile asociate cu tratamentul și pierderea productivității pot reprezenta o povară economică. În plus, rinita cronică netratată poate exacerba alte afecțiuni respiratorii, cum ar fi astmul, complicând și mai mult starea de sănătate a pacientului.

Diagnostic

Diagnosticarea rinitei cronice implică o abordare complexă, care combină evaluarea clinică detaliată cu investigații specifice. Scopul este de a identifica tipul de rinită, factorii declanșatori și severitatea afecțiunii, pentru a elabora un plan de tratament personalizat și eficient.

Istoricul medical și examinarea fizică: Procesul de diagnostic începe cu o anamneză amănunțită, în care medicul explorează natura și durata simptomelor, factorii declanșatori, pattern-ul de apariție și impactul asupra calității vieții. Se investighează antecedentele personale și familiale de alergii sau alte afecțiuni respiratorii. Examinarea fizică include inspecția nasului, a gâtului și a urechilor. Rinoscopia anterioară permite vizualizarea mucoasei nazale, evaluarea gradului de congestie, prezența secrețiilor și identificarea eventualelor anomalii structurale. Această evaluare inițială ghidează necesitatea investigațiilor suplimentare și orientează diagnosticul diferențial.

Testarea alergiilor: Testarea alergiilor este esențială pentru diagnosticarea rinitei alergice și identificarea alergenilor specifici. Aceasta include teste cutanate (prick) și teste sangvine pentru anticorpi IgE specifici. Testele cutanate implică aplicarea de extracte alergenice pe piele și observarea reacției locale. Testele sangvine măsoară nivelurile de anticorpi IgE specifici pentru diverși alergeni. Rezultatele acestor teste, coroborate cu istoricul pacientului, permit medicului să identifice triggerii alergici și să elaboreze un plan de tratament personalizat, incluzând evitarea alergenilor și terapii specifice.

Endoscopia nazală: Endoscopia nazală este o procedură diagnostică avansată care permite vizualizarea detaliată a interiorului cavității nazale și a sinusurilor. Aceasta utilizează un endoscop, un instrument subțire, flexibil, dotat cu o cameră și o sursă de lumină. Procedura oferă informații valoroase despre starea mucoasei nazale, prezența polipilor, deviații de sept sau alte anomalii structurale. Endoscopia nazală este esențială pentru evaluarea rinitei cronice, permițând medicului să identifice sursa inflamației, să evalueze severitatea afecțiunii și să ghideze deciziile terapeutice, inclusiv necesitatea unei intervenții chirurgicale.

Studii imagistice: Studiile imagistice joacă un rol important în evaluarea rinitei cronice, în special când se suspectează complicații sau când simptomele persistă în ciuda tratamentului. Tomografia computerizată (CT) a sinusurilor este cea mai utilizată metodă, oferind imagini detaliate ale structurilor osoase și ale țesuturilor moi. Aceasta poate evidenția îngroșarea mucoasei, obstrucții, polipi sau infecții sinusale. Rezonanța magnetică (RMN) poate fi utilizată în cazuri specifice, în special pentru evaluarea țesuturilor moi și excluderea tumorilor. Aceste investigații ghidează planul de tratament și pot fi esențiale în planificarea intervențiilor chirurgicale.

Opțiuni de tratament

Tratamentul rinitei cronice implică o abordare multidimensională, adaptată tipului specific de rinită și severității simptomelor. Strategiile terapeutice combină măsuri de evitare a factorilor declanșatori, terapii medicamentoase și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale. Scopul principal este ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacientului.

Evitarea factorilor declanșatori

Identificarea și evitarea factorilor care agravează rinita cronică reprezintă primul pas în managementul afecțiunii. Pentru rinita alergică, aceasta implică reducerea expunerii la alergeni specifici, cum ar fi polenul, acarienii din praf sau părul de animale. În cazul rinitei non-alergice, evitarea iritanților precum fumul de țigară, parfumurile puternice sau poluanții atmosferici este crucială. Modificări ale mediului de locuit, cum ar fi utilizarea filtrelor de aer, menținerea unui nivel optim de umiditate și curățarea regulată, pot reduce semnificativ expunerea la triggeri. Educația pacientului privind identificarea și gestionarea factorilor declanșatori este esențială pentru succesul pe termen lung al tratamentului.

Irigarea nazală

Irigarea nazală reprezintă o metodă eficientă și sigură de ameliorare a simptomelor rinitei cronice. Aceasta implică spălarea cavităților nazale cu o soluție salină izotonică sau hipertonică. Procedura ajută la îndepărtarea mucusului în exces, a alergenilor și a iritanților din nas, reducând inflamația și congestia. Irigația nazală poate fi efectuată cu ajutorul unor dispozitive speciale, cum ar fi sticluțele de spălare nazală sau vas-urile neti. Este important ca apa utilizată să fie sterilă sau fiartă și răcită pentru a preveni infecțiile. Această tehnică simplă poate fi utilizată zilnic și reprezintă un adjuvant valoros la tratamentul medicamentos.

Intervenții chirurgicale

Intervențiile chirurgicale sunt luate în considerare în cazurile de rinită cronică refractară la tratamentul medicamentos sau când există anomalii structurale care contribuie la persistența simptomelor. Procedurile pot include septoplastia pentru corectarea deviației de sept, reducerea cornetelor pentru ameliorarea congestiei cronice, sau îndepărtarea polipilor nazali. Chirurgia endoscopică a sinusurilor poate fi necesară în cazurile complicate de sinuzită cronică. Noile tehnici minim invazive, cum ar fi radiofrecvența aplicată cornetelor nazale, oferă opțiuni cu recuperare mai rapidă. Decizia de a recurge la chirurgie se ia după o evaluare atentă a beneficiilor și riscurilor, în contextul specific al fiecărui pacient.

Medicamente

Corticosteroizi intranazali: Aceste medicamente reprezintă prima linie de tratament pentru rinita cronică, fiind eficiente atât în formele alergice, cât și în cele non-alergice. Corticosteroizii intranazali reduc inflamația mucoasei nazale, ameliorând congestia, rinoreea și alte simptome asociate. Ei acționează local, minimizând efectele sistemice. Utilizarea regulată este esențială pentru eficacitate maximă, efectele devenind vizibile după câteva zile până la două săptămâni de tratament. Exemple includ fluticazona, mometazona și budesonida. Efectele adverse sunt minime și pot include iritație locală sau sângerări nazale ocazionale.

Antihistaminice: Aceste medicamente sunt eficiente în special pentru rinita alergică, dar pot oferi beneficii și în unele forme de rinită non-alergică. Antihistaminicele blochează efectele histaminei, reducând simptome precum strănutul, mâncărimea nazală și rinoreea. Preparatele moderne de generația a doua, cum ar fi cetirizina, loratadina sau desloratadina, au avantajul de a produce mai puțină sedare comparativ cu cele de generația întâi. Ele sunt disponibile atât în forme orale, cât și nazale, acestea din urmă având un debut de acțiune mai rapid și efecte locale mai pronunțate.

Decongestionante: Aceste medicamente oferă o ameliorare rapidă a congestiei nazale prin constricția vaselor de sânge din mucoasa nazală. Ele sunt disponibile în forme orale (pseudoefedrină) și topice (oximetazolină, xilometazolină). Decongestionantele topice oferă un efect rapid, dar utilizarea lor trebuie limitată la 3-5 zile pentru a evita rinita medicamentoasă. Formele orale pot fi utilizate pe termen mai lung, dar necesită precauție la pacienții cu hipertensiune arterială sau boli cardiovasculare. Decongestionantele sunt adesea combinate cu antihistaminice pentru un efect sinergic în tratamentul rinitei alergice.

Anticolinergice: Medicamentele anticolinergice, precum bromura de ipratropiu sub formă de spray nazal, sunt eficiente în special pentru controlul rinoreei excesive în rinita cronică. Acestea acționează prin blocarea receptorilor colinergici din mucoasa nazală, reducând producția de secreții nazale. Anticolinergicele sunt deosebit de utile în rinita non-alergică și în formele de rinită induse de factori iritanți sau de schimbările de temperatură. Efectele secundare sunt în general minime și localizate, putând include uscăciunea mucoasei nazale. Aceste medicamente pot fi utilizate în combinație cu corticosteroizi intranazali pentru un control mai bun al simptomelor.

Imunoterapia pentru rinita alergică: Imunoterapia reprezintă o abordare terapeutică pe termen lung pentru rinita alergică, vizând modificarea răspunsului imun al organismului la alergeni specifici. Aceasta implică administrarea graduală de doze crescânde de alergen, fie prin injecții subcutanate, fie prin tablete sublinguale. Scopul este de a induce toleranța imună, reducând sensibilitatea la alergeni și ameliorând simptomele pe termen lung. Imunoterapia este recomandată pacienților cu rinită alergică severă sau celor la care tratamentul farmacologic standard nu oferă un control adecvat al simptomelor. Tratamentul durează de obicei 3-5 ani și poate oferi beneficii care persistă ani după încheierea terapiei.

Strategii de management

Managementul eficient al rinitei cronice necesită o abordare comprehensivă, care combină controlul mediului, modificări ale stilului de viață, utilizarea corectă a medicamentelor și monitorizare medicală regulată. Aceste strategii vizează reducerea expunerii la factori declanșatori, ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.

Măsuri de control al mediului: Controlul factorilor de mediu joacă un rol crucial în gestionarea rinitei cronice. Aceasta implică identificarea și reducerea expunerii la alergeni și iritanți specifici. Pentru pacienții cu rinită alergică, măsurile pot include utilizarea filtrelor HEPA pentru purificarea aerului, menținerea unui nivel optim de umiditate în casă și spălarea frecventă a lenjeriei de pat la temperaturi ridicate pentru a reduce acarienii. În cazul rinitei non-alergice, evitarea fumului de țigară, a parfumurilor puternice și a altor iritanți chimici este esențială. Aceste măsuri, adaptate la factorii declanșatori specifici ai fiecărui pacient, pot reduce semnificativ frecvența și severitatea simptomelor.

Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unor schimbări în stilul de viață poate îmbunătăți semnificativ managementul rinitei cronice. Acestea includ menținerea unei hidratări adecvate pentru a fluidifica secrețiile nazale, practicarea regulată a exercițiilor fizice pentru a îmbunătăți circulația și funcția imunitară, și renunțarea la fumat. Gestionarea stresului prin tehnici de relaxare sau meditație poate fi benefică, deoarece stresul poate exacerba simptomele rinitei. De asemenea, adoptarea unei diete echilibrate, bogată în antioxidanți și acizi grași omega-3, poate ajuta la reducerea inflamației sistemice și poate contribui la ameliorarea simptomelor.

Utilizarea corectă a medicamentelor: Administrarea adecvată a medicamentelor prescrise este esențială pentru controlul eficient al rinitei cronice. Pacienții trebuie educați cu privire la tehnica corectă de utilizare a spray-urilor nazale, importanța respectării dozelor și a orarului de administrare. Pentru corticosteroizii nazali, este crucial să se sublinieze necesitatea utilizării regulate pentru a obține beneficiul maxim, chiar și în perioadele de ameliorare a simptomelor. În cazul antihistaminicelor, pacienții trebuie informați despre potențialele efecte secundare și interacțiuni medicamentoase. Utilizarea rațională a decongestionantelor nazale, limitată la perioade scurte, este importantă pentru a preveni rinita medicamentoasă.

Consultații regulate cu medicii: Monitorizarea medicală continuă este crucială în managementul pe termen lung al rinitei cronice. Consultațiile regulate permit evaluarea eficacității tratamentului, ajustarea terapiei în funcție de evoluția bolii și detectarea precoce a potențialelor complicații. În timpul acestor vizite, medicul poate reevalua diagnosticul, verifica tehnica de administrare a medicamentelor și discuta despre orice efecte secundare sau preocupări ale pacientului. De asemenea, aceste consultații oferă oportunitatea de a educa pacientul cu privire la natura cronică a afecțiunii și importanța aderenței la tratament. Frecvența consultațiilor poate varia în funcție de severitatea simptomelor și răspunsul la tratament.

Complicații ale rinitei cronice netratate

Rinita cronică, dacă nu este gestionată corespunzător, poate duce la o serie de complicații care afectează semnificativ calitatea vieții pacientului și pot necesita intervenții medicale suplimentare. Aceste complicații subliniază importanța diagnosticului precoce și a tratamentului adecvat.

Sinuzita: Sinuzita reprezintă o complicație frecventă a rinitei cronice netratate, caracterizată prin inflamația mucoasei sinusurilor paranazale. Inflamația persistentă și congestia nazală asociate rinitei cronice pot bloca ostiumurile sinusale, împiedicând drenajul normal al secrețiilor și favorizând dezvoltarea infecțiilor bacteriene. Simptomele sinuzitei includ durere facială, presiune în zona sinusurilor, scurgeri nazale purulente și reducerea simțului olfactiv. În cazuri severe, sinuzita cronică poate duce la formarea de polipi nazali sau poate necesita intervenție chirurgicală pentru a restabili drenajul sinusal adecvat.

Otita medie: Rinita cronică poate predispune la dezvoltarea otitei medii, o inflamație a urechii medii. Aceasta se datorează disfuncției trompei lui Eustachio, care conectează urechea medie cu nazofaringele. Inflamația și congestia asociate rinitei cronice pot bloca această trompa, ducând la acumularea de lichid în urechea medie și creând un mediu propice pentru dezvoltarea infecțiilor. Simptomele otitei medii includ durere de ureche, senzație de plenitudine auriculară și posibila scădere a auzului. La copii, otita medie recurentă poate avea consecințe semnificative asupra dezvoltării limbajului și performanței școlare.

Tulburări de somn: Rinita cronică netratată poate avea un impact semnificativ asupra calității somnului. Congestia nazală și dificultățile de respirație asociate pot duce la sforăit, apnee de somn și treziri frecvente în timpul nopții. Aceste perturbări ale somnului pot rezulta în oboseală diurnă, scăderea performanței cognitive și afectarea calității generale a vieții. În plus, respirația orală prelungită în timpul somnului, cauzată de obstrucția nazală, poate duce la uscăciunea gurii, iritații ale gâtului și creșterea riscului de infecții respiratorii. Tratamentul adecvat al rinitei cronice poate îmbunătăți semnificativ calitatea somnului și, implicit, starea generală de sănătate și bunăstare a pacientului.

Exacerbarea simptomelor de astm: Există o strânsă legătură între rinita cronică și astm. Rinita cronică netratată poate agrava semnificativ simptomele astmului bronșic. Inflamația căilor respiratorii superioare asociată rinitei cronice poate declanșa sau intensifica inflamația bronșică, ducând la exacerbări ale astmului. Pacienții cu rinită cronică și astm pot experimenta o creștere a frecvenței și severității episoadelor de wheezing, tuse și dispnee. Managementul adecvat al rinitei cronice este esențial pentru controlul eficient al astmului, reducând necesitatea utilizării medicației de urgență și îmbunătățind calitatea vieții pacienților cu ambele afecțiuni.